1,372 matches
-
Abia cînd Înțelesese că Pierric nu era rănit, că sîngele de pe mîini nu era deci al lui, și cînd Îl văzuse cum lovește frenetic cu arătătorul Într-un punct precis de pe harta insulei agățată pe perete, Marie izbutise să decodeze mimica mutului și Îi forțase literalmente mîna lui Lucas pentru ca acesta s-o ia cu el. - În ce calitate? se zborșise el. - De interpretă, răspunsese ea pe același ton. Yvonne avusese noroc. Mult noroc. Raftul care se prăvălise peste ea fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
soția. - Mi-a venit o idee nostimă În timp ce tu nu mai conteneai să povestești despre amantul tău. Nu e genul tău să-ți etalezi viața privată, În afară de cazul În care lucrul ăsta te ajută să-ți Încurci adversarul. Făcu o mimică pocăită. - Scuză-mă, expresia e nefericită. Ești sigură că erai Într-adevăr cu Loïc În noaptea crimelor? - N-ai nimic mai bun de făcut decît să te ții după mine ca un cîine? se răsti ea. Lasă-mă-n pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unei probleme aritmetice fără soluție - un soi de comic absurd, fără nici un haz. Scria rapid pe tabla albă, oprindu-se brusc uneori; pe craniul mare și pleșuv, pielea se Încrețea atunci de efortul gândirii, iar sprâncenele se ridicau Într-o mimică ce se voia amuzantă; cu marcherul În mână, rămânea imobil câteva secunde, apoi reîncepea să scrie și să se bâlbâie și mai dihai. La sfârșit, cinci-șase persoane aplaudară, mai mult din compasiune. El roși violent; asta fusese tot. În zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
inimă mare, uriașă, el vrea ceva... iar calul animalul, ehe-he-hehe... e alb, ca peretele, mai curat ca peretele... vai, vai, umblă pe sus, și prin aer, respirare de aer, ce bun e aerul.) MACABEUS (Trăgând de PARASCHIV, care urmărește fascinat mimica și pantomima INAMICULUI.): Zi și mie, zi și mie... PARASCHIV: E călare pe ceva alb... care umblă prin aer... La văzut el, l-a văzut de multe ori... Calul e alb ca peretele, trebuie să curățăm peretele... Vrea să tragem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fost... până acum. Dar, nu-i așa, ceea ce ar putea să se întâmple... Ploaia ar putea să înceapă dintr-un moment într-un altul... (ȘEFUL GĂRII iar nervos și agitat; fără să se ridice din fotoliul-leagăn, face semne, comentează prin mimică și chiar începe să le facă semne amenințătoare celor doi.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: S-a sfârșit. Știam eu c-o să se sfârșească. CASIERUL: Dar... gândiți-vă... Puteți rămâne foarte bine aici, Vor putea discuta atâtea lucruri.. Deasupra magaziei este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care circulă acum. C-au venit teroriștii din Baltă, de la Chirul ăla. Că au făcut repetiție mai înainte cu nu știu cine. Uite-așa se nasc legendele, în loc să studiem la cercetare istoria. Acela încă ținea broscuța în mâna întinsă. Parcă îi studia mimica, se amuza de ochii ei bulbucați sau, concentrat, încerca să-i transmită ceva. În cele din urmă, se aplecă și o așeză apoi, grijuliu, în băltoacă. Sprijinit de mânerul pompei îl studia pe Țongu. Aproba îngândurat spusele aceluia. - E reacționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cor, aproape la unison, salutând fără să întoarcă capul. Nu mă lăsai dusă de val. Hugo era un tip înalt, zvelt, cu părul blond, ochi gri, un nas lung de patrician, către vârful căruia își ațintise ochii. Părea că este mimica lui obișnuită. Era înfășurat într-o haină închisă la culoare și purta o eșarfă de mătase. Se dezbrăcă cu un aer ușor arogant și de dedesubt se iviră puloverul negru, pe gât și pantalonii dungați. Era unul dintre puținii bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să intervină în discuție oriunde ar fi simțit că este nevoie, dar nu se putea abține să nu își îndrepte privirea către acel bărbat pentru care simțea că nutrește, inexplicabil, simpatie și admirație. Îi privise și îi examinase îndelung profilul, mimica, gesturile, încercând să îi descopere unele trăsături temperamentale, deși se concentra destul de greu, atenția principală fiind orientată asupra dialogului. Îi plăcea calmul manifestat de el și aprecia respectul acordat interlocutorului. Iustin a avut, ca orice om, doar acele emoții specifice
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ca acesta să nu fie cumva în stare să-l împiedice, măcar nedîndu-i cele trebuitoare. Dar moș Costache, ca de obicei, nu numai nu-l stânjeni, ci părea mândru de împrejurarea asta, și, mai târziu, primi pe colegii tânărului cu mimica lui particulară, însă cu o desăvârșită îngăduință. Numai când Felix avu trebuință de bani pentru înscriere, moș Costache se fâstâci, întrebă dacă nu se poate mai târziu, sfătui pe tânăr să ia din altă parte, că găsește el pe urmă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cădumneata ești un om bun. Moș Costache, îngrijorat și așa de prea marea consumație de alimente, se înfricoșase, însă nu știa cum să scape de Paulina. Lașitatea lui înnăscută îi răpea orice inițiativă. Privi deci cu mulțumire pe geam numai mimica unei scene pe care n-o putea auzi, și în care se vedea cum Marina, fioroasă, dă brânci Paulinei afară din bucătărie și o amenință cu făcălețul. Menajera stătu în casă doar atât cât să-și întărească la loc conciul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dinăuntru, vocea de jazz, înfășurată pe-o adiere de tuse și plutind ca pe-un nor de tămâie. Ucenica își reluă atribuțiile obișnuitului său dans de primire. Se întoarse pe călcâie către cei doi bărbați, schiță o reverență, debită cu mimică și cuvinte de televizor băgate la cap, pe de rost. - Doamna are desăvârșita onoare... - Hă, hă! - ...de-a vă invita să porniți către Cabinetele ei. - Dar cine-i, fă, stăpînă-ta? Vreo doctoriță, de-și ține băsănăul doar într-un Cabinet
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în doze mici, în spinare, a răcelii cimentului, o desprinsese și el de la alții, mai doxați, ce-l asiguraseră că, în felul acesta, o să-i fie mai ușor când o să fie pus la zid. Judecat de doi ani, știa, fără mimică melodramatică, că va fi împușcat. Îl mai țineau în viață așa, până când aveau să prindă o zi în care zgomotul aproape uitat al cartușelor plutonului de execuție avea să sperie totodată și cârdul de ciori ce se pripășise prin curtea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de ce v-ați îmbîrligat atâta despre Adânc, răpănoșilor!...Vreți pentru ca, dezgropîndu-l pe orășelul ăla mic, elvețian, să le încălăriți nițel pe elvețience și să-i răzuiți de bani pe bășinoșii ăia de elvețieni... (Și, după o adâncă reflecție, își schimbă mimica și vorbi cu gravitate, ca și cum ar fi cumpănit îndelung o afacere.) Că dacă mi-ar zice că nu se îmbufnează, când m-o auzi, madam Mariușca. De ce să mint?! Mi-aș rupe de la suflet și le-aș mârli și eu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
5. Minciunatc "5.5. Minciuna" Un psiholog american susține că există criterii precise pentru demascarea elevilor mincinoși. Pentru aceasta, spune el, trebuie să ne concentrăm atenția nu asupra cuvintelor rostite de cel bănuit, ci asupra tonului vocii, a gesturilor, a mimicii: „o expresie care durează mai mult de cinci secunde e falsă!”. Profesorul Paul Ekman predă Psihologia la Universitatea California din San Francisco și este, de aproape 20 de ani, un cercetător atent al „minciunii și mincinoșilor”. Paul Ekman afirma: „am
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
ascultă. El va încerca să-și ascundă emoțiile, dar îl vor trăda unele mișcări inconștiente precum: frecarea nasului sau a urechii, o bătaie cu degetul pe obraz, suptul buzelor sau bătaia cu degetele pe un obiect. În ceea ce privește conotațiile educaționale ale mimicii, profesorul Ekman afirmă că la școală, în sala de clasă învățăm că trebuie să zâmbim convențional, atunci când „vine inspecția”, când îl intâlnim pe profesor, și așa, copiii vor fi învățați să zâmbească din amabilitate sau să se încrunte numai pentru
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
același timp, bază a exprimării și a înțelegerii permițând chiar exprimare de idei abstracte. Comunicarea gestuală se perfecționează și se modifică în funcție de capacitatea psihică a subiectului, de specificul personalității, de capacitatea grupului cu care interacționăm de a decodifica comunicarea gestuală. Mimica, pantomimica și comunicarea gestuală formează limbajul mimico-gestual. Necesar de știut este faptul că limbajul mimico-gestual poate fi învățat, ca și limbajul oral. Acest lucru trebuie să se realizeze cât mai de timpuriu, astfel încât să permită trecerea nemijlocită la grafie. Cele mai multe
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
reliefate de B.T. Tervoort: - limbajul verbal are un înalt grad de convenționalitate față de conținutul realității pe care îl denumește, gestul este însă strâns legat de concret; - comunicarea prin gesturi este față în față, percepându-se vizual gestul și toate mișcările mimice. În consecință, gesticulația are o mai mare libertate de exprimare, fiind mai puțin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată; - în condiții nefavorabile comunicării vizuale (timp de noapte, emițătorul aflat la distanță mare sau în contraluminăă, nu se poate realiza dialogul
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
copiii din grupă Îi acordă atenție urmărind să-l antreneze În jocurile lor și Îl ajută când este necesar (la urcatul și coborâtul scărilor, la Îmbrăcat etc.). III. Capacități, competențe, lacune, nevoi Posibilitățile de comunicare sunt scăzute, limitându-se la mimică, gestică, sunete incoerente prin care urmărește să atragă atenția: este dornic să fie permanent Între copii; coordonarea psihomotrică este slabă; Îi place să asculte muzică, Încearcă să danseze cu copiii, când aceștia o fac; simte nevoia sporita de afecțiune, În
ŞANSE EGALE PENTRU TOȚI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Amalia PĂTRAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2142]
-
făcea ghem, când vreun polițist îi cerea actele și le privea lung, întorcându-le pe toate fețele. Ce o fi fost atât de citit, se întreba, când întârziau asupra peticului de carton plastifiat, o cântăreau din priviri - arbora atunci o mimică neutră, pentru a semăna cu fotografia din buletin -, apoi se întorceau spre cifrele care îi strângeau ființa vie, mai abitir decât între patru scânduri. În secție era cald, polițistul își descheiase vestonul și cravata îi atârna strâmbă. Dar își păstrase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
drept martor al discordanței de opinii pe care nu îndrăznesc a o releva cu glas tare. Deci când păși în birou, toți, afară de Gaittany, foarte stăpân pe reflexele sale, schimbară priviri sau lăsară capul în jos. Sensul este, traduse Ioanide mimica celor de față: "Iată-l și pe Ioanide, care nu știe că a izbucnit războiul!" - De unde vii? Întrebă Gaittany. Ți-am telefonat acasă spre a-ți reaminti și nu ai răspuns. - Am fost la Școala de Arhitectură. Cei de față
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prinzând pe Ioanide în focul privirilor. " Am înțeles, interpretă arhitectul; am pomenit de biserică. Afacerea pentru ei înseamnă un faliment moral. Mă privesc cu milă." - Apropo, zise Ioanide tare, în expoziție ai de gând să puiși proiectele lui Pomponescu? O mimică generală înregistră această întrebare. "Pricep, își zise Ioanide, numele lui Pomponescu e teribil ca și al divinității, nu se poate pronunța aci." - Vrei să mergi jos, să vezi sălile? interveni Gaittany. Ioanide însoți pe conservatorul Casei de Artă. Acesta îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
confirmă foarte fîstîcit: - Da, da, chiar așa! " Ce dracu au ăștia? se miră Ioanide. Parcă sunt condamnat la moarte. Hagienuș e limbut din firea lui, în mod normal mi-ar fi enumerat toate orașele prin care a trecut." Agasat de mimica asistenței, Ioanide plecă. Și Botticelli îl plictisea la fel cu această muțenie semnificativă; cel puțin acela era din firea lui taciturn. Botticelli era foarte indignat de tot ce i se întîmpla arhitectului, totuși nu exprima pe față sentimentul său, ca să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Arhitectul ar fi voit să spulbere această impresie, dar nu putea din cauză că Botticelli fugea de discuție. Era greu să-i strigi: "Te-nșeli!", de vreme ce el refuza principial orice dezmințire, spunând parcă: "Părerea mea e nestrămutată!" Ioanide putea să scape de mimica altora, însă nu se putea dispensa de prezența lui Butoiescu. Acesta îi făcea impresia că pune la inimă necazurile de ordin profesional provocate de Pomponescu mai mult decât meritau. Sincer, Ioanide nu le acorda decât o minimă importanță. Când comisiile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gaittany, nu-i nici o speranță pentru nefericiții noștri? E îngrozitor, condamnați la moarte! Parcă n-am trăi l939! În situațiile dramatice la care, prin ariditatea sufletului său emoționabil scurt și la superficie, nu se putea adapta, Gaittany avea o scăpare mimică, pe care o și adoptă. Ridică ochii la cer și oftă mecanic: - Of, of, of, ce timpuri! Și imediat, simulând necesitatea prezenței sale în altă parte, Gaittany părăsi și pe madam Farfara. Astfel, timp de două ore, Gaittany întreținu societatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
superior, de apropiere sau îndepărtare de un obiect sau ambianță, asociată cu modificări funcționale și mentale importante. Manifestările funcționale ale emoțiilor, denumite și de expresie au format de mult timp obiectul de studiu al (neuro)fiziologilor. Acestea sunt somatice: de mimică: gesturi, vocalizare, modificări de tonus muscular (cu redresare, urmată de atac sau fugă); și/sau vegetative: circulatorii, respiratorii, sudoripare, secreție endocrină, metabolice. Restul proceselor constitutive ale emoțiilor sunt de ordin mental și au format până nu demult obiectul de studiu
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]