881 matches
-
denumește spațiul identificabil al unei prezențe și nici nu trasează perimetrul nelocuit al absenței. E locul unui neloc, locul fără loc, intermediul unui limb transparent, cuibul gol al posibilului: "un vid în care noimele se-arată/ ca aburi pe-o miriște arată". Ceea ce apare în golul apariției este chiar faptul de a apărea, de a se arăta ca gol; dar e un gol chemat la lucrare, la împlinirea de sine în sensul în care apare. Autorevelarea sensului nemanifestat nu deschide orizontul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a răpus și îl învelește delicat cu oghealul. Nu se mai aude niciun sunet, doar cântatul melodios al greierilor sau orăcăitul broaștelor. Anica bolborosește grăbita cu ochii către icoana: "Pâinea noastră cea de toate zilele"..., dar gândul ei e pe miriște, acolo unde ploaia a înecat brazdele. Inexorabil, va începe o nouă muncă, o vor lua de la capăt, împrăștiind iarăși fânul, întorcând iarăși brazdele, căci altfel fânul se va încinge, se va "aprinde" și nu-l vor mânca nici vacile, nici
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nu-i zic slugă la stăpân, a asimilat disciplină, supușenia, fără Însă a-i fi afectată verticalitatea. Peste ani, când avea să fie gospodar la el acasă, om cu familie și copii, prin 1941 - 1944, cănd Antonescu cerea disciplină, Întorsul miriștilor În fiecare toamnă, iar plecatul la câmp, la culesul fasolei, a florii-soarelui, cositul nutrețurilor și transportul acestora erau legate de prezență plugului, cotigei și tânjalei În căruță, atât la ieșirea cât și la intrarea În sat, unde vegheau ,,străjile comunei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
erau legate de prezență plugului, cotigei și tânjalei În căruță, atât la ieșirea cât și la intrarea În sat, unde vegheau ,,străjile comunei”, formate din autoritățile primăriei, ai jandarmeriei locale, suplinite cu premilitarii Înarmați, tată, desi nu-și prea ara miriștea, În care rămâneau să mijească primele brazde trase Încă de la Încărcatul primilor snopi pentru arie, era mereu nedespărțit de atelajele cerute. Disciplinat a fost și când s-a pus problema intrării cu pământul În tovărășia agricolă ori În gospodăria colectivă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pentru că ai mei nu scoseseră nici un butuc și fusese o producție bună În anul acela. Avea și nuanțe comice În purtările sale, uneori, tata. După intrarea În sat, pe la scoala, unde comisia primăriei constată că În ziua aceea se arase miriștile, pentru că-i vedea deasupra cocenilor plugul, cotiga și cu tânjeala, ca să ajungă acasă drumul trecea chiar prin fața primăriei. Acolo se adunau sătenii la sfat și glume, după chindie, mai ales cei fără de atelaje, și alături erau, adesea, si notabilitățile. Cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de fudulă. Mare gospodină! Pentru ele se depunea muncă destulă. Meritul era (în parte și al meu) trebuie să recunosc. Cine le ducea zilnic la baltă să se bălăcească în voie sub privirile iscoditoare ale vecinilor? Cine le conducea pe miriști, după ridicarea grâului sau orzului? Cine le păzea cu strășnicie de gâștele popii, care sâsâiau după noi, ori de câte ori ieșeam pe toloaca primăriei? La toate aceste întâmplări și poate și altele, nu exista decât un răspuns. Eu mă ocupam de gâște
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am mai avut un asemenea câine rău în anii ce au urmat. Grivei având strămoșii lupi, și-a păstrat oarecum năravul și simțul sălbăticiei. S-a pierdut fata noastră Dacă treceam gâștele în ocol, după ce se săturau de boabele de pe miriști și de bălăceală din bulboană, ieșeam cu mielușeii la păscut. Aveam numai vreo cinci: unul alb, unul negru cu stea-n frunte și trei negri ca abanosul. Îi duceam adesea pe lan și când vedeam că-s obosiți veneam cu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
căpătâie din saci de iută. A tăiat sacul de iută în jumătate, pe lungimea lui, apoi l-a cusut la loc așa cum fusese înainte, doar că acum era mai strâmt. Ne-a trimis pe câmp și am adus paie de pe miriște, rămase în urma combinelor, le-a îndesat în sac fără să rezulte cocoloașe, le-a bătut puternic cu palma spre a nu fi prea bombate, a cusut apoi sacul la gură cu un ac mare și... gata perna! Mircea și Lică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Mă urmărea să vadă care este reacția mea. El ținea cartoful în mână cu atâta bucurie și mândrie, de parcă ar fi fost un lingou de aur, ori un diamant de o valoare inestimabilă. Fața lui osoasă, pe care se vedea miriștea părului nebărbierit, începuse să se micșoreze, asemenea capetelor tăiate și purtate ca trofeu de anumite triburi, după ce fuseseră tratate prin procedee numai de ele știute și aduse la dimensiunea unui cap de păpușă. Ochii mici, acoperiți de niște pleoape roșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un moment dat, plantația din partea stângă s-a terminat și au apărut iar clădirile mari și lungi acoperite cu țiglă roșie ale altor grajduri de vite. Am lăsat în urmă păduricea de salcâmi și am intrat pe un drum de miriște. Am rămas mut de uimire! Ochii mei nu mai văzuseră niciodată un asemenea peisaj: înaintea noastră, în stânga noastră și în dreapta noastră un ocean de grâu cu tulpinile ușor aplecate sub greutatea spicelor aurii, mari și grele, gata pentru secerat. Doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lui Montezuma se topise și poleise cu noblețea inegalabilă a compoziției sale întreg pământul, până la orizont și mai departe. Uluitor! "Soarele s-a topit și a curs pe pământ" (N. Labiș) De o parte și de alta a drumului de miriște pe care înainta mașina, fusese trasă câte o brazdă de combină și pe miriștea încă proaspătă se zăreau capetele unor țăruși bătuți în pământ. Vehiculul rula pe o miriște țepoasă, înaltă, înierbată și copleșită de mulțimea rugilor de mure care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
până la orizont și mai departe. Uluitor! "Soarele s-a topit și a curs pe pământ" (N. Labiș) De o parte și de alta a drumului de miriște pe care înainta mașina, fusese trasă câte o brazdă de combină și pe miriștea încă proaspătă se zăreau capetele unor țăruși bătuți în pământ. Vehiculul rula pe o miriște țepoasă, înaltă, înierbată și copleșită de mulțimea rugilor de mure care cuprinseseră întregul sol, asemenea unor liane târâtoare de dimensiuni liliputane, dar care amortizau, oarecum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
N. Labiș) De o parte și de alta a drumului de miriște pe care înainta mașina, fusese trasă câte o brazdă de combină și pe miriștea încă proaspătă se zăreau capetele unor țăruși bătuți în pământ. Vehiculul rula pe o miriște țepoasă, înaltă, înierbată și copleșită de mulțimea rugilor de mure care cuprinseseră întregul sol, asemenea unor liane târâtoare de dimensiuni liliputane, dar care amortizau, oarecum, asperitățile terenului. Apoi, mașina a încetinit și s-a oprit. Șoferul a coborât și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
l-ai fi putut lua drept unul dintre indivizii azvârliți noaptea în stradă, de către ospătarii vreunei cârciumi nenorocite, sătui de hărmălaia acestor consumatori agresivi, turbulenți și cu apetit alcoolic insațiabil. Haina i se rupsese în spate, căzuse cu capul în miriștea țepoasă și dușmănoasă, care nu-l cunoștea, și-i refuzase apropierea, tăindu-i fața cu murii încârligați și tăioși ca niște lame ascuțite. În părul lui mare și frumos, în care altădată vântul se juca prietenește pe dealurile unde-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
său pe bunica bolnavă. Dintr-un salt, realizat cu rapiditatea și agilitatea unei pantere, Țile a aterizat lângă tatăl său, luându-i din brațe povara la care ținea atât de mult. Macedonenii, tăcuți și dezorientați, stăteau aiuriți pe drumeagul de miriște, neștiind ce să facă și încotro s-o apuce. Moșule, uite-aici. Vezi țărușii ăștia? Aici o să-ți construiești casa în care vei sta, că altfel, la iarnă, dai ortu' popii, clar?! Până atunci o să-ți faci o colibă sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în dreptul fântânii, am introdus pe rând cele două sticle în ciutură, umplându-le cu apă leșietică și rău mirositoare, îndreptându-mă apoi spre bordei, pe drumul căptușit cu praf gălbui și fierbinte. Mai încolo, am cotit-o pe drumul de miriște țepoasă care era strada numărul 3, mergând pe ea până la intersecția cu strada numărul 9, unde urma să ne ridicăm noi casă. Eram Micul Prinț al lui Saint-Exupéry, hălăduind pe minuscula-i planetă în căutarea unui prieten ipotetic. Locul viitoarei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ore la rând în picioare, sub arșița soarelui. Mi-era foame, iar colbul drumului mă ardea îngrozitor. Eram aproape terminat... Dintr-o zvâcnire, mama a luat-o la fugă spre mine, ca o sportivă de performanță, cu baticul pierdut în miriște și părul răscolit de vânt. Titi, ți-e rău? Stai așa, dă-mi plasa. Acum hai să mergem. Spune, Titi, a fost lume multă, da? Da, mama. Multă. Vai, săracul de tine, cât te-ai mai chinuit! Mă ținea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bine să procedăm și să ne organizăm șantierul. Mai întâi am ales o suprafață de teren plană, ceva mai departe de locul unde era jalonată cu țăruși construcția viitoarei case, și am tăiat cu sapa o suprafață destul de mare de miriște, pe care am curățat-o frumos și am netezit-o ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea chirpicilor: groapa. Un element deosebit de important în confecționarea lor, alături de pământ și apă, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mă duc până la moș Butu, să fiți cuminți. Da, mama. Bordeiul lor nu era departe de al nostru. Afară erau câteva bătrâne macedonene îmbrăcate în negru, care priveau cu ochi lipsiți de expresie spre linia imaginară a orizontului îndepărtat, peste miriștea țepoasă și pustie, pe deasupra bordeielor care se ridicau asemenea mușuroaielor noi de cârtiță. Moș Butu ieșea din bordei. Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, pe mama dumneavoastră și să vă dea tăria să suportați această dureroasă despărțire. Vreau să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
simțea cât de mult îl respect și îl iubesc. Și mama la fel. În ziua următoare, "șantierul minorilor" era închis. La moș Butu nu se schimbase nimic. Erau în așteptarea căruței de la Jianu. Nu după mult timp, pe drumul de miriște al străzii a treia, se vedea apropiindu-se o căruță trasă de un singur cal. Acum se distingeau în căruță cele trei persoane: căruțașul și popa stând pe scândura din față, iar a treia își găsise o poziție cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
din start, riscul oricărei critici de specialitate. Totul era bine. Și azi, pe alocuri, se întâmplă la fel. Slujba a luat sfârșit. A fost dată la o parte o loitră de la căruță și așezat sicriul pe pomostină. Dar drumul prin miriște era denivelat și se putea răsturna, așa că laterala a fost așezată din nou. În loc de lumânare, babica avea în mâini mănunchiul de spice de grâu, ținându-l ca pe un permis de liberă trecere, un Ausweis, ori ca pe steaua mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în fața unor dușmani invizibili, pătruns de nobila sa misiune cu rezonanță homerică. Ei drăcia dracului, vă arăt eu! Și s-a dus. Iar noi, rămași muți în fața bordeiului, urmăream cu privirea încețoșată deplasarea voinicească a "rinocerului" ionescian, călcând bățos pe miriștea țepoasă, urmat, la o distanță respectuoasă, de anonimul delegat al primăriei aflate încă în stadiul de proiect. Și erau 20. Douăzeci de asemenea exemplare cu recognoscibile ascendențe arboricole, cu sau fără atavisme palpabile în partea inferioară a corpului. Aceste gorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
deportați: nemți calificați în acest domeniu și care erau de profesie constructori. Aceștia răspundeau atât de calitatea lucrărilor efectuate, cât și de încadrarea în termenul impus de autorități. Au luat-o "ab ovo" "de la început" și au ridicat pe o miriște țepoasă și sub soarele fierbinte al Bărăganului o frumusețe de clădiri învelite cu tablă zincată, încât îți stârneau admirația și respectul față de cei care practicau meseria nefericitului Meșter Manole. Da, nemții erau niște constructori formidabili! Toate aceste clădiri erau situate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cum patru copii fac o casă în Bărăgan: "Mai întâi am ales o suprafață de teren plană, ceva mai departe de locul unde era jalonată cu țăruși construcția viitoarei case, și am tăiat cu sapa o suprafață destul de mare de miriște, pe care am curățat-o frumos și am netezit-o ca-n palmă. Apoi am ales locul care urma să ne furnizeze materia primă pentru confecționarea chirpicilor: groapa. Un element deosebit de important în confecționarea lor, alături de pământ și apă, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prea mai am energie. Mă mulțumesc numai să girez, în "Cuvântul", o pagină dedicată debutanților, lucru nu tocmai simplu, căci am de citit vrafuri de manuscrise. Însă fac acest lucru nu cu sentimentul gratuității, ci cu convingerea că, în orice miriște uscată, poți da peste o floare exuberantă. A.B.Cum ar trebui să sune, în opinia Dumneavoastră, crezul unui critic literar în zilele noastre? Tatăl nostru care ne citești, Învață-ne să-i judecăm drept pe cei care scriu și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]