5,217 matches
-
cărei volum transfigurează realitățile dinaintea izbucnirii războiului civil din Liban, meritau să fie cunoscuți în limba română, sunt autori care îmbină imaginația, observarea realității și grija pentru stil. Nuvelele lui Zakaria Tamer (nume transcris și ca Zakariya Tamir) au deschidere mitică și anvergură suprarealistă, amalgamând paradoxul, privirea sardonică și tragedia, într-o concentrare „seacă”, de un umor pe care l-am putea numi englezesc (autorul trăiește, de altfel, de mult timp la Londra și a mai publicat numeroase articole satirice, precum și
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
personaj problematic; nu întîmplător, criticul face apel la „teoriile moderne ale psihologiei” pentru a determina felul cum trece lumea și cum se arată ea prin filtrul vederii secunde a creatorului, cu identificarea temelor și metaforelor obsedante, a oniricului și resorturilor mitice, dar și a țintei ascunse; intenția regizorului - scrie Oltița Cîntec - este să-i aducă pe actorii din echipă „la starea definitorie pictorilor naivi: un amestec de har și candoare expresivă, care dezarmează prin sinceritate, prin simplitatea și franchețea cu care
Criticul ca o fantomă pirandelliană by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5077_a_6402]
-
sunt atât de profunde încât e nevoie să extinzi definiția pentru a așeza ambele grupe în aceeași categorie. Dacă povestirea detectivă britanică e preocupată să facă ordine în dezordine, într-un proces de reconciliere și vindecare socială, readucând în satul mitic Mayham Parva liniștea paradisiacă, în Statele Unite Hammett și Chandler descriau și explorau marile mișcări sociale ale anilor 1920 - banditismul, prohibiția, corupția, forța violenței gangsterilor celebri care aproape că deveniseră eroi populari, alternanța de înflorire economică și depresiune - creând detectivi care
Fabrica de ficțiuni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5094_a_6419]
-
și Înger căzut, interpretate magistral de Lari Giorgescu și răsplătite cu ropote de aplauze de întreaga sală. Aici comedia își dă mâna cu drama și rezultatul este impresionant. Tot impresionant este și modul cum, după atâta comedie și șarjă, cu Mitici, coane Joițici, Conu Leonida, Domnul Goe etc., etc., către sfârșitul spectacolului se intră în dramă autentică, cu piesa Rurale, realizată cu mijloacele cele mai simple dar mai adecvate cu putință, lecție deținută de mult de Gigi Căciulanu de la Miriam Răducanu
Un Caragiale excelent marca Gigi Căciuleanu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4511_a_5836]
-
de coerență, le postulează în prefață un fir conducător pe care îl numește „fenomenologia cu multiple fațete ale gnozei“. Expresia, dincolo de semeția tehnică, e de o inexpresivitate voită, căci nu spune altceva decît că, în paginile tomului, găsim felurite elemente mitice pe care le putem include în categoria gnozelor. Dar o idee care, ghidînd interpretarea, să strîngă la un loc stufoșenia materialului bibliografic - o asemenea idee nu există. De aceea metafora din titlu nu are justificare în conținut: nu de un
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
despre o temă? Culianu proceda ca un entomolog care compară insectele spre a le găsi un set de trăsături comune pe baza cărora să le poată clasifica. E totuna cu a spune că cercetătorul căuta invariantul din spatele varietății de motive mitice, căuta tiparul de origine, arhetipul inițial din care au pornit toate. Premisa lui e în fond aceeași cu cea a lui Mircea Eliade, și anume aceea că, izolate sau prin contaminare, toate religiile vorbesc despre aceleași experiențe primordiale ale omenirii
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
trăitor al lor, dar cine găsește invariantul lor acela are șansa unei lămuriri exhaustive. Tot efortul, e drept unul sisific, e de a străbate textele religiilor spre a le găsi prin comparație arhetipurile. Așa procedează Culianu: compară secvențe sau episoade mitice, le găsește asemănări sau deosebiri, și apoi, prin ridicarea asemănării la rang de criteriu de clasificare, le așează în grupe similare. Iar cînd vrea să afle un mecanism care să explice transmiterea aceluiași motiv dintr-o doctrină într-alta, ajunge
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
desăvîrșește artistic nici măcar formula ionică, iar accesul la corintic e de neconceput fără o experiență ionică acută”. Mai întîi, e contestabil faptul că viziunea corintică asupra lumii s-ar defini exclusiv prin ironie - potrivit lui N. Manolescu ea implică deopotrivă elementul mitic, metafizic, simbolic, livresc ș.a.m.d, elemente cu care Eliade e mai mult decît compatibil, dar care nu fac din el, Nota Bene, un corintic nici pentru autorul Arcei lui Noe. Cît despre necesitatea experienței preliminare a ionicului, cazurile Urmuz-Arghezi
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
ultimă analiză, bucata nu e deloc rea (dimpotrivă) și că scenariul compunerii ei nu se revendică dintr-un lest ideologic de factură romantică. Aproape copil fiind, Florin Iaru dovedește o formidabilă maturitate în raport cu propriul scris. Nu-i conferă o preistorie mitică, nici măcar atât cât orice autor e tentat s-o facă5. De altfel, relația poetului cu literatura a avut dintotdeauna aparența unei convenții civile absolut avantajoase pentru ambele părți. Ca și volumele lui (deconcertante pentru cititorii comozi), confesiunile lui Florin Iaru
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
rutină” (p. 236). Creativitatea poetului matematician devine astfel o poartă de intrare în paradigmele numerice. Capacitatea de mirare, am în vedere vitalitatea mirării dintâi și din totdeauna, din copilărie și de mai târziu, din perioada gândirii magice și a celei mitice, dar și mirarea științifică, exprimată în condiții de libertate (relativă), dar și în condiții de represiune (fie că este vorba de frica de necunoscut, fie de inchiziție, de comunism, de fascism, de autoritatea epistemică dominantă, de aroganța epistemică, de poliția
„Jocul cel mare” și joaca surprinzător creatoare by Cătălin Mamali () [Corola-journal/Journalistic/3439_a_4764]
-
să le aduni pe toate într-un personaj generic, ar rezulta un soi de Mitică parvenit, devenit baron local al cărui portret este păstrat cu evlavie pe noptiera celorlalți români.” (p. 57) Detaliul straniu e că, în acest ocean de Mitici fără căpătîi, fiecare se percepe pe sine ca o excepție ce nu ascultă de regulile oceanului. E un solipsism etic menit a ne cruța amorul propriu: etiamsi omnes, ego non. Chiar dacă toți sînt așa, eu nu sînt. Vorba apostolului Petru
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
de geniu, în cadrul literaturii orale universale. Dacă însă succesivele momente ale baladei sînt opera timpului și a colaborărilor mereu anonime, valoarea ei excepțională ar reflecta geniul întregului popor și atunci n-ar mai fi de mirare că recunoscîndu-se în trăsăturile miticului cioban o întreagă colectivitate, intelectualii nu i s-au putut, ei mai ales, sensibili la sublim, sustrage. Sîntem și noi, tous tant que nous sommes,11) fascinați de ceea ce ne depășește, logic cîntărind faptele. De ce nu-și ia ciobanul, vizat
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
a cinci voivodate românești, adică a unor țărișoare locale (ibid.); Scrisoarea unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea d.H. din care rezultă existența În Transilvania a „țării Ardil”, adică a țării Ardealului, termen curat românesc, păstrat din vremuri mitice (Ardalos era fiul lui Vulcan), confirmat iată cu două secole Înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare În Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedește că ungurii au fost aceia care au Împrumutat termenul de Ardeal din limba română, după topica limbii
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
al publicului față de opera clasicizată a humuleșteanului. Această etajare a definirii personalității sale are câteva avantaje certe: face ordine în materialul evocativ; permite stabilirea imaginii, de la percepția imediată, directă, de o concretețe vie, netrucată, la ficționalizarea, pe cale narativă sau chiar mitică, a acestei imagini; reține mai exact elementele de continuitate și de ruptură în stabilirea imaginii, până a se ajunge la o figurativitate stabilă pentru istoria literară. La momentul 1889, anul morții scriitorului, palmaresul critic al acestuia arăta destul de modest. Comentariile
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
al cititorului, sunt gigantești, hiperbolice, deci tot o forțare a norocului. Și nu doar norocul e pus la încercare, ci toate limitele timpului și ale spațiului, în întrupările lor cele mai concrete: anotimpurile, natura. Iată o cavalcadă demnă de vremuri mitice, când omul era, de-adevăratelea, gospodarul creației: „până-ai să te-arăți, femeie, /vor pleca și animalele celelalte,/ lăsându-mi nerăbdarea împodobită cu plante...// Poate am să par subțire ca licărirea,/ și-n spatele meu, frenetic crescând, orașul/ îți va
O viziune a poeziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3731_a_5056]
-
se înscrie în tradiția dantescă a lui Ulise ca erou temerar al cunoașterii, explorator al spiritului lipsit de agresivitate (pp. 14, 21). Califică drept eșec tentativa teatrului secolului al XX-lea de a reintegra spiritul tragic în piese cu subiect mitic și explică nereușita prin plasarea în altă sferă decât cea a sacrului (pp. 189-190). Radu Petrescu privește mereu cu atenție felul, direct sau indirect, cum se raportează textele ulterioare la modelele lor din vechime, continuându-le sau parafrazându-le. Scriitorul
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
fiind construită pe „scenariul confruntării dintre două forțe cosmice: noaptea și ziua, respectiv întunericul și lumina”, într-o „reprezentare cinematografică”. Cântecele de vitejie (1904) prezintă eroismul românilor în Războiul de Independență (dar și alte subiecte), eroii fiind „lipsiți de aură mitică”. Această atitudine patriotică ce se degajă din totul, se relevă din perspectiva citirii poeziilor azi, ca având și „un sens politic”, așa cum, la rândul său Octavian Goga ceva mai târziu inculca în versurile sale nu numai încărcătura profetică, ci și
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
sobru, cu considerații stricte, la obiect, în care tema muzicii e uitată în favoarea finețurilor speculative. În al treilea rînd, aversiunea lui Nietzsche față de mituri nu intra în vederile lui Wagner, a cărui convingere era că fermentul artei stă în miezul mitic al imaginației germane. Citită azi, cartea impune prin știința de carte a lui Nietzsche, dar și prin darul literar de a povesti atrăgător niște idei a căror abstracțiune e greu de gustat de un cititor obișnuit. Dar, sub pana lui
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
e un act estetic. Filosoful trebuie să posede tot atîta forță estetică ca poetul” mărturisește Hegel, pentru ca imediat să adauge că cine are o asemenea forță poate crea o „mitologie a ideilor“, filosofia dobîndindu-și demnitatea abia atunci cînd capătă rang mitic. Chiar dacă de superstiția estetică Hegel se va rupe repede, încetînd nu doar să ceară filosofiei virtuți artistice, dar chiar degradînd frumusețea la o treaptă premergătoare conceptului, totuși aura mitică îl va urmări mereu, dovadă că în ochii posterității, viziunea îi
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
mitologie a ideilor“, filosofia dobîndindu-și demnitatea abia atunci cînd capătă rang mitic. Chiar dacă de superstiția estetică Hegel se va rupe repede, încetînd nu doar să ceară filosofiei virtuți artistice, dar chiar degradînd frumusețea la o treaptă premergătoare conceptului, totuși aura mitică îl va urmări mereu, dovadă că în ochii posterității, viziunea îi stă sub premisa monumentală a unei construcții mitologice. Prin jargonul nebulos, Hegel e un personaj mitologic, cum și Fenomenologia spiritului e ea însăși o epopee de semnificații în care
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
asemenea unor vârste ale planetei de acum câteva sute de milioane sau de miliarde de ani.” Și de ce n-am recurge la medicina contemporană ca să comparăm simptomele unor boli la care se referă pasaje din Biblie sau anumite întâmplări devenite mitice cu ceea ce știința contemporană ne poate spune despre ele? Afirmă Debré mai departe în interviu: „Când văd atâtea persoane pierzându-și părul ca urmare a chimioterapiei sau care, din cauza unei supradoze, orbesc, nu pot să nu mă gândesc la Samson
Știință și religie () [Corola-journal/Journalistic/3821_a_5146]
-
2006 au apărut în trei impresionante volume: "Oeuvres", Edition établie et preséntée par Linda Lę, Phébus libretto. Este adevărat că sângele fierbinte românesc și grecesc izbucnește în pasionala viață și-n opera istratiană. Nu putem nega că sunt destule sugestii mitice grecești în paginile cărților sale (Adrian Zografi e "purtătorul ghemului Ariadnei", prin labirintul vieții celorlalți eroi istratieni. Numele Zografi ("pictor") vine din greaca vulgară. Așa îi scria lui Romain Rolland și-și exprima alegerea acestui nume pe considerente estetice: "Zoographos
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
fără de a căror școală Pforta Nietzsche ar fi rămas un scriitor superficial, fără educație clasică, îi trece în rîndul călăilor spirituali, potrivit verdictului „creștinismul e o metafizică de călău“, iar pe Wagner, maestrul de la care împrumutase nu numai simțul grandorii mitice, dar chiar și temele favorite - titlul operei Götterdämmerung (Amurgul zeilor), încheiată de Wagner în 1876, devine la Nietzsche în 1889 Götzerdämmerung (Amurgul idolilor), într-un calambur ce nu poate acoperi sursa de inspirație -, pe maestru îl coboară la treapta unui
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
considera semn al neînțelegerii crase în privința creației sale. Pentru Wagner, „drama“ înseamnă etimologic „act“ de punere în scenă a unor ritualuri populare, o replică modernă a misterelor eleusine, iar un asemenea ritual cere ca libretul, partitura, actul regizoral și element mitic să se strîngă toate într-o liturghie laică pe care spectatorii s-o guste ca pe o epifanie. Cînd însă drama se preschimbă în cultură fără rădăcini cultice, ea devine scălîmbăială cabotină sau spectacol de cabaret. O astfel de dramă
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
ca pe o epifanie. Cînd însă drama se preschimbă în cultură fără rădăcini cultice, ea devine scălîmbăială cabotină sau spectacol de cabaret. O astfel de dramă nu e „muzicală“ decît în latura partiturii, caz în care ignori voit libretul, viziunea mitică și intenția dramaturgică. Tocmai de aceea Wagner prefera, în locul platei Musikdrama, termenul de Theaterfest, un oficiu teatral menit a-l transpune pe spectator în starea de inițiere într-un mister religios. „Operele“ lui Wagner sunt de fapt eleusii de ordin
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]