3,297 matches
-
idiosincrasie, dar și o opțiune cât se poate de onestă pentru normalitatea estetică. Multe din aparenteleconcetti critice care au stârnit suspiciunea recenzenților se justifică fără rest prin prisma acestei declarații de imparțialitate. În primul rând, delimitarea lui Mircea Cărtărescu de modernism nu are nimic belicos. (Și dovezi există suficiente în carte.) Rezervele sunt față de câteva dintre valorile standard, de altfel foarte ușor de falsificat, pe care modernismul le-a cauționat. Una dintre ele este „angajamentul existențial”, absent, spun contestatarii, din poezia
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
prin prisma acestei declarații de imparțialitate. În primul rând, delimitarea lui Mircea Cărtărescu de modernism nu are nimic belicos. (Și dovezi există suficiente în carte.) Rezervele sunt față de câteva dintre valorile standard, de altfel foarte ușor de falsificat, pe care modernismul le-a cauționat. Una dintre ele este „angajamentul existențial”, absent, spun contestatarii, din poezia „manieristă” a membrilor Cenaclului de luni. (Pe celelalte nu le mai enumăr, de obicei ele constituie materia primă a laudelor în orice comentariu literar mediocru.) E
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
revoluționat de Mihael Fokin, sub bagheta magică a lui Serge de Diaghilev, care, începând din 1909, uluia Parisul, cu sezoanele Baletelor Ruse, mai întâi prin exotismul culorilor și prin performanțele fără egal ale balerinilor săi, ulterior prin orientarea sa către modernism, apelând la artiști precum Picasso, Derin, Stravinski, Prokofiev etc., iar în dans la Fokin și apoi la Nijinski. Dansator nobil al marelui stil clasic, atingând în sărituri și în turație performanțe care nu au mai fost atinse nici înainte nici
Nijinski - nume de legendă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5728_a_7053]
-
Luasem cunoștință de Istoria literaturii române contemporane, 1900-1936, de E. Lovinescu, în versiunea 1937, și o foloseam ca un ghid sigur, în afara recomandărilor de la catedră, care nu excelau prin simpatia față de ultimele apariții, mai ales când acestea intrau în zona modernismului. În această Istorie..., care constituia o excepție, figurau și criticii literari, într-o grupare aparte: T. Vianu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Mihail Sebastian, Oct. Șuluțiu, și chiar menționat numai, dar nu omis, Eugen Ionescu; era cuprins și G.
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
își termină trilogia, cu Luceafărul, apărut la Socec. În fine, în critică, Lovinescu publică monografia Grigore Alexandrescu: viața și opera lui. Apariții relativ puține și care nu fac, cum se spune, gaură-n cer. Până la despărțirea apelor, între junimism și modernism, mai era încă de așteptat. Pe 10 februarie, moare Eugeniu Carada, cap al Republicii de la Ploiești (sic!) și fondator al Băncii Naționale. Pe 15 februarie, Titu Maiorescu împlinește 70 de ani. O lume intră în istorie. P.S. În noaptea de
Anul literar 1910 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5740_a_7065]
-
lemn, bronz, piatră și...piele. Pergamentele sale reiau, deci, acel limbaj pe care nu-l auzim, dar pe care trebuie, oarecum, să-l percepem văzându-l. Nu știu dacă s-a întâlnit vreodată cu Roland Barthes, exponentul celui mai conservator modernism, atunci când declara surprinzător și acut, în urmă cu decenii: „eu văd limbajul”. În altă ordine de idei, criticul francez sugera că un text literar ar putea fi citit și altfel decât pe sensul transmis de cuvinte, că orice semn imaginat
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
deschidere serioasă și zăbavă în dialog - afirmate în martie 1990". Totodată paginile antologiei îi oferă și cititorului profan bogate și îmbietoare informații specifice, precum și multe reflecții pe teme de actualitate, ca de exemplu: ecologia urbană, orașul și arhitectura, modernitate și modernism, despre criza urbanismului, despre raportul dintre artă și arhitectură, despre arhitectura reconstrucției, despre funcțiune și formă etc. Pe lângă substanțialitatea lor profesională, paginile antologiei impresionează și prin claritatea textelor, iar câteva și prin frumusețea și subtilitatea scriiturii. (Ghepy Enescu) Partizani în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6235_a_7560]
-
prin formula literară adoptată, Vlaicu-Vodă rămîne atipică și prin biografia scriitorului. Francez prin sânge și prin educație (tatăl său, medicul Carol Davila, venise în România de curînd), francez prin primele sale încercări literare (nesemnificative), ca și prin aderența inițială la modernismul macedonskian (de sorginte tot franceză), Al. Davila execută o tardivă și surprinzătoare separare de latura sa paternă, pentru a-și revendica zgomotos latura maternă (mama lui aparținea unei vechi familii de mari boieri munteni). Rațiunea acestei volte-face nu e clară
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
un gînditor mai apropiat de „Sămănătorul" decît de revistele simboliste. Dedicația așezată de el în fruntea dramei, text pompos și liricoid, este oferită memoriei mamei sale și valorează cît un manifest ideologic. În ciuda revoltei anti-paterne și a trecerii manifeste de la modernism la neaoșism, formația franceză inițială s-a dovedit decisivă. Vlaicu-Vodă nu reprezintă altceva decît adaptarea la cultura noastră a spiritului tragediei clasice franceze din secolul al XVII-lea, încercarea de a construi cu material local o replică verosimilă la tragediile
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
In vîrful piramidei, cei doi eroi care își dispută întîietatea reprezintă nu doar două caractere opuse, ci două viziuni diferite asupra guvernării Țării Românești și a destinului ei. De dragul unei înfruntări dramatice între ideologiile la modă în România anului 1900 - modernismul occidentalizant și naționalismul -Davila mută în secolul al XlV-lea o dispută contemporană, transformîndu-l pe Vlaicu-Vodă în patriot de factură sămănătoristă. În dramă se înfruntă deci lumea autohtonă și cea occidentală, lumea ortodoxiei și cea a catolicismului. Autorul îngroașă contururile
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
avataruri plurale și multiple ale poeticității. Nu se poate discuta despre un singur simbolism, de pildă, tocmai datorită modalităților cu totul diverse și eterogene în care s-a manifestat la noi simbolismul. În volumele trei și patru este circumscrisă poetica modernismului, accentul fiind plasat asupra poeziei lui Arghezi, Blaga și Barbu. În volumul patru, de altfel, secțiunile au titluri semnificative: Dezideratul diferențierii, Revigorarea concepției clasicizante și Tradiționalismul programatic. Ultimul volum antum al lui Mircea Scarlat este George Bacovia (1987), carte în
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
basm ajunge să fie total indiferentă. Prin scriitura picturală și metaforică, prin sintaxa cu totul personală, Delavrancea se află, încă de la primele sale compuneri, în atmosfera ce avea să se numească fin-de-siècle. Trecerea prin capitala Franței în anii 1883-1884, cînd Modernismul fierbea, lăsase o urmă semnificativă în conștiința tînărului: el realiza spre ce fel de artă se îndrepta acum literatura europeană și în ce măsură Romantismul se discreditase. întors în țară, a unit dorința de a face vîlvă cu resentimentele de natură socială
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
în post de guvernul nazist, deși el unul ar fi preferat să rămână, întrucât nu întrevedea pentru Germania altă cale decât hitlerismul („ich hatte keinen anderen Ausweg gewust- avea să scrie în memorii). O observație interesantă: „romantismul înaltei tehnologii sau „modernismul reacționar" care a marcat mentalitatea germană după înfrângerea din Primul Război Mondial s-a exprimat printr-un „cult al dreptei pentru tehnică și, în cele din urmă, prin nazificarea tehnologiei germane". A fost, explică Wayne Biddle, rezultatul unei ciudate împerecheri
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
mai sincopată. Fragmentele unei călătorii căutând „serul deplinelor sugestii" (Aevea), descărnarea realității de ultima ei concretețe, pentru a o regăsi, întreagă, în închipuire, sunt o grefă de sensibilitate pe o structură de manifest. Metafore și simțiri ce încă seamănă cu modernismul care le hrănește sunt sfâșiate de lama unei lucidități care nu urmărește frumusețea, ci regretul ei. Ceea ce poezia putea să fie, și n-a mai fost, e „această călătorie" care „nu sfârșește niciodată/ Pentru că începe nicăieri." (Către cititor). Lăsând în
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
Mihai Zamfir Figură izolată, retractilă si atipică, Anghel nu poate fi încadrat de fapt nici unei grupări literare de la granița secolelor, nici unei ideologii. Modernismul său instinctiv, aristocratic și calofil nu s-a asociat Literatorului; iar biografia sa culturală pare o suită de întâlniri ratate și de neînțelegeri programate. Astfel, entuziasmul de tinerețe față de socialism a însemnat doar o vagă opțiune sentimentală, repede uitată; cu
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
permise. Un compozitor sovietic a schimbat titlul simfoniei sale dedicate morților în războiul mondial pentru ca cenzura s-o interpreteze, nu ca pe un recviem, ci ca pe o glorificare a eroilor leningrădeni. Și poeziei i se cerea o atitudine asemănătoare. Modernismul poetic, bazat pe muzică, pe individualism și pe obscuritate, a fost condamnat ca burghez și decadent, iar poezia silită să se întoarcă la exprimarea unor sentimente obștești, limpezi și festive. Oarecum neașteptat este să constatăm că o critică aproape la fel de
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
și cu furie, tablourile sunt de fapt rodul unei îndelungi perioade de gestație... Manifestarea reprezintă un șoc în lumea avangardei newyorkeze. De Kooning devine pentru o vreme unul dintre favoriții lui Clement Greenberg, criticul în cea mai mare măsură asociat modernismului american postbelic. Artistul nu crede însă în abstractul pur. „Chiar și formele abstracte trebuie să semene cu ceva”, declară el. În aceeași perioadă, 1946-48, în care au fost concepute lucrările expuse la Egan, continuă să picteze portrete imaginare. Va continua
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
suprafeței pânzei. Mai mult, Richter, născut la Dresda în 1932, părăsind în 1960 Germania de Est pentru Düsseldorf, a navigat și el între două lumi, căutând să integreze modelul artistic al realismului socialist, în spiritul căruia a fost educat, cu modernismul occidental așa cum predecesorul său a combinat în pictura sa tradiția europeană și invențiile expresionismului abstract... Chiar dacă pictura lui Richter, artist mult mai interesat decât de Kooning de istorie, mituri, politică, poate apărea derutant de variată în raport cu cea a americanului, este
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
Odată cu generalizarea pandemiei represive comuniste, spre mijloculsfârș itul deceniului trei al secolului trecut scriitorii modernismului rus, și nu numai, chiar unii dintre cei care înclinaseră spre stânga, începuseră a se împuțina: unii s-au sinucis (ori au fost... sinuciși; oricum, atare supoziții persistă în ce privește tragicul sfârșit al lui Esenin sau Maiakovski); alții au emigrat - David
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
schiță; dacă acela ar fi fost viitorul nostru literar, mai bine fugeam iute în trecutul condamnat de Maiorescu; bine măcar că a făcut puține, pentru literatură, în secolul XX). Călinescu, oricît de „antilovinescian”, a consolidat proiectul lovinescian și a stabilizat - critic - modernismul nostru literar. După război, dacă sărim peste anii proletcultiști, rolul lui Călinescu (dar, parțial, și al lui Lovinescu) a fost ținut de Manolescu; partea „lovinesciană” a acțiunii lui ține de etapa de emancipare a literaturii (acum nu de sămănătorism-poporanism, ci
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
pozitivă» sau «negativă») asupra calității și nivelului dezbaterilor pe care le generează, asupra configurației (și valorii) operelor literare a căror producere o stimulează“. Dar e postmodernismul un concept suficient de coagulat? Poate fi pus alături de cele, bunăoară, ale romantismului și modernismului, ultimele cu un desen evident mai precis? I s-au dat accepții atît de diferite, exemplificări atît de variabile, încît ne temem că e mai curînd un Păsări-Lăți-Lungilă, o figură de basm în sfera terminologică a prezentului. „Un cuvînt bon
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
cum adaugă exegetul nostru, chiar dacă nu totdeauna din pricinile indicate de d-sa: „dacă la început desemna un anume curent artistic contemporan, el tinde treptat să desemneze o anume tipologie creatoare (ca romantismul, clasicismul, manierismul) ce se manifestă și în cadrul modernismului, ba chiar înainte de modernism (?!?); la limită, postmodernist devine sinonim cu valoros și viabil artistic din perspectiva contemporaneității“. Întrucît orice curent artistic de oarecare anvergură ajunge la oferta unei tipologii și la sugestia unui plus de valoare ce s-ar cuveni
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
chiar dacă nu totdeauna din pricinile indicate de d-sa: „dacă la început desemna un anume curent artistic contemporan, el tinde treptat să desemneze o anume tipologie creatoare (ca romantismul, clasicismul, manierismul) ce se manifestă și în cadrul modernismului, ba chiar înainte de modernism (?!?); la limită, postmodernist devine sinonim cu valoros și viabil artistic din perspectiva contemporaneității“. Întrucît orice curent artistic de oarecare anvergură ajunge la oferta unei tipologii și la sugestia unui plus de valoare ce s-ar cuveni acordat creațiilor ce-l
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
de pregnant în dialectica dezbaterii literare în curs? Deși fără o fermitate la care-l oprește spiritul d-sale ager, difident, dispus a întoarce pe toate părțile obiectul asupra căruia se aplică, pare a-l accepta ca o alternativă la modernism. Modernismul e caracterizat prin prisma unei „metafizici“ legate de opiniile lui Hugo Friedrich: „Simplificînd la maximum, aș putea spune că «metafizica» modernismului constă în contestarea relevanței realului, a «normalului», a «referențialului» (de aici «transcendența goală», «dezumanizarea», «magia verbală», universurile «secunde
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
pregnant în dialectica dezbaterii literare în curs? Deși fără o fermitate la care-l oprește spiritul d-sale ager, difident, dispus a întoarce pe toate părțile obiectul asupra căruia se aplică, pare a-l accepta ca o alternativă la modernism. Modernismul e caracterizat prin prisma unei „metafizici“ legate de opiniile lui Hugo Friedrich: „Simplificînd la maximum, aș putea spune că «metafizica» modernismului constă în contestarea relevanței realului, a «normalului», a «referențialului» (de aici «transcendența goală», «dezumanizarea», «magia verbală», universurile «secunde», paralele
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]