8,023 matches
-
ce țâșnea de la subțioara lui. Detot, detot, o liniști Tudor. Numai că nu știu ce-o să ne facem, râse el și-o împinse s-o îndepărteze, să i se uite în ochi și s-o vadă din toate părțile. Odaia mirosea a ciuperci murate și-a vin negru de coacăză. Ești frumoasă! Ești și mai frumoasă! constată el, fericit. Dacă m-am gândit tot timpul și mi-am dorit ceva, a fost să te găsesc neschimbată! Când colo, tu ești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Am să fac ceva și pentru tine . Dar acum treci la datorie, că a sosit timpul ! și a făcut un semn cu bastonul spre mine, așa cum se face cu cădelnița în biserică. În acea clipă m-am trezit. În salon mirosea a tămâie. M-am pișcat, să văd dacă sunt trează cu adevărat. M-am uitat la ceas: era ora 4 a.m. și eu trebuia să trec într-adevăr la datorie: să mă spăl, să-mi pregătesc sânii pentru alăptat și
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
în nări. Apoi a dispărut. Vreau să vă spun că de vreo două săptămâni am început să-l simt din nou și de atunci nu mă simt bine. Întro seară l-a simțit și soțul, care m-a întrebat ce miroase a ars. și i-am explicat. Deci, războiul continuă, dar cred cu tărie că nu va mai dura mult. știu, tot de acolo de unde le știu și pe celelalte: de la Cel care mă îndrumă. Cred acum că eu a trebuit
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
șapte ani. Și de ce trebuie neapărat să o ia și pe Lucia? Nici măcar nu știe toate versurile. Uf! S-a supărat, dar i-a trecut repede. La noapte vine Moșul, ca în fiecare an, în casă e cald și bine, miroase a vanilie și scorțișoară, ea are o rochiță nouă și pantofi de lac aduși de la București, de tata. Precis va găsi sub bradul care strălucește ca poleit cu argint, păpușa dorită, mare și blondă, cu ochi albaștri. Și multe alte
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
le împărți copiilor din lumea întreagă? Clar, ceva e cusut cu ață albă, în toată povestea asta cu Crăciunul. Ar fi întrebat-o pe mama, dar nu vrea să o mai necăjească, are destule pe cap. În casa lor nu miroase a vanilie și cozonac proaspăt. Nu e frig, dar nici cald nu e. Pe masa din bucătărie stă crăticioara cu mâncare, gătită de mama după orele de serviciu. Ridică alene capacul. Miroase bine, dar nu-i e foame. Nici sete
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
are destule pe cap. În casa lor nu miroase a vanilie și cozonac proaspăt. Nu e frig, dar nici cald nu e. Pe masa din bucătărie stă crăticioara cu mâncare, gătită de mama după orele de serviciu. Ridică alene capacul. Miroase bine, dar nu-i e foame. Nici sete nu-i este. Simte doar un fel de sfârșeală în trup. O fi oboseala, a colindat toată ziua pe străzile albite de nea. Trage fotoliul vechi lângă fereastră și se cuibărește sub
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Rarița și că el i-a luat zilele lui Ion, care nu mai murea și, de frică că va vorbi, s-a gândit să-i bage făină pe gât cu un melesteu. Ghițișor a zăcut într-un paravan mult timp. Mirosea a hoit de la o poștă. După ce s-a spovedit la trei zile și-a dat duhul. Cât el a trăit mergea la biserică, dar s-a văzut că era cu gândul la Maica Domnului și cu mâna în buzunarul omului
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a găsit obștescul sfârșit și i-au făcut autopsie pe prispă, că era vară și se umflase. Nu mai avea plămâni, doar un singur ciot de plămân și acela uscat. L-a îmbrăcat asistentul în grabă că era cald și mirosea, apoi a plecat și ... dus a fost. Butnaru Pe numele lui adevărat Busuioc Petru, fiul lui Paraschița Cozma, căci despre tată ce pot să vă spun, era Dumitru B....ă. Cât a fost flăcău, că a fost cam mult, și-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
păcătos și, cu chiu cu vai, l-au primit la azilul de la Schinetea, acolo unde Ciolac și a dat duhul. Cu toată împotrivirea, a fost internat, dar boala s-a agravat tot mai tare, iar trupul muribundului a început a mirosi a hoit și a început să devină insuportabil. În această situație doctorul a hotărât să-l mute cu patul într-o galerie a beciului, pe care-l are azilul. Văzându-se în ce situație a ajuns, crâșmarul îl roagă pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Mai spusese doar că, la Înmormântare, venise tot satul și că sora ei, pe care mulți săteni nu o mai văzuseră de mulți ani, era așa de frumoasă, avea un zâmbet pe față, o seninătate de nedescris. În jurul ei, totul mirosea a mir. Trupul l-a lăsat să se coboare În groapă, dar sufletul ei curat, și l-a Încredințat Bunului Dumnezeu și se pare că chiar a fost primit. A plecat spre cer, cu zâmbetul pe buze. Seninătatea ei a
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
arată de aproape, zise Andreea zâmbind semnificativ către mama. O tânără cu uniforma alb-negru, le ceruse cartelele de masă și le arătase unde urma să stea toata perioada concediului lor. Ce bine că este la fereastră, se bucurase Andreea, prea miroase a bucătărie... Suntem În sala de mese, a ce ai vrea să miroasă. Uite ce priveliște avem mai spusese Teia fiicei sale, care se și instalase pe un scaun cu fața spre fereastră. Admirăm peisajul și nici nu ne dăm
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
alb-negru, le ceruse cartelele de masă și le arătase unde urma să stea toata perioada concediului lor. Ce bine că este la fereastră, se bucurase Andreea, prea miroase a bucătărie... Suntem În sala de mese, a ce ai vrea să miroasă. Uite ce priveliște avem mai spusese Teia fiicei sale, care se și instalase pe un scaun cu fața spre fereastră. Admirăm peisajul și nici nu ne dăm seama ce avem În farfurii, râsese Andreea. Ce spirit critic poți avea, În
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
-ai venit! strigă Virgil îmbujorat și-i întinse mîna. Sărut mîna, tanti! Și, scoțîndu-și șapca, se aplecă foarte reverențios să sărute mîna mamei Ilincăi. Să fii sănătos, Virgil, răspuse ea retrăgîndu-și mîna. Lasă, nu mi-o mai pupa acum, că miros toată a ceapă și tocătură. Bine te-am găsit, Virgil, răspunse și Ilinca cu fața luminată de bucurie. Ia uite la el, mamăăăă!... Dar ce eleganți sîntem azi! Te pomenești că ai venit să ne inviți la nuntă! Virgil nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
un bol de cafea urmată de către Robo. Ela: Robo, ce te ții după mine? Robo, cu voce metalică: Cafea nu fiartă. Ela surprinsă ripostează: Ce mă’? Robo: Fiartă 80%... Ela: Serios?! Si ce mai are cafeaua? Robo: Concentrație mare... Ela miroase cafeaua din bol și ripostează: Mă’ tinichea, dacă mai intri în bucătărie te opăresc! Robo: Robo face cafea... și iese. Ela intrigată strigă după Robo: Tinicheaua asta de cănd s-a întors cu profesorul din spațiu s-a defectat rău
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
înalt, de dantelă, să se dea cu parfum de verbină și să și transforme grădina când în oază arabă, când în poieniță scandinavă, când în insulă mediteraneeană, cum avea ea chef. Așa era Lea. Purta agate. Vorbea puțin pițigăiat și mirosea bine. Pentru mine. Lui David i-a mirosit mereu a naftalină. Așa am fost noi, diferiți, după o anumită vârstă. Eu m-aș fi dus ață să-i caut prin sertare, să citesc scrisori vechi și să mă ascund cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de verbină și să și transforme grădina când în oază arabă, când în poieniță scandinavă, când în insulă mediteraneeană, cum avea ea chef. Așa era Lea. Purta agate. Vorbea puțin pițigăiat și mirosea bine. Pentru mine. Lui David i-a mirosit mereu a naftalină. Așa am fost noi, diferiți, după o anumită vârstă. Eu m-aș fi dus ață să-i caut prin sertare, să citesc scrisori vechi și să mă ascund cu ele în micul ei paradis decrepit, cu frunze
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bizar. Cu voce de puștoaică și... și... habar n-am. Nu știu dacă te vreau tâmpită sau genială. Ocazional. Dacă ai fi genială constant, oricum, te-aș da la Muzeu. Muzeul documentelor abandonate. Empty recycle bin. Și... și să nu miroși niciodată urât, să asculți The Verve, eventual, să fi citit ceva la viața ta, da’ mai puțin ca mine, să fii sau să nu fii bună la sport, să ai unghii mici, pătrate și să nu înjuri. Să nu vorbești
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un cot, dădu la o parte așternu turile întotdeauna albe ca smântâna din cana cu lapte și privi pe geam, la petecul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ochi expandați, la capetele coarnelor. Mama m-a tras înăuntru. Toată ziua am scotocit prin dulapuri, prin sertare, prin lada de sub pat. O viață îmi dorisem să mă pierd în sertarele Leei, să râmân singur la ea în bibliotecă, să miros, unul câte unul, parfumurile ei vechi, din baie, despre care mama obișnuia să spună că „duhnesc a Paris“. Fără Lea, biblioteca era o cameră obișnuită, doldora de cărți, complet lipsită de ceremonia misterioasă a inițierii într-un spațiu schimbător și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unul, parfumurile ei vechi, din baie, despre care mama obișnuia să spună că „duhnesc a Paris“. Fără Lea, biblioteca era o cameră obișnuită, doldora de cărți, complet lipsită de ceremonia misterioasă a inițierii într-un spațiu schimbător și fantastic. Parfumurile miroseau bulgărește. Cu nasul în ele, am închis ușa de la baie și am plâns. Când am ieșit, mama mi s-a părut îmbătrânită brusc. Dacă aș fi văzut-o pe stradă, aș fi confundat-o cu una dintre fe meile fără
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să te duc azi? Femeia Lego. Ți-aduci aminte? Cu picioarele grele, um flate în sandale. Ai intrat pe poarta Muzeului. N-ai chef. Îți înăbuși câte-un hohot de râs. Ai piele de vară. Știi? Din aia aurie, care miroase a mare. Numai că tu o ai de la tub. Altfel te cojești. Te faci solzoasă ca un pește japonez cu spinarea jupuită. Și nu vrem asta. Nu, nu. În colțul sălii nr. 7 e o cameră de luat vederi. Te
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
direct în ea și râzi înfundat, cu nasul în eșarfă. E albastră. Ți-ai legat-o la geantă. Iei o bomboană cu mentă. Faci o piruetă. Nu te oprești în fața nici unui tablou. Azi ești Ema cea proastă. Ești bronzată și miroși bine. Și te uiți direct în cameră. Obraznic. O ma-li-ssaaaaaaaaaaaaaan... A fost povestea mea. Am găsit-o într-o carte prăfuită, în biblio teca unei femei fabuloase. Aveam, cred, vreo cincisprezece ani. Mă încruntam geamăn cu sprâncenele aproape împreunate ale
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ochi mari, care nu vor apuca să strige, galopul lui în întuneric, drugul greu, care nu va mai cădea în urma lor, capul lui Musa rostogolit în pulbere, zorile, cu sângele femeii blonde înnegrindu i pletele și umerii. Grădina lui Tariq miroase a trandafiri mici, cu petale bă tute, ca de garoafe. Căldura cade în falduri grele. Rima cade înainte de primul răcnet. Cade tăcut, între tufele înmiresmate. Prima oară se întâmplase prin toamnă. Într-un octombrie ruginiu, drapat în miros de roșcove
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vor fi pierdute în proiectul absurd al restau rantului plutitor la care Ivan visează de câteva ierni. Un restaurant care să plutească spre Norvegia și Islanda, cu punți peste punți peste punți și bucătării nesfârșite, albe, mereu albe, în care miroase întotdeauna a ocean și niciodată a uscat. Un restaurant cu un meniu scandalos, alcătuit de Ivan însuși, căpitan și bucătar-șef, patron și degustător de stridii, mare maestru al unei improvizate crescătorii de creveți, mașinist, pescar, responsabil cu aprovizionarea și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ajungeau la urechi vești despre uneltiri care ar fi putut mătura cu totul curtea de la Al-Isbili. Din când în când, câte unul din oamenii lui Musa fugea în toiul nopții, fugea cât mai departe de seraiul stăpânului celui tânăr, care mirosea a moarte. Musa nu părea să observe. Slăbise mult și se întunecase la față. Își pierduse gustul pentru plăceri. Plictisită, grecoaica lâncezea și ea, așteptând nașterea fiului ei și al stăpânului, al lui Musa ibn Nusayr, spaima Ifriqiyei, care iubea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]