641 matches
-
îngenunchie peste el, măturându-i fața cu părul. Și nu cred că ar trebui să fac asta. Dar a făcut-o. Roddy adormi curând după aceea. Dormea pe o parte, cu fața spre perete, ocupând trei sferturi din pat. Phoebe moțăi cu intermitență, căci mintea ei încă dansa pe melodia promisiunilor lui, pierdută în contemplarea succeselor ce vor urma curând. La un moment dat o treziră niște voci care veneau de pe terenul din fața ferestrei. Trase perdelele și văzu două siluete fluturând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atrăgător într-o zi însorită, dar acum, fiind frig și începând să se lase întunericul, părea sterp și amenințător. Fiona părea foarte obosită. De fapt, eram uimit că reușise să reziste atât și nu m-a surprins s-o văd moțăind când ne-am reluat călătoria. M-am uiat la fața ei liniștită și ea mi-a amintit de intimitatea pe care o simțisem, sentimenul că eram privilegiat, în noaptea când mă strecurasem în camera lui Joan și o privisem câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și mai adânc și se va cufunda într-un nou vis de pustietate și rătăcire. Dar nu s-a întâmplat. Dragostea lor a durat mult, a fost lentă și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită făceau parte dintr-un singur moment, perpetuu și lipsie de efort, în timpul căruia se afundau și se trezeau din somn, se legănau încoace și-ncolo între vis și trezie și n-au fost conștienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aproape. Numai să-i dibuim posturile de pază și al nostru îi! M-am uitat la ceas. Se apropia ora când de obicei se schimbă sentinela din post. Nu trebuie să ne apuce o asemenea clipă... Întâi, sentinela, care chiar dacă moțăia, 29 se trezește. Apoi, șeful gărzii vine cu schimbul. Nu, nu! Nu-i bine să ne apuce un asemenea moment. Trebuie să neutralizăm sentinela înaintea sosirii schimbului. Toaibă, din ce parte spuneai că ai auzit tusea? Din față, jumătate dreapta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
percepută decît pală, obișnuită a vîntului de dimineață. Calul, cu flori din lînă colorată pe frunte, prinsă de harnașamentul lustruit pentru Întîmpinarea anotimpului, alerga la trap, vioi, prin dislocările timpului, dînd impresia că aleargă spre un alt orizont, În timp ce Lung moțăia pe capra șaretei Într-o dulce legănare, pe cîmpia goală, În inima secolului douăzeci. Pămîntul, pînă-n zare, dincolo de ploi, de fulgere, de secete, doctrine economice, aparținea, la fel ca În urmă cu milioane de ani, vitalității lui primordiale, ordinii universale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
erau dezorientați, nu mai știau numele anotimpului, cui să-l raporteze, erau amețiți, am profitat. S-au pus așadar imediat semnăturile și ștampilele, peste tot, pînă și-n locurile unde nu trebuiau puse și, voil, eram liber ca pasărea cerului moțăind În personal. După ce FUCK a dispărut din raza mea vizuală, dincolo și dincoace de geam au continuat să treacă oribilele meleaguri dîmbovițene ce mi-au Împodobit cu depresii globulare cinci ani din viață, săltînd leneș În maroniu pătat cu verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
platitudine intelectuală pe care credeam că i le-am întins eu. A trebuit să plecăm repede spre mașină, căci se întunecase de-a binelea. A fost, acela, singurul ceas când n-am îmbrățișat pe Maitreyi. Am găsit pe însoțitoarea noastră moțăind în fundul mașinii, cu șalul bine tras pe creștet, și ne-a privit cu o bucurie de complice când ne-a văzut venind, unul lângă altul, eu mai înalt decât Maitreyi, dar ea mai tânără și neînchipuit de frumoasă, cu expresia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ca un geamăt, un suspin. - Nu cumva o fi murit Moșu? strigă deodată Ilaria. Mă privi scurt, speriată, și porni alergând spre casă. - Doamne ferește! făcu Popa închinîndu-se. Porni și el, și după el, noi toți. Nu murise. L-am găsit moțăind, uitîndu-se la lampă. Ilaria îi înălță capul pe perne. - Să-mi aprinzi o lumânare, spuse. S-o am aici, lângă mine, că poate se îndură Dumnezeu. Se apropiase și popa de pat. Moșu îl privi lung, ca și cum s-ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
odihni. Are să treacă o mie de ani, și n-am să mă pot odihni... Ilaria se apropiase de el. Mi-am plecat ochii și m-am îndreptat încet spre biserică. Între lumânări, Moșul părea că doarme. În strane, câteva femei moțăiau, cu capetele sprijinite pe brațe. M-am simțit deodată obosit. M-am rezemat de perete și am închis ochii, peretele era rece, mai rece ca piatra peșterii, și simțeam cum mă pătrunde frigul, parcă ar fi voit să mă trezească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din urmă. Nu i-ar mai ajuta Dumnezeu!... După ce a început să plouă, ieșeam tot mai rar din biserică. Se adunaseră aproape toți acum. Câteva bătrâne plângeau încet la căpătâiul Moșului, lângă lumânările de ceară. Popa, dascălul, Vasile, toți ceilalți moțăiau în strane. De câte ori ieșeam, îi găseam alături sub nucul din fața bisericii. Nu-i mai întrebam nimic acum. Treceam pe lângă ei și le zâmbeam. "Trebuie să fiu cu ochii în patru, îmi spuneam, căci sânt singurul care vorbesc puțin rusește. Poate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
văzut că motorul tractorului, după câteva pocnete, toarce frumos... Soarele scăpătase spre asfințit. Nu știam dacă vom merge toată noaptea sau ne vom opri la colibele unde am stat noaptea trecută. Tractorul mergea cuminte. Platformele hodorogeau de mama focului. Rusul moțăia... „Ce ar fi săăă?... Nu, nu! Ar fi mare prostie... În cărțile sfinte scrie ca să nu dorești răul aproapelui tău... Eu Însă”... Când am ajuns În preajma colibelor, am accelerat de câteva ori motorul tractorului, ca să-l trezesc pe rus. A
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ochi indiscret (dar de unde?) ar fi văzut cu surprindere cum celelalte butoane ale aragazului încep să se rotească încet (ca într-un film de groază, nu?), iar o ureche (indiscretă) ar fi auzit șuieratul ca de șarpe al gazelor. Vecinul moțăia, deja, iar la un moment dat îi căzu telecomanda din mână. Televizorul se stinse, cu un oftat. Cât timp a trecut? Am fi știut asta doar dacă Vecinul, atunci când s-a trezit, bineînțeles, s-ar fi uitat la ceas. Numai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
meu nu putea realiza convorbiri internaționale, trebuia să găsesc un telefon care putea. Am dus la bucătărie farfuria cu clătitele care se răciseră Între timp și am deșertat-o În coșul de gunoi. Lily zăcea din nou pe canapea și moțăia. Am Îmbrățișat-o de rămas-bun și m-am grăbit să plec, să fluier după taxi care să mă ducă la birou. — Și cum rămâne cu ziua de azi? s-a plâns ea. Am Președintele american pe țeavă. Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
strecură prin poarta întredeschisă, la fel și prin ușa de la intrare, doar că, uitând de el, clopoțelul de deasupra ușii dădu, numaidecât, de veste. Atât de repede apăru maică-sa în ușa sufrageriei, încât Petrache înțelese că pândise toată noaptea, moțăind pe canapea. — Unde-ai fost ? întrebă ea, mai degrabă bucuroasă că-l vede. — M-am întâlnit cu Aurica, șopti, fără s-o privească. Ți-am zis doar, am așteptat-o la fabrică. Intră în camera lui și se ghemui în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dădea. Se bucurau împreună de bolboroseala, pe plită, a mâncării de praz cu măsline și, mai ales, încerca să se proptească bine, căci icnetele ei, atunci când trebuia să-l îndrepte sau să-l mute de colo colo, îi rupeau inima. Moțăia așadar doar pe jumătate, ca nu cumva să cadă, furat de somn. Dar tresări speriat, când auzi ușa de la intrare sărind din țâțâni și strigătele înfundate ale Melaniei. Golea o apucase de păr, trăgându-i capul în sus, destul cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Coltuc. Nu pot să scap de ea. O să mor și tot n-o să mă vindec. Cei care urcau se amestecau cu cei ce coborau. În aer plutea un miros subțire de tămâie și busuioc. Șirul de la moaște înainta greu, oamenii moțăiau în hainele lor groase, pășind unii după alții, ca-n somn. Doi tineri cu părul lung, strâns la spate, cu bărbi nepieptănate și straie călugărești, cereau bani pentru repararea mănăstirii. — Uită-te la pungașii ăia, spuse Ologu. Îndemn inutil pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să spună ceva, dar tusea o luă înaintea cuvintelor. În a doua cameră nu era nimeni. Intră descumpănită în camera de la început, unde, văzând-o, polițistul își netezi șuvița de păr și-și puse din nou chipiul pe cap. Bețivul moțăia, cu capul sprijinit de braț, pufnind din buze. Rada așteptă răbdătoare până când polițistul copie, muindu-și creionul chimic în gură, rândul de deasupra. Privi ceasul și adăugă la sfârșit ora. — Trebuie să semnez ceva ? întrebă femeia, pregătită să-și arate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ultimei zile sau Jenică, cum i-a spus, în pruncie, o mătușă care își dădea aere că știe franțuzește și așa i-a rămas numele. Își prinse bărbia în palme, cu ochii îngustați. Atunci îl vedea, ședeau față în față, moțăind amândoi resemnați, el de o parte, norocul de alta. Semănau în multe privințe, norocul nu ajungea nici el cu picioarele la pământ, bălăngănindu-le și nedibuind. Era îmbrăcat cu aceleași haine purtate îndelung, cu guler subțire, mototolit. În toată înfățișarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigându-se unii pe alții, pasagerii urcară. Cât pe ce să piardă trenul, atât de mirat era. Nu avu răbdare să se așeze. Trecu pe coridoarele înguste, privi la oameni și la feluritele lor înfățișări. Unii discutau, alții citeau, alții moțăiau. Din capitală trenul ajungea, în numai două ore, în dreptul orășelului. Socotise că peronul cade pe partea dinspre culoar. Rămase cu privirile fixe, cu palmele lipite de geam, până când ochii îi lăcrimară de încordare. Îl trezi șuierul locomotivei. Era opt fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
măgulitoare, aruncată ghem spre peron. Flăcăul spuse în gând toate astea, trecând pe culoare. Nimeni nu ieși pe coridor, să arunce pe fereastră măcar o privire. Cine vorbise până atunci vorbea mai departe. Cine citise întorcea paginile tacticos. Iar cine moțăia continua să moțăie liniștit. Vă rog, îi implora el mut, auzind cel de-al doilea semnal. Mai erau doar câteva secunde. Pe fereastră se zăreau gara și peronul, viu, multicolor. Dar flăcăul era singurul care le vedea. Observă semnalul de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spre peron. Flăcăul spuse în gând toate astea, trecând pe culoare. Nimeni nu ieși pe coridor, să arunce pe fereastră măcar o privire. Cine vorbise până atunci vorbea mai departe. Cine citise întorcea paginile tacticos. Iar cine moțăia continua să moțăie liniștit. Vă rog, îi implora el mut, auzind cel de-al doilea semnal. Mai erau doar câteva secunde. Pe fereastră se zăreau gara și peronul, viu, multicolor. Dar flăcăul era singurul care le vedea. Observă semnalul de alarmă la capătul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
corul bisericii Jelaboi. O să se facă actriță. — Îi cunoști pe ăștia trei ? Coropciuc încuviință. — De când erau copii... Procurorul se întoarse spre ei : — Pe altcineva n-ați mai văzut pe aici ? Tăcură. Procurorul privi spre mesele din jur, dar ceilalți doi moțăiau deja, așa că renunță și se ridică, nu înainte de a-și termina băutura. — De data asta faceți voi cinste. Și rugați-vă să nu fie nevoie să vină și rândul meu... O vreme nu se clintiră de pe scaune. Maca întredeschise ușa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Multă lume la barieră. Și poliție. Eu de ce nu ? — De-aia, spuse bătrânul, că ești cât o clopotniță și cine te vede te ține minte. Mai dai de vreo belea și mă chemi să te scot. Arătă spre cei care moțăiau, cu sticlele în brațe : Scoate-i pe ăștia doi la înviorare. Uriașul își frecă degetul mare de arătător, ca atunci când numeri banii. Au plătit înainte. Hai, du-te și proptește-i de gard... Namila îi înșfăcă la subsuori, ca pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
altceva decât o monodie bine controlată, care secretează continuu același sentiment al vidului semantic: „Între niște oameni de secol trecut/ care cască și umblă în căutare tare are re/ (probantur amicitiae)/ stau duminica în pat picotesc merg pe stradă și moțăie/ lumea e făcută parcă pentru ei/ pentru somn/ veșnicul/ mă simt de parc-aș fi mama mamei mele/ între niște oameni din alt secol/ care trăiesc ca să-și crească fragezii pui/ sau să se apere de țânțari// nu mi-e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
din prima zi ale festivalului "V. Silvestru". Distinsul director al festivalului cărășan ne prevenise că manifestarea are un buget de austeritate și, în consecință, nu participă decît cei care au primit invitație nominală la acțiune. Trenul pleca cam devreme, unii moțăiau, ca de-obicei (Pim), alții discutau doct (Șt. Cazimir și A. Poch), Gagniuc se simțea rău (i se aplecase de la cina anterioară alcătuită numai din lichide neverificate sanitar!), M. Frunză și C. Pătrășcan dezlegau integrame compuse de ei înșiși... Sorin
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]