6,725 matches
-
și sarcina ei vizibilă îl înfurie prin aspectul greoi, bolnăvicios. Poartă o fustă pentru femei însărcinate, cu un U decupat pe pântec. Sub marginea bluzei, i se vede o semilună de slip alb. - Eram obosită, îl lămurește. - Nu-i de mirare. Câte pahare din astea ai dat pe gât? Arată spre paharul de Old-fashioned. Buza paharului e pătată de zahăr. Ea încearcă să se explice: - L-am lăsat pe Nelson la mama ta, când eram în drum spre mama mea cu
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
pe sine după putință, Sorin Leresecu continuă să mediteze compunând muzică, și să facă muzică cu bucuria lăuntricei nedumeriri a regăsirii de fiecare dată printr- o altă perspectivă în raport cu lumea, așa cum, la începutul oricărui act componistic se află relația dintre mirarea compozitorului și goliciunea albă a colii cu portative, din a cărei imaculat-odihnitoare așteptare se pot închipui tăceri sonore nemaiauzite.
SORIN LERESCU 100-40 by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/84214_a_85539]
-
TV), este vorba, în același timp, de un canal de divertisment și unul de informare și, nu în cele din urmă, ce propune un proiect de integrare socio-culturală, pentru păstrarea identității naționale a comunității române în Italia. Nu este de mirare că la eveniment au participat câteva mii de persoane. (Dan CHIRIAC)
Romit TV by Dan CHIRIAC () [Corola-journal/Journalistic/84252_a_85577]
-
în chipul cel mai natural cu putință. Împrumutând terminologia specifică cineticii muzicale, apreciem memoria ca fiind o dezvoltare prin eliminare, iar imaginația o dezvoltare prin augmentare, amintirea și fantezia fiind extremele unui centru identificabil timpului prezent. Și nu e nici o mirare că ele comportă aceleași tipuri de relații procesuale, care nu trebuie, nicidecum, să fie considerate drept conexiuni indisolubile, ci doar forțe blânde care se impun firesc și care induc imaginilor sonore aspirația de a se uni în entități complexe.Astfel
Cauz?, efect by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84379_a_85704]
-
bâjbâielile și defectele întâlnite de regulă la începători. Cu o excepție: un anumit tic cultural de care prozatorul nu poate scăpa, scriitura lui face corp comun cu problematica texistențială pe care, deopotrivă, protagonistul și autorul o angajează. Nu-i de mirare că volumașul redus ca întindere, dar intens pe aproape fiecare filă i-a plăcut atât de mult lui Mircea Cărtărescu (acesta semnând o entuziastă și frumoasă întâmpinare, pe coperta a IV-a). Ca și la autorul Nostalgiei, scrisul constituie actul
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
relațiile cu Eliade, despre alte proiecte pe care le are la Paris. Cercetându-i-se teza de doctorat de către sursă, s-a constatat că "tipa e de o rară mediocritate și o atât de mare subcultură", încât a cuprins-o mirarea că un savant ca Mircea Eliade suportă să fie ajutat de un om care nu pricepe nici a mia parte din ce face stăpânul lui, ca să zic așa" [p. 234]. Fantastic spirit de observație și sinistră premoniție a evoluției năstrușnicei
Mircea Eliade în arhiva Securității - Noi date, certitudini și inexactități by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/7790_a_9115]
-
setea de revanșă a căpitanului Ahab, căruia îi retezase un picior și-i smulsese catargele corăbiei. Reîntîlnirea mult dorită cu monstrul marin se va produce nu departe de locul ciocnirii anterioare: "balena părea numai farmec și ademenire. Nu e de mirare că unii vînători, momiți de seninătatea care o înconjura, îndrăzniseră s-o atace și descoperiseră că liniștea aceea nu era decît veșmîntul uraganului." Lupta durează, ca în povești, trei zile. Balena își manifestă din plin agresivitatea, distruge bărcile vînătorilor și
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
trebuia să fie cea dintîi carte românească de vînătoare și mai ales pretextul fericit pentru minunatul Pseudokynegheticos al lui Alexandru Odobescu." (Primul vînat) Că fanteziile cinegetice ale junilor au ca impuls preferat leul n-ar fi nicidecum un lucru de mirare. Regele animalelor ocupă însă un loc însemnat și în imaginarul colectiv românesc: există numeroase colinde ale leului, numeroase studii dedicate motivului și numeroase discuții privind prezența concretă a felinei în aceste părți ale globului. Cei mai mulți folcloriști îmbrățișează opinia negativă: în
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
un rotitor bla-bla. Ana, idem. (Axa - mediana.) Alb, alb (rotitor, nu). Apa e cer, e cer. Aerisirea e necapac. Urgent, aer ! Ce lut otova, luna! Luna e?!" La câtă rafinată paradă face, în general, Foarță de aluzia culturală, e de mirare că refuză, totuși, să apeleze de data aceasta, la clișeele de gen. Lista, destul de scurtă în definitiv, de asemenea enunțuri cu două capete nu se regăsește, nici măcar atomizat, printre cuvintele extatice ale lui Vasile Elisav. Fraze ca "ele fac cafele
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
chiedere scusa; formula chiedo scusa este tipică pentru întreruperea politicoasă a unui vorbitor, prin propria luare de cuvânt (un fel de "îmi permiteți?"). Substantivul scuză este un împrumut modern (din secolul al XIX-lea) din italiană, așa că nu e de mirare că a adus cu sine o serie de construcții specifice; adaptate în română într-un mod care, cum se vede, nu este încă întru totul acceptat. Cea mai lipsită de ambiguități ar fi exprimarea eliptică și exclamativă, cu intonația de
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
ai prieteni cu care să poți împărtăși gândurile și bucuriile ce însoțesc asemenea drumuri. De-i întrebi cum o duc, nici unul dintre ei nu se va plânge. Unii vor remarca că în urmă cu ani buni era, totuși, mai bine. Mirării mele, un răspuns prompt, tipic elvețian, i-a pus capăt: ŤDe-ți atingea cineva mașina în parcare, ți se lăsa cartea de vizită pe parbrizť. Desigur, asemenea obiceiuri sunt pe cale de dispariție. Românii din Lausanne constituie o comunitate destul de numeroasă. Numai
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
adunate pe cărți, unii tonans, alții boemi. Bucureștiul oazelor, cum e Insula, o izbăvire cu mijloace puține, într-un teatru cu o scenă "cît o batistă." Poetică amăgire, cu Fundoianu, Mărgărita Miller-Verghi, Ion Călugăru, Sandu Eliad, care, nu-i de mirare, nu va ține. Nu va confirma. Totuși, et in Corăbiei 6 ego... 75 H.P., antirevista, Punct, Contimporanul, expoziția lui Brauner. Și firul se toarce mai departe, între figuri ordinare de medici și de trupeți, și raiduri prin lumea unită, întru
Ab ovo by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8021_a_9346]
-
Severin, Ion Bala, Tudor Cristian Roșca. Cea de-a doua etapă, scapătă unui control critic riguros, începe în 1993, o dată cu Negru pe negru. În legătură cu această s-au spus lucruri atât de multe și de divergențe, încât n-ar fi de mirare să fie vorba mai degrabă de o găselnița analitică decât de o certitudine tipologica. Fiindcă anii '90, cu prelungirile lor cu tot, au adus în primul rând o primenire intru vechi a termenilor, evident perdanta sub raport conceptual. S-au
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
ocean, "dezbaterile" au adus aminte de negativismul adolescenților răzvrătiți împotriva autorității paterne. Disputele au degenerat frecvent în răfuieli personale și provincialisme irelevante, în fața unor spectatori fascinați de dărâmarea oricărei statui de pe soclu. Într-un astfel de context, nu e de mirare că Institutul Cultural Român, ca interfață culturală cu străinătatea, și-a pus problema eficacității promovării lui Eminescu. Am urmărit însă cu uimire la ICR-NY un raționament care s-a degradat în ultimul deceniu prin contaminarea cu fundalul toxic din țară
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
o sursă de admirație și de inspirație pentru Fuhrer. Compozițiile lui Wagner au fost "coloana sonoră a Holocaustului", se auzeau în lagărele de exterminare naziste. Hitler a patronat festivalul Bayreuth, fondat de Wagner, din 1933 până în 1939. Nu este de mirare că muzica lui Wagner este un tabu în Israel. Deși nu este pentru prima oară când o orchestră israeliană cântă o compoziție a lui Wagner (în 2001, o orchestră consudă de Daniel Barenboim a interpretat o bucată din Tristan și
O orchestră israeliană a cântat melodia preferată a lui Hitler () [Corola-journal/Journalistic/69372_a_70697]
-
români remarcabili", printre care se numără și Mircea Cantor și Șerban Savu, care se aflau în pragul adolescenței la izbucnirea Revoluției din 1989 și au ajuns la maturitate în timpul perioadei confuze și dezamăgitoare ce a urmat, scrie . Nu este de mirare că utopismul apare în arta lui Mureșan doar în forme ambigue", spune jurnalistul Holland Cotter, laureat al premiului Pulitzer, de la The New York Times. În expoziția de la Galeria David Nolan, ce poate fi vizitată până pe 12 august, artistul prezintă un desen al său
Artistul român Ciprian Mureşan, apreciat într-o cronică din The New York Times () [Corola-journal/Journalistic/69380_a_70705]
-
licitație ad hoc, vînzare motivată de necesitatea urgentă de a plăti datoriile Combinatului fondului plastic, UAP riscă să rămînă și cu patrimoniul vîndut, și fără Combinat. Urmează, inevitabil, să rămînă și fără ea însăși, ceea ce nu ar fi nici de mirare, și nici un lucru chiar atît de rău. Pentru că, în mare parte, ceea ce a fost de consumat, vorba cronicarului, s-au săvîrșit.
Uniunea Artiștilor Plastici, după cincisprezece ani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8130_a_9455]
-
Mihalache, victime ale închisorilor comuniste. Notez și alte curiozități, de semn contrariu. Paul Goma a fost membru PCR, înscris în 1968, deodată cu Adrian Păunescu și Al. Ivasiuc, ca urmare a neparticipării armatei române la ocuparea Cehoslovaciei. E apoi de mirare, pentru cine nu știa, că foarte tânărul Ioan Petru Culianu s-a înscris în PCR. Această situație (e drept, ciudată, descumpănitoare) nu diminuează cu nimic meritele disidenților Paul Goma și Ioan Petru Culianu. Demnitatea biografiei în comunism înseamnă și a
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
s-ar fi simțit pe celălalt talger în nemișcare (marea). Într-un alt poem, Relief (devenit mai târziu Arca), apa și țărmul devin stâlpii exclusivi ai realului uman: Nu există decât apa și țărmul. Ele se-ntind pretutindeni ca o mirare, în vârful muntelui răsună valuri, în peștera de taină plajele se năpustesc. Omul desparte de la începuturi uscatul de apă: pământul tare se întinde în fața lui, din spate vine îndurarea mării. Nu există decât apa și țărmul, pământul prezentului mușcat de
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
își citea bolnavii." Să adăugăm că citea cu mare pasiune și că, fapt notoriu printre colegii, discipolii și pacienții lui, n-a acceptat niciodată bani de la bolnavi. l Andrei Pleșu l-a cunoscut și admirat din copilărie. Nu e de mirare că-i surprinde, din câteva fraze, întrega personalitate: " Toată lumea vorbea despre harul lui chirurgical, despre știința lui de carte, despre eficacitatea lui terapeutică. În plus, era de o moralitate inflexibilă, generos, dedicat, de o sobrietate monahală. S-ar fi putut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7053_a_8378]
-
fără voia lui, tristul șir de scriitori români întemnițați pentru opinii politice în propria lor țară, umiliți public și împinși astfel spre moarte. Față de Ioan Slavici, societatea românească a contractat, în eternitate, o datorie rușinoasă și inexpiabilă. Nu e de mirare că, pînă astăzi, istoria noastră literară a trecut, din jenă, inadmisibil de ușor peste ultimii ani din viața scriitorului, sperînd probabil să facă uitată o vină colectivă - adică tocmai una dintre acele vini pentru care nu se obține niciodată iertare
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
considerații filosofice, iar acestea nu valorează mult când vin dela cineva care nu este filosof. Dimineață. Stau la masă și privesc în fața mea un manuscris, ceva ce am lucrat ieri și alaltăieri și ar trebui să continui acum. Cu dureroasă mirare constat că nu sunt apt pentru așa ceva. Ca și cum altcineva, sub numele meu, a scris toate acestea, iar apoi a murit sau a plecat pentru totdeauna. Ca și cum textul de dinaintea mea ar fi scris într-o limbă pe care eu nu o
Ivo Andric: Despre frumos și creație by Drăgan STOIANOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7071_a_8396]
-
figura unui incontinent scrib. Furat de iureșul unor declamații în al căror sunet se pare că se contemplă narcisic, autorul nu poate lua distanța de trebuință pentru a sesiza malefica proliferare lexicală la care se dedă. Iată un fragment intitulat: "Mirare și sens": "Aduc în lumina proaspătă și filtrată de primăvară indecisă și capricioasă un sunet nedecis între tristețe și bucurie. Aștept îndîrjit sub talpa aceluiași destin implacabil: indecizia, surpriza și informul. Rar zornăie și pentru mine alămurile fricii sau zvîcnesc
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
toate orizonturile cînd hotărăsc treapta dintre ce iubesc și ce uit. Memoria ce mă cheamă la ordine, ochiul ce-mi oferă culorile adunate în spectru, urechea ce-mi pune surdină melancoliei printr-un arpegiu efemer străbat același itinerar ale neliniștii: mirarea și sensul. Mă mir cîtă vreme nu au sens grija, preajma și bucuria mea." Iar cititorul se miră că autorul nu realizează contrastul dintre candoarea infantilă a fragmentului și pretențiile lui filozofice. Asemenea bucăți debordînd de lirism adolescentin sunt cel
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
specific decodării muzicale. E ceva, în această dedublare, care amintește de faimosul personaj al lui Borges, Piere Menard. Un Piere Menard adus în concret sau, cu o vorbă la care Cosașu ține cu ironică simpatie, la concret). Nu-i de mirare, atunci, că simpatiile intime, expuse la un moment dat în O viețuire cu Stan și Bran, sunt populate de autori infinit analitici. Nu doar critici literari sau eseiști, adică, ci și critici literari, și eseiști, dar și, deasupra lor, ceva
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]