928 matches
-
asupra eșarfei roșii, destul de lungă ca să acopere nu numai genunchii femeii, dar și o bună parte din stâncă. Eșarfa era aceea care crea o tulburătoare impresie de învăluire deosebit de delicată a femeii. Și acest amănunt revigoră entuziasmul Toinettei. ― Oh, ce minunăție! Oh, este... este pur și simplu minunat!... Știți, mi-aș dori mult un portret asemănător. ― La ce se referă mai precis doamna contesă? ― La ceea ce se oferă în mod atât de plăcut privirii. Umerii, brațele, frunzele înfiorate, dar, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Domnica de Sfânta Măria Mică ș-o dosât-o, da las’ că dăm noi di è... Că doar ne țânem di coada ta - prin cele lunci, cele păduri... Și, Doamne (cum ar zice - și chiar zice; și bine zice Creangă), ce minunății ieșeau din mânurile lui! și nu doar cozile alcătuind șerpi Încolăciți, pești cu gura deschisă (parcă pohtind și ei borșul Mătușii Domnica), vrejuri, funii, păsări, flori, adesea și câte un trup (Însă totdeauna Îmbrăcat, sirenele lui Moș Iacob purtau, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
atrage pe toți cei care caută puterea, averea sau cunoașterea. Spun „acest oraș”, dar nu e vorba, la drept vorbind, de un oraș. Se istorisește Încă, prin partea locului, povestea unui tânăr călător din Rey, atât de grăbit să vadă minunățiile din Isfahan, Încât se despărțise, În ultima zi, de caravana sa ca să galopeze singur, În goana mare. După câteva ore, aflându-se pe malul râului Zayandé-Roud, „Fluviul dătător de viață”, merse de-a lungul lui și atinse un zid Împrejmuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a spus niciodată că Isfahanul nu există? — Cum adică, nu este ea cea mai mare, cea mai frumoasă dintre cetățile Persiei, nu era oare, Încă din vremuri Îndepărtate, mândra capitală a lui Artaban, regele parților, nu i s-au lăudat minunățiile În cărți? Nu știu ce spun cărțile, dar m-am născut aici acum șaptezeci de ani, și numai străinii Îmi vorbesc despre orașul Isfahan, eu nu l-am văzut niciodată. De-abia dacă exagera. Denumirea de Isfahan a desemnat mult timp nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
moarte, oricât de mare i-ar fi puterea sau bogăția, dibăcia sau aroganța. Samarkandul a devenit astfel simbolul ineluctabilei Întâlniri dintre om și destinul său. Unde să merg, după Samarkand? Pentru mine, el era capătul extrem al Orientului, locul tuturor minunățiilor și al unei nostalgii insondabile. În momentul În care părăseam orașul, m-am hotărât, așadar, să mă Întorc acasă; dorința mea era să revin la Annapolis, să petrec acolo câțiva ani liniștiți, ca să mă odihnesc după călătoriile mele. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o asemenea frază. Tremura. Nu-i Înțelegeam violența reacției. I-am propus să ne Întoarcem, și a trebuit s-o susțin ca să nu se prăbușească. A doua zi, părea restabilită. Ca să Încerc s-o distrez, am călăuzit-o Întru descoperirea minunățiilor pachebotului, am Încălecat chiar și pe nesigura cămilă electrică, cu riscul de a Îndura hohotele de râs ale lui Henry Sleeper Harper, editorul hebdomadarului cu același nume, care rămase o clipă În tovărășia noastră, ne oferi ceai și ne povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mână. Unchiul strângea cu amândouă mâinile cutia de bere. Cu una singură n-ar fi putut s-o țină. Una îi era aproape paralizată, cealaltă tremura. „Vino încoace, fiule, vino încoace!” i-a strigat el lui Sorin. „Uită-te ce minunăție e cutia asta. Fratele meu mi-a arătat cum se desface. Mie nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap. Vino încoace, după ce o golesc până la ultima picătură, ți-o fac cadou.” Sorin i-a întors spatele. La fel au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
timp cumpărase varză dulce și carne tocată - „la prețuri exagerate”, a suflat ea în urechea tatei - și voia să gătească sarmale. Dar Francesco s-a împotrivit și toți ceilalți așijderea. Ei hotărâseră să ne răsfețe negreșit pe italienește. Aduseseră o minunăție de paste și o minunăție de ulei de măsline, mama trebuia numai să le pună la dispoziție ustensilele necesare. Mama a luat-o înainte spre bucătărie, Francesco, Massimo și tata s-au dus după ea. Tata s-a întors după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
carne tocată - „la prețuri exagerate”, a suflat ea în urechea tatei - și voia să gătească sarmale. Dar Francesco s-a împotrivit și toți ceilalți așijderea. Ei hotărâseră să ne răsfețe negreșit pe italienește. Aduseseră o minunăție de paste și o minunăție de ulei de măsline, mama trebuia numai să le pună la dispoziție ustensilele necesare. Mama a luat-o înainte spre bucătărie, Francesco, Massimo și tata s-au dus după ea. Tata s-a întors după câteva minute, aducând ceștile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lîngă ei pe doc. Îi auzea pe Untură și pe Bill cum Înoată departe, În Întuneric. — Ești un săritor minunat, Wemedge, Îi spuse Kate atingîndu-i spinarea cu talpa goală. Nick se Încordă cînd o simți. — Ba nu-s. Ești o minunăție, Wemedge, Îi spuse și Odgar. — Neeaa... Se gîndea, se gîndea dacă-i posibil să fii cu cineva sub apă - putea să stea pe fundul apei și să-și țină respirația trei minute și după aia ar putea ieși Împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dă peste cap chestia aia despre Dumnezeu (și cred că sunt singurul botezat din grup, nu?). Finn, prietene, să fii tare, OK? E vorba doar de un weekend, la urma urmei, și dacă eu m-aș duce undeva cu o minunăție ca Daise alături, cred că nu mi-aș încăpea în piele (sper că nu sunt misogin!). Daise, aș putea să te închiriez? Mi-ar plăcea la nebunie să înscenez cu tine o piesă de teatru de stârnit gelozia fostei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
glumiță, pentru că încă mai ai fantezii erotice cu ea! Finn pufnește în râs pe umărul meu. —E cel mai urât weekend din viața mea, zice el. Tocmai m-am despărțit de o femeie superbă și stau în cameră cu altă minunăție, care mai e și sălbatică, pe deasupra. Prietenii mei s-ar distra copios pe seama mea, dacă ar afla în ce situație mă aflu, oftează Finn. Numai fiindcă e Daisy aici, Vanessa parcă a înnebunit. Nu-i place deloc că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a gazelor, de ce să reconstruiești atât de meticulos mica eolipilă, un cioculeț pe o sferă care, Încălzită, se Învârte vomitând aburi, când prima eolipilă fusese construită de Heron, pe timpul Gnozei, ca mecanism pe care se bazau statuile vorbitoare și alte minunății ale preoților egipteni? Și ce era oare aparatul acela pentru studierea fermentației putrede, 1789, frumoasă aluzie la bastarzii rău mirositori ai Demiurgului? Un șir de tuburi de sticlă care, dintr-un uter În formă de bol, trec, prin niște sfere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca să scap mai ușor de vreo eventuală privire aruncată distrat, apoi m-am abținut, pentru că, rămânând În picioare, dacă m-ar fi descoperit, aș fi putut oricum să mă prefac că sunt un vizitator absorbit, rămas să se bucure de minunăția aceea. Curând se stinseră luminile și sala rămase Învăluită În penumbră, ghereta deveni mai puțin Întunecoasă, luminată slab de ecranul la care continuam să mă uit țintă, pentru că reprezenta ultimnul meu contact cu lumea. Prudența cerea să rămân În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și eram nepotul lor preferat. Mă văd ei plângând după fantasma aia de trompetă și zic că or să aibă ei grijă, a doua zi aveam să mergem la Upim, la magazin, unde era un raion Întreg de jucării, o minunăție, și aveam să găsesc trompeta pe care o voiam. Am petrecut noaptea treaz și am tropăit din picioare toată dimineața următoare. După-amiază ne ducem noi la Upim, și erau trompete de cel puțin trei feluri, fie că erau ele niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
duceau pe umeri sicriul greu. Frigul se mai înmuiase și pe la amiază îndrăzni soarele alungând ciorile din cimitir. La ieșirea din capelă, chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l duceau? Să nu mai vadă el minunățiile firii pe care o iubise atât? Ce se va întâmpla cu preuteasa? L-au pus jos, în fața cavoului. Au Fixat capacul sicriului. Potcapul îi venise pe ochi, buzele se despărțiseră dând la iveală scrâșnetul dinților. Sufletul bătrânului preot fâlfâi scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o pușcărie mi-am zis. După alte zece minute, gardul era întrerupt de o poartă blindată. Pe o placă se vedeau litere de tipar galbene: Spitalul de psihiatrie Măgura. Hm, poate că paradisul trebuia apărat de localnicii care auziseră de minunățiile dinăuntru. Am apăsat butonul soneriei. Mi-a deschis un portar care m-a întrebat răstit ce vreau. L-am lămurit. M-a băgat într-o cămăruță de lângă intrare, mi-a cerut buletinul și mi-a împins sub ochi un formular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochișori și urechiușe! Ofensa regală, din glasul hârâit-alintat al Domnișoarei, îl smulge nemilos pe Avocat, din scurta lui reverie. Nările îi sunt gâdilate și dilatate pofticios, de aburii ce se înalță leneși, ca răsuflările unor djinni-copii, dinăuntrul a două mici minunății de porțelan, cu toartă: două gingirlii! Una, așezată în fața sa, pe masă, alta, în fața Poetului, vecin de scaun, care, terminând o frază de conveniență, se și aplecase decis să înhațe flecuștețul de recipient, cu palma lui, cât lama de la săpăligă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a fost tot atât de mare ca și a lui Lucien. Casa inginerului, în Bhowanipore, o cunoșteam, căci fusesem o dată acolo, cu mașina, să ridic niște planuri. Dar niciodată n-aș fi bănuit că în interiorul unei case bengaleze se pot găsi asemenea minunății, atâta lumină filtrată prin perdele transparente ca șalurile, atât de dulci la pipăit covoare și sofale din lână de Kashmir, și măsuțe cu picior asemenea unui talger de alamă bătută, pe care se aflau ceștiie de ceai și prăjiturile bengaleze
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Sigur că da, dar unele pot fi și divine.” „Oricum ar fi, noi, muritorii de rând, nu putem pătrunde adevărul adevărat.” „S-ar putea ca nici chiar Biscornet să nu știe...” „Atunci cum a fost în stare să facă asemenea minunății?!...” Cam așa comentau întâmplarea cei de față. Dar, pe când își dădeau ei cu părerea, meșterul a deschis ochii. S-a uitat lung în jurul lui, pentru a se dumiri unde se află, i-a privit cu prietenie pe cei ce se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
și a le armoniza cu ușorii. Se spune, însă, că multă vreme după aceea ușile nu au putut fi deschise. La mijloc tot coada diavolului era, care nu voia să-i lase pe credincioși să intre în biserică prin acele minunății, pentru a se ruga Domnului. Numai ușa din mijloc era exceptată. Pe acolo erau lăsate să treacă, prin tradiție, doar procesiunile pentru taina căsătoriei. Pe acestea, diavolul nu le putea opri cu lanțurile lui. Așa era voia lui Dumnezeu. Cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
aici pornește cărarea ce duce la iazul din vale, malul căruia mi-a fost și sper să-mi fie încă loc potrivit pentru studiile mele privind străvechea cetate a Iașilor... Poteca aceasta trece pe la poarta grădinii călugărului, care adăpostește multe minunății. În cele din urmă, am ajuns în capătul cărării ce nu se oprește decât în pragul chiliilor, unde voi avea și eu adăpost pentru o vreme... Ajuns aici, inima a început să bată mai tare, cu gând parcă să iasă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
bucurii, peisaje de Răsărit sau de Apus, cu dimineți proaspete cu picături de rouă, cu razele acelei tipsii de aur care va cerne pulbere pe geamul ferestrei casei și al sufletului meu. Vacanță, tu ești ca un tărâm plin de minunății și mă aștept ca la tot pasul - fie din straturile de condurași, fie din cele cu busuioc, fie de după cumpăna fântânii bunicilor, fie de după portița veche de la vie, să apară un Făt- Frumos, fie Sfânta Duminică, fie chiar un zmeu
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
în clipa supremă, în vreme ce Fecioara dă să-l respingă și-l atrage, să se ferească absorbindu-i mesajul seminal, totul într-un mirific vârtej de senzualitate și sacralitate, de puritate, chemare tainică, predare inconștientă, posesiune nevinovată și presimțire încercănată! O minunăție, ce mai! Dar de cealaltă parte, am devorat Strada. Lumea. Sunt convins că fiecare dintre dvs. ați fost în variate rânduri locuit sau cutreierat de sentimentul turistic al existenței. De acea minunată senzație de nonșalanță intangibilă, de paradoxală siguranță infailibilă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
religios-arhitectural antropologice, dar, în același timp, acceptă că, fără o campanie multimedia susținută, se va alege praful de toate frumusețile încorporate în albumul cu pricina. Or, eu nu visez decât o, cel puțin, emisiune ca „România, te iubesc“, în care minunățiile oltenești de lemn de acum două, trei veacuri să-i calce pe bătături pe toți inconștienții diriguitori ai ortodoxiei locale. Să-i învețe o dată pentru totdeauna că, atunci când îți vine un ziarist să-ți filmeze bogățiile duhovnicești, nu-l tratezi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]