996 matches
-
și poate, mai ales, cea nescrisă, recomandă primirea în Academia Teatrului a minunatului George Banu. N-a trăit degeaba, a văzut mult și a simțit frumos, iar întâlnirile cu el sunt în mod sigur în anticamera marilor evenimente. Așa cum stă, molcom și puțin cărunt, ascunde în ființa lui lama necruțătoare a criticului de temut dar și entuziasmul copilăresc al primului sărut. Adică gata de a se îndrăgosti instantaneu atunci când simte că în apropiere se prezintă capodopera. Ion Caramitru * * * În ceasurile lui
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
Tablou de vînătoare). Imaginația ultrabogată pare a se învîrti pe loc precum o elice, asocierile se succed cu o viteză prin care transpare miracolul vieții într-o necurmată, incomensurabilă proliferare: "pe timpan grauri sonori își făcuseră culcușul/ și un cîntec molcom susura din ramuri de diamant/ sub membranele translucide/ densitatea și zborul se desprindeau una de alta/ prin cromozomii sticloși orbecăiau mesageri cu făclii/ flacăra olimpică tremura într-un corp ce se plăsmuia sub ochii noștri/ vătafii lentilei ne biciuiau cu
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
înapoi cu aceeași larghețe a boiernașului de modă veche cu care Bârzoi își recuperează fetele împinse în greșeală de visele Chiriței. Și, schimbând ce e de schimbat, cu superioritatea mărinimoasă a Zoei față de fostul ei adversar. E aproape înduioșătoare stingerea molcomă a unui conflict care părea fără leac, într-o comunitate mică, în care toți se cunosc și toți se regrupează. Iorgu e gata să se însoare cu fata care-i era sortită, franțuzita lui fostă consoartă, emancipată la Cernăuți, își
Scrisoarea lui Iorgu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5796_a_7121]
-
cu un lexic normal. Neavînd repugnanță de ton, n-are predilecție pentru asprimea polemică, și neavînd schimbări de ritm, nu atrage cititorul prin accelerări prozodice. Totul curge lent în matca unor fraze lungi și diluate. Autorul scrie clar, cristalin și molcom, fără obscurități sau tente cețoase. Un metronom didactic tratîndu-și impecabil tema pe care o are sub ochi. Spuneam că o carte în care se vorbește despre onoare, caracter și datorie e condamnată la a nu fi luată în seamă. Autorul
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
Ș-apoi cine poate tăgădui că Stănuță vătășelul și baș-paznic de noapte al Batiștei nu este îndelicat cu toată lumea? - O să-ți dea îndelicatețea pîn pele, zise cîrciumarul”. Muntenismele pașoptiste reapar, parodic, în Levantul lui Mircea Cărtărescu: „Părînd piepțeni trecuți molcom printr-un păr împarfumat”. Evident, prezența sau absența prefixului a produs și cuvinte diferite sau măcar specializări parțiale (a muia/a înmuia, a roși/a înroși etc.). Am arătat altă dată că frecvența prefixului e mare în limbajul religios (a
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
meridianele pe care l-au purtat aripile confecționate din pînză de in, întinsă frumos pe șasiuri cu pene, sau din panouri de lemn casetate halucinant, și privirile ațintite hipnotic pe zenit. Adică a rămas bănățean și în ceea ce privește obstinația, tenacitatea aceea molcomă și definitivă, și în ceea ce înseamnă goana după absolut, captivitatea mistică în idealitate, oricum ar fi ea camuflată pentru privirea vulgară. Și iată cum a început un implacabil circuit al telefoanelor! Silviu Oravitzan sună și mă somează blajin să-i
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]
-
nedrept în umbră. Cartea cea nouă a lui Leon-Iosif Grapini dintr-o astfel de frustrare s-a ivit („stârnit de finalurile incitante, ambigui, suspendate, mi-am imaginat altele, diferite”), la care se adaugă o anume poftă de joc al Puterii, molcomă, de ardelean serios, dar și încercarea puterilor pe stiluri străine. Horia Gârbea, care escortează volumul, se recunoaște și el ispitit când și când de un asemenea experiment. Fiecare proză-pretext a fost mai întâi o preferință de cititor, o iubire. Intervine
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
Numai la Turnul lui Sever/ Era o liniște sub cer/ De câine mort demult stingher/ Și am plecat de frică". Elaborată în orașul care mai păstrează piciorul podului lui Traian și turnul lui Sever, lirica d-nei Ileana Roman are curgerea molcomă, dar cu ochi iuți a fluviului pe care autoarea îl contemplă, cu reflexele soarelui în undele mereu altele.
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
toate aceste măsuri nu sunt altceva decât pași importanți pe drumul spre UE presărat cu garoafe galbene, trandafiri albaștri și, ici-acolo, parcă și câte-un mănunchi de beladone. Deocamdată virtuale... Abia după o vreme îl aud pe Haralampy zicând molcom: -Bade, știi că eu sunt fericit ? Și se repede la televizor, și îl strânge în brațe până când râsul degajat-optimist al domnului Președinte Băsescu, zice el, îi sună în auz ca un Adagio de Albinoni învârstat cu beethoveniana Für Elise. Bine
Marșul ,în și spre U.E" în acordurile F.M.I. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11551_a_12876]
-
lui, nici poza lui de artist iritat. La ora actuală, succesul există, în general, pentru cărți proaste sau foarte proaste. Premiile literare sau celelalte manifestări ale succesului sunt distribuite de gașca din "mainstream", râul acela de plictiseală care a curs molcom prin mijlocul literaturii americane din anii '50. Ultimii scriitori într-adevăr iubiți, deci cu succes, au fost cei din generația Beat: Allen Ginsberg, Gregory Corso, Jack Kerouac, William Burroughs. Singurul dintre ei încă în viață este magicul Lawrence Ferlinghetti. Iubiți
Andrei Codrescu "Voi îmi hrăniți spiritul" by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11801_a_13126]
-
vieții vecinilor din dreapta vilei de peste drum și nici în peisajul aparent imobilizat. O liniște letală părea că înghițea strada noii mele locuințe. Totul era calm, imuabil și lipsit de inedit, nimic nu avea forță să aducă vreo schimbare în peisajul molcom al apartamentului. În acea dimineață, m-am așezat curmeziș în confortabilul pat care ocupa un perete întreg, răsfoind paginile ziarului "Dimineața" cu totul întîmplător, fiindcă evenimentele notate în paginile lui nu mă interesau. Și deodată interesul meu se trezi ca
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
depășire". Ceea ce presupune un, dacă vreți, "sadism" față de sintaxa unanimă și de obștescul material verbal. În care el, poetul, tăia ca-n carne vie. Verbul din urmă e la imperfect pentru că, azi, Adrian Bodnaru, fără să fie mai blajin, mai molcom, mai netăios, mai puțin... tmezo-hiperbatic în ceea ce privește scriitura, va fi trecut din geometrismul cutărui stil cvasi-cubist, constând în angularități, în colțuri, muchii, unghiuri (ba chiar unghii!), într-o Kugelgeometrie mai blândă, în care prevalează sfera, ovalul, curba și voluta, sinuozitățile sau
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
spirt -/ asta la început/ (și atunci ar fi trebuit eu să-i dau foc - poate că aș fi incendiat cu el/ pălăria lui Mincu,/ mustățile lui Cărtărescu,/ arca lui Manolescu -/ Cistelecan nu s-ar fi ars,/ ci ar fi aprins molcom, ardelenește,/ o țigară Gauloises Blondes/ de la vâlvătaie)” (p. 7). În celelalte pagini (o sută opt cu toatele) denundând, cum singură spune, acest nucleu, Crista Bilciu devine poetă. În sfârșit, un challanger este George Nechita (n. 1974). Descoperit de Svetlana Cârstean și
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
o delegație a Asociației Culturale România-Israel), Franța (însoțind corul "Angeli"), Olanda și Norvegia (într-o vizită profesională, ca om de televiziune și radio), notele de călătorie ale lui Grigore Ilisei se revendică, în multe privințe, din proza să; frază curge molcom, sadovenian, autorul nu se grăbește deloc, textul și privirea calificată așteaptă "încărcarea cu o anume stare de spirit". Călătorind și notînd ceea ce vede, Grigore Ilisei evocă, în fapt, isi elaborează textul; starea de spirit specială, instalată la primul contact cu
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
neputință a ta. (tace trist) Și prin ce să te exprimi? Prin sunet, care este o umbră decăzută, o formă căzută În haos, o destrămare a substanței și a formei? (mică pauză) De aia Îmi place piatra. (gândurile Îi curg molcom, tace un timp, oftează) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (privind În zare, cu o expresie de milă pe chip) Să mulțumesc Domnului că sunt sculptor. (i se aude respirația obosită) De fapt de ce să-i mulțumesc? (după un timp, pe drum se aude
Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
experiența expresiei se transformă, cu o fervoare extremă, într-o operațiune de izgonire a demonilor. Desigur, nu puține dintre aserțiunile lui Virgil Ierunca sunt în măsură de a șoca spiritele, zguduind ierarhii prestabilite sau stabilite fără discernământ în virtutea unei inerții molcome. Așa se întâmplă cu pamfletele lui Virgil Ierunca (Suflete moarte și suflete captive, Un optimist: Răspuns lui George Călinescu, Tudor Arghezi: un gâdilici de Curte Veche, Schimbarea la față a lui Tudor Vianu, Mihai Beniuc la avangarda poliției, Geo Bogza
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
un suc și-un vin în colțul ispășirii lumea poate ar deveni mai bună pentru o noapte pisicile albe-ar aluneca atunci pe bordura scării în spirală ca fulgii din poveștile copilăriei în poala morții și s-ar topi torcând molcom sub mâinile ei prelungi până în umbra nostalgiilor care încă ne mai veghează la masa rotundă din centrul vechi al orașului cufundați în briza densă a celuilalt ca-ntr-un graal pentru câte vieți? o musculiță de oțet abia născută și
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
ochilor: "dimineața cîteva picături de apă pe față pînă/ să vezi chipul Pușei apoi pantofii și drumul/ printre ei în căutarea singurătății drumul/ spre casă spre tine/ cu tine mergînd aerul de sub nări și puțină/ lumină din față rostuind pașii molcomi/ în același cerc însetat de liniște". Marin Ifrim - Poeme, Editura Tempus, București, 2003, 68 pag. Grigore Șoitu - Addenda, Colecția Poeții Urbei: Poeții Constanței, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, 100 pag.
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
am stat în strana Sionilor de la Sf. Silvestru am avut senzația că mă aflu într-un stomac, într-o burtă întunecoasă pusă pe digerat - totul se topea, lumina, ceara, dumicații. Eram îmbăloșat, înmuiat în secreții, supt; slujba popii mă rumega molcom. Acum îl am la ceai, abia așteaptă să mă bage și pe mine sub patrafirul de spovedanie; soarbe zgomotos din ceașcă, vorbește gâjâit și miroase greu, comme une bęte de somme. Îmi lămurește personal expresivitatea teologică a semnului dumnezeiesc de la
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
în Bucureștiul interbelic este, fără îndoială, un roman cu totul special, o proză de evocare și de idei în care un oraș întreg se reflectă pe sine ca într-o oglindă parabolică, apoi se așterne la picioarele Ioanei și toarce molcom, ca un motan uriaș. Păcat, însă, că Ioana Pârvulescu, ale cărei daruri i-ar putea umple de invidie și pe cei mai generoși dintre noi, s-a născut tocmai în anul ei de naștere și nu s-a născut mai
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
pregăteam monografia închinată soțului ei, Dinu Pillat. Am petrecut multe după-amieze în apartamentul primitor din Drumul Taberei, înțesat de fotografii, de flori și de trilurile canarilor. Am ascultat-o fermecată ore în șir, uitând adesea să mai iau notițe, vorbind molcom despre o lume dispărută, o lume a tihnei și a normalității pe care încerca să o învie pentru cei care nu o cunoscuseră. Deși totul pornea de la Dinu și se întorcea tot la el, mi se perindau prin fața ochilor zeci
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
absida unei catedrale... Visul i se adeveri; mătăsurile zăceau neclintite în finestre. Doar marea torcea tăvălindu-se la piciorul lui. Erea o chemare continuă, pe care o avusese în scoica urechii de mai-nainte de-a se naște. O unduire molcomă care-i îndulcea și cele mai crunte furtuni. Pentru el, singurul cîntec de leagăn fusese clipocitul apei. De cîte ori plec den preajma ei; devin chiar eu vreun deșert..." Și chiar atunci cînd sorț potrivnici îl trăgeau în interiorul uscatului, Thalassa
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
piept toată sarea tămîioasă ce se ridica din vălureala apelor. Undeva, discret, un hoit se desfăcea legănat într-o eternitate de tandrețuri. Închise ochii. Întunericul cobora înmiresmat de dîra putreziciunii - dulceagă și obosită ca o iubire neterminată. Apoi se așternu molcom pe cea mai înaltă stîncă. Și se lăsă o lungă vreme sub gymnopediile lui Satie. O clisă perfectă în care se afunda uitînd orice; uitînd. Și fiecare bătaie a pianului erea o mîngîiere apăsată-n trupul lui. Și fiecare pauză
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
da glas. Dar el privi, în noapte stând, Fereastră ei în zid tăiată; De-o candela e luminată, Un oaspe parcă așteptând ! Și , iată, prin tăcerea lină, Cingarul, zumzetând, suspina ; Din cântec sunete se scurg, Asemeni unor lacrimi curg ; Curg molcom, unul după altul, Si cântecul cernea mister, De parcă născocit în cer Fu pentru-acest pământ stingher ! Vre-un înger, au, lăsând înaltul, Ca vechi prieten a-nceput Să-i cânte-aici despre trecut, Voind să-i potolească dorul ?... Tristețea dragostei, fiorul
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
toate fluidele corporale și dejecțiile imaginabile intrau în tabloul general și personal. Căminul lui Andrei Doboș, dimpotrivă, pare un mic paradis. Nu este un loc al singurătății "colective", dramatice, un cadru constrângător și respingător în aceeași măsură. Aici colegii discută molcom, beau gospodărește și se tachinează blând. Lobonțiu începe să zică ceva, Carmen are niște "pantaloni de pijama mișto/ așa nu-știu-cum/ plinuțo-delicați cu picățele", iar Filip, Derevlean și omul nostru stau "ca - hă hă hă - boii/ lângă cafele". Filip e "cel
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]