888 matches
-
incontestabilă originalitate în cadrul mișcării comuniste internaționale*. Totuși, el aprobă și chiar solicită intervenția sovietică împotriva Revoluției maghiare* în toamnă. Iar la sfârșitul lui 1956, al VIII-lea Congres al PCI condamnă nu doar cele mai sectare poziții, ci și pe militanții săi cei mai antistaliniști - mai ales intelectualii, din care mulți vor părăsi partidul sau vor fi excluși - Italo Calvino, Alberto Moravia, Renzo De Felice, Lucio Colletti, Alberto Caracciolo, Luciano Cafagna etc. -, și promite multe noi cadre. Din acest moment, PCI
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunismului ca, în Franța, abatele Boulier în anii 1950, abatele Laudrin în anii 1960, monseniorul Gaillot în anii 1980-1990. Unii sunt vizitatori entuziaști ai URSS, ca episcopul de Canterbury sau pastorul Finet. și, în sfârșit, alții se transformă în niște militanți revoluționari, ca partizanii, în America latină*, „teologiei eliberării”, reprezentată în anii 1970 de preotul Camilo Torres, mort în luptă în Columbia. S-a spus că Stalin ar fi rostit la sfârșitul războiului această propoziție: „Dar câte divizii are papa?” Totuși, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
La începutul Ocupației germane, din iunie până în august 1940, în Belgia, Danemarca, Franța, Olanda și Norvegia, comuniștii, în loc să cheme la lupta împotriva ocupatului, încearcă să perceapă beneficiile prezenței sale. Ei se străduiesc să obțină - și le obțin uneori - eliberarea unor militanți închiși pentru că s-au împotrivit războiului, restabilirea propriilor aleși în funcții municipale sau sindicale și reapariția legală sau tolerată a presei lor. Pretutindeni, germanii lasă să se răspândească aceste iluzii, înainte de a reprima sau de a îngădui reprimarea nucleelor comuniste
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PC bulgar. Pentru a arăta calea, IC face apel la două categorii specifice: vechi luptători din Brigăzile internaționale și tinerii, cărora li s-au alăturat în Franța comuniștii străini organizați în Mâna de lucru imigrată (MOI). Or, chiar și acești militanți convinși și disciplinați au tulburări de conștiință; unii se întreabă: „și dacă aș omorî un fost comunist german?” Alții cer să aibă ca ținte numai ofițerii sau pe cei din SS. în plus, atentatele individuale au fost constant condamnate în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înfăptuire - și mistificării figurilor carismatice ale lui Lenin și Stalin. Mesajul său este preluat de unele partide comuniste structurate, conduse și finanțate de la Moscova . Ancorarea lor în spațiu și timp țin de existența unei comunități emoționale ai cărei membri - intelectuali, militanți muncitori și simpatizanți - își proiectează în partid și URSS speranțele de pace, de protecție,d e justiție socială și de perfecțiune. Producător de utopie în momentul în care URSS își mai pierde din aură, Mao Tzedun se află, în anii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
alegerea lui Eanes ca președinte al Republicii; iar Mario Soares devine șeful primului guvern constituțional. în ciuda eșecului său, PCP își menține și la ora actuală prezența minoritară, fără indicii de dispariție, cu mai bine de o sută de mii de militanți și scoruri electorale care oscilează în jurul lui 8%. REVOLUȚIA DIN OCTOMBRIE → 1917-1922 (momente cruciale) REVOLUȚIA MAGHIARĂ → 1956 (momente cruciale) REVOLUȚIA DE CATIFEA → 1988-1991 (momente cruciale) REVOLUȚIONARII RUȘI Rusia țaristă de la mijlocul secolului al XIX-lea este una dintre ultimele țări
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
regiune; Solidarność replică prin aprobarea „grevei active”, cu asumarea răspunderii pentru producție de către muncitori. La 13 decembrie, după o pregătire de mai multe luni și legături cu armata și serviciile sovietice, Jaruzelski decretează stare de război: arestarea a mii de militanți - între care Walesa, supravegheat la domiciliu timp de unsprezece luni - și represiune brutală - nouă morți la mina Wujek. Solidarność organizează structuri clandestine și, în primăvara lui 1982, amploarea manifestărilor arată că o mare parte a populației nu renunță la drepturile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
spectaculoase - atentate, răpiri și asasinate, între care cel al șefului patronatului, Hans-Martin Schleyer. RAF întreține legături cu majoritatea mișcărilor teroriste (GRAPO, BR, CCC) și își anunță, în mai 1985, „fuziunea organică” cu Acțiunea Directă. Hăituiți de poliție, o parte din militanții săi își găsesc refugiu în RDG, pilotați de Stasi într-un anumit număr de atentate. în aprilie 1998, RAF își anunță autodizolvarea, însă Celulele Revoluționare se revendică drept continuatoarele ei. în Spania este activ, între 1975 și 1990, Grupul de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
astfel ciclul povestirilor entuziaste și al contrapovestirilor sceptice. Dintr-o dată, acest tip de călătorie este utilizat de către puterea sovietică drept un mijloc de propagandă*, denunțat încă din 1921 de socialista italian Angelica Balabanova, care îi reproșează lui Troțki* că manipulează militanții străini și că le ascunde adevărul cu privire la situația reală. Călătorii „à la Potemkin” în curând, călătoria în Rusia sovietică face obiectul unei organizări minuțioase și controlate, din partea puterii, grație Societății Panunioniste pentru Relații cu Străinătatea (VOKS), creată în 1925, apoi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Statele Unite, sute de voluntari se vor succeda astfel pentru a construi o lume lipsită de exploatare, cea a lucrătorilor. Acest tip de „utopie concretă” a presărat tot secolul XX până la Revoluția din Octombrie, fără nici un succes, după exemplul acelor militanți italieni, comuniști și anarhiști* care, în 1890, au încercat în Brazilia să dea viață unei comunități socialiste numite „La Cecilia”. în paralel cu teoriile cu pretenții științifice - adeseori în complicitate cu ele -, utopiile sunt implicate în bătălia ideologică dintre socialiști
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Chavez în Venezuela, în 1998, și, în 2006, cea a lui Juan Evo Morales în Bolivia, pe fondul revoltelor „celor fără”, servesc de acum înainte ca fundal pentru scrierea utopiilor neocomuniste*. VIAȚĂ CULTURALĂ CULTURĂ DE MASĂ șI PROPAGANDĂ Construit de militanți marcați de experiența de propagandiști și de organizatori, proiectul bolșevic în ceea ce privește cultura se întemeiază pe o dublă concepție: ajungerea la mase și slujirea puterii. Modalitățile de punere a lui în aplicare evoluează în funcție de inflexiunea priorităților politice. Cultură revoluționară și cultură
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a cooperat cu englezii pentru a-l răsturna pe primul-ministru și a-l readuce pe șah la putere. Administrațiile ulterioare au investit în puterea șahului ca surogat pentru anticomunismul din regiune. Un astfel de sprijin a contat când, în 1978, militanții islamici l-au răsturnat pe șah și au luat ostatici 53 de diplomați americani. Înlăturarea anterioară de la putere a lui Mosadeq a jucat un rol important în retorica antiamericană a revoluției islamice și este ținută minte și astăzi în politica
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
telegraful și videotextul sunt, fără îndoială, mai potrivite decât mijloacele de difuzare propriu-zise, indiferent dacă aceasta este largă sau restrânsă. Astfel, exemplele canonice ale schimbului intragrup sunt astăzi publicațiile, programele sau serviciile oferite unor experți de către alți experți sau unor militanți, sau ziarele și casetele pe care întreprinderile le rezervă personalului lor. În ceea ce privește schimbul asociativ, acesta este ilustrat de scrisorile numite “confidențiale” și buletinele de informații cu caracter intern. 78 80 Când mesajele se propagă în interiorul cercului mai mult sau mai
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
din Franța, percepuți ca deținători ai legitimității lingvistice. Această aspirație se traduceîn diverse moduri, mergând de la o atenție constantă În ceea ce privește „corectitudinea” producțiilor discursive scrise sau orale până la subordonarea față de „modelul francez”. Un fenomen comparabil se poate observa, de exemplu, la militanții În favoarea unor limbi sau culturi minoritare, neolocutori voluntari, care afișează simboluri de referință, mergând uneori până la stereotipuri sau până la reconstruirea artificială a unei identități (a unei limbi, a unei culturi) pe care n-o recunosc nici măcar membrii efectivi ai grupului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mobiliza lumea și Își pot face auzită vocea o serie de mișcări spontane, reactive, dar, deși adeseori reușesc să se impună În fața unor structuri, rareori reușesc cu adevărat să se organizeze pe termen lung. Simpatizanții lor se transformă rareori În militanți... Înspre o nouă formă de administrare? Punctul de vedere al celor implicați Îmbogățește Întotdeauna discuția (Laville și Sainsaulieu, coordonatori, 1997). Decurg de aici mai multe observații: ă ceea ce nu se reînnoiește se sclerozează, se instituționalizează; ă a evita conflictul ă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
timp noi tehnici ale corpului, În sensul relevat de Mauss, și cultivând o gestică „furioasă”, cu, de exemplu, pogos (sărituri verticale, Îmbrânceli și lovituri cu umărul) și slams (salturi cu brațele desfăcute peste mulțimea ce asistă la concert). Alcătuite din militanți Încrâncenați, aceste grupuri devin „purtătoare de cuvânt” ale unei anumite culturi. Între două cântece, transmit „mesaje”, luptă Împotriva sexismului și a supunerii femeii, Împotriva nedreptății, a abuzurilor și a exceselor de zel ale poliției. Sunt pentru antimilitarism și Împotriva războiului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ferme a anumitor cercuri sau mișcări filosofice „laice și republicane”, deosebit de influente. Anumiți participanți, deși Își afirmă atașamentul față de aceste limbi, le consideră totuși niște „relicve contestabile ale unui mozaic spart”, „marginale” În raport cu „provocarea culturală a Europei”. În sfârșit, alți militanți, literalmente siderați de importanța numărului de limbi citate și deci „recunoscute”, refuză să pună pe același plan limbile de pe teritoriul metropolitan cu cele vorbite, după părerea lor, doar de câteva zeci de locutori din departamentele sau teritoriile de peste mări. Această
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
convingere esențialistă („Albii sunt rasiști”) și devenit patetic prin instalarea negrilor În postură de victime. Efect opus celui scontat. Valul antitotalitar din anii ’70 și ’80, „delegitimând” referința la marxism-leninism, a provocat marginalizarea mișcării antirasiste revoluționar-comuniste, ai cărei partizani și militanți s-au reconvertitîn mare parte la o formă sau alta de mobilizare identitară, de etno-naționalism separatist cu bază rasială și culturală (mai exact: religioasă), pentru care „Națiunea Islamică”, mișcare condusă și Întruchipată astăzi de liderul carismatic Louis Farrakhan, este cea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
relanseze imperialismul de cucerire și să Împingă mereu mai departe logica dominației și a războiului. Această logică ducând la o agitație perpetuă, mișcarea devine „esența regimului”. Ea Îi antrenează și Îi strivește pe cei care, mai ieri, erau promotorii săi: militanți, executanți sau conducători. „Puterea totalitară, pentru a ghida comportamentul supușilor săi, are nevoie de o pregătire care să-l facă pe fiecare dintre aceștia capabil să joace la fel de bine rolul de călău sau cel de victimă.” (ibidem) Acestea sunt forma
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
7, etc)? Motivele acestor eșecuri sunt multiple: o proastă imagine generală a formulei de partid (simbolizată de KŠC), o proastă imagine a funcționării acestora în timpul Primei Republici, absența mijloacelor financiare și a unor strategii militante (în cazul în care există militanți). Din punctul nostru de vedere, această disparitate nu este imputabilă doar efectelor sistemului de tip sovietic. În timpul perioadei de tranziție (imediat după prăbușirea regimului comunist, perioadă în timpul căreia s-a reconstituit, iar apoi s-a stabilizat un sistem de partide
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
întâi, așa cum am văzut în cadrul polonez 7, și contrar logicii sociale occidentale, partidul (și partidele asociate) este cel care influențează deciziile și acțiunile grupurilor de interese (economice, profesionale, naționale, regionale, religioase chiar, etc) prin intermediul îngradării direcțiilor acestor partide realizată de militanții partidului (sau partidelor). În al doilea rând, invers față de modelul considerat al statului de drept, deciziile astfel retrimise în societate și la nivelul diverselor grupuri de interese sub forma normelor sociale sau a normelor de producție sunt negociate și modificate
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
o ipoteză explicativă. Generația militanților marxiști și internaționaliști care dirijase partidul în anii '40 și '50 și care avea origini și experiențe sociale în primul rând proletare a fost masiv înlocuită în perioada 1964-1968, de noi efective de activiști și militanți proveniți din zona rurală pentru care marxismul și internaționalismul nu constituiau referințe intelectuale spontane. Administratorii monopolului au produs modificarea liniei ideologice sub presiunea difuză a unei luări de poziție în cadrul partidului care căpătase un aspect național. Deviza valorilor de adeziuni
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
nerecunoscut în ochii primilor săi gestionari. Într-un mod curios supraviețuitorii primei generații de conducători comuniști au fost nevoiți să adopte ca strategie luarea de cuvânt pentru a-și face auzită vocea în cadrul partidului. Ce altceva reprezintă Scrisoarea celor șase militanți istorici (printre care și un vechi secretar general) din 1987 dacă nu dovada că marxiștii internaționaliști ai anilor '50 deveniseră o categorie minoritară și marginală în cadrul monopolului de partid? Desigur că nici abandonul, nici luarea de cuvânt în formele complexe
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
vorba de victime diferite. În 1946-1947 tribunalele populare extraordinare îi vizau pe agenții fostului regim, pe colaboratorii Germaniei naziste, chiar dacă condamnările îi loveau și pe unii nevinovați. Lagărele de muncă forțată din perioada 1952-1962 au fost ocupate în principal cu militanți antifasciști care se opuneau regimului comunist. Epurările din perioada 1971-1972 îi loveau mai ales pe membrii partidului comunist care criticau politica oficială. Represiunile dintre 1985-1989 au atins o paletă largă de opozanți ai politicii regimului, comuniști și necomuniști laolaltă. 10
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
trăiește în Republica Moldova. Eforturile uriașe ale unor intelectuali din Republica Moldova, slujitori onești și devotați limbii române, printre care merită să amintim aici în primul rînd pe acad. Anatol Ciubanu, reputat profesor la Universitatea din Chișinău, sau pe acad. Silviu Berejan, militanți neobosiți pentru redobîndirea prestigiului de care limba română are nevoie să se bucure în Republica Moldova și pe care autoritățile de la Chișinău au datoria să-l asigure prin mijloace legale, nu se îndreaptă împotriva altor limbi folosite în spațiul pruto-nistrean. Prestigiul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]