994 matches
-
din vârf de brad Conuri nu mai cad. -Doamne, Dumnezeu cel mare, Doamne, îți cer îndurare! Întruna suspin, Căci beciul nu e plin. Iar al meu odor De-o zi l-am trimis la izvor; Însă la cât e de mititel, N-aș putea să cred în el! Ungureanu Mihaela Școala Gimnazială Dumbrăvița Pe stradă e gâlceavă mare; Se vede-un moș cărând un brad Și mulți copii, cu nerăbdare, Privind cum darurile cad. Ochii lor plini de lumină, Privind la
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
mitocan Lăsase-un biet cățel orfan... Lupu Lavinia - Gabriela Școala Gimnazială Dumbrăvița Mămăruța Din frunză-n frunză ea sărea, Toată lumea din pădure Pe ea singur - o privea, Mirându-se de-nfățișarea sa. Pete cafenii avea Peste măntiuța sa. Ageră și mititică, Lumea toată - o admira; Veselă și îndrăgită, Buburuza se numea. Vietatea minunată Căzută de pe o stea. Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Codrul - (pastel) Pe o splendoare de cărare, Pe o alee surprinzătoare Cu copaci care de care Ce
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
plângi? Te-ai lovit? Te-a lovit vreun copil?... dar, fiindcă răspunsurile întârziau să apară, doamna s-a apropiat de ghemotocul ce începuse să tremure. O atinse ușor pe umăr, apoi apăsă mâna mai tare, încercând să îi cuprindă umărul mititel în căușul palmei. Gestul acesta oprise brusc tremuratul și fetița ridică fața roșie de plâns. Ochii priveau un pic speriați, buzele tremurau ușor. Învățătoarea o prinse de mână și încercă să o scoată din ascunzătoare. Fetița nu s-a opus
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
în toate direcțiile. Fața dolofănică era plină de toți pistruii lumii, ceea ce dădea un plus glumelor și tuturor șotiilor ce le făcea. În ziua pe care o aștepta de ceva vreme, știa că va primi multe cadouri. Când era mai mititel, nu era pretențios. Orice cadou îl mulțumea. Surprizele din cutiile frumos ambalate erau pentru el o mare curiozitate și o nespusă bucurie. Mai erau două săptămâni până atunci și mereu o întreba pe mama lui cât mai este, câte zile
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ne-au invitat la ei, unde am stat când separat, când împreună, dar i-am firitisit și noi, zece zile, în România, în 1999, când au învățat ce înseamnă cheful, francofilia, țuica galbenă și politica bizantină, chiolhanul și rusofobia, farnientele, mititeii, venerarea pe plai valah a lui Napoleon III, palinca, Branul, Feteasca neagră, Hurezii... plus Peleșul ca „benghi boghet“ arhitectural pe lângă Chambordul dumnealor. Ei bine, clanul Noirot din Lille a revenit pentru zece zile în România, după zece ani, în vara
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
-și dea seama de primejdia reală reprezentată de „baroni”, pentru că discuțiile s-au purtat îndeobște în termeni politici. Or, pericolul mortal vine dinspre economie. Presa a speculat ieșirile megalomanice ale îmbogățiților, tratând ironic mai ales latura pitorescă a activității lor (mititeii lui Sechelariu, parcul de distracții al lui Opișan, „inaugurările” lui Mischie...). Nimeni n-a intrat în subterane, pentru că acelea sunt bine păzite și extrem de periculoase chiar pentru trecătorul neavizat căruia i s-a întâmplat să-i cadă privirea pe ele
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
populari europeni, sosiți în București pentru a participa la Congresul PPE, au cinat marți seară alături de politicienii români într-un restaurant din centrul Capitalei. Potrivit vicepreședintelui PDL Sulfina Barbu, oficialii europeni au apreciat produsele culinare românești, în special sarmalele și mititeii, atmosfera fiind "una foarte drăguță". Bucatele tradiționale românești servite la cina organizată într-un restaurant din Centrul Vechi al Capitalei, pentru delegații sosiți în România la Congresul Partidului Popular European au fost foarte apreciate. "Oaspeții apreciază, din ce am văzut
Sulfina Barbu, despre cina cu liderii PPE: O atmosferă foarte drăguță () [Corola-journal/Journalistic/41756_a_43081]
-
într-un restaurant din Centrul Vechi al Capitalei, pentru delegații sosiți în România la Congresul Partidului Popular European au fost foarte apreciate. "Oaspeții apreciază, din ce am văzut, produsele noastre culinare. În mod special sarmalele, au mare succes, dar și mititeii", a explicat vicepreședintele PDL Sulfina Barbu, care a descris atmosfera de la cina cu liderii PPE ca fiind una "foarte drăguță". De asemenea, liderii PPE au savurat și o pălincă "foarte bună", adusă tocmai din Transilvania, din Sălaj, de către președinetele UDMR
Sulfina Barbu, despre cina cu liderii PPE: O atmosferă foarte drăguță () [Corola-journal/Journalistic/41756_a_43081]
-
întâlnire pe care am luat-o ca pe-un semn pozitiv. El mi-a văzut cerceii, eu i-am observat clavicula prin tricoul bordo. Și cum îl priveam, pe fața lui bărbierită de două ceasuri s-au lipit instantaneu ventuzele mititele din subsolul meu de jar. Au venit sărbătorile și am continuat să mă gândesc la el din toate pozițiile: printre grămezile de cumpărături, împingând cu încrâncenare schimbătorul de viteze, adormind cu degetele cuibărite la poala muntelui de catifea. Eram convinsă
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
ediției, nu știam precis nici cine este directorul artistic, selecționerul sau selecționerii și nici cine sînt organizatorii. Sau cel puțin eu nu am avut habar. În mod normal, peste tot în lume, la festivaluri celebre, dar și la cele mai mititele, precum și la noi în doar cîteva cazuri, staff-ul este cunoscut și are o longevitate de cîțiva ani. S-au încercat, din '90 încoace, diferite variante. Cred în continuare că cea mai eficientă este aceea în care directorul artistic al
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
încă un an de-acum înainte, chiar dacă nu locuiesc acolo. O putem folosi amîndoi ca pe-o bază, un punct de plecare. Bineînțeles c-aș prefera să plătești lumina pe care-o arzi. — E cinstit. — Altceva încă. De cînd erai mititel, am pus deoparte cîțiva gologani pe lună în niște polițe de asigurare. E timpul să faci și tu la fel. Plătește regulat, și o să ai cinci lire pe săptămînă după ce vei împlini șaizeci de ani. Dac-o să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Copii rahitici dar veseli trag după ei căruțuri cu butelii. Dinspre hală vine o putoare de pește stricat de nu mai știi încotro s-o iei. Noroc că pe colțurile dinspre Colentina sânt cârciumi de unde iese permanent fumul albastru al mititeilor fripți pe cărbuni, și mireasma asta binecu-vîntată îți face imediat un gol în stomac. Ce-ai mai mânca, acolo, vreo cinci-șase, cu muștar, scobitori și o feliuță de pâine neagră, pe o bucată de hârtie de-mpachetat! Tramvaiele roșii, cu remorcă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe unul din pumnalele alea, întinse Jorlee acuzator mâna spre locul în care cele cincisprezece lame tăioase erau înfipte în sol, una lângă alta. Asta nu e o nepotrivire de idei... Așa e. E doar chirăitul jalnic al unui vierme mititel, care crede că a crescut îndeajuns pentru a-mi lua locul! - E în firea lucrurilor ca tinerii să dorească să schimbe lumea. Și eu la vârsta ta am avut același fel de întrebări. Dar le-am adresat cu respect și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
putea cuceri Klemplantul. Dar..., bătrânul șovăi. - Spune, îl îndemnă Bella. - Am senzația că, dacă vom proceda în acest fel, parcă am urma un plan subtil, pus la cale de Zuul. - Ești de-a dreptul paranoic! râse Bella. Îl suspectezi pe mititelul ăsta de când l-ai văzut pentru prima oară. Ți se pare că ar fi în stare să urzească măcar și cel mai grosolan plan? Te isigur că nu e defel subtil. N'Gai Loon strânse degetele pe înregistrarea video a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Gai Loon se întoarse brusc spre Zuul - Ce vrei să spui? - Părinți nu uită niciodată nimic. Ei aduc bine aminte războiul dintre ei. Tocmai de aceea nu apărut alți Părinți. Fiindcă amintiri sunt. - la aminte, Maestre, hohoti Bella. Vezi că mititelul ăsta grăiește cu înțelepciunea veacurilor. Și spune cu cuvinte mult mai puține tot ceea ce încercai să-mi zici tu. Hai să mergem! - Unde? se miră N'Gai Loon. - La suprafață. Trebuie să începem mutarea femeilor și copiilor și apoi să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu însă stam sus și priveam cum se înghițeau unii pe alții. O turturică albă zbura deasupra pământului; însă un șerpe-și ridică capul din adâncime și apucă pe turturica albă. Ea fâlfâia, sărmana mititică, însă o parte după alta fu înghițită de gura șerpelui... era repauzata ei maică care o înghițea... vuuu!... era înspăimîntători să vezi, și neci o rază de lumină și speranță nu mergea în jos prin aburul de sînge!... haha! hahaha
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mii pe ce să apese. Ea n-a văzut probabil pe unde umblu io acolo. Până la urmă, a făcut ea sărăcuța ce-a făcut înăuntru, îi trăsesem perdelele alea ca să n-o vadă fi-miu, că chiar dacă atunci când erau mai mititei făceau baie împreună, acuma aveau 9 și 10 ani și deveniseră mai pudici. La un moment dat, văd că se deschide o ușă din aia și se revarsă vreun metru de clăbuc și-n el fi-mea care atunci avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
spus Luminiței, prima mea soție, că gata, m-am angajat, sunt acum și eu om cu treburile lui. Mi-au dat casă după multă vreme, vreo trei, patru luni, dar mi-au dat. O cabină la ultimul etaj, o cabinuță mititică, avea o chicinetă și un duș, dar ce minune mi s-a părut, și chiar era, gândiți-vă, să stai în centrul centrului, peste drum era Casa Centrală a Armatei, era lângă ea un magazin care avea la subsol un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mâncare. Din ăștia, îmi pun deoparte 200 pentru apreschiurile Luminiței și ale lui Mihai, așa că 100 îi dau pe un abonament la metrou și de 100, cât mi-au mai rămas, voi mânca. Asta e, mă duc într-un butic mititel de lângă hotel, mă uit până mă apucă durerea de cap și constat că va trebui să mănânc o baghetă și o jumătate de kilogram de lapte pe zi. Timp de o lună am intrat zilnic în dugheana aceea, mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
părea să se sinchisească. Mă opresc, dau să zic bună ziua și omul care ungea feliile se întoarce o clipită către mine și-mi spune, aproape fără să mă privească: ― Salut, Mihai! Ai venit mai devreme. Ce faci? Era Peter Schumann. Mititel, slab, chiar ogârjit, foarte vioi în gesturi, cu o privire ageră, unul din cei mai interesanți oameni de teatru ai Americii și ai lumii mă întreba ce mai fac, de parcă nu ne mai văzuserăm de vreo două săptămâni bune. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
se chema că ești lipsit de șansă. Și au fost mulți aceia, căci Fialka a făcut enorm de multe turnee în lume, cel puțin așa lăsa să se înțeleagă programul pe care îl aveam în față. Intrasem într-un teatru mititel, să tot fi avut vreo 200 de locuri, cu tot cu balcon, cortina se trage și începe un fel de farandolă frăsuită de colo-colo, apoi se intră direct în subiect, ceva întâmplări cu Pierrot, dar stilul era ciudat de tot, căci nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
a-l refuza. Când am ajuns la București, avionul avea întârziere cam două ore și l-am găsit pe Mihai în brațele socrului meu, Tinuță, roșu de plâns. M-a îmbrățișat de parcă nu mai voia să-mi mai dea drumul, mititelul. Mai sunt câteva ore până trecem în noul an. E un sentiment cu totul aparte, această felie de viață, această trecere, care ne apropie din ce în ce mai mult de marea trecere. Fac de când mă știu bilanțuri, proiecte, astăzi mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în contact, ce mai, a fost prea tîrziu cînd copoii și-au dat seama că cineva le fură de sub nas autobuzul. Așa că iată-mă înapoi așa cum am promis, în doi timpi și trei mișcări, deja începuse să-i meargă gura mititelului de mai mare dragul, dom’ Roja. Pînă cînd la a doua încercare, cea cu Steagul Roșu, a făcut-o de oaie. Dacă v-ați fi grăbit puțin, ați fi prins și voi spectacolul, le face Tîrnăcop cu ochiul lui Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de ani, cu aceeași frenezie ca la vârsta de demult, În memoria olfactivă a atelierelor de cizmărie și a lustrageriilor, a magazinelor de mirodenii, a prafului și transpirației și gării din apropiere, În mirosul murăturilor, și al plăcintelor, și al mititeilor, și al frizeriei. „Paradisul Palas” al anilor de școlar se gravase, de asemeni, durabil În memorie, timpul nu Îl clintise. Se Întâmpla, din când În când, să mă trezesc cu un telefon, În care mă chestiona, cu Dicționarul Limbii Române
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nas și iarăși nu se mai auzea nimic. Totuși, în felul ei, ea ținea la Nero. Puteam să jur. Alaltăieri seară, l-am găsit pe Dorin în curtea din spatele blocului. Se chinuia să smulgă din mâna unui puștan un tanc mititel pe care acela îl strângea cu disperare la piept. Când m-a zărit, l-a lăsat în pace pe băiețelul plângăcios și a venit spre mine. Am traversat șinele de tramvai, ieșind printr-o gaură din gardul ce împărțea strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]