727 matches
-
fie considerat poet. El ține să i se recunoască și calitatea de filozof. Așa se explică de ce într-o singură carte a inclus și versuri, și cugetări. Versuri, bineînțeles, filozofice și cugetări poetice. Cartea are un titlu stupefiant: Aisbergul care mocnește (Amurg sentimental, București, 2001). Cum să mocnească un aisberg? Numai un foc poate să mocnească. Sau cel mult un sentiment, dacă folosim verbul „a mocni“ la figurat. Dar un aisberg?! În sfârșit... Dacă numai titlul ne-ar contraria astfel, n-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se recunoască și calitatea de filozof. Așa se explică de ce într-o singură carte a inclus și versuri, și cugetări. Versuri, bineînțeles, filozofice și cugetări poetice. Cartea are un titlu stupefiant: Aisbergul care mocnește (Amurg sentimental, București, 2001). Cum să mocnească un aisberg? Numai un foc poate să mocnească. Sau cel mult un sentiment, dacă folosim verbul „a mocni“ la figurat. Dar un aisberg?! În sfârșit... Dacă numai titlul ne-ar contraria astfel, n-ar fi chiar o nenorocire. Dar aproape
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
explică de ce într-o singură carte a inclus și versuri, și cugetări. Versuri, bineînțeles, filozofice și cugetări poetice. Cartea are un titlu stupefiant: Aisbergul care mocnește (Amurg sentimental, București, 2001). Cum să mocnească un aisberg? Numai un foc poate să mocnească. Sau cel mult un sentiment, dacă folosim verbul „a mocni“ la figurat. Dar un aisberg?! În sfârșit... Dacă numai titlul ne-ar contraria astfel, n-ar fi chiar o nenorocire. Dar aproape fiecare „poem“ e aiuritor. Iată, de pildă, „poemul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și cugetări. Versuri, bineînțeles, filozofice și cugetări poetice. Cartea are un titlu stupefiant: Aisbergul care mocnește (Amurg sentimental, București, 2001). Cum să mocnească un aisberg? Numai un foc poate să mocnească. Sau cel mult un sentiment, dacă folosim verbul „a mocni“ la figurat. Dar un aisberg?! În sfârșit... Dacă numai titlul ne-ar contraria astfel, n-ar fi chiar o nenorocire. Dar aproape fiecare „poem“ e aiuritor. Iată, de pildă, „poemul“ Flash 10: „Câte limbi ar putea / să scoată un animal
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
parchet, cârpe. Ieșea pe pervaz să spele geamurile, lăsînd cadrul ferestrei În jos până la coapse. Micile tălpi de la pantofi Îi erau Înauntrul camerei. Între buze - o rafală de senzualitate de un roșu aprins, asimetrică, sceptică și cărnoasă, de afacere-și-vis - țigareta mocnind la capăt. Mai era și peruca, un amestec de păr de iac și de babuin cu fibre sintetice. Shula, ca toate doamnele, poate, avea nevoi - avea nevoie de gratificare a numeroase instincte, avea nevoie de căldura și apăsarea bărbaților, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lor se rotunjeau în piepturi și piereau pe buzele umede, blestem al tăcerii. Tăcerea durea. Orice tăcere doare atunci când nu e ascultată... Și povestea devenea tot mai dezlânată, pleoapele se îndesau cu țurțuri ascuțiți. Alunecau zgomotos în cămășile sfâșiate. Cuvintele mocneau undeva, după o perdea groasă și se spărgeau ca o izbitură de topor în gheața transparentă a lacului... Poate nici nu erau cuvinte obișnuite, ci erau doar acele silabe conservate în ecoul timpului, sunetele celor plecați care, acum, se întorceau
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
acest motiv, nu se poate afirma că Versailles a instaurat pacea pe pământ. România, mai ales, avea să o simtă pe propria piele, pentru că, în continuare, cele patru puncte cardinale vecine nouă urmăreau sfârtecarea ei. Cum și în alte zone mocneau dorințele de expansiune - nu doar teritorială - Europa se găsea mai departe sub amenințarea conflictelor. Nu au trecut decât 19 ani și scânteia a dat în flăcări. Iar România nu s-a putut proteja în calea focului...
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
mistifică umbră Tu, un ecou în care ades m-am înnecat Ca-n ceața ce-nconjoară palatul, ceața sumbră, Din care amintirea s-a repurificat; Nu-mi mai găsi frământul în gândurile tale, Nu-mi mai aprinde jarul, de mult mocnit sub zări Și răsfirându-ți mâna, cu degetele pale, Nu-mi arăta cangrena acelor întâmplări; Departe-i nordu-n care zăluda tragedie Și-a consumat feștila, topită strop cu strop, Chiar dacă-n veacuri umbra-i se-ntinde și-ntârzie, De mult
ASCULT?-M?, TU, HAMLET! by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83746_a_85071]
-
denumirea abreviată de URSS pre limba noastră, după cum s-a exprimat. Numai că, în loc de es-er/es-er, a pronunțat se-re-se-re, ceea ce înseamnă un dublu îndemn de a-ți face necesitățile la privată, adică de a face caca. Fără îndoială că liniștea mocnită de până la acel moment a fost subit tulburată de chicoteli, râsete înfundate, hohote nestăpânite care l-au transformat pe căpitan într-un pachet de nervi. Chiaburi puțini, dar dușmani mulți! a exclamat el cu vizibilă ură și a hotărât că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spre un loc unde să-și așeze gândurile. Acestea mergeau în același timp cu el prin iarba deasă a luncii purtate de pașii săi deveniți grei, ca de plumb. Tăia în noapte o cărare simțind tot mai viu focul ce mocnea înlăuntrul ființei sale, de parcă acesta ar fi vrut să izbucnească cu toate flăcările în afară. Ajunse pe tăpșanul unde pășteau caii, măgarii și catârii. Le auzea din când în când nechezatul și săriturile în copci, semn că erau mereu în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu s-a mai întors, fiind dat dezertor și condamnat în contumacie de Tribunalul Militar. S a zvonit că a fugit cu femeia aceea pe altă ieșire și nimeni nu i-a mai văzut vreodată. Lăsară în urmă cartierul oriental mocnind de legende subterane. Coborâră spre lagună trecând pe lângă o clădire abandonată, o veche vamă a portului. Au pornit-o spre casă pe plajă, de-a lungul țărmului înalt, din care marea mușcase golfuri adânci. Negura se ridicase ca o cortină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
față-n față, vorovit au despre viață, despre moarte și iubire, despre rost și omenire, despre tot ce-i pe pământ, de la leagăn la mormânt. Ei s-au întâlnit și s-au învrăjbit, vorbe grele și-au rostit, gânduri au mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cafeniu în culoarea teracotei, din brun-roșcat în culoarea ambrei, din ocru în culoarea aurului patinat. Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare, un ocnaș bătrân, și el vietaș, îl puse pe Zlota în legătură cu gardianul Patruțâțe, care contra unei sume uriașe de galbeni îți putea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
atentă la evitarea oricărei poluări „etnice”. Viața lui Winkie este viața unui „outcast”, în termeni conradieni, a unui intrus care nu poate să privească, niciodată, către un viitor al integrării. Biografia lui Winkie se schimbă sub presiunea acestei uri care mocnește. Acuzat pe nedrept de un omor pe care nu l-a comis, omor ce este înscenat de un sergent al armatei Indiilor, onorabilul seducător englez este obligat să intre, în pofida voinței sale, în paginile brutale ale Marelui Joc, alături de diplomați
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
răzlețe ale motocicletelor sau scuterelor. E precum un strigăt al individualismului sau al revoltei (resturi ale unei istorii zbuciumate) ce sparge armonia instalată treptat în societate. Semn că sub crusta subțire a civilizației ce a fost așternută peste unele popoare mocnesc vulcanii anarhiei. Încă nu au fost prinși toți cetățenii în fluxul consumismului și afirmării prin a avea. Aceste latențe sunt expresia fie a unor deficiențe economice fie a unor trăsături personale. Izbucnirile unor expresii individuale ce sparg armonia socială într-
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
le fură din idealuri, scurtcircuitându-le. Să ne întrebăm ce și-ar mai putea dori dacă noi le-am da totul! Dacă nu aș fi citit unii autori aveam să mă chinuiesc toată viața să le gândesc ideile, pornind de la ceea ce mocnea în mine, fără a ajunge poate să le duc până la capăt. Ei dau parcă mai mult timp vieții mele; evident, și conținut. Sensul tare al teoriilor greșite e dat de faptul că acestea constituie capcane pentru alte minți; ele nu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
crea mari dezastre în comparație cu oceanul care este practic altul, atunci când în adâncurile lui se întâmplă un cutremur. Am făcut această comparație care mi se pare destul de convingătoare și se potrivește și ființei umane. În interior suntem ca un vulcan ce mocnește așteptând să erupă în orice moment, creând tensiuni interioare. Am învățat că, în momentul în care vom face schimbări în atitudinea minții, ne vom schimba viața. Începând să facem curățenie generală în interiorul nostru se va face curățenie și în exterior
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
dorințele lor, despre sentimentele și responsabilitățile lor. Vedem și discutăm de orice, dar nu discutăm de ceea ce se află în spatele măștii, de sentimentele și delicatele energii emoționale în stare latentă, care urlă și așteaptă să erupă ca un vulcan ce mocnește de mult timp. |sta este interiorul nostru de care trebuie să ne ocupăm mai mult, de multe ori ating punctele delicate și subtile care se află în spatele măștii și mulți nici nu știu ce ar putea să spună, pentru că niciodată nu se
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Politika 1 - neașteptata lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrânețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata‑i imobilitate. Pentru ei era evident faptul că studierea timbrelor cu lupa era o explozie a fanteziei Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic‑burghez care i‑a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile tihnite ale gândului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
țicniți precum se crede. Poate că țărâna lor s‑o contopi, s‑o amesteca și s‑o uni... Mai știi? Poate că țărâna lor nu și‑o pierde orice simțire, orice amintire a Însușirii primordiale; poate că‑n ea mai mocnește suflul cald al vieții... Oh! Sofia mea, Îmi rămâne, așadar, nădejdea, că v‑aș mai putea atinge, că v‑aș mai putea simți, că m‑aș putea contopi cu dumneata, că ne‑am putea Îngemăna, atunci când nu vom mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
armenimii din capul Podului Vechi. Nu departe de unde ne aflăm se ridică biserica armenească, mănăstirea sfântul Sava și Bărboiul. Pe toate le cuprinzi dintr-o privire...Liniștea ce te cuprinde când le vezi nu te duce cu gândul la pricinile mocnite dintre mănăstirea Bărboi și armenime. Acestea au ieșit totuși la suprafață abia la judecata ce a avut loc între breasla armenească și mănăstirea Bărboi, la 27 iunie 1774... Bătrânul s-a oprit în loc și privește lung la mănăstirea Bărboiului. Cred
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
unde rostește plin de evlavie: Alah se pazeasca la dumneavoastra! Cu zâmbetul pe buze și cu setea ostoită, am ieșit în uliță. Ca de obicei, bătrânul pornește înainte, nedându-mi șansa de a-i vedea chipul, pentru a ghici dacă mocnește vreo întrebare sau a făcut vreo nouă descoperire...Sunt liniștit că bătrânul mă lasă să-mi trag sufletul. Dar bucurie în mână străină, după cum se spune, mai rar. Uite-l cum se întoarce, cu bărbia în piept, privindu-mă pe sub
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ațin, Desfrâu de bere și de vin Prin berării, și cafenele. De orbitoare galantare De diamant, și de rubin... Și de averi orașu-i plin, Și ninge în orașul mare!... Plumb de iarnă Și iar... aceeași oră de dimineață... Pe toate mocnind același secret; Un frig violet, și fața e creață - - O, cum omul a devenit concret... Lungi plictiseli în turnurile sumbre... Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu; - Vei merita o lampă-n mohorâte umbre Și corbii azvârliți de-al nopților
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
duse în răspăr, vagi urme de iubire ivite palid conturate printre cioburi de ametist și te-ai calmat călcând munții peste un copac anemic pe care l-ai crescut cu lapte de la sânul tău și smirnă. Ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-au moleșit picioarele înfierbântate. Împăratul Verde era epuizat! În magazinul de suveniruri zburdai în rochița cu o geometrie
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]