1,331 matches
-
de toponimie includ în categoria toponimelor moștenite numele de locuri formate de la apelative păstrate din substrat (Brazi, Viezuri), neglijînd faptul că toponimizarea acestor apelative a avut loc pe terenul limbii romîne. Algoritmul etimologic necesar pentru identificarea acestor nume de loc moștenite este specific și necesită o pregătire lingvistică specială. Preluarea/împrumutarea unor toponimizări care s-au realizat în limbile populațiilor străine cu care poporul romîn a conviețuit de-a lungul timpului (pecenegi, cumani, slavi, maghiari, turci, greci, germani etc.) și integrarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
are și straturi vechi și foarte vechi, nu numai straturi moderne, așa cum poate sugera, la o privire superficială, „transpa rența“ lor semantică în cele mai multe cazuri. O modalitate de identificare a toponimelor romînești vechi sau chiar a unor nume de locuri moștenite, chiar dacă ele nu au beneficiat de atestări foarte vechi, o constituie analiza multicri te rială, cu metodele gramaticii istorice și ale etimologiei topo nimice, a unor nume greu de raportat la apelative ori antropo nime romînești generale sau regionale. Astfel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
aster, astera), inactiv în limba romînă de multă vreme (reluat tîrziu prin neologismele romanice tip criticastru). O altă grupă, evident restrînsă, de nume cu presupusă origine latinească sunt cele care pot evidenția un sens aparte, nepăstrat de către apelativele omonime romînești moștenite, și ele, din latină. În această situație pare a fi numele unui sat, Sărbătoarea, din județul Dolj, aflat în apropierea „valului“ de apărare construit în timpul lui Constantin cel Mare și numit astăzi Brazda lui Novac, pe care, din loc în loc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
menționat că antroponimul Gyula se referă la un conducător cuman sau peceneg). Profunzimea și durata conviețuirii cu slavii este confirmată de traducerea unor toponime romînești (Valea Seacă-Sohodol, Repedea- Bistrița, Nucet-Cozia, Cîmpulung-Dălgopol) și de posibilul reflex fonetic slav al unor toponime moștenite (Pathisus-Tisa, Dierna-Cerna, Berzovis-Bîrzava, Marisius- Mureș, Alutus-Olt). Interesant este că numele unei localități din Transilvania care amintește de Ladislau cel Sfînt (Szent Làszló) este păstrat de romîni în traducere slavă (Sfeti Vladis lav), adaptată fonetic și morfologic limbii romîne (Sîn-Vlădis lau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu sufix diferit, se regăsește în apelativele dialectale italiene kaltsaider, kaltseder, kaltsedar, kalčida, calcirel, calcidrel etc. Apelativul existent și în albaneză ar putea fi împrumutat de la aromînii conlocuitori cu albanezii. Călcadză, ca și Ascura, așadar, pot fi două dintre apelativele moștenite de romînă și de alte idiomuri est-europene din latina populară, care, la rîndul ei, le-a preluat din greacă (prin numeroșii medici greci imigrați în Imperiul Roman) și pe care în Dacia le-au putut aduce coloniștii romani din Magna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al Lotrului). Este atestat începînd cu secolul al XVI-lea sub formele: Lutrulov (genitivul slav), Lotrul, Lotra, Lodra. Originea hidronimului este foarte disputată: tracul Latron (trecea lui a > o, ca în Alutus > Olt; dispariția lui -n final, obișnuită în elementele moștenite; închiderea lui o > u, ca în Amoutrion > Motru); Ad Rutelam, Arutela, din Tabula Peutingeriană (trecut, cu o posibilă metateză, în *Alutera, de la care evoluția fonetică e ușor de justificat); un diminutiv *Alutela, de la Aluta, așadar un derivat străvechi al rîului-mamă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
geografici adecvați toponimizării), mai ales că și alte populații care au trăit în zonă foloseau apelative asemănătoare fonetic și semantic. Reflexul fonetic este, evident, slavo-romîn, cel puțin pentru varianta Lotru și derivatele sale. Ar fi încă un caz de toponim moștenit „reconfigurat“ de romîno-slavi (alături de Dierna > Cerna, Berzovia > Bîrzava, Pathisu-Tisa). Lugoj Este numele unui municipiu din județul Timiș, de la care s-au format, prin polarizare, toponimele Lugojel (sat în județul Timiș), Cîmpia Lugojului și Dealurile Lugojului. Este atestat, începînd cu secolul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
factorii de mediu cu efect clastogen / carcinogen. Puține malignități au o cauză genetică definită cu certitudine. Genele implicate au o importanță mai mare decât cele din forma sporadică și adeseori sunt aceleași. Exemplul clasic este gena APC, responsabilă pentru condiția moștenită a polipozei adenomatoase familiale (FAP), prima genă care suferă mutație în dezvoltarea neoplaziilor colorectale. Excepția de la acest principiu este neoplazia familială de sân, cauzată de mutații ale genelor BRCA1 și BRCA2. În neoplazia sporadică a sânului nu s-au observat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și activitate hormonală anormală (Cavenee și colab., 1989). Un alt grup de condiții ce predispun la malignizare include modelele familiale bazate pe ereditatea unor trăsături patologice dominante. Neoplaziile de sân, de colon și de ovar sunt grupate individual în familii, moștenite ca trăsături ereditare autozomal dominante. Neoplazia este originară într-o singură celulă care suferă transformare malignă. Mutațiile conferă celulei transformate malign avantaje selective de creștere, în competiția cu celulele normale, realizând o veritabilă evaziune față de mecanismele de control al proliferării
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
structural funcțională a mai multor gene, care conferă specificitate funcțională fiecărei tumori. Inducția stării de transformare malignă este rezultatul interacțiunii complexe dintre protooncogene și genele supresoare ale creșterii tumorale. Concepția actuală este că, virtual, fiecare tip de neoplazie umană este moștenită dominant (Knudson, 1989), iar neoplaziile ereditare (familiale) constituie doar o mică fracție din evantaiul mare al neoplaziilor. Majoritatea neoplaziilor ereditare determină moartea individului înainte de vârsta reproductivă, fiind supuse selecției naturale. Mutațiile germinale recurente mențin gena responsabilă în structura genetică a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
populații umane, formele corespondente, neereditare având o frecvență variabilă, în diferite populații umane, în funcție de interferența genomului uman cu factori carcinogeni de mediu, incluzând condițiile microsociale și stilul de viață. La om se cunosc peste 50 de tipuri de neoplazii ereditare, moștenite dominant printre care: retinoblastomul, neoplazia familială de colon, cu cele două variante (polipoza adenomatoasă familială și neoplazia ereditară nonpolipozică), neoplazia ereditară de sân și ovar, sindromul Li-Fraumeni. Prototipul acestora este retinoblastomul. Mutația ereditară, transmisă pe linia germinală, nu este însă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
vârstei de trei ani. Depistat de timpuriu, retinoblastomul poate fi tratat cu succes, astfel că mulți dintre cei afectați ajung la vârsta reproducerii. Așa a fost posibilă constatarea că malignitatea are două forme: una sporadică, dobândită postnatal, neereditară, și alta moștenită (ereditară sau familială). La rândul lor, cei care moștenesc boala, transmit gena susceptibilității la retinoblastom la jumătate dintre copiii lor, în conformitate cu legile lui Mendel, după un model de transmitere a unei gene autozomal dominante, imperfect penetrantă. În forma ereditară a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
posibilă, potențială, de a face boala. Deși susceptibilitatea la retinoblastom se transmite într-o manieră ereditar-dominantă, moștenirea genei de susceptibilitate nu este suficientă prin ea însăși, pentru a transforma o celulă retinală normală într-una tumorală. Astfel, pacienții cu retinoblastom moștenit (ereditar) dezvoltă doar câteva creșteri tumorale focale, pe un fond de câteva milioane de celule retinale fenotipic normale. Deși toate celulele retinale au moștenit gena susceptibilității la retinoblastom, cele mai multe dintre ele rămân neafectate și funcționează normal, astfel că numai o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
gena clonată a retinoblastomului prezintă activitatea biologică prezisă și anume supresia fenotipului malign. Proteina RB normală este o proteină nucleară care are rol reglator al expresiei genice, în cursul ciclului celular. Gena Rb1 este implicată și în osteosarcoame. Mutațiile Rb1 moștenite sunt rare și retinoblastomul apare cu o frecvență de 1 la 20 000 de copii, dar astfel de mutații sunt implicate și în alte cancere precum cele pulmonare, de sân și de vezică urinară. Aceste condiții maligne sunt de o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sân și de vezică urinară. Aceste condiții maligne sunt de o mie de ori mai frecvente decât retinoblastomul și mutațiile genei Rb1 sunt mai curând somatice decât moștenite pe linia germinală. Asemenea tumori sunt comune la pacienții care supraviețuiesc retinoblastomului moștenit. Produsul genei Rb joacă totodată rol central în tumorile induse de virusurile tumorale ADN, în special SV40, adenovirus și papilomavirusurile umane. Proteinele oncogenice ale acestor virusuri (antigena T, E1A și E7) se leagă la proteina RB, inactivând-o, ceea ce are
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
1998Ă. Apariția și evoluția omului presupune criterii selective specifice care favorizează adaptarea la condițiile mediului și diferă, bineînțeles calitativ, de cele corespunzătoare altor specii (Symons, 1992Ă. Trăsăturile complexe funcționale, formate ca variabile individuale, asigură supraviețuirea organismului și reproducerea acestuia. Variabilele moștenite sunt calitativ superioare și domină inițial procesul evolutiv. Acesta rămâne unul non-intențional și dificil de anticipat din cauza intervenției selecției cantitative, dependentă de frecvență. Corespunzător acesteia, dacă într-o comunitate numărul bărbaților scade simțitor, cresc condițiile în care aceștia sunt apreciați
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
rolul parental. Complexitatea acestuia din urmă este însă net superioară relațiilor sexuale. Astfel, bărbații sunt, în genere, mai geloși pe infidelitatea sexuală, iar femeile, pe cea afectivă. Rolul personogenetic al mediului este decisiv prin favorizarea unor trăsături sau aptitudini personale moștenite. În acest sens, amintim calitățile atletice în anumite culturi sau zone geografice sau abilitățile aparținând unor profesii cu transmitere familială. De asemenea, persistența unor situații dezavantajante, precum o viață familială dezordonată sau abuzul de substanțe toxice în familia parentală, pot
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
toxice în familia parentală, pot cultiva trăsături individuale din același spectru sau, dimpotrivă. Selecția naturală are rol de filtru în cazul fiecărei generații. Persistă doar acele trăsături care asigură superioritatea personalității, continuitatea și creativitatea speciei. Ele sunt întotdeauna adaptative și moștenite ereditar. Studiile recente efectuate pe gemeni arată faptul că și în cazul tulburărilor de personalitate ereditatea ocupă un loc semnificativ. Cei patru factori cu transmitere ereditară sunt: disconfortul afectiv, antisocialitatea, inhibiția și compulsivitatea; aceștia pot fi raportați la atributele temperamentale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pentru personogeneza ulterioară doar atunci când sunt congruente cu cele ale mediului social. Altfel, rămân simple reacții la stimulii externi fără contribuție ontogenetică. În același context, deprinderile din prima copilărie sunt mai rezistente la influențele factorilor de mediu atunci când sunt dominant moștenite (Tessler, 1993Ă. A putut fi însă stabilită o corelație pozitivă între memoria de recunoaștere din primii ani de viață și QI de la vârste mai mari (McCall și Carriger, 1993Ă. Factorul inteligență rămâne însă o variabilă relativă, condiționată de educație, interacțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
vârste mai mari (McCall și Carriger, 1993Ă. Factorul inteligență rămâne însă o variabilă relativă, condiționată de educație, interacțiunile sociale și culturale care amprentează decisiv destinul personalității normale și patologice. Din perspectivă developmentală, se consideră că există trăsături ale personalității, dominant moștenite, care nu se modifică în timp, iar pe de altă parte, pentru diferențele structurale interindividuale nu pot fi confirmate, ci doar sugerate repere predictive (Lewis, 1997; Caspi, 1998Ă. Există mai multe modele personogenetice. Unul dintre ele este modelul organismic - centrat
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și Miusap, 1991Ă. Au continuitate în dinamica personalității performanțele intelectuale, modelul celor cinci factori, în primul rând extroversiunea și stima de sine, dar și satisfacțiile vieții în această ordine descrescătoare. Trăsăturile temperamentale, precum evitarea suferinței și dependența de recompensă, predominant moștenite sunt cele mai rezistente la schimbare (Tesser, 1993Ă. Există și reacții de feedback din mediu care influențează stabilitatea trăsăturilor. Aceasta e influențată de apartenența la un grup social cu interese și preocupări comune. Astfel, dacă avem un scop în viață
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a secolului XX o etapă a ambiguităților terminologice, corespunzătoare noțiunilor de temperament, caracter și personalitate. Acestea au fost utilizate în mod substitutiv, dar primele două au rămas reperele structurale dominante ale personalității. Trăsăturile temperamentale sunt considerate ca fiind cu precădere moștenite, deci genetic condiționate, deși există puține studii în acest sens. Ele au o semnificativă stabilitate în timp și constituie terenul pe care ulterior se structurează componenta caracterială a personalității (Buss și Plomin, 1975Ă. Cloninger (1975Ă, Loranger et al. (1982Ă, Guze
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
doar componentele maladaptative. În același context, Graham și Stevenson (1987Ă consideră că atributele temperamentale care induc tulburări de comportament sunt, la vârsta copilăriei, asimilabile unor episoade maladive. Pe de altă parte, în structurarea unei personalități patologice intervin, pe lângă trăsăturile dominant moștenite, o diversitate de factori ambientali. Se conturează astfel concluzia că personalitatea normală reunește trăsături temperamentale și caracteriale cu rol adaptativ obiectivabil, iar în cazul personalităților patologice atributele structurale moștenite sau dobândite în procesul educațional și de socializare devin maladaptative. În
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
asociere. Un grup local a decis lansarea unei acțiuni de formare a unor animatori și facilitatori locali. Aceștia au jucat apoi un rol catalizator în creșterea încrederii în valoarea proiectelor colective. Sunt teritorii care suferă de pe urma moștenirii trecutului, a conflictelor moștenite, a rănilor morale nevindecate. În aceste cazuri sunt importante activitățile care duc la crearea unui mecanism de colaborare între cei aflați în conflict, sau fără antecedente de cooperare. În Garfagnana (Toscana, Italia), fermierii producători erau în permanent conflict cu prelucrătorii
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
un sistem și trăsătura sa definitorie este disponibilitatea de a fi împărtășită. Deși definițiile sînt diverse și nu acoperă întotdeauna aceeași arie semantică, astăzi antropologii, psihologii, sociologii și pedagogii sînt de acord cu faptul că termenul cultură desemnează "un ansamblu moștenit social și transmis de conduite și simboluri purtătoare de semnificații, un sistem de reprezentări și un sistem de limbaj care se exprimă sub forme simbolice, un mijloc prin care oamenii comunică, își perpetuează și dezvoltă cunoștințele și atitudinile față de viață
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]