627 matches
-
petrec un timp ce mi se pare o eternitate sprijinită de copac, vomitând un lichid ciudat și privind formele schimbătoare ale poienii. Târziu în noapte, intru în colibă, îi văd pe ceilalți trei dormind pe rogojina de pe jos, cu Alfonso moțăind pe un scaun, mă întind pe bancheta din lemn, mai cuget o secundă la lumea schimbată din jurul meu apoi cad într-un somn adânc. Comentam cu Sandra și Alfonso și alți câțiva prieteni de familie prima mea ceremonie cu ayahuasca
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
este parcă mascat de tot felul de alte arome necunoscute, aproape plăcute. Rămânem în tăcerea întreruptă doar de fluieratul armonios al lui Don Julio, studiind umbrele mișcătoare oglindite în podeaua de lemn. Între timp mai discutăm, Don Julio de acum moțăie cu ochii închiși în timp ce ajutorul lui mai aruncă câte un lemn pe foc din, când în când. Vremea trece, nu simt nimic special, nici măcar dorința de a voma sau merge la toaletă dar amintindu-mi de aventurile din Chiguilpe mă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
aibă timpi morți. M. M.: Să nu aibă. Au venit la cazarmă toți? N-au venit? Pe care nu l-au găsit acasă? Cu soldații era simplu: își luau echipamentele, se duceau și stăteau lângă tanc, acolo. Stăteau acolo, mai moțăiau. S. B.: Moțăiau, că li se strica somnul. M. M.: Veneau cadrele, trebuia să scoți hărți, muniție, drapel. Pentru cadre era, într-adevăr, altă mâncare de pește. Pentru soldați devenise o rutină: te trezeai și stăteai acolo. Nu te băga
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
M. M.: Să nu aibă. Au venit la cazarmă toți? N-au venit? Pe care nu l-au găsit acasă? Cu soldații era simplu: își luau echipamentele, se duceau și stăteau lângă tanc, acolo. Stăteau acolo, mai moțăiau. S. B.: Moțăiau, că li se strica somnul. M. M.: Veneau cadrele, trebuia să scoți hărți, muniție, drapel. Pentru cadre era, într-adevăr, altă mâncare de pește. Pentru soldați devenise o rutină: te trezeai și stăteai acolo. Nu te băga nimeni în seamă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
S. B.: Dar unde au dormit? M. M.: Jos, pe caldarâm, unde să doarmă? Pe terasa de la Cina, în magazinul Stirex, în fața CC-ului. Nu prea s-a dormit. Perioada asta a fost între vis și realitate. Stăteai, practic, și moțăiai acolo, ațipeai, te trezeai, iar dormeai. Deci, a fost, știu eu?, o trezie, o stare de veghe. S. B.: Da, o stare de veghe intermitentă, cu scurte momente de somn. Cum v-ați descurcat cu condițiile traiului cotidian: hrană, condiții
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să ne spălăm și ni s-a dat timp de odihnă până la prânz. Dar nu prea mai puteam adormi, că cei din dormitor erau cu televizorul deschis și comentau. Și noi eram curioși de ceea ce se mai întâmpla. Așa că am moțăit până la prânz, cu intermitență, dar în condiții de dormitor, nu de locaș de tragere. Ce călduros mi s-a părut atunci dormitorul și ce prietenos! Dispozitivul de apărare a mai fost utilizat și în seara următoare, dar eu n-am
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cu mecanicul locomotivei. Ființa mea era cuprinsă de o stare amețitoare de confort, Îndată ce aranjam frumos totul - pasagerii lipsiți de griji se bucură În compartimentele lor de călătoria pe care le-o ofer, fumând, schimbând zâmbete atotștiutoare, dând din cap, moțăind; chelnerii și conductorii de tren (pe care trebuia să-i plasez undeva) petrec În vagonul-restaurant; iar eu, murdar de funingine și cu ochelari de protecție, mă uit din cabina locomotivei la șinele care se Îngustează, la punctul de rubin sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ne-o da Domnul, mormăie el. Au Mahomed mai degrabă... Ștefan se așează în jilț, la masă. Îngândurat, răstoarnă clepsidra și-i urmărește prefirarea, fir cu fir, bob cu bob. Domnul bate din palme și Chiribuță, copil de casă, ce moțăie pe pernuța lui lângă ușă, sare în picioare strigând: Slujba Domnului! Chiribuță, tu ce zici de toată comèdia aiasta? Chiribuță, ridică din umeri: Eu... eu nu știu... Nici eu... Prinde! îi aruncă Ștefan un măr de pe tipsie Chiribuță îl prinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aer gustul pentru filozofie. Corpul meu, când țin în poală o pisică, se transformă brusc, devenind parcă o prelungire a corpului felin- de aceea sunt linsă și eu când ea își face minuțios toaleta. A toarce nu înseamnă deloc a moțăi, ci mai degrabă o ruminare de gânduri dintre cele mai secrete. Povestea lui Hoffmann despre cotoiul Murr este una dintre cele mai splendide și se cere citită ca Odiseea, în fiecare an! Trecând pe la anticariatul de pe Drottningatan, la frumoasa doamnă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
democratică trebuie să devină mult mai responsabilă. Ea are o contribuție morală la transfigurarea imaginii tranziției spre democrație, stat de drept, reformă, într-o caricatură hâdă, demnă de dispreț. Până și în ziua alegerilor, televiziunea a arătat imagini cu parlamentari moțăind. Ca și când aceștia nu ar și lucra ore în șir în comisii. Mulți intelectuali cu prestigiu public și-au făcut din nihilism și scepticism, din dispreț elitist față de „celălalt”, un mod de a-și câștiga un prestigiu ieftin într-o altă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
social-democrat în corectarea exceselor capitalismului. Traducătorii nu erau, după părerea lui, nici destul de rapizi, nici destul de fideli. Așa că le lua vorba din gură și se traducea singur. Și în franceză, și în engleză! Aplauze la scenă deschisă. Michel Deguy, care moțăia până atunci, s-a trezit. Robbe-Grillet avea un aer admirativ. Probabil că în amintirea acestor scriitori Iliescu era un fost aparatcic pe care nu dădeau prea multe parale. Numai că dacă Chirac o rupe pe americănește, pentru că a spălat vasele
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
după atâtea sarmale, curcan și plăcintă, nu e ușor, mai ales la vârsta mea, să te așezi din nou la masa de scris, gândind prostește că ziarul n-o să poată să apară dacă nu trimiți cât mai repede articolul. Așa că moțăiam în fața computerului. Dacă mă privea cineva dintr-o parte și de la oarecare depărtare, ar fi putut crede că meditez. Sau mă concentrez înainte de a mă apuca de lucru. În ajun, înainte de a adormi, îmi propusesem să intitulez o tabletă „Autocritică
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Mai ales romanele și poemele care nu sunt traduse din singura limbă cu adevărat universală, limba americană... Românul s-a născut poet? Așa o fi... În orice caz, nu cititor. Eu cred mai degrabă că românul s-a născut telespectator. Moțăie în fața televizorului privindu-l pe prim-ministrul care îi vorbește de intrarea României în NATO de parcă ar visa cu ochii deschiși. Cotidianul, 31 ianuarie 2003 Capitalism de cumetrie Nu e expresia mea, e o vorbă de duh a președintelui Iliescu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
dorul cozilor la lapte și al altor cuceriri ale vremurilor apuse. în anii ’70, Uganda era condusă de sîngerosul dictator Idi Amin Dada. Tip provenit dintr-o familie cu dare de mînă, a făcut box de performanță, dar a și moțăit prin amfiteatrele unor universități celebre din lumea civilizată. A venit la putere pe cale violentă, a pus talpa pe gîtul poporului, în timpul unei revolte populare, armata fidelă lui trecînd prin sabie peste 300 000 de oameni. A avut un harem consistent
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
recunoaște senin ca o zi de mai că da, l-a văzut noaptea acolo pe acel tip. Dacă o echipă de jurnaliști se cazează în hotel cu „tricolorii“, e o problemă națională. Sau dacă secunzii și maserii lotului - care noaptea moțăie pe la capetele coridoarelor să n-o zbughească vedetele la Flora sau la alte stabilimente cu bară fixă - găsesc un ziarist bîntuind pe-acolo, ce se întîmplă? Nu-și pun ei musculatura în funcțiune să gonească intrusul? Ba cum să nu
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pe cea de lîngă el centrînd, băgînd alunecări sau sărind la cap? Povestea reportajului merită spusă. După mai multe antrenamente, echipa pleacă la Tîrgu Mureș pentru un meci de campionat. Cu un microbuz închiriat, din acelea care înspăimîntă șoselele. Fetele moțăie una cu capul în poala celeilalte. Se mănîncă din pungă, la un popas. Pe serpentinele care urmează, sandviciurile înghițite în grabă se revoltă. O fată vomită, ținută de frunte de o colegă. Altă colegă o freacă pe față cu apă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
se căznesc să arate că dreptatea e de partea lor. în film, talk-show-ul e filmat cu o singură cameră, care tremură în mîna operatorului. Nu e o hiperbolă regizorală, inclusiv azi mai există televiziuni, nu neapărat de periferie, unde cameramanul moțăie, uitînd obiectivul pe invitatul care se scobește în nas și ignorîndu-l pe cel care tocmai a luat cuvîntul cu însuflețire. Decorul e și el o parodie la adresa realității. În studioul lui Porumboiu se vede în fundal o județeană de partid
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
noapte la hotel, un bulz la Șura Dacilor și cîteva ceasuri de hlizit cu punga pe zăpadă. în plan competițional nu se face nimic. Există, firește, federații de schi, biatlon, bob, sanie și altele. Ele papă banii de la buget și moțăie în anonimat. Televiziunile cu profil sportiv transmit zeci de ore de sporturi de iarnă pe săptămînă din străinătate, dar nici un minut de la noi. Federațiile nu fac nimic să și mediatizeze competițiile, oamenii habar n-au cînd au loc campionatele naționale
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
trebuit să le desenez unde-i pus pistolul... Și dac-am recunoscut că am armă, rezultatul a fost că m-o trimis să dorm. Și partea rea a fost că n-am putut să mai adorm. Înspre dimineață parc-am moțăit ceva, În fine. Domne, m-au chemat În ziua următoare iar la anchetă, pe la ora unșpe, așa: „No, da’ pușca unde-i?”. Am rămas trăznit. Domne, eu aveam un pistol... 7.65, Bayerische era scris pe el, din timpul războiului
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-am interesat. „Despre ce-o să facem la vară. La ștrand, el o să se dezbrace chiar la margine, iar eu ceva mai în spate. Apoi am să-l împing în apă!” * Chef prelungit, greoi, de slugi fără stăpîn, cu bătrîni moțăind la marginea mesei, între pahare, cu false intelectuale și poeți gata să moară pe versul lor, cu retorică sentimentală și declarații amoroase, cu plecări și bîrfe, cu muzică, dans, transpirație, fum de țigări și mirosuri de resturi de mîncare, cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pasul pare să-ți spună altă poveste. Fiecare unghi are farmecul lui. Mi-ar fi imposibil să-i redau detaliile pe o foaie de hârtie. Mi-am dat seama cât eram de neputincios în fața lui. Am închis ochii. Voiam să moțăi un pic. Vâjâitul vântului nu slăbea deloc în intensitate. Copacii și Zidul mă apărau totuși de el. Înainte de a ațipi, m-am gândit la Umbră. A cam sosit momentul să-i înmânez harta, numai că detaliile nu erau puse la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Houellebecq, scriitorii se tem și-o livrează În diverse ambalaje. El renunță la ele aproape cu totul. De exemplu: “Seara, venea acasă atît de obosită Încît nu mai avea putere să facă dragoste, și cel mult să mi-o sugă; moțăia cu sexul meu În gură. În general, o penetram dimineața, la trezire. Avea orgasme mai potolite, mai stinse, atenuate parcă de o perdea de oboseală; cred că o iubeam din ce În ce mai mult.” Slalomul printre felii de viață intimă redate În atare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
freacă, căscând, ochii obosiți". Femeile care fac treburi casnice precum Frieda sau Pepi, sunt și ele moarte de oboseală, patronul și patroana sunt "obosiți de spaima lor nocturnă și pentru că s-au sculat prea devreme" (341). Erlanger care culcat îmbrăcat, moțăie ("Uneori, oboseala îl doboară când este aici, în sat, cu acest mod de viață diferit" (295). "evident, spune Burgel râzând, aici toată lumea este obosită. Nu e, bunăoară, o treabă ușoară ce am făcut eu ieri și azi" (312). Dar această
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
zi, durată cu voință și încredere: profesorul Petronio nu mai aude de mult timp bine, dar, departe de a se resemna, poartă aparat acustic, păstrându-se astfel mereu conectat la discuțiile din jur și la sunetele vieții. Dacă îl prinzi moțăind, e semn neîndoielnic că discuția și-a pierdut intensitatea și că lâncezește a plictiseală. Profesorul a început să nici nu mai vadă, dar un cristalin artificial i-a redat formele și culorile vieții, iar la el acasă, (în acea minunată
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
pentru că nimeni nu poate muri atâta vreme cât a fost odată în viață. cât a sperat și-a iubit. și poate că așa se cuvine: flacăra scurtă să rodească etern. Deturnare plecasem către o țintă știută, dar eu tot mai moțăiam și așteptam să vină autobuzul. dar el nu venea, îl așteptam ca pe sfintele moaște, dar nu apărea decât o căruță stricată, din când în când, cu felinarele stinse. de sub paie ieșea un cap de șarpe și se uita în
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/4984_a_6309]