1,324 matches
-
a sufletului său scoate ce-i bun, iar omul rău, din cămara ce rea a sufletului său, scoate cele rele. De aceea, se cuvine să dăruim amintirilor o lacrimă de bucurie încărcată cu emoții în colțul ochilor, pentru ca în zilele mohorâte ale vieții noastre sau a celor de lângă noi, să putem reciti 60 rânduri presărate cu multă credință și iubire ce pot fi socotite și fapte bune. Se spune că fiecare om este o taină pentru celălalt, iar cuvintele sunt șoapte
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
familia ciudată și singuratică a celor care se furișează În noapte. Uneori erau singuri, alteori umblau În grupuri de doi sau trei - veșnic de veghe la miezul nopții În orașe, măsurînd de la un capăt la altul trotuarele goale ale străzilor mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine Întunecate, oprindu-sc În cele din urmă Într-o bodegă mică să trăncănească și să flecărească alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a pașilor fără odihnă În noapte - imagine bine cunoscută și firească pe atunci - mi-a revenit acum ca un vis ciudat. Ce voiau oamenii aceia? Ce sperau să găsească În drumul lor prin fața a mii de uși În acele orășele mohorîte și reci? Nădejdea lor, credința lor sălbatică, cîntecul sumbru pe care noaptea Îl deștepta În ei, această viață care palpita În Întuneric În timp ce alții dormeau și se bucurau de o victorie neștiută și Înălțătoare, prezentă pretutindeni, pe tot cuprinsul țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
culoare gălbejită, bolnăvicioasă pe obrajii fleșcăiți, ușor buhăiți, avea uscăciunea tipic irlandeză - a irlandezului de la oraș -, buzele subțiri, supte, ușor lăsate În jos, arborînd o expresie de degajară ascunsă, de umor corupt și tainic. Chipul acela era În același timp mohorît, jenat, irascibil și servil, chipul omului mărunt - paznic de teatru, portar la un depozit dărăpănat, la o clădire cu birouri sau la un bloc cu apartamente ieftine, socru de polițist, văr de-a șaptea spiță cu sergentul de circă, unchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nepăsătoare, ca un junghi ascuțit de foame care primește și devorează orice soi de hrană - ca În acest caz. Dincolo de pod, dincolo de linia ferată, În cartierul negrilor din Newport News - printre traversele, bordelurile și locuințele dărăpănate ale acelui cartier mohorît, mizer, abominabil, o baracă rudimentară din scînduri de brad adunate laolaltă cu graba primitivă, specifică războiului, pentru a răspunde unei nevoi primitive și lacome ca foamea Însăși, veche ca viața Însăși, nevoia oamenilor lipsiți de prieteni și de adăpost de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și. fără vreun motiv aparent, lovise puternic de câteva ori. Părea un moment potrivit pentru o încercare de conciliere. - Aș putea spune, spuse el, ca urmare a marelui tău succes că atunci te-am judecat greșit. La aceste cuvinte, expresia mohorâtă se transformă într-o umbră de surâs. Și tăcerea neplăcută luă sfârșit. - Am urmat sfatul tău, spuse Blayney. Am făcut un studiu elementar al Semanticii Generale și am corectat anumite, să le zicem așa, deficiențe de personalitate asupra cărora mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
cheia și agenda pe fereastră după portofel și hartă. După aceea, trenul a șuierat și a ieșit din tunel. Mergea de-a lungul unui viaduct, printre acoperișurile unui oraș. Nori de ploaie acopereau cerul, iar lumina zilei era atît de mohorîtă, că felinarele de stradă erau aprinse. Străzile erau late, intersectîndu-se în unghiuri drepte și cu clădiri mari de piatră. Am văzut doar cîțiva oameni și nici urmă de mașini. Dincolo de acoperișuri erau șiruri de macarale cu carcase metalice printre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
buzunare! O zbughiră chicotind și trîntiră ușa. Lanark se ridică simțindu-se neobișnuit de odihnit și de relaxat. Pielea tare de pe cot nu se mai întinsese. Se îmbrăcă, făcu sul manuscrisul și ieși. Vremea se schimbase în mod surprinzător. Ploaia mohorîtă și vîntul biciuitor fuseseră înlocuite de un aer într-atît de pătrunzător, nemișcat și rece, că trebui să mărească pasul, bătînd din brațe pentru a se încălzi și scoțînd fuioare de abur pe nări. în tramvai, degetele de la picioare și urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oracol Au stat în pat trei zile, pentru că ea era slăbită și lui îi plăcea să fie aproape de ea. Prin fereastră se vedea un cer de azur și păsări zburînd în depărtare sau contururi de nori luminate de soare sau mohorîte care își schimbau forma în bătaia vîntului. Lanark citea Războiul Sfînt și se uita la Rima, care dormea mai tot timpul. Se mai aflase în preajma frumuseții, dar nu se așteptase niciodată să o atingă sau s-o țină în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fixă. Uneori ochii ei îi întorceau o clipă privirea, apoi se uita șmecherește spre Drummond. — Ești ca o floare sub o talpă, Janet, spuse Thaw. — Ce vrei să spui, Duncan? — Ești frumoasă, neglijată și jerpelită. — N-o încuraja, zise Drummond mohorît. Nu-ți dai seama că-i o poză? Probabil că vrea ca fetele de la școală să creadă că o bat. De ce trebuie să fii agresiv? îl întrebă Janet. — De ce...? De ce trebuie să fii agresiv? Prostii! comentă Drummond, aproape mîngîios, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să permitem acest lucru. Așa că profit de acest prilej pentru a ne înțelege cu toții în legătură cu sfîrșitul astfel încît să rămînem împreună și să ne ridicăm la înălțimea lui. — Știi ce sfîrșit îmi doresc, dar tu nu-l accepți, zise Lanark mohorît. De vreme ce tu și cititorii sînteți puterile absolute ale acestei lumi, nu trebuie decît să-i convingi. Dorințele mele nu contează. — Așa ar trebui să fie, spuse iluzionistul, dar, din păcate, cititorii se identifică mult cu sentimentele tale, nu cu ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în decursul vieții, și cu toate astea, erau de-o varietate surpinzătoare. Fiecare părea o lume în sine, cu vîrsta, clima și peisajul ei. Unul era proaspăt, primăvăratic, altul bogat, înfierbîntat și văratic. Unele erau blînde sau furtunos autumnale, altele mohorîte și înghețate. O femeie stătea lîngă el și prezența ei îi permitea să admire aceste lumi în liniște, fără să dorească să le cucerească sau să intre în ele. O auzi oftînd și adresîndu-i-se: Aș dori să fii mai atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care se deschidea într-o peșteră mlăștinoasă, în care mici gemete înfloreau în întuneric ca niște violete. Erau mirosuri fetide și chiar un iz de bălegar. Rătăcindu-se, se întinse pe spate, simțind că și el este un peisaj, unul mohorît și plat din jurul unui turn care se ridica într-un cer întunecat, ca de plumb. Simți cum, în întunericul de deasupra, oamenii urcă și coboară din turnul lui, cum se leagănă acolo cu răsuflarea întretăiată și țipete scurte. Spera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
multă experiență sau posibil angajator) despre moralitate, societate și artă. Acesta este un procedeu care-i permite oricărui scoțian autodidact îpentru care a fi „pedagog“ este forma superioară de viață socială) să spună lumii ce gîndește despre asta; dar savoarea mohorîtă a acestor episoade amintește de trei cărți ale unor socialiști dezamăgiți care au apărut după al Doilea Război Mondial și care se concentrează asupra a ceea ce eu numesc dialogul sub amenințare: întuneric la amiază de Arthur Koestler, 1984 de George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el. Atunci m-am hotărât să-l schimb, să trec pe verticală și mi-am lăsat barbă. Când a ajuns destul de mare, am ras-o de pe jumătatea stângă a obrazului, împreună cu partea de mustață respectivă...“. Maria tăcea, privea în gol, mohorâtă, părea o femeie-copil, dar sufletul îi mirosea a câine mort. „Aveam planuri mari, fii atentă“, am continuat eu. „Așa, cu barbă numai pe o jumătate a feței, mă pregăteam pentru marea întâlnire de dragoste. Ții minte ? Veneam și pe la tine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
timp mici, iar balcoanele nu au apărut decît tîrziu. În privința obloanelor, acestea nu au trecut niciodată mai sus de primul etaj: dincolo de acesta, companiile de asigurări admit în unanimitate că vertijul sau dificultatea escaladării țin piept tenacității hoților. Aceste ansambluri mohorîte, supuse și ele unor condiții de acordare restrictive, nu oferă nici o înlesnire în privința posibilității de a locui aici. Ultima treime, din 1982 pînă astăzi, beneficiază de un progres semnificativ în ceea ce privește calitatea lucrărilor. Arhitecții par să se fi eliberat de inhibițiile
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pe care nu mi le închipuiam despre el. O fi fost un om mai vesel, în tinerețe, păcat că și-a ales o meserie care-l îmbătrânește. Pentru că rareori l-am văzut foarte binedispus. Dar parcă papa? Amândoi sunt mai mohorâți decât toți ceilalți oameni din jur. I-am dat lui Jacques Fântânile luminoase de la Universul și lui Nicu Miorlăitorul. Când să facem fântânile, iată că n-aveau instrucțiuni, așa că va trebui să trec iar pe la administrația ziarului să văd de-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o personalitate cu dificultăți în carieră). MUNTELE LUI SATURN muntele lui Saturn (se află la rădăcina degetului mijlociu): dacă muntele lui Saturn este bine reliefat (arată o personalitate serioasă); dacă muntele lui Saturn este mare (arată o personalitate cu dispoziție mohorâtă); dacă muntele lui Saturn este ușor rotunjit (arată o personalitate cu talent muzical); MUNTELE LUI APOLO muntele lui Apolo (se află sub inelar): dacă muntele lui Apolo este mare (veselie, sociabilitate, emotivitate, frumos), dacă muntele lui Apolo este obișnuit (persoana
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
candelă-o lumină cât un sâmbure de mac, Pe-a icoanei policioară busuioc uscat și mintă Împlu casa de-o mireasmă pipărată și prea sfântă. 675O beșică-n loc de sticlă e lipită-n ferăstrue, Pintre care trece-o dungă mohorâtă și gălbue, Cofa-i albă cu flori negre și a brad miroasă apa, De lut plină, rezimată stă pe coada ei o sapă. Pe cuptorul uns cu humă Călinaș cel mititel 680Zugrăvise c-un cărbune un clapon și un purcel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cuvântul tău Să mă bată Dumnezeu, De-oi călca porunca ta Să mă bată Precesta. Că de când, bade, te-ai dus Pană verde nu m-am pus, De când, bade, m-ai lăsat Haină albă n-am purtat, Ci am purtat mohorâtă Să-mi fie lumea urâtă. 23 - Poți tu zice mândră, zău, Că nu te-am sărutat eu? - Ba eu, bade, nu pot zice, Că ți-a fost gurița dulce, Că eu ședeam pe su poartă Și-ți dedeam gurița toată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în ceea parte, Ne plâng mamele de moarte. - Plînge-mă, mamă, cu dor, Că ți-am fost de ajutor De scos boii din ocol Și i-am mânat la ogor. Ogorul L-am brăzdat, Straie negre - am îmbrăcat, Nici negre, nici mohorâte, După cum îmi sunt urâte. Frunzuliță de - alămîe, La Ieși la mitropolie Este - un piseraș de scrie. Toată ziua scrie cărți, Noaptea le pune peceți, Le trimite-n toate părți. Bată-l focul pe maiorul Că mi-o soldățit amorul, Bată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din spatele biroului. Frumos camuflaj! stabili cu admirație Hedrock. Modelul tapetului nu era întrerupt cîtuși de puțin, uriașa armă cu explozie era perfect ascunsă îndărătul lui. Fără inelul său de explorare, n-ar fi descoperit-o niciodată. Brusc se simți mai mohorît. Își îngădui gîndul glacial si pripit că descoperirea lui nu face decît să-i confirme părerea pe care o avea despre acest om. Deci un adevărat tun ascuns în birou ― ce porcărie! Dosarul particular al lui Triner îl arăta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
căutau, pare-se, nici să nu se gândească la ce a fost. (...) ucigași atât de veseli și fără grijă, încât ai fi pus rămășag că niciodată conștiința nu le fusese tulburată de vreun gând de remușcare. Întâlneai însă, și chipuri mohorâte, întotdeauna taciturne" (Dostoievski, 1960, p. 14). Ca o alternativă a mediului carceral, dar cu efecte mult mai puțin devastatoare asupra personalității individului, serviciul de probațiune reprezintă o metodă cu un pronunțat caracter socio-pedagogic, un echilibru între consiliere și asistență. Fiind
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Occident". Da, toată lumea știe asta, în afară de morți. Rieux, dumneata știi la fel de bine ca și mine ce este. Rieux se gândea. Prin fereastra biroului privea umărul falezei pietroase care se sfârșea în depărtare deasupra golfului. Cerul, deși albastru, avea o sclipire mohorâtă care se îndulcea pe măsură ce după-amiaza înainta. \ Da, Castel, spune el, e greu de crezut. Dar se pare totuși că ar fi ciuma. Castel se ridică și se îndreaptă spre ușă. Știi ce ni se va răspunde, a spus bătrânul medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu informații reciproce și schimb de păreri privind unele probleme de creație literară. Vineri, 10 septembrie 2010. A trecut exact un an de la decesul mult regretatului OM și PRIENEN Gil Crăescu. Odihnește-te în pace, suflet altruist și nobil!! Vreme mohorâtă, cu ploaie. La ora 1630 plec la un consult oftalmologic. Sunt cam îndoit de sănătatea ochiului stâng, mă gândesc la o posibilă operație, cu grijile inerente. Medicul specialist mă asigură că nu-i caz de operație și-mi prescrie tratament
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]