6,883 matches
-
în jurul meu am împrăștiat dragoste, iar acolo unde mi s-a întors spatele, m-am bucurat de umbra spatelui, de urma lăsată de umbră, de tot ce mi-ai dat și de tot ce nu mi-ai luat, Doamne. Pământul moștenește pământul câtă amăgire! O spui tu mie? Eu, care sunt țărână sub unghia ta. "Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura." Saturați-vă voi de toate, rotunjiți-vă burțile, lingeți firimiturile, rănile, vinul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai mare ca singurătatea. Pentru tine să mint, Dumnezeul deznădejdii mele? "Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri." Îmi este lehamete de toată bunăvoința și de toată mila ta, Doamne. Nu înțeleg cine pe cine moștenește? Spre cer nu pot privi vertical, m-am obișnuit să te caut în firul de iarbă. Acum despre ce plată îmi vorbești, despre ce decont? Ți-ai mutat casieria în cer? M-ai prins fără bilet, Bătrâne, cobor din mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ai povestit atâtea minuni, minunea noastră când vine ? Sfântul Stelian are grijă de copii, pe mine de ce m-a sărit rândul? E atât de simplu să pui totul pe seama unui nimeni. Dumnezeu, un tată din flori ce așteaptă să-și moștenească copii, un stăpân peste podgorii cu cea mai nobilă vie din care se stoarce oțetul, o fântână adâncă, plină de singurătate, o masă de joc pe care zarurile își arată cele mai sărace fețe. Dumnezeul lui Petru, marele absent. 27
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
era aceea de a mări puterea bisericii, ci puterea ducelui, totuși ceea ce a făcut s-a dovedit a fi nu mai puțin spre mărirea bisericii; căci la moartea lui și cînd ducele, fiul lui, și-a pierdut puterea, ea a moștenit rodul ostenelilor lui. A urmat apoi papa luliu II, care a găsit o biserică puternică, stăpînă peste întreaga Romagna, în timp ce puterea nobililor feudali ai Romei fusese lichidată iar facțiunile lor desființate prin persecuțiile violente ale lui Alexandru; în sfirșit, el
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
succesiune de reforme a fost preferată unei reforme radicale. A reforma un sistem depinde într-adevăr de fenomenul de path dependance (Pierson, 1994). Reforma nu poate fi decât progresivă, pentru că ea este determinată de configurațiile instituționale și păstrează o logică moștenită din trecut. Coalițiile de interese asociate sistemului prin repartiție sunt o povară politică suficient de ridicată pentru a împiedica o reformă în profunzime. Suedia este o excepție, dar țara se găsea, în 1998, într-o situație relativ favorabilă din punct
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
înțelepciunea lor, reculul în raport cu evenimentele. Părinții, persoane active, sunt creatori de bogății și aparțin generației care ia deciziile politice, economice, sociale, legate de mediul înconjurător și desigur pe cele din domeniul procreării, care se exprimă în procentele de natalitate. Copiii moștenesc experiența celor mai bătrâni și hotărârile părinților lor, ei formează generația în devenire, cea care ulterior va prelua conducerea și care își va putea imprima pecetea, cea care este în fază de acumulare de capital uman. După cum scria acum câteva
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de ultimă clipă concentrată În numele fiului său aflat la șase sute de kilometri. O oră și jumătate mai tîrziu, aveam confirmarea. Murise. Se dusese cu un cumnat, cu mașina, la o moară de la marginea Sătmarului să-și macine grîul de pe pămîntul moștenit la Pișcarii În care se născuse, de unde Îl deportaseră jandarmii lui Horthy și unde-și exercitase ultima oară atribuțiunile de primar. Predase sacii și aștepta făina. Se rezemase de un perete, Înăuntrul morii. Fără nici o Îndoială, infarct. Iar pe acea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care-și pedepsește poporul neascultător sau necredincios dându-l în mâinile dușmanului. În Jd. 6,1: „Fiii lui Israel au făcut ce este rău înaintea Domnului și Domnul i-a dat în mâna lui Madiam vreme de șapte ani”. Noul Testament moștenește acest topos teologic: păcătosul e predat dușmanului nu pentru a fi distrus, ci pentru a se îndrepta. Paradidonai definește actul prin care Dumnezeu îi pedepsește pe cei care L-au înșelat: 2Pt. 2,4: „El nu i-a cruțat pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vor vedea pământul pe care l-am jurat părinților lor... Iar pe slujitorul Meu Chaleb, pentru că s-a arătat alt duh în el și M-a urmat, îl voi duce în țara unde a intrat și seminția lui o va moșteni” (Num. 14,22 sq., LXX). Întrebarea esențială pe care o pune poporul lui Israel: „Oare Domnul este între noi sau nu?” (Ex. 17,7) se repetă în cazul minunilor săvârșite de Isus. Fariseii îl încearcă pe Isus (peirazontes auton: Mc.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
prin intermediul viziunilor și prin aceasta ei se deosebesc de profeți, beneficiarii unor revelații în primul rând auditive, în cazul profetismului, rolul cel mai important jucându-l „cuvântul lui Dumnezeu”. Există două tipuri de viziuni - în vis și în extaz -, tipuri moștenite din Cartea lui Daniel: „În primul an al lui Baltasar, regele chaldeilor, Daniel a văzut un vis, și vedeniile din capul său șle-a avutț în așternutul său, și a scris visul” (versiunea lui Theodotion 7,1). Revelații onirice întâlnim și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o soluție de compromis, care constă în amintirea câtorva antiquae traditiones 147 privind originea și perpetuarea răului în istorie. Aceste „tradiții antice” se referă la următoarele fapte (Conl. 8,21): Seth s-a născut, după moartea lui Abel, „pentru a moșteni dreptatea și cuvioșia fratelui său”. Încă de la începuturile istoriei omenești, există două seminții, opuse radical: a lui Seth, seminția celor drepți, și a lui Cain, seminția nelegiuiților. Aceste două seminții ar fi rămas despărțite foarte multă vreme: „Neamurile coborâte din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Și ochii-ți străluceau în lacrimi... Ai servit masa ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dar știu că atunci te prăbușiseși deodată înăuntru... dar surâsul, tot bun și blând era, cum numai mama noastră îl avea și tu l-ai moștenit. Tot așa se uita și ea și ne mângâia pe amândouă... Te rog, uită-te la mine și nu-ți înghiți lacrimile. Dacă vrei să-mi spui ceva, spune numai să nu mai plângi în tine... ...Tu ești aceea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe ușa librăriei, dacă nu îl aveam ratam întâlnirea asta. Speranța mea este Atanasie, prietenul și omul meu de încredere. Poate vine cu sania să ne salveze, el anticipează mai bine ca mine faptele mele. Și pe el l-am moștenit de la tata. "Miraculoasă întâlnire !" nu contenește Dora să se mire, ca apoi să insiste : Mă gândesc că obiectivul meu este acest sat sau oraș care începe cu litera X. La Arbore m-am gândit numai ca la un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trecute de jumătatea vieții, capătă trup doar în lunga și vibranta tăcere care se instalează. Și acest simțământ abia se poate ghici în vocea Teodorei care, în sfârșit, rupe tăcerea : Ai ochii lui, ai lui Simion, aceiași pe care îi moștenise și Mino-dora. "Minodora ! Minodora ! Minodora ! Deci tu, sora mea, tu ai existat, nu ești doar o fantomă care mi-a bântuit halucinațiile !" Genunchii Dorei tremură, se împiedică de buturuga pe care abia o ghicise lângă ea. "Bradul, aici trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să mă tutuiești, altminteri curgerea povestirii mele se va poticni mereu în piedica distanței dintre noi, or ceea ce am eu de spus se poate spune doar unui prieten apropiat. Dar spune-mi, este foarte important : ai păstrat în suflet credința moștenită de la părinții tăi ? Simion era credincios. Dora răspunde cu jenă și după o lungă ezitare întrebării directe pe care i-a pus-o Teodora : Nu sunt practicantă ferventă a religiei ortodoxe pe care părinții au încercat să mi-o insufle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urma să se facă în limba rusă. Minodora mea creștea văzând cu ochii ; ca tolerată în casa mai marelui locului putem să dosesc pentru ea câte ceva de mâncare. Devenise o fetiță sperioasă, gata mereu să se ascundă, o fetiță care moștenise de la tatăl ei nu numai ochii de tătar, dar și aplecarea spre carte. Buchisea de la patru ani abecedarul în limba română pe care reușisem să îl pun de-o parte, împreună cu alte câteva cărți, dintr-o bibliotecă școlară devastată. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
frumos conturate, dar care par tăiate de cutele amărăciunii, se strecoară ca un susur un cântec : "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pre noi." Dora cunoaște acest cântec religios. Era prezent fără știre în zestrea spiritului ei, moștenit de cine știe câte generații. Un îndemn interior îi spune că trebuie să îl cânte, să își unească vocea cu cea a Teodorei, ceea ce se și întâmplă într-un mod spontan, firesc. Cele două voci se contopesc într-una singură, cântul devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dar și așa ați avut dădacă angajată! Cine era Nera? O copilă săracă!? Din popor!? Așa-i?! Nera? Era cățeaua ce ne toaleta când eram mici și făcea curățenie pe prispa casei ca după niște copii mai puțin supravegheați. Ați moștenit ceva blazoane de la înaintași? Nicidecum! Blazonul nostru a fost onoarea, cinstea, preocuparea pentru lucrul bine făcut și dragostea de țară plus ceva patimă a paharului. Dar ce îs ba-zoa-ne-le? a citit tovarășu' din acea scrisoare cu grafie indescifrabilă și semnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cravata de pionier, dar, recunosc, mă mândream mult cu asta. Purtam cravata roșie ca pe un trofeu. Când ajungeam acasă de la școală, deși-mi aruncam hainele peste tot, așezam cravata, invariabil, în cel mai șic depozit din casă, un scrin moștenit de la o străbunică. Pentru că mereu nu-mi găseam toate hainele singura certitudine... vestimentară fiind cravata tata mă amenința uneori că într-o bună zi o să mă trimită la școală îmbrăcat doar cu amărâta aceea de cravată, ceea ce mă supăra foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pot uita / Dar n-am ce-ți face, asta-i soarta mea!" tata era în al nouălea cer estetic, ninetistele aveau ochii căzuți în pahare, iar unchiul vitreg aplauda din toată inima: În sfârșit, pot muri liniștit! Are cine mă moșteni!" Iar eu, care nu îndrăznisem vreodată, nici măcar în vis, să mă gândesc la faptul că i-aș putea călca pe urme, eram foarte fericit. Chiar mai fericit decât atunci când, privind către ochii înlăcrimați ai tatei, simțeam din privirile lui fericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mare. Fantezist, se văd luminile bombardamentelor în noapte, flăcări și exploziile rotunde. Orori: oamenii se omoară între ei. Lumea e în continuă schimbare. Trebuie înțelese punctele de vedere, urmărite evenimentele logic, pentru a nu pierde din vedere realitatea. În trecut, (moștenit pe cale genetica și astăzi) oamenii prețuiau puterea, vitejia, chiar și hoția datorită calităților presupuse, deoarece erau condiții esențiale pentru supraviețuire, cei ce le aveau, putând astfel face față primejdiilor. Azi mai putem (uneori e necesar, spre exemplu cu hoții) pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și de aiurea. Este profilul unui vagabond care, rămas orfan în copilărie, va găsi răspunsul la complicata chestiune a raportului dintre individ și societate și, mai ales, la aparent insolubila problemă a vieții și a morții, continuând astfel tradiția contemplativă moștenită de la Buddha. În anul 1200, într-un cartier din Kyoto, se năștea cel ce avea să fie recunoscut ca marele gânditor religios al Japoniei medievale și ca fondator al ramurii Soto Zen, Dogen Zenji. La vârsta de doi ani, el
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
permițând creșterea unei echități mult mai profunde. Din fericire, de câțiva ani se apelează din nou la mediere și împăcare, practică ce ajută la evitarea anumitor procese juridice. Promisiunea Predicii de pe munte are valoare pentru cei "blânzi": Pentru că ei vor moșteni pământul" (Mt., 5, 5). Puterea în avantajul celorlalți Nu în ultimul rând mă gândesc la problema economică, ce adesea era utilizată în mod brutal și înainte de criza economică, pentru reducerea costurilor și raționalizarea locurilor de muncă. Angajatorii sunt într-un
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cel ce își are originea în mistica indiană (hinduismul și în special budismul), și din al treilea, cel chinez, având caracter sapiențial (confucianismul, taoismul): din valorile lor spirituale, profunzimea lor mistică și concepția despre lume și despre om, care se moștenește de secole; tot mai mult, dimpotrivă, aceleași trei religii profetice, atingând moștenirea lor inepuizabilă vor dărui altora experiențele lor spirituale, departe de orice tip de colonialism religios, de orice aroganță triumfalistă și de orice devalorizare și monopolizare spirituală. Nu o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
au fost influențele genetice asupra randamentului școlar, al stimei de sine, al intereselor și al atitudinilor 275. Cu toate că rezultatele studiilor susțin influența eredității asupra diferitelor dimensiuni ale dezvoltării, trebuie să acceptăm în egală măsură importanța mediului. Separarea între ceea ce este moștenit, respectiv ceea ce este dobândit nu poate fi făcută decât în mod artificial. Studiile arată că, cei doi factori interacționează și se determină reciproc. De pildă, Rutter 276 scria că, anumite gene operează numai dacă există factori de mediu declanșatori, iar
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]