978 matches
-
mereu în întârziere. Rosenman și Friedman (1974) au numit-o "boala grabei". Tipul B se constituie prin opoziție ca fiind mai relaxați, răbdători, calmi, muncind constant și fără a se simți sub presiune, cu o vorbire mai rară și mai molcomă. Dincolo de împărțirea didactică în două categorii opuse, realitatea nu se constituie atât de dramatic. Ambele tipuri se caracterizează prin trăsături comune diferența constituind-o că indivizii din Tipul A le manifestă cu o intensitate crescută, uneori excesivă (Rosenman et al
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
extreme, spectaculoase: iubirea este domoală, calmă, împlinită și nici măcar moartea nu naște spaime, fiind, mai degrabă, privită cu împăcare, ca un dat: Moartea e încuibată în / Șuierul planetei Pământ. Sincopele speranțelor - sau ale viețuirii depline, în general, - sunt înregistrate tot molcom: Prin sufletul nostru nu se mai vede / Ca printr-o fereastră prea veche... Nici timpul, în curgerea lui continuă nu-i provoacă eului liric lamento-uri, deși înregistrează cu neplăcere că prezentul trăirii e prea puțin și nu poți face
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
zece care conțin “Documente privitoare la istoria orașului Iași” de la 1408 la 1800; operă a profesorului universitar doctor Ioan Caproșu, membru de onoare al Academiei Române. Soarele, cu chip tomnatic, îmi zâmbea printre crengile aproape desfrunzite ale pădurii. Îi simțeam căldura molcomă care îmi făcea bine... Ajuns la vechiul meu culcuș, l-am găsit năpădit de ierburi. A fost nevoie de oleacă de muncă până să-l aduc la starea lui de odinioară... M-am culcușit precum o pisică și am început
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cetății”. ― Mai curios ca acum parcă n-am fost niciodată. Te ascult, dragule. ― La un moment dat în acea carte vorbeam despre șoseaua ce duce la Mănăstirea din Țarină trecând pe la Moara de vânt. Și spuneam: “De aici, calea curge molcom printre viile și livezile Șorogarilor - pe stânga și pădurea Ciricului - pe drapta. Ajunsă la digul lacului din vale, șoseaua cotește puțin și apoi urcă în serpentine ușoare spre Aroneanu. Înainte, însă, de a porni pe serpentinele Aroneanului, să intrăm pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fi rămas necunoscută, pentru bunul motiv că pasiunile fug de lumină ― lumina le omoară. ...Și acum să iau povestea de la început. Până când am intrat în cursul superior de liceu, viața mi s-a scurs liniștită, fără zguduiri, ca o apă molcomă de șes.. Nici o în-tîmplare deosebită n-a intervenit ca să-i modifice cursul. Aș zice că tot ceea ce am trăit eu, în linii mari, au trăit și ceilalți colegi ai mei. Așadar, o Viață anonimă, ca aceea a regnului vegetal sau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rupi pentru a privi ziua dintâi a altuia, de la care aștepți mai bine încă. In seara aceea, după ce Marcian cercase să corecteze tăcerile expresive, vorbind cu Drăgănescu, plecase mai devreme ca de 271 obicei, lăsând pe Elena tot așa de molcomă și distrată, li da impresia contagioasă a unei ființe cuprinsă în semisomn de un vis plăcut. Marcian nu se întreba care vis. Ea, neobicinuită cu fenomenele sensibilității, le suporta inocent și, vizibil, fără de controlul conștiinței de sine. Iar Drăgănescu abia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nimeni acum afară de preoți nu se mai ocupa de salutul de pe urmă. Odată ipnoza muzicei risipită, toți se strecurau lin spre ieșire. își reluau cu grabă bucuria zilei minunate. Indiferenți către ceremonie, o uitau repede și porneau ca o ceată molcomă spre primăvară. Automobilele așteptau lenoase. Nici un bufnet de motor, nici o claxonare nu turbura liniștea. Afară din biserică asistenții se opreau în curtea verde în grupuri domoale, care vorbeau de soare, de căldură, de muzică. Ieșind printre cei din urmă, Mini
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
zări un scafandru . Totul fusese atât de neașteptat, încât Codrin se gândi imediat la Robinson Crusoe . Își aruncă iarăși privirea către desișul copacilor , imaginându-și insule în care iubirea era curată , departe de orașe suprapopulate . Briza mării aducea valuri fine , molcome printre pietrele plajei . Nimic nu se întâmpla , totul părea în așteptare . Avea deja certitudinea că cineva se uita de undeva la el , apoi s-a întors la locul unde-și lăsase hainele, trăgând ușor cu coada ochiului. Se așeză întins
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Se opri și zâmbi în semn de scuză, cu gura pulsându-i ca a unui păstrăv. Weber îi oferi brațul - stângaci, arhaic, ceva ce nu făcea niciodată. Dădu vina pe Nebraska, pe acel iunie plat, uscat, plin de freamăt. Accentele molcome, fețele late, apatice, țărănești - atât de calcaroase și de ascunse - îl dezorientau, după zeci de ani în vârtejul brun și zgomotos al New Yorkului. Chipurile astea împărtășeau o înțelegere furtivă - a pământului, a vremii, a crizei iminente - care le izola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bucuriei sălbatice coborîte din cerul Întunecat și moale, Încărcat de zăpadă, a zăbovit În noapte, sălbatic, Întunecat și tainic, peste pămînt și peste tăcerea uriașă, mișcătoare, a orașului Încremenit În milioane de celule adormite, vibrînd veșnic În noapte la sunetul molcom, Îndepărtat și puternic al timpului. Și m-am contopit prin cunoaștere și viață, cu o Încredere de neclintit, cu marea familie a celor care trăiesc noaptea, Îi cunosc și-i iubesc misterul. Am cunoscut toate bucuriile și chinurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
spuse tînărul cu abilă nevinovăție. — Nu! strigă fata neîncrezătoare. Doar nu vrei să spui că e... și Începură să-și vorbească pe un ton scăzut, curios, tainic, vesel, iar În cele din urmă se auzi glasul tînărului, cu gîlgîitul său molcom: Ah, nu știu! E doar un caz ca multe altele! Se Întîmplă și la case mai mari. Nu zău! strigă fata scoțînd un țipăt și rîzÎnd neîncrezătoare. Știi precis că n-a făcut-o! Mai ales după ce a spus atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
glumești nici măcar o clipă. Apoi apare pe trotuar o fată drăguță și blîndă, vioaie, simplă și plăcută la Înfățișare, Împodobită de o pată de culoare aprinsă - o eșarfă roșie sau albastră, o pălărie nostimă - cu părul delicat răsfirat În vîntul molcom, cu ochii adînci și limpezi strălucind ca ochii pisicilor, plini de forță și vigoare, cu șoldurile delicate legănate În mersul prelung și sigur, cu sînii dansînd ritmic la fiecare pas, cu un zîmbet blînd și reținut ce-i Înflorește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de muște, bucurie și groază, ne-am gîndit mereu la tine, mîndră stradă! Și seara, vom călca pe covoare moi și luxoase În mijlocul veseliei, căldurii și fericirii scînteietoare din Încăperile mari și luminate ale nopții, pline de acordurile plăcute și molcome ale viorilor, acolo unde cele mai frumoase și mai Îmbietoare femei - preaiubitele fiice ale negustorilor, bancherilor, milionarilor sau văduvele tinere, bogate frumoase, iubitoare și singure - trec cu pas ușor, mîndru și legănat, cu o expresie de duioșie superficială pe chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stînca de lîngă el, și cînd Lanark se așeză, se sprijini de el și amîndoi priviră îndelung în zare. în ciuda înălțimii la care se aflau, marea era doar o linie moale și neagră la orizont. Pînă la ea erau dealuri molcome, care făceau loc pășunilor și fîșiilor de pădure cu paravînturi și cîmpuri cu recolta pe jumătate strînsă în văile dintre ele. Lanark și Alexander erau cu fața la o pantă abruptă, care ducea direct spre un oraș cu acoperișuri roșii, străzi întortocheate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Când așa-i menit din vechi? Că, să vezi, și-mpărăteasa... De... atîta-ți spun acuma, Taci, da ochi-ți ai de pază, Că ce-i fata, ce-i și muma! E și-un alt metod, ți-l sfătui, Să taci molcom, să îngădui, Fă-te că nici știi... n-ai treabă, Tu să-i faci frumos tabietu-i Și-ncolo să-ți vezi de treabă. 72 {EminescuOpVI 73} {EminescuOpVI 74} {EminescuOpVI 75} Deci Miron o ia de mână Ș-o arată pe la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
timp de 2 minute. Împreună cu o felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste iarnă, parfumul butucilor din soba înaltă de porțelan, tutunul auriu prizat dintr-o tabacheră albastră, mirosul călimării cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
alături de franzele proaspete, făcute cu drojdie, iar oamenii mănîncă icre negre și pâté de foie gras, cu paharele umplute și răsumplute de un chelner zîmbitor. Wakefield Întinge o bucată de pîine În ulei. Ferestrele largi Înrămează un peisaj cu dealuri molcome acoperite de vii și livezi de măslini. — Totul, cu excepția caviarului, este făcut În casă, spune o voce voioasă, cultivată. Măsline, struguri, portocale, vin, ficat de gîscă. Vocea aparține unei femei cu un păr ca aluna, brăzdat de șuvițe argintii, adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îmi sunt ochii plini, de umblat umblu ca fiecare: când vinovat pe coperișele iadului, când fără de păcat pe muntele cu crini. Închis în cercul aceleiași vetre fac schimb de taine cu strămoșii, norodul spălat de ape subt pietre. Seara se-ntîmplă molcom s-ascult în mine cum se tot revarsă poveștile sângelui uitat de mult. Binecuvânt pâinea și luna. Ziua trăiesc împrăștiat cu furtuna. Cu cuvinte stinse în gură am cântat și mai cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Apa era gheață, nu alta, numai bună să-ți facă pielea de găină. În timp ce mă spălam, am mormăit: - Dacă tu trebuie să mă-nveți ceva, atunci și eu trebuie să te învăț pe tine. - Ce vrei să spui? A râs molcom. - Pari o omidă. Am să-ți arăt cum poți să devii mai puțin urât. Mi-am privit pântecele moale, mușchii fleșcăiți din pricina viciilor și m-am rușinat. III Când am revenit în odaia mea, m-a întâmpinat un băiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
treisprezece ani, slab, cu părul castaniu și creț, cu nasul mic și turtit, fața rotundă și plată, privirea fixă. Mi-a spus că se numește Lucio, fiu al lui Paolo, și că Faroald i-a poruncit să mă slujească. Vorbea molcom, găsindu-și cu greu cuvintele. I-am cerut o oglindă, și mi-a adus una mică de argint, veche, dar bine polisată. Mi-am ras barba neagră și țepoasă, care îmi făcea pielea feței și mai oacheșă. Eram deosebit de mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
avut piciorul plat sau precum gâștele. După ce și-au dat seama ce hram purtam, și-au văzut nepăsători de treabă. Unii pregăteau găteje de crăci groase, alții le potriveau în grămezi, după care le acopereau cu pământ. Unele movile fumegau molcom, ca niște mici cratere. Meșterul ne-a însoțit până la o colibă cu acoperișul plat. Nu avea ferestre, ci doar două găuri pentru fum. Vatra era întocmită dintr-o împrejmuire de pietre fixate în pământ. Ușa însă părea solidă, întărită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ies și-ai să vezi ce repede se schimbă soțul tău. Apoi am să revin. Ești atentă? - Sigur, iubirea mea. Zogru a ieșit fulgerător și, în timp ce se chinuia să-și imagineze uimirea ei, l-a auzit pe Alecu Moruzi spunând molcom, în timp ce-și mângâia smocul de păr din creștetul capului: - Nu știu de ce stăm să vorbim tâmpeniile astea, care nici eu nu știu de unde îmi vin. Mai bine spune-mi exact ce ți-a spus nefericitul acela de Ianache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
alungau spre casă. Fructe dulci-amărui o desfătau în zile cu dogoare năucitoare, la popasuri de sfat cu Regina furnicilor sau cu Melc codobelc. Ierni cu omături de diamant îi sărutau obrăjorii rotunjori, mușcați de viscolul năprasnic. Și timpul își torcea molcom anii prin lume. Și copila s-a trezit deodată... alta. Rochița și ciorăpeii au rămas demult în dulapuri uitate de vreme. Și ursulețul trăiește în colbul amintirilor vechi. A fost odată ca niciodată... o fetiță. Fetița aceea am fost eu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
neînțelese, exilate vieți de poet - pulbere de stele în suflet de înger închis în josnica piele de om. Sacrificat pentru a fi neînțeles, el este armonia din natură, căci există armonie în natură, precum sufletul poetului se leagănă după vântul molcom care apleacă umilul fir de iarbă, în timp ce toți ceilalți ar vrea să-l izbească până ce stă cu capul plecat; precum omul inspirat din natură este și el retezat odată cu căderea ultimului trunchi de copac iar mintea sa debitează din nou
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așa, ca să mă zădărească. La fel mă zădărî și În ziua aceea, căci luă un fir de iarbă și se apucă să-l muște, privind În zare. Dar, până și asta era frumos. Era cald și se pornise un vânt molcom. Părul lui Moru, rar, cenușiu și lung, flutura ușor și știu, of, of, cât de bine știu că odată, cândva, niște oameni vor pune un om asemenea lui Moru, să stea pe o pajiște cum era cea pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]