646 matches
-
putea fi dată și în presă, respectând conspirarea, cu niște angajamente din care să rezulte că în continuare, cu aceeași abnegație și hotărâre, eficiență, respectarea regulilor și a celorlalte probleme, vom munci în continuare, adică niște lucruri care să fie mobilizatoare și educative pentru toți lucrătorii noștri. Noi ne gândim că această telegramă să fie tipărită și în gazeta noastră și dacă conducerea (sic!) noastră va hotărî, poate va fi publicată și în presa noastră cotidiană. Dacă Colegiul (sic!) este de
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ne-a mai încîntat ochii în războiul (rece) de cincizeci de ani! Două mîini una albă, cealaltă neagră își înfrățeau forța proletară într-o unică strîngere (subvenționată gras de finanțele oculte ale Kominternului). A cui să fi fost grafica aceea mobilizatoare? A genialului disponibil Picasso? A, nu, el fericise frontul internațional kominternist cu altceva, cu dolofanul porumbel al păcii. Găselnița trebuie să fi fost oferită de vreun sinistru (de stînga) frescagiu mexican, Rivera sau Siqueiros. De dincolo de mormînt, pentru urmașii lor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lucrarea închinată civilizației medievale mediteraneene în 1958); stereotipiile legate de relația cu alteritatea (forme care fixează în memoria colectivă experiența istorică); reperele vieții spiritual-religioase (calendar, figuri sacre, narațiuni, ritualuri, imagini, simboluri etc.); un program politic structurat, cu câteva mari teme mobilizatoare în momente de criză, susținut public de ceremonialurile puterii (spectaculoase și persuasive în raport cu simplitatea vieții cotidiene); o mitologie dominată de modelele rezistenței creștine împotriva "păgânilor" (spre exemplu, împăratul Constantin I sau Ștefan III al Moldovei) ori "creștinate" imaginar (precum Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ea le-a menținut însă în forme conservatoare, într-un tip de fundamentalism al tradiției, chiar și după căderea Constantinopolului; de fapt, până la oficializarea eșecului imperiului bizantin, cu formula sa ideologică închisă, performantă în timpul ultimelor patru secole doar ca program mobilizator politico-militar, în numele aceleiași credințe și al vechiului plan de guvernare creștină. Creștinismul instituționalizat de Constantin I îmbinase cadrele puterii imperiale romane (universaliste) cu moștenirea elenistică a Bizanțului și cu cea iudeo-creștină, încercând să fixeze o formulă ideală, a unui stat-imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fapt care atestă urmărirea de către autorii medievali a unui posibil orizont de așteptare al cititorului sau al ascultătorului lor, de la comanditar la posteritate. Mitul și modelul ajung să susțină și în cazul de față realitatea istorică, ce își baza discursul mobilizator pe nevoia de reconfirmare a victoriilor în numele credinței (linia constantiniană), pe continuitate (motivul cetății asediate fără succes) și pe apartenență (motivul tradiției) la un grup etnic sudat religios și cu o moștenire nobilă. Dat fiind că au creat o mitologie
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
forțele externe distructive, între voievodul creștin și alteritatea păgână este figurată aceeași distanță ca între lumină și întuneric (în sens teologic) sau ca între construcție și demolare; spre exemplu, pictura murală exterioară de la Voroneț, Sucevița și Moldovița, când reflectă temele mobilizatoare, pune în termenii paradigmei demonicului legea mahomedană, figurând, cu aceleași conotații ale Căderii, iadul și istoria reală. Modelul pentru refacerea traseului istoric al existenței unei colectivități se regăsea, așa cum se spune și în Chiriacodromion, în textele sfinte. Cu un astfel
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în programele iconografice ale lui Petru Rareș cu imaginea (anti-modelul) diavolului. A transforma un chip voievodal într-un mit, a concentra o întreagă arie imaginară în jurul eroicului și a invoca permanent figura strămoșului cruciat denotă o grijă atentă la apelul mobilizator venit dinspre domn, ca principal agent al "ridicării la oaste" sub semnul istoriei mereu solicitante. Europa occidentală, după stăvilirea în secolul VIII a invaziei arabe în Peninsula Iberică, prin Carol de Martel și Charlemagne, a cunoscut pericolul islamic doar în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
raționalistă novatoare (de altfel, aproape imposibile într-o cultură tradiționalistă). Imaginea, simbolistica și imaginarul colectiv, rămase la populația ortodoxă românească în siajul rezistenței canonice iconodule, pe alocuri chiar a isihasmului, au integrat în principal discursul militant al puterii și mesajul mobilizator pentru formarea "steagurilor", apeluri politice pe care le-au suprapus peste configurația narațiunii creștine și le-au reprezentat în formele mitice ale luptei contra necredincioșilor. Atitudini iconodule De la rezistența bizantină în fața distrugerii imaginii, dogmatică, dar și materială (salvarea icoanelor) - atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
orizonturi noi de realizare a sarcinilor politice, sociale, economice, național-culturale în vederea afirmării definitive a Republicii Moldova ca stat cu adevărat suveran și independent”. Adept înfocat al moldovenismului, autorul utilizează un stil propagandistic mai apropiat de o dare de seamă cu concluzii „mobilizatoare”, decât de un demers istoric serios. Opțiunea totalitară este evidentă, și nu numai pentru trecut. Încă din 1994, Al. Zub atrăgea atenția asupra obiectivelor urmărite: „Nevoia unei ideologii oficiale, de întemeiere a unei statalități, pare a justifica, în mintea celor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
metafizice și mistice, punîndu le într-un nou teritoriu mental, într-un nou limbaj, care anunțau modernitatea. Mai ales pe urmele lor, voi încerca să inventariez cîteva aspecte ale modernității tîrzii care, adecvat privite, ar putea deveni îndemn, suport, problemă mobilizatoare pentru drumul spiritual. Voi vorbi mereu despre spectacolul epocii noastre, deoarece critica lumii moderne are în vedere cadrul mental și social în care ne mișcăm, faptul că el nu mai oferă simbolism anagogic, disciplină și tehnici de înaintare, ordine verticală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sau imnic cunoașterea trăită. Demersul lui ne pune în față asumarea creatoare a unei tradiții. Dar tocmai fiindcă asumă ortodoxia ca o cale privilegiată spre Universalul viu, André Scrima are o sensibilitate acută față de căile celorlalte tradiții, față de logica lor mobilizatoare spre aceeași țintă. Iată de ce el poate practica, din interiorul creștinismului, o ospitalitate hermeneutică prin care chipurile diferite ale Universalului sînt puse în prezență, se luminează reciproc, intensificînd conștiința luminii lui incircumscriptibile. Am făcut acest ocol pentru a situa mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
lui, prin numele lui negative, prin Tăcerea sa ori prin adierea subtilă a Duhului. Pentru H.-R. Patapievici, modernitatea poate fi folosită ca tehnică spirituală în măsura în care, fiind o epocă a de-substanțializării, această tendință e preluată pentru a explora miresmele mobilizatoare ale divinului, mai degrabă decît formele în care el poate fi cuprins și utilizat. Eliberat de abuzul afirmativ, de portretul instituționalizat, el apare drept Străinul de urmat. Laicitatea, în care Dumnezeu are o nemaiîntîlnită discreție, ne oferă reflexul, inversat ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
-i recunoaște transcendenței veritabile prestigiul nelumesc, caracterul incontestabil, necondiționat, suprem obiectiv? Cum poate fi păstrat simțul transcendenței veritabile într-o lume în care obiectivările oricărei transcendențe sînt puse în chestiune, relativizate? Cum poate fi păstrată conștiința unei transcendențe efectiv transcendente, mobilizatoare? O primă linie de răspuns ar privi deosebirea dintre obiectivările de tip ecran (sau idol) și obiectivările transparente ale transcendenței. Schematic spus, primele își subsumează persoana umană și se substituie absolutului, limitîndu le pe amîndouă. Celelalte își recunosc caracterul relativ
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
infinitate absolută, Posibilitate totală totalmente actualizată. în calitate de creatură, omul nu poate atinge acest mod fără mod al libertății infinite. Dar poate participa la ea printr-o dinamică a creșterii infinite, unde limitările ființei sale, ca și ale lumii, devin praguri mobilizatoare ale unei nesfîrșite transcenderi. Autorii creștini au folosit numeroase imagini simbolice pentru a caracteriza trăsăturile acestei libertăți : a) faptul că ea reprezintă o individ în totalitatea lui, identificînd interesele diferitelor lui aspecte, numai ele sînt cu adevărat autonome, suverane, neavînd
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la condiția înaintării, care folosește limitele drept praguri dincolo de care e de trecut. Condusă de un acut simț al infinitului, ființa utilizează atunci fiecare prag pentru a-și intensifica convergența spre țintă. Limitele fixe ale casei sînt înlocuite de limite mobilizatoare, transparente : ele devin corturi care vorbesc despre popasuri scurte, despre starea însăși a călătoriei, despre absorbirea condiționărilor specifice unui nivel de existență pentru a porni mai departe. A te concentra pe fapte fie ele religioase ori intelectuale, a te rezuma
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
semnifica la tot pasul că discursul filozofic nu cuprinde adevărul, ci amenajază doar o hartă a căutării lui. își folosește talentul literar pentru a crea un limbaj de depășire care, marcîndu-și în diferite chipuri propria insuficiență, se construiește ca demers mobilizator spre întîlnirea personală, transformatoare cu un logos viu. A deveni cetățean al universului, după modelul stoic, înseamnă, potrivit lui Philon Alexandrinul, nu numai a asuma cu egală disponibilitate a sufletului întregul univers sensibil, ci și a te expatria din el pentru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
distanță ; toți avem aceeași speranță că ea ne va atrage către sine în măsura în care îi acordăm atenția noastră. Dacă ea rămîne orizont de viață și cunoaștere, dacă omul îi simte maiestatea, el e, poate, deja pornit la drum. Democrația sau distanța mobilizatoare Credință, modele de societate și manevre electorale în modernitate, nimeni nu pretinde că are, privitor la treburile publice, un mandat divin. Doar fundamentaliștii înființează partide ale lui Dumnezeu. Doar ei se cred în drept să impună societății o ordine divină
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a gîndi consecvent, responsabil față de societate, distanța comunicantă dintre absolut și lume. Aceeași condiție diferențiată poate da suport pentru a percepe tensiunea dintre cei doi poli, pentru a resimți interior atracția polului infinit depărtat, pentru a privi distanța ca distanță mobilizatoare. Fundamentalismul : refuz sau exacerbare a secularizării? E adevărat că, în spectacolul ei curent, modernitatea tîrzie ne pune în față nu distanța mobilizatoare, ci alte variante ale distanței dintre transcendent și viața publică. Laicitatea ofensivă, tare se întemeiază pe o distanță
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dintre cei doi poli, pentru a resimți interior atracția polului infinit depărtat, pentru a privi distanța ca distanță mobilizatoare. Fundamentalismul : refuz sau exacerbare a secularizării? E adevărat că, în spectacolul ei curent, modernitatea tîrzie ne pune în față nu distanța mobilizatoare, ci alte variante ale distanței dintre transcendent și viața publică. Laicitatea ofensivă, tare se întemeiază pe o distanță de tip separație, atît de netă și de sistematic apărată, încît termenul superior se îndepărtează definitiv de preocupările oamenilor, devine absență sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dar nici socialmente normativă. Ea poate avea expresie și eficacitate publică, dar nu mai oferă cadrul universului comunitar. Ignorată de extremiști fie ei adepți ai concepției seculare ori ai fundamentalismelor , distanța își păstrează, pentru persoana angajată spiritual, întreaga tensiune, capacitatea mobilizatoare, potențialul transfigurator. în zorii unei religii, distanța dintre divin și lume e resimțită ca acut mobilizatoare. Tensiunea care o animă, vectorul către termenul superior sînt atît de puternice încît aproape că scurtcircuitează distanța ; sînt gata să absoarbă comunitatea credincioșilor în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
universului comunitar. Ignorată de extremiști fie ei adepți ai concepției seculare ori ai fundamentalismelor , distanța își păstrează, pentru persoana angajată spiritual, întreaga tensiune, capacitatea mobilizatoare, potențialul transfigurator. în zorii unei religii, distanța dintre divin și lume e resimțită ca acut mobilizatoare. Tensiunea care o animă, vectorul către termenul superior sînt atît de puternice încît aproape că scurtcircuitează distanța ; sînt gata să absoarbă comunitatea credincioșilor în lumina de sus. Dacă împărăția cerurilor s-a apropiat este pentru ca lumea să treacă peste puțină
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dozaje se pot regăsi în diverse epoci și culturi. Clement Alexandrinul în secolul al III-lea, Dionisie Areopagitul în secolul al VI-lea sau Cusanus în secolul al XV-lea sînt, de pildă, contemplativi pentru care distanța verticală, deși acut mobilizatoare, nu elimină un anumit gen de atenție față de univers, de ordinea comunitară, de istorie și chiar față de bunele maniere. Pe toate acestea ei le concep prin analogie cu categoriile cerești, așa cum în toate văd material simbolic pentru ascensiune. Irineu al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
absorbiți definitiv în cerul intelectual și destinul celorlalți, fie că sînt pioși și ajung în pămîntul pur, fie că au de parcurs alte și alte stadii de existență. în ambele tradiții, eliberarea totală poate fi asociată cu acea distanță verticală mobilizatoare resimțită în zorii unei religii monoteiste de întreaga comunitate, iar de contemplativii ei în toate timpurile. Eliberarea amînată corespunde unei distanțe destinse și într-un fel temporalizate, căci dezlegarea trebuie așteptată indefinit, chiar dacă gîndirea indiană și cea greacă nu insistă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
bun teren pentru ca persoana umană să se pună la încercare față de exigențele propriu-zis spirituale ale diversității. Atenția față de semenul diferit, tensiunea dintre identitatea statică și cea dinamică a persoanei, proximitatea-alteritatea divinului, toate aceste teme pot căpăta un profil acut, expresiv, mobilizator în mediul simbolic constituit de societățile pluraliste. Diversitatea, între relativism și convergență Ca și democrația, științele sociale ale religiei au trecut în ultimele decenii de la polul unificator spre cel al diversității. Paradigma interpretativă, unică și unificatoare, a secularizării începe să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
puterea temporală, dar nu se lasă nici uitată, stăruind la orizontul conștiințelor. înclinația noastră spre obiectivare poate socoti acest mod de manifestare ambiguu, slab, declinant, crepuscular. Dar nu e el, dimpotrivă, destul de adecvat transcendenței, întrucît e un mod paradoxal și mobilizator, sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care creștinismul o numește apofatică? Mai mult ca oricînd, poate, transcendența se manifestă în spectacolul public ca transcendență : pe de o parte, presimțită în nevoia de fundament, pe de alta, evidentă ca diferență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]