867 matches
-
lașitatea bravilor mei colegi. Nu vreau să intru acum în amănunte. Trec de aceea direct la scandalul datorită căruia în cele din urmă am scăpat ― e drept că numai eu gândeam astfel ― de școala de corecție. Un lungan, căruia îi mijise mustața și își mângâia puful negru de sub nas cu mândrie, mi-a șoptit într-o zi batjocoritor la ureche că auzise o discuție care mă privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la școală și aflase "ascultă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care îi gâdila vanitatea, el era pacientul și adevărul bolii sale, dar eu gustam prima oară din această beție și din riscurile ei. Eram novice. Poate altădată... Când am trecut pe lângă Francisc și am ajuns pe coridoarele obișnuite ale azilului, mijeau zorii; ferestrele se înălbeau de o lumină murdară și mă simțeam obosit; parcă toată noaptea mă luptasem cu vedeniile unui coșmar strălucitor. 20 (Din caietul cu visuri) Bătrânul râse și împreună cu el mii de alți "el" s-au pornit să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe față, anii umilințelor, anii suferințelor, anii scrâșnirii dinților, anii exterminării adversarilor, anii invocării cerului, dar și anii împotrivirilor tăcute și fățișe, cu nedezmințita speranță că, din toate acestea se vor ivi și anii eliberării și ai dreptății. în Liniște mijește o firavă speranță fiindcă, deși „Liniște de moarte-i în cetate/ Numai ceasul vremurilor bate/...Că-nțelege ce se pregătește .” în timp ce „înfloresc ororile,/ Mișună potăile,/ Mișună lichelele”, poetul, cetățean îngrijorat și responsabil se întreabă, nu fără motiv temeinic „Doamne, oare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Îmi doresc de fapt e să devin Învățătoare. Tânătul studia acum Întrebător chipul lui Rose ca pentru a memora fiecare detaliu pentru a și-l aminti mai târziu. — Oricum, probabil că acolo te-am mai văzut, trase Rose concluzia. Își miji ochii și Își umezi buza de jos, trecând la expresia de felină. — M-am lăsat anul trecut, când am născut, Însă acum Încerc să mă apuc din nou de facultate... — Serios? spuse tipul, după care Închise imediat gura. Dacă Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu vrea tort? E ziua ei, pentru numele lui Dumnezeu! a exclamat mătușa Feride cu buzele strânse și o lucire mînioasă În ochi. Apoi, probabil că i-a trecut altceva prin cap pentru că s-a Întors spre Asya și Își miji ochii. — Ți-e teamă că a otrăvit cineva tortul? Asya a privit-o uimită. După atâta timp și atâta experiență directă, nu fusese Încă În stare să-și elaboreze o strategie, acea strategie de aur, să rămână calmă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mama Își va Închipui că sunt Încă la San Francisco. Nu-și vorbesc niciodată. Iar tatăl meu vitreg nu vorbește niciodată cu familia lui din Istanbul. N-au cum să afle despre asta. Va fi un secret. Armanoush și-a mijit ochii la ecran, de parcă afirmația pe care o scrisese o lăsase și pe ea perplexă. Dacă continui să o sun zilnic pe mama, iar pe tata o dată la două sau trei zile, pot să țin totul sub control. Bun plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
apoi, cu niște luciri excentrice În ochii ei verzi-cenușii, a șoptit: — Am auzit tot felul de povești despre armeni care se Întorc la vechile lor case ca să dezgroape cuferele pe care le-au ascuns bunicii lor Înainte să fugă. A mijit ochii, ridicând puțin vocea. — Aur și bijuterii, a bolborosit și s-a oprit ca să se gândească o clipă la asta, până când a ajuns la o Înțelegere cordială cu ea Însăși: aur și bijuterii! Asyei i-au trebui câteva secunde În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
toți cei din cafenea se Întorseseră deja la ceea ce făceau Înainte de a fi Întrerupți - unii strâmbându-se, alții sporovăind la un vin sau o cafea, iar alții evadând În fotografiile Înrămate de pe pereți. CAPITOLUL UNSPREZECE Caisele Uscate Zorile stau să mijească, nu mai e decât un pas până la acel prag straniu dintre noapte și zi. E singurul moment când mai e cu putință să găsești mângâiere În vise și totuși prea târziu ca să le construiești de la capăt. Dacă există un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Mi-a mai spus că avea sânge pe ea. Porfiri suspină din greu. În acel moment, ușa de la intrare se deschise larg. Porfiri își ridică privirea și văzu o mogâldeață rotundă de femeie pășind în cameră. Fața zbârcită abia îi mijea din broboada cu care îi era acoperit capul, iar ce nu îi era înfofolit în zdrențe, era acoprit de viclenie. Aducea un pachet învelit în hârtie maro și legat cu sfoară. ă Babușca! strigă Vera. Abandonându-și păpușa, Vera sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Purta un pachet mic învelit în hârtie colorată. ă Am luat ceva pentru copilă. Ea are un copil, să știi. O fiică. ă Curva? răspunse îmbufnat locotenentul Salitov, uitându-se înainte în timp ce biciul surugiului pocni în aer. Un zâmbet ușor miji pe fața lui Porfiri. ă Câți nervi ai putut să ai în dimineața aia, Ilia Petrovici! Porfiri aruncă o privire precaută spre Salitov. Fața locotenentului era deja roșie de la aerul rece, dar se închise la culoare la cuvintele lui Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
răspunzi acum, e În interesul tău! Ridică receptorul, țigăncușă afurisită! Kitty alergă spre măsuța de marmură de lângă fereastră și ridică receptorul. — Bună, scuze, eram ocupată. Ce-i? Kitty Își ascultă prietena și se Încruntă. — Ce? exclamă. Interesant! Ascultă un minut, mijindu-și ochii În Întuneric spre luminile unui avion care tăia văzduhul de la est spre vest. Un zâmbet vag Îi Înflori pe buze. Da, stai o clipă. Acoperi receptorul cu o mână și se Întoarse spre Sam. Trebuie să vorbesc, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lașitatea bravilor mei colegi. Nu vreau să intru acum în amănunte. Trec de aceea direct la scandalul datorită căruia în cele din urmă am scăpat - e drept că numai eu gândeam astfel - de școala de corecție. Un lungan, căruia îi mijise mustața și își mângâia puful negru de sub nas cu mândrie, mi-a șoptit într-o zi batjocoritor la ureche că auzise o discuție care mă privea. Directorul se interesase de ce nu mai venea tata deloc la școală și aflase „ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care îi gâdila vanitatea, el era pacientul și adevărul bolii sale, dar eu gustam prima oară din această beție și din riscurile ei. Eram novice. Poate altădată... Când am trecut pe lângă Francisc și am ajuns pe coridoarele obișnuite ale azilului, mijeau zorii; ferestrele se înălbeau de o lumină murdară și mă simțeam obosit; parcă toată noaptea mă luptasem cu vedeniile unui coșmar strălucitor. 20 (Din caietul cu visuri) Bătrânul râse și împreună cu el mii de alți „el” s-au pornit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prospătură, oftează Persefona. — Mielul! anunță bucătarul și un miel Întreg la proțap este adus pe o tavă de argint. Trupul brun-auriu zace pe un pat de orez alb; capul, cu ochii negri albiți la fiert și cornițele care de-abia mijesc, stă culcușit alături de un bol cu creierul fiert și condimentat. După cină, Wakefield Îl urmează pe domnul Redbone În biblioteca lambrisată cu stejar, unde se opresc În fața unui raft plin de cărți legate În piele marocană roșiatică. Domnul Redbone mormăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atrași doar de violența ostentativă à la Quentin Tarantino. Nu aveau un simț al istoriei cinematografului. — Așadar, ce părere ai? îndrăzni în cele din urmă să întrebe. E mai bun decât rețetele contrafăcute de la Hollywood? — Nu-i rău, admise Ben, mijind ochii de un albastru pal întocmai ca tatălui său, de fapt e un exemplu de referință al expresionismului german. Acum unde e celălalt film pe care l-am văzut în servieta ta? Jack cedă, întrebându-se când învățase fiul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
palme-ncetișor căpșorul mieilor și de-a le căuta cornițele sub năstureii moi de lână. Tăcere. În juru-i peșterile cască somnoroase și i se mută-acum și lui căscatul. Se-ntinde și își zice: "Picurii de rouă-s mari și calzi, cornițele mijesc, iar mugurii sunt plini. - Să fie primăvara?" ÎNFRIGURARE Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe-o coastă-n vreji de nouri crește luna. Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Își aduc aminte de felul În care erau pe vremuri, Înainte ca viața, copiii și responsabilitățile să le răpească timpul. Cred că n-aș fi greșit să afirm că toți invitații s-au simțit bine. 11 ... zorii vieții mele au mijit, căci s-a ivit dragostea Christina Rossetti Se aude o bătaie ușoară la ușă, iar eu șoptesc un „Intră“, acordîndu-le un surîs fericit lui Fran și Sally, care intră și suspină adînc, venind imediat lîngă pat, unde stau Întinsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
am mai Întîlnit. Înregistrez aceste cuvinte cînd strîng mîna unui bărbat a cărui față Îmi pare vag cunoscută. Dar fețele tuturor celor din Încăpere Îmi par ușor familiare, căci ele apar cu duiumul În paginile revistelor, În fiecare zi. Îmi mijesc puțin ochii, Încerc să-mi dau seama de unde să-l iau. SÎnt convinsă că nu-i doar o poză dintr-o revistă și că vocea lui Îmi e și ea familiară. — Știu, zic. Îmi păreți foarte cunoscut, dar, de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Trish mă trezește a doua zi dimineață. Telefonul, care sună de sare din furcă, mă face să tresar violent și, timp de cîteva secunde, chiar cînd bîjbîi după receptor, nu sînt sigură cine, unde și ce sînt. — Alo? mormăi eu, mijindu-mi ochii ca să văd cît e ceasul. O, Doamne, e 8.11. Tom sigur moare de foame. Nu-mi vine să cred că am dormit atît de mult. — Bună, eu sînt. Te-am trezit? După voce, Trish pare uimită. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
au uitat la mine mirați. - Sunt unul dintre oamenii de la cancelaria ducală, un om liber, și cutez să te sfidez, chiar dacă nu sunt un nobil longobard, am adăugat. Rotari a încercat să mă potolească prin semne discrete. Faroald mă fixa mijindu-și ochii. Adalingul s-a ridicat, a venit lângă mine cu pași domoli și mi-a poruncit: - Ridică-te! Era un munte de om. Inima mi-o luase la goană de frică, dar am căutat să par cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
află pe locul al doilea după moartea eroică. IV A doua zi de dimineață, fapt neobișnuit pentru mine, m-am trezit cu noaptea în cap. Nereușind să adorm la loc, m-am gândit că se cuvine să cunosc împrejurimile. Zorii mijeau pe cerul roșu, luminându-mi drumul spre sat. Un du-te-vino de lume prin perdeaua de fum des a vetrelor deja aprinse. M-am oprit la un adăpost unde un fierar și un pielar lucrau la lumina unui foc mare. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
A fost catolic până acum câțiva ani. Îi folosește pe tineri pentru a-și atinge propriile scopuri. Repet: în spatele lui se află Cipriano din Grado. Sunt sigur. I-am povestit ce mi s-a întâmplat la moartea Vibanei. Fortunato a mijit ochii și a confirmat: - Recunosc de la o poștă politica lui Cipriano. Să izoleze mici grupuri de longobarzi de orice om care ar putea să aibă vreun ascendent asupra lor, pentru ca ulterior să vină el, plin de iubire catolică, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meu? El e un zeu măreț, fără îndoială. Dar, fiule, a mai adăugat Laban, uitându-se drept în ochii lui Iacob, unde sunt ceilalți zei? Cei ai făcut cu ei? - Ce vrei să spui? a întrebat tata. Laban și-a mijit ochii și a răspuns: - Zeii mei de pe altarul familiei au fost furați și au dispărut exact atunci când ați plecat voi. Am venit să-i găsesc, pentru mine și pentru fiii mei. De ce vrei să mă lipsești de protecția lor? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sub prosop. Doar... ăă... mă relaxam. — Ascunzi ceva ? spune uluită. — Nu ! De sub prosop, BlackBerry-ul scoate un mic bip. La naiba. Cred că a fost o mașină, zic, făcând eforturi să-mi iau un ton firesc. Afară, în stradă. Maya mijește ochii. — Samantha, rostește lent și amenințător. Ai cumva un echipament electronic asupra ta ? Am sentimentul că dacă nu-i mărturisesc adevărul îmi va sfâșia oricum prosopul de pe mine. — Tocmai voiam să trimit un email, spun într-un final și scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
De fapt, toți partenerii o fac. Chiar și Arnold. Foarte adesea nici măcar nu-mi spun, se mulțumesc doar să arunce dosarul pe biroul meu cu nu știu ce memo ilizibil deasupra și să așteaptă ca eu să le rezolv. — E vreo problemă ? Mijește ochii la mine. — Sigur că nu, spun cu un ton foarte vioi, pot-s-o-fac, de viitor partener. Ne vedem la ședință. În timp ce iese cu pași mari, mă uit rapid la ceas. Zece și douăzeci și două. Am exact opt minute ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]