826 matches
-
devine astfel o practică discursivă în care interpretarea realității înlocuiește reprezentarea ei mimetică 40. Cu această teorie a descrierii, poziția lui Riffaterre se așază în prelungirea teoriei expuse de către unul din autorii marcanți ai Noului Roman Francez, care observă distincția mimetic/nonmimetic în evoluția istorică a descrierii. Pentru Alain Robbe-Grillet rolul descrierii într-un text nu constă în fixarea cadrului - utilitatea consacrată de tradiție - și nici în reprezentare 41. Descrierea din textele Noului Roman Francez reinventează obiectul, ascunzându-i identitatea în loc să
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
studiului lui Michel Beaujour, Some Paradoxes of Description. Evaluată din punctul de vedere al descriptorului, o descriere literară nu este niciodată obiectivă. Un pasaj descriptiv este, din partea autorului, un exercițiu de cercetare hermeneutică a realității, iar rezultatul nu este reprezentarea mimetică a obiectului, ci a imaginii lui create de imaginația descriptorului. Două sunt dimensiunile descrierii care îi determină caracterul ambivalent: una referențială, a impulsului realist, și una a individualismului exacerbat, tradus prin subiectivitate 43. Elementul prin care se remarcă grila lui
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
nostru o condiție primordială pentru ca ilustrația să rețină atenția cititorului, să-i trezească interesul, să-i rămână în amintire 9. Această calitate a ilustrației poate fi alterată de atitudinea obedientă a ilustratorului față de text, atitudine reflectată printr-o reprezentare excesiv de mimetică și detaliată a realității: Aici nu este voba numai de un desen minuțios sau de exces de amănunte. Nu este vorba numai de reproducerea fidelă a naturii 10. Dincolo de naturalismul reproducerii, al doilea factor care poate influența expresivitatea unei ilustrații
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
se lansează într-un discurs despre detaliile și semnificația picturii flamande. Chiar din debut, se poate observa ambivalența construcției ekphrastice. Fragmentul descrie pânza și reacția personajului descriptor, în timp ce finalul lui marchează comentariul compoziției plastice. Prima componentă a descrierii ekphrastice reflectă mimetic organizarea spațiului pictural din această scenă de interior: Așadar, domnilor studenți, închipuiți-vă o încăpere nu prea înaltă, abia mai mare decât o chilie. Tavanul de bârne, podeaua de scânduri, lemnul de sus întunecat, cel de jos, fără îndoială, frecat
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ales în descrierea tabloului cu o intenție scenică evidentă pentru a fi contemplat de personajul descriptar. O altă particularitate a ekphrasis-ului reflexiv este prevalența subiectivității asupra impulsului realist. Putem defini descrierea ekphrastică drept copia verbală a unei reprezentări vizuale. Impulsul mimetic de a transpune verbal elementele componente ale picturii se opune tendinței de a le organiza în dicsurs. Pașaliu nu descrie detaliile scenei de interior la întâmplare. Miza descrierii sale este interpretarea tabloului. Fragmentul ekphrastic pune în discuție raportul dintre ekphrasis
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
fragmentul descriptiv redactat după modelul descrierii ekphrastice reflexive îndeplinește două funcții evidente: funcția retorică la nivelul personajului și funcția de micro-temă la nivelul construcției discursului. Cazul romanului lui George Bălăiță pune în evidență faptul că fragmentul ekphrastic oscilează între impulsul mimetic al reprezentării suprafeței picturale în discurs și tentația organizării subiective a descrierii. Între acești doi poli, descrierea ekphrastică reflexivă se devoalează drept un artificiu auctorial, care incită cititorul să reconstruiască universul romanesc în backgroundul pânzei lui Pieter Janssens Elinga. Așezată
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
lacului, "o casă cărămizie și un deal de culoarea casei vegheat de turla altei biserici"). Transpunerea din regimul vizual în cel verbal nu mizează atât pe selecția anumitor elemente ale compoziției plastice în defavoarea altora, cât pe o redare exactă, perfect mimetică a tuturor componentelor scenei plastice. În ciuda acestui realism extrem al descrierii, semnificația fragmentului este departe de a fi una ornamentală, decorativă. Dimensiunea hermeneutică a descrierii ekphrastice nu este dată de ordonarea elementelor plastice, ci de comentariul lor. Registrul lexical, de
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
o anume prevalență a subiectivității asupra mimesisului realist. Impulsul realist este diminuat, lăsând loc privirii subiective și comentariului personal. Fiecare din personajele ce descriu operele de artă fac un exercițiu de interpretare a compoziției plastice și nu unul de redare mimetică, sub forma unei fișe de dicționar, a operei. Pașaliu selectează din tablou atmosfera, centrându-și observațiile pe stările sugerate de figurina imaginată de Pieter Janssens Elinga. Nici personajele lui Constantin Țoiu nu se mulțumesc cu o descriere realistă a pânzei
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
Bertho, op. cit., p. 27. 17 Vezi John Hollander, op. cit., p. 209. 18 "The numerous examples of such ekphrastic scenes in the genre reflect a cultural struggle over verisimilitude in the linguistic representation of reality, either by proposing newer, more accurate mimetic modes or by defending traditional ones", Marc Smith, Literary Realism and the Ekphrastic Tradition, The Pennsylvania State University Press, Pennsylvania, 1995, p. 11. 19 Alexandra Vrânceanu, "Descrierea operei de artă în romanele lui Camil Petrescu", în Analele Universității București, seria
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
exprimă prin mișcări, a cărui denumire provine din cuvântul italian ballare. În secolele XIII- XIV se numea balet o melodie care însoțea un anume dans, iar în Franța si versurile care se cântau în această împrejurare. Dansul avea un caracter mimetic și comporta o mică punere în scenă. Combinându-se cu alte tipuri de reprezentații și divertismente, ajunge după o lungă evoluție, îndeosebi sub directivele poeților și muzicienilor umaniști, să reunească toate trăsăturile caracteristice unui nou tip de distracție colectivă, care
Sfera by Bran Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93591]
-
pozitivism destul de naiv. Ei căutau o neutralitate iluzorie, fără a ține seama de determinismele istorice și culturale care le condiționau privirea. Filmele erau propuse ca și cum ar reflecta fidel o realitate univocă; ca și cum "realul" ar putea fi restituit în mod perfect mimetic, independent de privirea îndreptată asupra lui. Lecția a venit de la cineaști ca Vertov, Flaherty, Grierson, Vigo, Epstein, Ivens etc. Intenția lor era mai mult artistică și socială decât științifică, dar ei dețineau arta de a propune o perspectivă. Unii dintre
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
în cabinetul de medicină dentară: • Întreruperea tratamentului • Se vor îndepărta toți eventualii alergeni • Așezarea pacientului în poziție șezândă • Oxigenoterapie O2 pe mască sau canulă nazală (2-3 L/minut) • Se vor administra 2 puf-uri dintr-un spray cu substanță β- mimetică (din trusa de urgență a cabinetului sau din medicația proprie a pacientului) • Dacă după încă 5 minute, dispneea nu se remite se poate administra Aminofilină ( Miofilin) 240-250 mg intravenos foarte lent (în circa 10 minute). Monitorizarea pulsului pacientului este mandatorie
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
Dacă simptomatologia este însoțită de angină pectorală se va administra suplimentar Mialgin, Tramadol 50-100 mg intravenos lent. • Dacă apar fenomene respiratorii spastice (raluri sibilante, weezing, expir prelungit) se vor administra și 2 puf- uri dintr-un spray cu substanță β- mimetică. ( Alupent, Asmopent). • Dacă dispneea nu cedează și TA se menține peste 100 mm Hg se va utiliza „flebotomia închisă". Aceasta diminuează refluxul venos din extremități spre inima, scăzând astfel presarcina. Se aplică manșete de la aparatul de măsurat tensiunea arterială la
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
multe trimiteri, cât mai multe trimiteri străine, cu mari aere politologice. În realitate, pură compilație de manuale și autori moderni, îndeosebi anglo-saxoni. O reflexie ideologică originală românească nu se va putea însă dezvolta niciodată în acest mod. prin sincronizare mecanică, mimetică, fără reacții și puncte de vedere personale. Fără a face apel și la reperele românești, să le spunem tradiționale, câte sunt, fără nici o exagerare, într-o problemă sau alta. Apar, de pildă, la noi, cărți despre libertate fără nici o referință
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
aventuros păstrând toate proporțiile să presupunem că, în condiții specifice de raportare, un autor român, sub un aspect sau altul, poate să intereseze undeva, selectiv, în spațiul literaturii universale? Deci selectivitate fără frontiere, prin depășirea complexelor subalterne și a subordonării mimetice și sterile. În ce ne privește, ne-am revendicat și nu o dată, inclusiv în această carte calitatea de român și european în același timp. și ceea ce ar fi valabil pentru operele literare, devine virtual posibil și pentru critica și estetica
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
parcurge drumul inițierii și etapele de purificare, pentru ca la final să acceadă la statutul de voievod sau de sfânt). Aceste conglomerate simbolice cristalizează în imaginarul colectiv registrele existenței, aflate sub dublul semn al valorificării lor posibile, pozitive și negative. Funcția mimetică (icastică) a imaginației ajută, pe de o parte, în memorarea experienței cotidiene, a vieții private în raport cu cea publică; pe de altă parte, duce la configurarea reprezentărilor puterii și ale eroicului. În ambele situații, comunitatea își fixează prin ritualuri și creații
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lumii perceptibile, și ale lumii imaginare, reguli care, în cele din urmă, duc la narațiunea identitară amintită mai devreme și la ierarhia rolurilor și a unităților spațio-temporale în care ele se manifestă. Imaginarul nu este pentru realitate reflectarea ei pur mimetică (din oglindă); totuși, în urma analizei discursului medieval privind configurarea relațiilor dintre unitățile lor semnificante, se poate spune că anumite principii și norme sunt comune celor două lumi. Spre exemplu, în stabilirea ierarhiei simbolice a locurilor, pentru că palatul și biserica domină
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
aceste observații ale lui Jacques Le Goff, prezentate în prefața volumului său, Imaginarul medieval? Mai întâi, am putea spune că reprezentarea este un tip de interfață de ordin mental între realitate și imaginar. Ea e produsă de imaginația "icastică" (sau mimetică, pentru că ea are ca referință mai ales perceptibilul), de imaginația "iconică" (sau simbolică - prefigurează sacrul definit de dogmă, "non-perceptibilul non-fantezist", divinul) sau de fantezie (imaginația "onirică", ars combinatoria, arta hibridului, a fantasticului popular creștin etc.); ea poate fi condusă către
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
semnificației informațiilor din cadrul mentalului colectiv intervin asupra reprezentării (ca schemă) trei tipuri de funcții imaginative − le definesc ținând cont de accepțiunea lor din perioada medievală, dar înscrise într-o veche tradiție antică (Ferraris 10-12) -, și anume: a. imaginația "icastică" sau mimetică (referința ei o constituie perceptibilul, dat sau posibil); b. imaginația "iconică" sau simbolică (figurează și ceea ce nu e perceptibil, dar nu e nici fantezist, adică divinul și sacrul interpretat dogmatic); c. fantezia sau imaginația "onirică" ("artă" a combinațiilor insolite, fantastice
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
este produsă această imagine internă ține de mecanismul analogiilor, chiar dacă sistemul nervos care o produce nu recurge la resurse creative. Memorată, conștient sau inconștient, ea rămâne latentă până când, într-un anumit cotext, acționează asupra ei funcția imaginativă și o reintegrează mimetic în raport cu referința, în structuri simbolice sau în manifestări onirice. Are, în consecință, o mare capacitate de "modelizare", conformându-se naturii obiectului și dorinței subiectului (Thomas 22), însă în absența unui suport material. Ea e o dedublare, dar, ca impresie senzitivă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
atunci când sinele devine conștient de sine însuși și iluzia speculară se destramă, se instalează mitologia armonioasă a dublului, a fratelui geamăn, a alter-ego-ului sau a celuilalt-asemănător. Reprezentarea, schemă de reproducere a unei informații senzoriale sau intelective, posibilă cu ajutorul funcției imaginative mimetice, subiectivează referentul (obiectul), reinvestit cu semnificații chiar prin procesul de de-materializare. Studiile asupra imaginarului, subliniază Thomas, caută să identifice modalitățile operatorii prin care modelul ajunge să se confunde cu imaginea sa, iar subiectul cu universul său obiectual (23). Are
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
neașteptat posibilitatea de validare a propriilor mele "grile" de lectură. Conform teoriei (și ea) sistematizatoare a medievistului elvețian, analiza imaginarului se poate desfășura pe trei planuri: primul, al imaginii, conceptuale sau figurative, care operează așadar cu limbajul sau cu artele mimetice; al doilea, al schemelor, modelelor și tipurilor; al treilea, al formelor arhetipale (urme de memorie, izolate, vide), preluate în mituri (înțelese drept povești fondatoare), prin intermediul schemelor și al imaginilor. Zumthor ia astfel distanță de definiția dată arhetipului de către Gilbert Durand
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Sistemul conceptual pe care l-am propus nu ține însă cont de astfel de diferențe, el caută să fie un summum ordonator al noțiunilor operaționale care se regăsesc în orice teorie sau analiză a fenomenului. Nu el reprezintă în oglindă, mimetic, un mod local sau un model istoric de a gândi, dezvoltat de o comunitate sau alta, ci el este reflectat de manifestările din cadrul unei culturi sau al unui areal de civilizație. Așa cum gramatica limbii nu "imită", ci structurează și menține
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ales-o pentru a organiza convențional unitățile imaginarului medieval local. Ele nu sunt "repartizate" în mod exclusiv unui registru sau altul, dar au o anumită relevanță în raport cu celelalte în constituirea materiei imaginative. Reprezentările perceptibilului sunt configurate mai curând cu ajutorul imaginației mimetice (icastice); manifestările sacrului sunt transpuse în imaginar mai degrabă de imaginația simbolică (iconică); pentru fenomenele care scapă logicii de constituire a realului sau a religiosului (încadrat canonic), fantezia, artă a hibridizării lumilor și a planurilor creației, este cea care redă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de ea) și din istoria sa duală, a afirmărilor spectaculoase în raport cu (auto)negările. În cadrul lui, imaginea nu are în sine o valoare de fals sau de adevăr, pentru că ea este un mijloc de a reda o realitate percepută (prin imaginația mimetică sau icastică), o provocare mentală (prin imaginația simbolică sau iconică) sau o viziune (prin imaginația onirică sau fantezie). Rolul ei aici este de a păstra sau a transfera o semnificație, pe o schemă particulară, prin filtrul unei conștiințe individuale sau
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]