1,257 matches
-
malul drept, Jina a văzut o persoană, cu pușca îndreptată chiar spre ei. Jina a țipat, dar Zach n-a făcut decât să râdă, după care a fluturat un braț. Bărbatul a coborât pușca, iar Jina l-a recunoscut pe moșneagul pe care-l întâlniseră în Salmon, cel care-i invitase la masă în cazul în care supraviețuiau până acolo. Structura pe care el o numise cabană era așezată pe un banc nisipos, împresurat de niște pini jigăriți. Jina a zărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pași apăsați către cabană și și-a luat pușca de pe verandă. Cu puțină imaginație, Naji ar fi inventat un murmur vesel care să însoțească dispariția bătrânului în pădure. Ellis avea imaginație, dar acum ea era ocupată cu scene în care moșneagul îi frângea gâtul fiului. Ellis a luat-o în sus, pe cărarea care ducea la Lucky Creek. Nici nu s-a deranjat să schimbe două vorbe cu vedeta de cinema și cu soțul ei. Mai avusese de-a face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Șișșșșș. În luminiș, Ellis stătea ghemuit peste cadavrul unui elan. Deci el Elvis, a remarcat Helena. Ellis a ridicat ochii către ea. Fața îi era pătată de lacrimi. Ai știut ? Helena a izbucnit în râs. Știu cum să folosesc generatorul, moșneagule. Ți-am văzut înregistrările, filmele alea caraghioase de pe plajă. Prea mult cântec, dar avea ochi frumoși. Alice se uita când la unul, când la celălalt. Probabil că amândoi erau nițel nebuni. Doi lunateci bătrâni pe-un râu. Femeia nu pricepea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea. Privirea bărbatului s-a îmblânzit; apoi Mike și-a lipit fruntea de a ei. Normal. Jina a izbucnit în râs și i-a cuprins mijlocul cu brațele. Ce proști fuseseră amândoi să-și înceapă relația ca un cuplu de moșnegi, hotărâți să sară peste etapele înfricoșătoare, deși tocmai acelea erau, uneori, cele mai minunate. Dar lucrurile nu se întâmplaseră chiar așa. Amândoi își petrecuseră timpul făcând pași înapoi, dezvățându-se de obiceiurile celuilalt, devenind din ce în ce mai nesiguri pe ei. Și-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
intră înlăuntrul meu pe furiș clipă de clipă în fiecare dimineață la amiază și seara stau la pândă sângele pofticios pulsează mă ridic pe durere și aștept strigăt din copilărie la capătul pridvorului un stâlp albit și gârbovit ca un moșneag îmi apărea ba tainic, ba cu tâlc, de dincolo, de dincoace de prag. cum sprijină un Univers de dor mă-ntorc mereu cu inima la el, la colțul lumii noastre din pridvor cu dor de lunci, blajin și subțirel. mă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
trage - pe când noi priveam neliniștiți îndărătul lui. La țărm se opri un trup vânăt, umflat de apă. Fața bugedă stă întoarsă spre noi, cu ochii pe jumătate deschiși, sticloși. Barba și mustățile atârnau în jos, în hlei, îngreuiate de apă. Moșneagul puse cangea deoparte, apoi făcu semn cu capul. — Hai, apucați de ici... Flăcăii se apropiară. Coborî și grădinarul malul. Cu luare-aminte cuprinseră trupul moale și luciu și-l aduseră pe năsipiș neted; îl așezară prăvălit pe o coastă; un pârăuaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
năsipiș neted; îl așezară prăvălit pe o coastă; un pârăuaș începu a curge prin barba încâlcită, amestecându-se cu două dungi de sânge, care însemnau linioare roșii de la nări, în jos, pe obraz. —Trebuie să se fi înecat azi, zise moșneagul privind la fața necunoscutului. Mai de mult nu-i... Se așeză pe năsip, alături, și-și scoase pipa. Bulgarul se puse și el jos, fără nici un cuvânt, cu ochii ațintiți spre cursul lin al apei. Noi ce facem acum? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ia, dintr-un sat, de la deal, cine știe!... Băieții nu se clintiră de la locul lor. —E bărbos tare, zise cel smead, căruia îi mijea mustața. Poate-i rus... Poate să fie și de-ai noștri, răspunse celălalt întorcându-se spre moșneag. Dar moș Gheorghe, cu pipa în gură, nu răspunse; nici nu se uita la mort. Cel smead zise iar: — Noi ne ducem la primărie, moș Gheorghe... — Duceți-vă, zise bătrânul fără a-i privi, și spuneți acolo. Ce să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
luleaua, slobozind din clipă în clipă vălurele de fum albăstriu. Grădinarul îl privise în tăcere. Cu ochii umezi, deodată răsăriți plini de milă de sub sprâncene, acuma se uita la bătrân. Vorbea din gât privindu-l țintă, parcă-l întreba ceva. Moșneagul se îndreptă spre el: — Ce spui? Grădinarul bolborosi iar câteva vorbe și-și întoarse ochii spre mortul liniștit. Nu știu ce spui, bre! zise îndesat bătrânul, pâcâind din lulea. Grădinarul, de la înecat își purtă ochii cu lumina de milă spre mine; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trecând în cursul apei. În liniștea amurgului, de pretutindeni, de pe dealuri, începură a crește chiotele și a tremura prin văzduh; se încrucișau peste vale, parcă se depărtau, și ecourile deșteptate clocoteau prelung. Vin flăcăii și fetele de la cules... murmură, nemișcat, moșneagul. O vreme valea se deșteptase în tremur; apoi chemările se răriră, slăbiră, se stânseră. În tăcerea care se întinsese pretutindeni până în depărtări nesfârșite, pe roșața din fund, din apus, începură a trece rațele sălbatice. Veneau din zarea Dunării, din bălțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la locul lui și mergea domol spre căsuța de lângă pod. Era vremea cinei. Nu-l mai văzui. Lumina din asfințit stătea încremenită pe cer. Apa Siretului se umpluse de o lucire tainică, ajungând până la mal, unde sta înecatul, sub sumanul moșneagului cu fața spre cerul adânc boltit, limpede ca lacrima. Sta nemișcat și singur în tăcerea țărmurilor. Iar în fund, pe lucirea de sânge, tot se alungau punctele negre, grăbite, tăcute ale stolurilor. Vremuri de bejenie, 1907 Înecatul a fost publicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
locurile. — Ne ducem pe pustii locuri! zise doctorul Andronescu, râzând cu toată fața-i ca o lună plină, săltându-și burta ca-n undoiri de val. După ambulanță venea o căruță cu doi boi. În căruță, între ranițe, stătea un moșneag: din când în când atingea boii cu sfârcul biciului și atuncea i se vedeau ochii, apoi părea că-și închide obrazul în sprâncenele-i stufoase și-n barba-i zbârlită. Câțiva soldați, cei mai slăbiți de drum, despovărați de greutăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Trăsura începu să se hurduce prin făgașuri. Doctorul zise iar: — Am auzit că drumurile-s rele pe aici... Le cunoști? Mai avem mult până la Hârlău? — Nu prea cunosc locurile, răspunse Ștefan. Da’ om întreba pe-un român. Poate știe și moșneagul ista. Moșule! știi drumul la Hârlău? Din car, moșneagul deschise doi ochi rotunzi în sprâncenele-i tufoase, albe. Apoi dădu din cap la dreapta și la stânga: nu-l cunoștea. — Da’ las’ că tot ajungem noi! zise Ștefan și, ridicându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iar: — Am auzit că drumurile-s rele pe aici... Le cunoști? Mai avem mult până la Hârlău? — Nu prea cunosc locurile, răspunse Ștefan. Da’ om întreba pe-un român. Poate știe și moșneagul ista. Moșule! știi drumul la Hârlău? Din car, moșneagul deschise doi ochi rotunzi în sprâncenele-i tufoase, albe. Apoi dădu din cap la dreapta și la stânga: nu-l cunoștea. — Da’ las’ că tot ajungem noi! zise Ștefan și, ridicându-și biciul, trecu repede înainte, ca să-și îndemne roibii. În fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Soldatul scoase limba, apoi o trase înapoi, se încreți la față, își plecă capul pe umăr și se apucă cu amândouă mânile de pântece. —Ai devastat o grădină de pruni, mișelule! zise doctorul vesel. Hai, marș în căruță! suie îndărătul moșneagului... Când se sui soldatul cu luare-aminte, privindu-ne cu coada ochiului, în căruță, dindărătul moșneagului sări în pulberea drumului, peste draghini, un țânc numai în durligi, cu capul gol, cu părul galben și zbârlit. Cum sări, nici nu se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
umăr și se apucă cu amândouă mânile de pântece. —Ai devastat o grădină de pruni, mișelule! zise doctorul vesel. Hai, marș în căruță! suie îndărătul moșneagului... Când se sui soldatul cu luare-aminte, privindu-ne cu coada ochiului, în căruță, dindărătul moșneagului sări în pulberea drumului, peste draghini, un țânc numai în durligi, cu capul gol, cu părul galben și zbârlit. Cum sări, nici nu se uită la noi, se alătură de jug, în stânga, apucă funia boilor și începu să-i îndemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și zbârlit. Cum sări, nici nu se uită la noi, se alătură de jug, în stânga, apucă funia boilor și începu să-i îndemne. Da’ asta ce-i, moșule? întrebă doctorul căscând ochii. A cui e flăcăul ista? Apoi dă, zise moșneagul arătându-și ochii dintre sprâncene. Iaca așa, s-a luat ca un mânz după mine, din sat... Numai m-am trezit cu el în căruță... Îi de acolo, din sat... a unui român... —A lui Ilie Popa! zise țâncul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Hai înainte... Caii porniră; săteanul își puse pălăria în cap și rămase sprijinit în băț, în umbra pădurii... Acuma adieri răcoroase treceau. Ne dădurăm jos. Băiețelul în durligi vorbea cu boii. Noi pășeam în urma ambulanței, apoi rămaserăm mai în urmă. Moșneagul sta neclintit în car. Soldatul negricios îndată își duse mânile în deșerturi și se făcu covrig. Ceilalți cinci-șase oameni umblau domol, cu mânile atârnate, cu capelele pe ceafă. În pădurea de stejari era liniște. Soarele după-amiezii tremura prin rețeaua crengilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zilei, iar se desfășurară de o parte și de alta a drumului. Într-o văgăună, subt o răsfirare ușoară de fum, mormăia batoza, dar mișcarea oamenilor nu se zărea. Mergeam încet, trudiți de cale zbuciumată, de soare, de singurătate. Și moșneagul coborâse din carul lui, și mergea încet pe drum, desculț și el, lângă băiatul cu părul ca undelemnul. Mergeam și noi pe jos, ca să ne mai desmorțim. Și deodată, într-un pâlc de holdă întârziată, zărirăm umbre de secerători. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care ne întovărășeau se apropiară și ei. Acu vedeam: era o femeie, o bătrână care se târa pe pământ. E o babă, zisei eu cătră doctor. —Și ce face acolo?... Atunci, întăia oară în ziua aceea, auzii lângă mine glasul moșneagului cu sprâncenele și cu barba stufoase: Ce să facă? Seceră... Avea un glas aspru, un fel de hârâire dureroasă. Doctorul se întoarse spre el: —Ce vorbești, moșule? Cum seceră?... Bătrânul nu răspunse. Iar bătrâna, corogită, rezemându-se în coate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i tristă la carul lui; băiatul se alătură nepăsător de boi. Doctorul zise scurt: —Mână!... Și pornirăm iar pe drumul lung, fără sfârșit, pe sub văzduhul plin de vârtejuri de foc. După noi, venea băiatul zbârlit. Lângă el, pășea pe gânduri moșneagul. Amândoi, eu și doctorul, ne gândeam la același lucru, dar nu ziceam nimic. Dispăruseră curțile și lanurile cu umbrele care se aplecau și se ridicau, nu se mai auzea murmurul adânc al batozei. Și într-un târziu, doctorul tresări. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Petrișor... Da’ ce-i cu ungurul, stăpâne? zic. — Apoi cu unguru-i bucluc mare, zise boierul, da’ tu vezi și intră în vorbă cu Anița... că a dat, măi Petrișor, mare alean peste sufletul meu! — Apoi, măi om bun, zice un moșneag de la foc, nu știu dacă-ți scoate-o în capete cu Mogoș. Petrișor se îndreptă cu fudulie din șale: Cine-a spus vorba asta? Apoi află, moșule, că eu am umblat multă țară și nu mă înfricoșez cu una, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
două... A spus boieru să-i fac o slujbă, eu trebuie s-o fac... Boieru-i om vechi, care cunoaște la muieri, și dacă a pus el ochiul pe hangiță, apoi nu se ogoaie nici în trei sâmbete! —Bine, bine, zise moșneagul de la foc, da’ ai dumneata la știință că aici fierbe cazanul cel necurat? Dumneata ești om tânăr, ce știi? Îți pui cușma pe-o ureche și te duci fluierând, ca vântul... Noi știm mai multe... noi suntem oameni de altădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai tare și mai cu curaj decât toți - deși din umbra neagră a hanului poate pândea bărbatul hangiței... — Eu nu mă tem de nimica! zise el cu tărie. Și spre încredințare parcă, se așeză grecește, se trase mai aproape de focul moșneagului, aduse oala de vin la gură și sorbi câteva înghițituri lungi. Tot îmi zice boierul: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi aista zic, vinul, îmi dă mie coraj... Și zice: Măi Petrișor, băiete, om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vinul cu oala, ca să nu-mi pese... Da’ eu, moșule, am auzit că-i strașnică muiere Anița asta... Da’ de ungur de ce am eu a mă teme? Eu nu mă tem de nimeni... Nici de farmecele lui nu mă tem! Moșneagul își duse mâna pe lângă barbă și începu a da din deget: —Măi creștinule, zice, nu vorbi fără cumpăt... Iaca, oamenii s-au aciuat și ne-ascultă... Să-ți spun eu o istorie cu ungurul și să vedem ce-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]