981 matches
-
flori și printre brazi, Hora bucuriei-ncinge Pentru toți copiii dragi. Ursul și șoricelul Martinică în pădure murmură încetinel Căci în tufa lui cu mure a găsit un șoricel. Șoricelul pofticios Nu se lasă de urs scos Și văzându-l mititel Ursul se-nvoi cu el: Hai să împărțim, măi frate, Mura asta-n jumătate. Cerul Adesea atât de-albastru e ceru-n primăvară Că pot citi într-însul ca într-o frunte clară. Dar când se-arată norii el prinde
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fapt de seară Larmă mare e în toi, Mic și mare strânși în gloată Fac un mare tărăboi. Saltă praful de pe uliți Câinii latră fără glas Ceata de copii năvalnici Joacă, cântă, fac alai. Blând privește mândra lună Pe ștrengarii mititei, Râd pe sub mustăți bătrânii Care au fost așa, ca ei. Peste tot e veselie, Jocul e neîntrecut, Roata vieții se învârte Și o ia de la-nceput. Elinescu Raluca, clasa: a VIII-a Școala Gimnazială Nr.2 Motru Gorj profesor coordonator
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-mi fie bine. Banca din colț Merg pe alee și gândesc, Merg repede să nu greșesc Pe-o bancă mă opresc puțin Ca să gust soarele din plin. Dar în colț, surprinzător, E-o bancă cu un dor Și e tare mititel Și milă mi-am făcut de el. Pe banca din colț eu stam Și-n balta de jos vedeam Două broaște săltărețe Care, zău, mi-au dat binețe. Veste de toamnă Astăzi am ieșit afară Și un sunet de chitară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nebunul ăsta a cerut ca fiul lui să fie circumcis. Nu când e la poarta bărbăției și e în stare să suporte așa ceva. Nu ca oamenii civilizați, ci acum. Imediat! Îți poți închipui, să faci așa ceva unui copil atât de mititel? Asta dovedește încă o dată că un barbar nu se schimbă niciodată. As-naat a țipat și s-a zvârcolit ca o pisică înjunghiată când a auzit asta. Și n-o condamn. - Iosif, am șoptit, oripilată și încă nevenindu-mi să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nicolas și Chantal văzuseră probabil chipul aceluia care-l scosese din celulă ca să-l ucidă. Și Își semnaseră condamnarea la moarte. Apartamentul din apropierea Arsenalului era după chipul și Înfățișarea Mariei: luminos și călduros. O cameră la mezanin dominînd un salon mititel, o bucătărie ca de casă de păpuși, și un imens geam care dădea spre radă. Era felul ei de a nu tăia cu totul cordonul care o lega de Lands’en, de unde, pe vreme senină, cu un pic de imaginație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de mamaia. Ridică o mânuță către ceasul de mult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: ─ Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta ko! Ko! Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: ─ Co-co-do? Nu-i, nu-i pui. Ia cu pa-pi, ba-pi. Însă mititelul se rățoiește: ─ Ko-ko-to! Ko! Ta-ta-ma-ta! Ko! Ko! Nu-i, nu-i pui, zice mama, și din instinctul feminin de a distrage cu ceva de-ale gurii atenția celui care mort-copt îl vrea pe Ko-ko-to, îi întinde băiatului o napolitană. Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cinci, da? Domnule, vă rog, sunteți soțul doamnei Garofița Mihai, nu-i așa? ─ Hmm... mmmh... Da, eu sunt. Soțul. Spuneți-ne, veți încerca să păstrați acest copil? Noi am avut o fată, hăt, în tinerețe... Săraca, s-o prăpădit de mititică, o fo’ bolnăvicioasă, știți, nici n-o putut umbla. Nevastă-mea, vai de ea, cât o mai plâns! Da’ am plâns și eu, ce mai... Domnule Mihai, haideți totuși să revenim la copilul acesta. Credeți că cei de la ocrotirea copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
La început a fost cuvântul și cuvântul era la Dumnezeu.” Telefonul țârâie undeva pe holul lung și întunecos ca un conduct auditiv. Curios lucru, urechea! Ce nu s-a scris despre a lui Mozart, cu desene cu tot, înfățișând-o mititică și netedă, asemenea urechilor de cauciuc montate pe maimuțoii de pluș care fac atâta plăcere fetițelor. Tot în ureche se șoptesc vorbele-caramel, specialitatea seducătorilor, efect garantat. Undeva în creierul victimei, un baraj se rupe și apele inundă peisajul, dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și roșu ca o vacă a Domnului pufăie prin peisajul nemărginit către capătul liniei. Dar autobuzul merge încet, nu se poate face nimic, chiar dacă șoferul, scăpat acum în linie dreaptă, gonește spre pauza de zece minute dintre două parcursuri. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cântărește pe toate. Poate așa-i voia Lui. Goncea ridică din umeri. Îl privi iar pe acela. Sta acum pe prichiciul ferestrei. Picior peste picior, se juca cu lanțul gherdanului. Din când în când strângea între degete fălcile craniului acela mititel și ele trosneau ca vreascurile rupte. Nervos îi făcea semne maiorului să-i scoată pe cei doi din încăpere. Goncea se ridică, ajutat de Nisip. Apăsă pe un alt buton, undeva la colțul mesei. Sergentul Pungă apăru pe altă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zbârlit, lucind catraniu. Îi strălucea părul ca blana la mâțele negre, de parcă îl unsese cu cine știe ce creme sau uleiuri. Mereu venea cu un fel de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic. Și de lanț atârna un craniu mititel, cu fălcile larg deschise, de parcă hohotea de râs. Te lua cu fior, când vedeai fălcilea alea căscate. Mici, dar parcă mușcau din tine. Vorbea cu fălcile alea. Câteodată mai avea și un mătăuz din ciulini, ca o sorcovă, cum are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stradă de prieteni, cărora parcă le și aud vocile subțiri și malițioase: - Ce, mă, ți-a dat voie bătrânul tău și te bucuri? - Bătrânul meu e terminat, va spune fiul meu luând-o de gât pe Andreea, probabil o fată mititică și timidă, dar de gașcă. Fiul meu va face sex pentru prima oară cu o fată cu șolduri late, cu păr blond și cu apucături când retrograd hipioate, când retrograd rockere, mică de înălțime, automat certată cu părinții. Mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dacă progresul ar exista doar de la uși spre înăuntru! șopti el. Ce grozav ar fi! Se îmbrăcă și coborî în stradă. Părăsi curând marile bulevarde și se înnopta deja când intră în orașul vechi Santa Cruz cu palate enorme, grădini mititele, biserici baroce și străzi cu piatră șlefuită de ani și de ploi. Se opri în fața vitraliilor catedralei și în fața nemaipomenitului filigran de broderii în lemn de la balcoanele Palatului Viceregelui. Privi perechile ce se așezau pe parapetul acoperit cu mușchi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cînd ploaia a încetat să mai fie ploaie, cu puțin înainte ca florile să mai fie flori și numai cu un minut înainte ca mama să mai fie mama. din locul unde eram vedeam picăturile cum se transformă în rîuri mititele căutîndu-și un rost în pămînt. flori galbene imitînd urme de tinctură de iod pe marginea unei operații încetaseră să mai fie galbene sau flori, erau bice cu parfum tăios ce-mi aplecau capul cu mai multe grade încît abia o
atunci o să-l învăț adobe pe preotul din sat. In: Confluențe lirice () [Corola-publishinghouse/Imaginative/272_a_591]
-
mai înalți ori pe blocuri. Seara căzu repede, urmele soarelui și așa slab, se sterse pe data... Odată cu înserarea se auziră și primii colindători... Copii cu inimi curate de heruvimi, vesteau Nașterea Pruncușorului Iisus, Mântuitorul Lumii... Erau colindătorii cei mai mititei, care deschideau marea sărbătoare, înălțând cu glasuri suave de heruvimi Colinda Crăciunului. Doi copii mărunței, o fetiță și un băiețel, îngânau la ușa lui Iorgu Colinda Crăciunului. ”Sculați, sculați boieri mari; Florile dalbe... Sculați voi, români plugari; Florile dalbe... ” - Colindați
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de lungă conviețuire, era cel de-al doilea Crăciun pe care îl sărbătorea singur, în casă, fără Vasilica. Era de o tristețe fără margini. C-astăzi s-a născut Cel făr de-nceput... Că v-aduc pe Dumnezeu, un Dumnezeu mititel Mititel înfăsățel... ” În seara asta, Dumnezeu s-a născut pentru toți de-o potrivă, bogați și săraci... Căci, Crăciunul este bucuria care se răspândește în lumea întreagă... este iertarea și iubirea pe care Iisus ne-o dăruiește și ne luminează
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lungă conviețuire, era cel de-al doilea Crăciun pe care îl sărbătorea singur, în casă, fără Vasilica. Era de o tristețe fără margini. C-astăzi s-a născut Cel făr de-nceput... Că v-aduc pe Dumnezeu, un Dumnezeu mititel Mititel înfăsățel... ” În seara asta, Dumnezeu s-a născut pentru toți de-o potrivă, bogați și săraci... Căci, Crăciunul este bucuria care se răspândește în lumea întreagă... este iertarea și iubirea pe care Iisus ne-o dăruiește și ne luminează inimile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
greu, dar n-ar fi putut îndura să stea, cu acest prilej, departe de dânsa. Odată cu înserarea ajunse acasă... Aștepta noaptea... tot noaptea era singurul său bun sfetnic. Nu mult după aceea se auziră primii urători... Erau urătorii cei mai mititei, care deschideau marea sărbătoare. Seara cădea repede, urmele soarelui și așa slab, se șterse îndată. Stoluri de ciori venite de la marginea orașului, făceau a ninsoare. La ușa lui Iorgu, doi copii mărunței urau cu clopoțelul... ” Aho, aho, copii și frați
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Fata... lasă-mă să vin..!”, zise el plângând. Iorgu vru să intre în clasă, s-o vadă, să-i vorbească, dar, n-avea voie. Totuși reuși să se uite pe o fereastră. In clasa goală și întunecată, zări o femeie mititică, cu fața slabă, zbârcită și negricioasă, care stătea cu mâinile în poale și se uita în pământ. ”-Dar, asta nu-i Vasilica... nu-i ea!” murmură el, pomenindu-se strigând... ” Vasilica... Vasilica! ”. Și, se trezi murmurând... Vasilica!.. Vasilica!.. Ceasul arăta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de cealaltă parte, numai femei. Și, În vreme ce ospățul porni, Încet-Încet, așa, ca o miroznă de ciuleandră, lichidul din păhăruțe, pahare și căni se Întâlnea, dincolo de lumea de dinafară, introducându-se, Încet-Încet, și În acțiune, și, Înfierbântând atmosfera. Antreurile, fripturile, frigăruile, mititeii, care la tavă, care la cuptor, ori la grătar, curgeau, În guri, cum curge făina, la moară, nițel trepidant, dar, la fel de rapid și de fulgurant. Și unde nu a Început, ceva-ceva mai Încolo, și dansul. Un dănsoi, o-ho!, cât
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
căci, pe la Începuturile lor, mai toți copiii arată ca niște feți frumoși din lacrimă. Ceva mai târziu, Însă, prind a se diferenția. Ca, și În cazul nostru, bunăoară. Mai ales, În cazul nostru, diferențierea s-a accentuat, după ce Bulaiul cel mititel a trecut de clasele primare. Capul nu-l prea ajută, În direcția dorinței părinților, după cum, nici măcar În cea visată de el, de a cuceri niscaiva culmi. Las’că nici voința, nici strădania nu Îi erau cu mult mai sus decât
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Știu eu ce să zic? Eu cred că din obișnuință. I-a intrat munca În sânge ca țiganului, scânteia, În viață. Viața pe care o duce Costică ăsta e ca și o viață de rob. Așa s-a deprins, de mititel; că, după ce a urmat, copil fiind, clasele primare, s-a dus la o școală de meserii. Tot opera bunicului, cred, altfel, nu văd cum aș putea să răspund Întrebărilor care, mă tot rod, zi și noapte. În școala de meserii
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
potrivit, a conchis, ea. După câteva zile, mama a revenit. Nu singură. Cu mutișorul de mână. Și-au zâmbit, una alteia, de la distanță. Și n-au mai fost necesare, ulterior, nici o Întrebare și nici un răspuns. Educatoarea l-a luat pe mititel de mânuță și a intrat cu el În sumedenia de plozi care zburdau prin marea curte a grădiniței. S-a amestecat printre ceilalți. Și-a găsit o jucărică și a apucat a se juca. Și, Întreaga zi, s-a tot
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ceva din trăznitura de copită a Patriciei.) - Nu e vorba de militari. Nu e vorba nici măcar de ce exclamam eu, doamnă Cocondy. Când dumneavoastră azvârleați muntele ăla de minuni ale tehnicii, adevărat, eu o spuneam, la grădiniță, pe aia cu "Șoricelul mititel". Vi-o mai spun. E vorba 229 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI nemaipomenite, încă înainte ca respectiva să ți se ocupe, cu calm și responsabilitate, de pahar. - Și SIGLA... Cine e SIGLA? se interesă Pink, cu ușurătatea obraznică și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trei spanace, Fă-mă, Doamne, ce moi face, Fă-mă raza stelelor, Deasupra cazărmilor, Ia patagda, patagda, patagda... Mai scuipă două semințe și o luă de jos, cu o voce dulce: Și-o să vorbesc cu colindul Să nu-mi bată mititelul, Să nu-l puie de plantoane, Că e mititel și-adoarme, Să nu-l puie înainte, Că e mic și fără minte, Prăpădește gloanțe multe, Ia patagda, patagda, patagda... Lângă el pe peticul bătătorit se adunau piesele de doi lei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]