918 matches
-
adevărata mea viață, concluzia supraviețuitoare, lumina postumă a vieții de netăgăduit!". Dacă nu cumva această certitudine, exprimată, atenție!, de unul dintre alterii aruștieni în O insulă salvatoare (Tânguirea unui cioplitor de totemuri) nu este altceva decât o altă formă de mistificare. Care ne conduce însă, la fel ca și celelalte, spre singurul adevăr care contează în acest caz: că Petru Aruștei e un mare poet. Referințe critice (selectiv): Ioan Constantinescu, în "Cronica", nr. 29, noiembrie 1991; Cezar Ivănescu, în "Poezia", nr.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
portocaliu. Direct, încă din titluri precum Alter ego sau Eu, Arlechinul, și mai ales în desfășurarea propriu-zisă a discursului poetic, Livia Iacob exploatează, apoi, filonul tematic al alterității interioare, raportând-o într-o manieră interesantă la nevoia de teatralitate, de mistificare a ființei care își găsește cu greu, într-un timp în care însăși poezia e "o respirație decapitată,/ din mijlocul literelor", un remediu viabil în fața atacurilor repetate ale angoasei, nevrozei sau "înstrăinării perfecte". Până și iubirea, în fapt, resimte această
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
magistru de Țicău: "de aceea îți spun, toată baza mea (știi prea bine/ că-s mai vanitos decât Lucifer însuși),/ este Nimicul.// O glorie fără cusur și inalterabilă/ îmi construiesc în secret, folosind ca unelte/ disimulația (aplicată îndeosebi mie însumi),/ mistificarea și infamia. Prin ele/ voi ajunge stăpân absolut al imperiului/ fabulos, fără margini în timp sau în spațiu,/ nelegat de hazardul nu mai știu cărui/ obscur idiom, voi fi autarhul/ Nimicului.// mai mult nu-ți mai spun. Confidența aceasta / în ciuda
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nelegat de hazardul nu mai știu cărui/ obscur idiom, voi fi autarhul/ Nimicului.// mai mult nu-ți mai spun. Confidența aceasta / în ciuda armoariei mele (Să nu te încrezi) / pentru simplul motiv că te detest". Și anume: histrionismul, apetența pentru disimulare, mistificare și automistificare (de unde obsesia măștilor și a altor forme de deghizare), evaziunea în forme circumscrise nelimitării spațio-temporale și, în sfârșit, nihilismul ironic. Retorica aceasta de camuflaj recunoscut ca atare, așadar ineficient funcționează totuși în marea majoritate a poemelor incluse în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
herbe." Îl ricanait, excité par leș sous-entendus" [Maupassant, Bel-Ami, p.172]. Spre deosebire de discursul masculin, care operează cu termeni clari și are tendința de a clasa lucrurile terminologic, discursul feminin recurge la jocuri lingvistice și metaforice, oscilează între ambivalente și paradoxuri. Mistificarea intențiilor este acoperită de o voce tandra, inocentă și cu un timbru seducător, care destabilizează interlocutorul de gen masculin. Caracterul enigmatic bulversează interlocutorul, Pariziana devine un model prin manieră condescendenta de a accepta și manieră politicoasa de a refuza. Ea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
1938-1939) După marșul asupra Romei ce prelungea parcă în plan politic întoarcerea la ordinea clasică pentru care milită revista română 'La Ronda' în universul literelor regimul mussolinian a impus imaginea Imperiul român că oglindă ideală a noii orânduiri fasciste. Prin mistificarea ideologiei și filozofiei partidului și prin insistența asupra modelului antic, trâmbițat în capitala cu mai mult aplomb decât în restul teritoriului, se avea în vedere crearea unei autarhii alimentate de aspirații imperialiste. Cenzură impusă de regim și necesitatea de a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
refuzat orice deschidere și orice pas către o plajă mai amplă de cititori.189 Îi acuză pe aceștia de un joc perfid și maniheist, fondat pe binomul puritate / impuritate. Astfel izolată, poezia ajunsese să reprezinte nu un adevăr, ci o mistificare a adevărului, împingând până la extrem exacerbarea eului. Același ziarist remarcă sentimentul de rătăcire, de eșec, de gol perceput de mulți scriitori ce întrevedeau într-un viitor foarte apropiat apusul manierei ermetice și germenii noii discursivități, ce nu mai ținea ferecate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
in the Case of Mr. Valdemar/ Faptele în cazul domnului Valdemar) sau a diversiunilor narative din The Cask of Amontillado/Butoiul de Amontillado (proză focalizată pe rivalitatea religioasă dintre un catolic și un francmason doar în aparență aparență generată de mistificările naratorului -, în realitate o alegorie despre executarea unui mason trădător), The Tell-Tale Heart/Inima destăinuitoare și The Balck Cat/ Pisica neagră. Poe demonstrează aici prin folosirea naratorului lipsit de credibilitate o mentalitate estetică mult avansată pentru epoca în care scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înaintezi cu lectura confesiunii nedreptățitului alienat, începi să întrevezi răspunsul, nu mult diferit de cel din The Tell-Tale Heart. Vom mai amîna însă, un timp, formularea lui. Ar fi păcat să distrugem prea curînd acest grandios mecanism de diversiune și mistificare, pus cu atîta abilitate în mișcare de către povestitor. Etilismul se amplifică după experiența de mai sus, culminînd cu sugestia potențială a unei întîlniri paranormale. Aflat într-o cîrciumă și căzut fiind în prostrație, personajul vede un motan negru, afectuos și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se atribuie necondiționat calități transcendente. Realitatea în sine rămîne o fenomenalitate neinteligibilă. Semnificațiile ei de profunzime pot fi revelate doar prin transfigurare, adică prin proiecția ipotetică într-un contur ficțional. Desigur, acesta corespunde zonei esteticului, ilustrînd astfel funcția majoră de mistificare a literaturii. Este indiscutabil faptul că, prin naratorul diversionist al lui Edgar Allan Poe, ne aflăm la începutul eonului (post)modern, văzut în extensia lui cultural-tipologică și nu neapărat istorică. Personajele sale reușesc să relativizeze perspectiva epică și implicit, să
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fi alb", pentru ca, în totalitatea lor, formele să dea construcția egipteană "ținutul de la miazăzi". De fapt, acest joc "savant" este metafora ultimă folosită de "dl. Poe" pentru a ne deruta (să nu uităm că scriitorul a fost un maestru al mistificărilor!). Interacțiunea dintre alb și negru reprezintă modul în care se face literatura, "ieșind" din invazia semnelor pe pagina albă și "încifrînd" realitatea într-un cod. De asemenea, ea "țîșnește", căznit, aidoma fantomei apelor din final, din "întunericul" subconști entului, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tipologii, ale căror criterii nu sunt Încă precizateă I. Provocări etice În societatea bazată pe cunoaștere Limbajul - mărturie despre adevărata natură a omului politic reacționează În același mod la mesajele de propagandă pe care le recepționează”71. Stilul propagandistic promovează mistificarea adevărului istoric, exaltarea maselor față de anumite mituri istorice, apelul la instinctele și emoțiile unui public, adesea ignorant din punct de vedere politic, refuzul demonstrației și a consecvenței logice chiar și a consecvenței programatice - acordând o atenție sporită rolului simbolurilor În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Panait Istrati, pe care francezii l-au primit cu căldură, în vreme ce pozițiile adoptate de criticii români dinainte și de după război s-au vădit extrem de divergente, în funcție de orizontul de așteptare socio-cultural. Pe fond, atacurile împotriva textelor istratiene se sprijineau pe ideea mistificării realităților româ nești pe care le-ar fi săvîrșit acest scriitor într-o altă limbă decît a sa, motiv pentru care, după unii comentatori importanți, precum Nicolae Iorga sau George Călinescu, el nu mai poate fi considerat scriitor român, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trișa, a amăgi în plan moral, a imagina, a fabula în plan estetic și a înșela, a fura, a sustrage în plan juridic; praxiologic înțeleasă ca ocultare, deghizare în spațiul cultural, ca deformare, degradare, metamorfoză în spațiul socio-economic și ca mistificare, dezinformare, trucare în spațiul ideologic 548). Dacă eliminăm din definiția minciunii două componente care apar foarte des în analiza acestui concept necesitatea aserțiunii unei propoziții false și intenția de a înșela, ajungem la o înțelegere a minciunii ca mască discursivă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
apărea reprodusă în mai toate manualele școlare 261. În descrierea lui Ion Frunzetti, masca mortuară înregistrează naturalist relieful decadenței fiziologice, de calcul crud al descompunerii care modifică grotesc trăsăturile, sacrilegă exacțiune în efigie la care este supus ultimativ poetul. Pe mistificarea acestei figuri ultime situate sub pecetea autenticității și distribuită majorității sculptorilor se va construi mistica "poetului nepereche", a geniului național, pentru care există chiar și o cerere de canonizare înaintată Patriarhiei: "E drept că el apare cu trăsăturile modificate de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
merge în sensul unei reabilitări a naturii, dar de această dată regândită într-un cadru ales"590. Reabilitarea naturii comportă de fapt modificarea ei, în sensul unui decupaj strict refuncționalizat prin ruperea de context. Gustul decadent corespunde aici artificialului și mistificării, organizării teatrale a intruziunii vegetalului. Natura naturans nu este lăsată, cu adevărat, să pătrundă în casă, ci această natură se transformă după regulile unei scenografii decadente într-un artificiu, într-un efect. Des Esseintes, eroul romanului lui Huysmans, face o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rezultatul secularizării lumii noastre, în care supranaturalul și-a pierdut puterea divină și nu mai impresionează pe nimeni? Sau este acesta rezultatul culturii populare, ca formă de mediere între "cultura înaltă" (high culture) și "cultura joasă" (low culture), ca de-mistificare ori "creolizare" a modelelor culturale, astfel încât să se potrivească gustului general al maselor? Capitolul 4 Fecioara-martir și doamna agresivă O componentă importantă a "etajului artefactelor" (etajul unu al casei culturii populare) este, potrivit lui Nachbar și Lause, iconul 107. Acesta este
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
aspirări, neadevăr în politică, neadevăr în poezie, neadevăr pănă în gramatică, neadevăr în toate for-mele de manifestare a spiritului public", puncta Maiorescu în celebrul său articol din 1968, "În contra direcției de astăzi în cultura română"10. Neadevărul ca fals, ca mistificare, ca ignoranță. Sperând într-o audiență numeroasă, Maiorescu vedea, desigur, în prelecțiuni, un instrument de luptă împotriva acestui neadevăr, omniprezent, asemenea unui topos ce se cere părăsit, evacuat. Iată de ce, sau mai bine, iată de unde provine senzația de ex-topic, de
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
din 1927, la 42 de ani: "Statură potrivită, părul cărunt, ochii căprui, nasul potrivit, barba rade"; ceea ce atrage atenția este o subțire ironie semnalată de presupuneri aparent inocente și relația oximoronică dintre substantiv și epitet ceea ce ar induce ideea unei mistificări a unei legende vii pe care maliția călinesciană o demistifică fără menajamente în continuare, așa cum I. L. Caragiale împrăștia fumul nobiliar ieșit din pipa fiului rătăcitor: Deși cu privirea cultă, rafinată, omul era prea rigid în protocolul mersului său ca să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a născut o realitate, fie că e vorba de realitatea totală, cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituție..." Pentru alții 3, în schimb, noțiunea de mit se confundă cu cea de mistificare: iluzie, fantasmă sau camuflaj, mitul alterează datele observației experimentale și contrazice regulile raționamentului logic; se interpune ca un ecran între adevărul faptelor și exigențele cunoașterii. Pentru alții, în sfîrșit, cititori ai lui Georges Sorel și ai Reflecțiilor asupra violenței, mitul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
eroul privilegiat al unei literaturi abundente 15. El continuă să inspke spaimă, fascinație sau măcar o curiozitate ciudată. Numărul admiratorilor săi e încă destul de mare pentru a permite la tot felul de escroci să fie deosebit de prolifici și atrăgători în mistificările lor. Dincolo totuși de aceste fabulații grosolane, putem spune că tocmai în domeniul incert și instabil al visului, unde se adună și se susțin oamenii Complotului, se află Regatul adevărat al acestuia. Într-adevăr, nu în zadar romanul abatelui Desportes
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Imagini și simboluri. Eseuri despre simbolismul magico-religios, Gallimard, Paris, 1952; Aspecte ale mitului, Gallimard, Paris, 1963; Mituri, vise și mistere, Gallimard, Paris, 1965; Sacrul și profanul, Gallimard, Paris, 1965. 3. Iată trei exemple ale acestei analize a mitului văzut ca mistificare: Roland Barthes, Mythologies, Ed. du Seuil, Paris, 1957; Alfred Sauvy, Mitologii ale timpului nostru, Payot, Paris, 1965; Raymond Ruyer, Prejudiciile ideologice, Calmann-Levy, Paris, 1972. 4. În ce-1 privește pe Claude Levi-Strauss, ne-am referit în principal la următoarele lucrări
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
asemănătoare. 14. Abatele H. Desportes, Evreul francmason, Paris, 1890. 15. În legătură cu obsesia demonului și a puterilor demoniace, într-o mare parte a opiniei catolice de la sflrșitul secolului al XlX-lea, vezi cărticica foarte sugestivă a lui Eugen Weber, Satan francmason. Mistificarea lui Leo Taxie, Juillard, Paris, 1964. Un exemplu din această literatură este un scurt extras din "Echo de Rome", din l ianuarie 1894: "Combătînd francmasoneria, combatem însuși iadul... De mult timp, armatele infernale s-au dezlănțuit... În lojile secrete, cultul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
nu, mitologia nu poate avea decât o bază istorică, deoarece mitul este o vorbire: el nu apare din natura lucrurilor"253. Privit din perspectiva semiologiei, mitul este o povestire simbolică despre lume și condiția umană, dar poate fi și o mistificare în care are loc o deturnare a semnului. Prezența mitului în cadrul societăților primitive este o dovadă a faptului că oamenii foloseau limbajul nu doar pentru a comunica ci și pentru a surprinde complexitatea și diversitatea lumii. Astfel, limbajul dobândește o
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
dependent de confortul unei relații prietenești, bazate pe înțelegere și respect reciproc. Iar la un mariaj convenabil se gândește nu doar bărbatul, ci și femeia, cu diferența că sufletul feminin se arată predispus într-o mult mai mare măsură la mistificare (nu întâmplător, estetica melodramei aduce personajul feminin în centrul atenției, ca principal vehicul de sens și catalizator al imaginației artistice). Pornind de la asemenea situații-tip și de la niște "subiecte" de inspirație autobiografică ori livrescă (sursele, am văzut, se confundă), literatura
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]