115,804 matches
-
Caragea"sau "a prinde negustorul cu ocaua mică." Fără a uita psihoza colectivă. Scenele răspândirii ciumei, care nu au nimic din Defoe, Manzoni ori Boccaccio, nu cunosc mila sau pietatea, iar macabrul furiei înavuțirii atinge simbolic frenezia nunților, de după agresivitatea morții. În această inventivă retrospectivă, Ion Ghica scrie cu simplitate, cu multă mișcare și varietate de atitudini, dar fără stări sufletești. Și, curios, creează un cromatism al locurilor, al vestimentației, al mișcării, fără a numi o culoare anume, fără cea mai
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
iluminări" comportamentului șocant al multor tineri intelectuali de-ai noștri care merg în Occident plini de entuziasm și revin metamorfozați într-o stranie combinație de orgoliu rănit și naționalism primitiv. Scufundat în apa grea a luptei pe viață și pe moarte din Vest, dl. Geoană a ieșit, spre meritul său, întărit. Spun aceste lucruri pentru că, în clipa de față, România se află cu adevărat la o răscruce. Doar propria noastră prostie (sau nemernicie) ne poate da jos de pe șinele, în fine
Cu marchizul de Sade în U.E. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15078_a_16403]
-
cadavru. Nimeni nu admite mai ușor ca el creșterea prețurilor, labirintul administrației, dezastrele serviciilor publice, nedreptățile justiției, ironiile tinerilor, lipsa de vlagă a bătrânilor. Or, în civilizațiile avansate, în care toate progresează sau par a progresa, trebuie să recunoaștem că moartea nu urmează aceeași curbă ascendentă. Nu e vorba aici să urcăm la originile acestui ciudat fenomen, care a sfârșit prin a vicia tot comportamentul societății moderne. Fără moarte, nu există fericire posibilă. Știm toți că primitivii și anticii, care trăiau
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
în care toate progresează sau par a progresa, trebuie să recunoaștem că moartea nu urmează aceeași curbă ascendentă. Nu e vorba aici să urcăm la originile acestui ciudat fenomen, care a sfârșit prin a vicia tot comportamentul societății moderne. Fără moarte, nu există fericire posibilă. Știm toți că primitivii și anticii, care trăiau mai puțin ca noi și în condiții a căror simplă evocare ne ridică părul în cap, erau în realitate mai fericiți: desigur pentru că ei simțeau viața scăpându-le
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
importanța votului tău, pe care, poate, nu vei mai fi în măsură să mi-l dai la viitoarele alegeri. Cu mine, nu riști nimic. Vreau să spun nimic mai mult decât ceea ce ai și acceptat să riști. Îți dau o moarte la șaizeci de ani, cine vrea mai mult? Dacă asta se va întâmpla mai înainte, nu va fi din vina mea, ci a ta sau, ca să zic așa, a ordinatorului. În orice caz, din trei, eu sunt cel mai generos
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
așa încît să simtă alinarea înaintea durerii. Puse apoi ventilatorul electric foarte aproape de hamac și se întinse gol vreme de cincisprezece minute în penumbra trandafirului, făcînd un mare efort să-și abată gîndurile ca să nu se lase copleșit de obsesia morții în vreme ce dormita. În afară de medici, nimeni nu știa că era condamnat la un termen fix, căci se hotărîse să-și îndure secretul de unul singur, fără nici o schimbare de viață, și aceasta nu din mîndrie, ci din pudoare. Se simțea stăpîn
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
simțea stăpîn cu desăvîrșire pe voința sa cînd își făcu iar apariția în public, la trei după-amiaza, odihnit și curat, cu niște pantaloni de in ecru și o cămașă înflorată și cu moralul întreținut de pastilele pentru durere. Totuși, gîndul morții îl rodea mult mai perfid decît bănuia el, fiindcă urcînd la tribună simți un dispreț ciudat pentru cei care și-au disputat norocul de a-i strînge mîna și nu s-a mai înduioșat ca odinioară de gloata de indieni
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
nevastă. Fugise din pușcăria din Cayenne și apăruse la Rosal del Virrey într-un vas plin de papagali nevinovați, cu o negresă frumoasă și hulitoare pe care o întîlnise la Paramaribo, și cu care avea o fată. Femeia muri de moarte bună al puțină vreme, și nu avu soarta celeilalte, ale cărei rămășițe ajunseseră îngrășămîntul propriei grădini de conopoidă, ci fusese îngropată întreagă și cu numele-i de olandeză în cimitirul satului. Fiica îi moștenise culoarea și talia, și ochii aurii
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
făcuse cu mîinile un fluture de hîrtie. Îl așeză în curentul ventilatorului, fără nici un rost, iar fluturele zbură de jur-împrejur prin odaie și ieși apoi prin ușa întredeschisă. Senatorul vorbi mai departe cu o stăpînire de sine întreținută de complicitatea morții. - Atunci - zise - nu trebuie să vă mai repet ceea ce știți prea bine; că realegerea mea e o afacere mai bună pentru dumneavoastră decît pentru mine, fiindcă eu sunt sătul pînă-n gît de ape urît mirositoare și de sudoare de indieni
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
Ce faci aici? - C'est de la part de mon père - spuse ea. Senatorul pricepu. Senatorul cercetă cu privirea gardianul somnoros, o cercetă apoi pe Laura Farina, a cărei frumusețe de necrezut era mai imperioasă decît durerea lui, și hotărî ca moartea să aleagă pentru el. - Intră, îi spuse. Laura Farina rămase în ușa camerei, minunîndu-se; mii de bilete de bancă pluteau prin aer, fîlfîind ca fluturele. Dar senatorul închise ventilatorul, iar biletele rămase fără aer se așternură peste lucrurile din încăpere
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
suflet pe cale de a se naște). Povestea acestui suflet merită un studiu separat, în alt context. Pentru moment, e importantă intriga. Cadrul poveștii este Paradisul, iar timpul coincide, aproape, în întregime, cu istoria umanității. Povestea începe cu puțină vreme înainte de moartea lui Abel și se încheie într-un moment pe care îl putem presupune destul de apropiat de al XIX-lea secol. Iar eroina e un suflet ce trăiește în Paradis, însă, visează, obsesiv, la pasiunile terestre, pe care știe că le
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
uzanțelor, prin declarația naratorului că totul poate că a fost numai un vis, faptul rămîne. Un mort se plimbă printre oameni (ce asumă că sînt) vii și se preface că e unul dintre ai lor. Nu mai există frontiere între moarte, vis, realitate, mit. Povestea a fost spusă de un mort, însă Dumas pretinde a o fi aflat dintr-o scrisoare, pe care i-a trimis-o - înainte de a se sinucide! - un confident al mortului dintîi. Traseul, prin urmare, se complică
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
și ce s-a întîmplat după ce au murit, au revenit sau au plecat din nou. În Paradis, în limb, în iad, în lună. (O altă Causerie, metaforic-metatextuală, ca și celelalte, se numește O călătorie în lună). Poate că personajelei-i bravează moartea cu atîta nonșalanță tocmai pentru că au murit demult. Prin urmare, nu bravează și nici nu sînt nonșalante. Iar primul narator, Dumas, cel care (s)pune povestea în cadru dintr-un cadru, mai anulează - sau instituie! - încă o convenție narativă. Căci
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
un paradis. Bucolic - pentru Porthos, iezuit - pentru Aramis și senin-didactic - pentru Athos. Dar numai morții (sau cei încă nenăscuți) pot locui în Paradis. O știu ei înșiși, fiecare. Chiar și titlul romanului ar putea să însemne Douăzeci de ani de la moarte. Povestea în trei părți a muschetarilor e o istorie care, treptat, s-a transformat, prin scriitură, în propriul său mit. Cavalerismul medieval caracteristic primului roman din ciclu este înlocuit de haosul și de confuzia Frondei, iar apoi, în final, de
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
tot, în floare. Ca și abisalul. Așa stau totdeauna lucrurile pe tărîmul mitului. În acest mit particular, e dominantă o cometă. Puțini sînt magii care o văd, iar celor care o și înțeleg (Athos și Bragelonne) le prevestește, redundant, o moarte iminentă. Cu o cometă am putea asemăna tipsia de argint, care, în mica insulă Sainte-Marguerite, brăzdează cerul. În plină zi, cînd e mai soare și mai cald, și nicidecum în miezul nopții. Încă o dovadă că această lume e pe
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
amiază. Așa se face că un personaj, ce are, poate, cele mai multe nume dar nici unul în acest roman, își construiește o identitate și își asumă un rol. Efemer, neverosimil, el ne spune, dintr-o perspectivă proprie, de dincolo de ziduri și de moarte, o poveste despre vii și despre morți. (Nu e loc, din păcate, aici, pentru o exegeză; am făcut-o altă dată). IV. Interpretarea tradițională vrea ca Athos, Porthos și Aramis să fie auxiliarii unui D'Artagnan-liant. Eu cred că muschetarii
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
Chick - și implicit în ochii cititorului - drept o autoritate infailibilă în probleme dintre cele mai diverse, începând cu cele filosofice și politice și sfârșind cu felurite dileme și tactici practice, vestimentare, sexuale, sentimentale, ori în general de viață (și de moarte, ținând seama de sănătatea precară a celor doi). Nici o umbră asupra personajului, nici un credit sau drept la îndoială acordat cititorului. La fel de perfectă (dacă se poate spune așa - or,defectul aici este că se poate) ne apare și Rosamund, soția lui
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
Ravelstein (menținând drept convențional racord cu prima parte angajamentul lui Chick de a scrie o monografie despre viața acestuia), spre a-și concentra atenția asupra sănătății lui Chick - a lui Saul Bellow însuși, asupra avatarurilor sale pe drumul către o moarte până la urmă amânată - nu în ultimul rând prin eforturile devotatei și minunatei (dar total netalentatei ca personaj) Rosamund. Deși interesul pentru personaje slăbește din acest punct, el nu dispare totuși, ci se menține la cota unei lecturi încă predispuse la
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
respectiv a lui Bellow. În genere, începând cu etalarea unor cunoștințe filosofice, istorice, economice, antropologice, biografice etc., uneori adecvate, dar alteori emfatice și desperecheate, și sfârșind cu aceste trimiteri pasager futile la Eliade (și, la un moment dat, la suspecta moarte a lui Culianu), autorul pare într-o criză febrilă de evenimente și de conflicte literare. Dacă romanul în sine nu demonstrează decât slabe virtuți în această privință - cartea de la Polirom, pe ansamblu și în rama problemelor amintite, dar și ca
Despre Ravelstein - cu și fără (r)umori by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15097_a_16422]
-
Gabriela Ursachi Dacă luăm de bun paradoxul călinescian că biografia unui artist nu începe, cum se spune, cu anul nașterii, ci cu acela al morții, e momentul a socoti acum, cînd se împlinesc 80 de ani de la dispariția lui Duiliu Zamfirescu (1858-1922), în ce măsură reușește autorul Vieții la țară să spargă "pereții sarcofagului de vremi". Partitura interpretativă se dovedește astăzi extrem de generoasă în tonalități și game
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
magistru se produce în 1909, cînd proaspătul academician își citește discursul de recepție, cu un gros substrat polemic, intitulat Poporanismul în literatură. Aroganței i se răspunde cu răceală și dispreț. Oricum, în ciuda onorurilor de care se va bucura pînă la moarte, ca președinte al Societății Scriitorilor Români (1916) ori ca senator de Putna și ministru de Externe în guvernul Averescu (1920), scriitorul împărtășește întrucîtva soarta lui Slavici: este "clasat" încă din timpul vieții, iar procesul de perimare începe prea devreme. Timpul
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15090_a_16415]
-
toate cele ce urmează a prinde viață: Dacă singurătatea este mult mai grea într-o metropolă,/ atunci în satele Maramurșeului în fiecare om/ locuiesc mii de metropole, ca în mîinile lui Dumnezeu/ focul și apele, cerul și pămîntul, viața și moartea" (ibidem). Stihuri demne de un Lucian Blaga. Gellu Dorian - Un poet la New-York, Ed. Dacia, 2002, 144 pag., f.p.
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
numai atunci când ești drogat e o poartă spre altă realitate, o altă perspectivă, e ceva inimaginabil. E un cult, nu o bucată de carton, hârtie, ci e o oglindă prin care poți trece" (p. 52). Poeții "habar nu au de moarte", arta e falsă, iar "poezia realității imediate, necenzurate, foarte dureroasă" e de găsit doar în versurile rock și hip-hop. În ce măsură Pizdeț e cartea unei generații? E evident faptul că tinerii de azi nu mai au prea multe în comun cu
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
Carmen Firan Carmen Firan: Dialogul nostru se poartă, iată, la doar câteva zile de la moartea lui Ștefan Aug. Doinaș, urmat în lumea umbrelor de soția sa Irinel. "Ne mor poeții" mari - Gellu Naum, acum Doinaș. I. D. Sârbu avea și el destinul legat de întâlnirea cu Doinaș. I-ai cunoscut pe amândoi, ai fost cu amândoi
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
în bucătărie. Vorbeam despre orice, doar despre scrierile lui nu pomenea niciodată nimic. Nu avea dreptul să publice, era exilat într-un oraș oarecum amorțit și n-am știut despre romanele care aveau să apară abia după '89 și după moartea sa. Știai că avea literatură de sertar? Cum o evaluezi azi în contextul volumelor apărute după '89? V.N.: Acuma să ținem seama că era vorba de o perioadă când eram expatriat, nu? N-aveam cum să știu mare lucru. Gary
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]