873 matches
-
Țăranul, Bețivul, Vrăjitoarea, Căposul satului, Tănase, Moș Mitruț cu un fel propriu de a înfățișa categorii sociale, tipuri care se întipăresc în memoria iubitorului de artă. Ne aflăm în fața unui artist autentic care reprezintă cu cinste creația valoroasă a plaiurilor moldave. Nu ne rămâne decât să-l felicităm sincer pentru ceea ce face, dorindu-i buchet de izbânzi în anii care vin !”( Prof. Constantin Alexandrescu, Directorul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Argeș.) „...Costică Iftinchi cultivă mai ales linia clasică
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Sar precum gazela peste premiile palmate ale lui Porumboiu și - oh, zei! - Mungiu, mai fac un salt peste poliromism și suplimentism, cu armata lor de tinerime scriitoare și editoare, căci deja întrevăd ce legătură e între toate astea și duhul moldav. Dar mă împiedic de o întâmplare despre care aud că va face valuri în chip de megamanifestare literară, și anume European borderlands, implantat anul acesta la Iași de o echipă laipțigheză. Ce să caute nemții în Moldova, când nu există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
să facem și noi“ <footnote „Analele Universității «Ștefan cel Mare» Suceava“, seria Filologie, A. Lingvistică, T. VIII (2000-2002), p. 136. footnote> . Această stare de lucruri poate explica afirmația pe care o făcea D. Caracostea în 1941: „graiul basarabean este graiul moldav de acum un secol netrecut prin prefacerile datorite limbii comune“ <footnote Ibidem, p. 140. footnote> . Procesul de armonizare a vorbirii moldovenilor din Basarabia cu limba română literară a cunoscut, după revenirea Basarabiei în interiorul granițelor statale românești, un ritm foarte rapid
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
niciodată deputat, dar a jucat un rol crucial în prăbușirea "regimului carlist". El era fiul Elisei Brauner, fiica cea mai mică a unui imigrant bavarez și a lui Ion Zelinski, cu ascendență poloneză, profesor de liceu într-un mic oraș moldav. Născut în 1899, Cornelius Zelinski devine Corneliu Zelea Codreanu trei ani mai târziu, când tatăl său și-a schimbat numele, adăugându-și-l pe Codreanu un apelativ bine ales, amintind de pădurile montane atât de dragi românilor. În familia sa
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
un om care ține locul directorului. Cei ce ajung la înțelepciunea suplinitorului sunt cu adevărat puternici" (p. 55). Dar să rezumăm în câteva cuvinte această frumoasă poveste de dragoste și de speranță. Daniel Durban se retrage în liniștea unui sat moldav ca profesor suplinitor. Aici, prin comportamentul lui firesc, curajos și încărcat de omenie, aduce un suflu nou colectivului didactic sufocat, parcă, de aerele dictatorial-directoriale ale lui Tomina. Pe parcurs (continuitatea și discontinuitatea epică valoroase) aflăm că personajul e medic și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o discuție cu dânsul, ori în jurul dânsului, este un adevărat banchet intelectual. Dl Th. Codreanu se arată constant o personalitate rectilinie, străbătând vremurile și vremile cu seninătatea intelectualului stăpân pe instrumente și cu mintea limpede; din Ibrăileanu crește, pe plaiurile moldave, acest tip al intelectualului român ferm și inflexibil (deși îl găsim, mai jos în timp, la Alecu Russo, de pildă, ori ca încăpățânată persistență în negație de mic boier la C. Negruzzi). Cartea de față nu poate fi înțeleasă mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Lamparia" Cred că Theodor Codreanu, finul analist al fenomenului literar contemporan și unul dintre puținii cercetători obiectivi ai eminescianismului, face o figură aparte în peisajul spiritual bulversant al momentului. El își gândește și scrie cărțile în mica sa așezare moldavă, Huși, departe de bătăliile aprinse de pe scenele literare și din culisele acestora, ceea ce nu înseamnă că ar fi străin de mizele dacă nu și de efectele acestora care animă asemenea înfruntări. Dintr-un interviu recent publicat la Chișinău reiese, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2007 Lucian VASILIU Literatură de... Huși De câte ori se întâmplă să "descalece" prieteni scriitori din Maramureș (Gheorghe Bârlea, fost prefect; publicistul-poet Gheorghe Pârja; poetul-director de bibliotecă Echim Vancea ș. a.), aceștia ne oferă în dar un șip cu licoare declarând, șugubăț: "Voi, moldavii, îl aveți pe Ion Creangă... Noi, maramureșenii, vă aducem... literatură de... Creangă!" (adică, pre limba noastră boem-artistă: horincă, pălincă, țuică transilvană). Dinspre Hușul episcopal ne sosesc nu numai mesaje cu eticheta "Busuioacă de Bohotin" sau "Zghihară" (pentru întărirea spiritelor, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
merit decât pe acela de a se fi născut în Capitală sau, cel puțin într-un mare centru județean, îi iau peste bombeu pe cei care trăiesc în locuri mai puțin la vedere cum, bunăoară, este mai sus pomenitul oraș moldav. Că mulți grei ai culturii și științei românești s-au născut ori au trăit acolo, nu contează pentru cei ce se simt bine și plini de importanță emițând asemenea sentințe. În ce mă privește, un locuitor al Hușilor mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Stalin trezise în suflete iluzii pe care începeau să se reazeme speranțele obosite și speriate. Revenirea la viața spirituală firească și reînnodarea firului vieții artistice românești, rupt cu brutalitate în anul 1947, păreau pentru mulți iminente, mai puțin poate pentru moldavii sceptici. Eram invitat, în acei ani cu o prietenie frățească, să iau parte la întâlnirile scriitoricești ținute acasă la poetul Ion Larian Postolache, în Căuzași, strada Dobroteasa 1. Pe Ion Larian Postolache, cu douăzeci de ani mai vârstnic decât oaspetele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Eminescu, cel care proiectase cu aproape jumătate de veac înaintea sa situarea poeziei în trans-logic și trans-lingvistic; nu întâmplător Codreanu îl situează pe Nichita Stănescu în proximitatea lui Barbu, prin aceeași materie translingvistică, prin necuvânt. Iată cum argumentează criticul moldav punctul de vedere: "(...) scrierea originară este translingvistică, iar poezia, ca scriere originară, nu face excepție, însă cei mai mulți o reduc la o artă a cuvântului. Este și marea eroare a poeziei moderne, de care Nichita Stănescu a încercat să se delimiteze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
revista „Păreri” - la ziarul „Steagul roșu” - 1932 - 1949, Iași, 2007, Editura PIM, Iași, 274 p. * Mari personalități ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene -1870-2008, Ediția a II-a revăzută și adăugită, Ed. PIM, Iași ,471 p. * Personalități moldave, Iași, 2008, Editura PIM, Iași, 591 p.* * Bucovina în presa vremii (Cernăuți: 1811-2008), ediția a II-a aniversară (90 de ani de la revenirea Bucovinei la patria mamă România în 1918), Iași, Editura PIM, 552 p. * Bucovina pământ românesc, presa din
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
despre „Bârladul în presa vremurilor" și articolul lui Liviu Flondor scris în revista „Lumina" despre „Jurnalul" lui Mihail Sebastian; Petru Bejinariu, în „Crai Nou" Suceava nr.2729, 6 mai 2008 și „Ziarul de Iași" din 30 aprilie 2008, despre „Personalități moldave"; Serghei Coloșenco, în „Academia Bârlădeană" nr.2/2008, „Profil Ion N.Oprea"; Constantin Ostap, în „Observator" Tecuci nr.672/30 septembrie 2008 și „Pagini medicale Bârlădene" nr.128-129/2008, p.22, despre „Pasiune și modestie" la Ion N.Oprea"; Constantin
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
iulie 2008; revista „Orizonturi" nr.ll,12 septembrie 2007, medalion despre „Hușul în presa vremii...": revista „Minimum" Tell-Aviv nr.253, p.53, prezentarea cărții „Bârladul în presa vremurilor iar la p.59publicitate a ei; „Orizonturi" nr.14, mai 2008, „Personalități moldave", p.16; revista „Academia Bârlădeană" nr.2(35), 2002, „Semnal" la „Carte... Omagiu mamei"; revista „Prosaeculum" Focșani nr.4 2009, p.89 editorial „Reprezentația începută", publicat și în volumul „Carte..." Editura PIM Iași, 2009, p.136 141.; „Academia bârlădeană” nr.
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
martieaprilie/2007, p.26-30. *Presa răducăneană de-a lungul vremii... nr. 68-76, noiembrie 2007aprilie 2009. *Învățătorul Mihai Pop din Răducăneni, autor de manuale școlare, nr.77, iunie 2009 - 79, septembrie 2009. *Hora de la Răducăneni, nr.80, noiembrie decembrie 2009. *Personalități moldave - Constantin Negri, nr.81, ianuarie/februarie 2010. *Carte de suflet - Liniștea spaimelor, de Elena Olariu, nr.82, martie-aprilie 2010. *Steagul românesc de la Drezda la școala de la Răducăneni, nr.83-84, mai-iunie 2010 - iulie/august 2010. *Lumânărică, Sfântul Ioan de la Tutova, nr.
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Loukarios, prin scrisoare semnată de el însuși și de alți 13 sau 14 mitropoliți și încă de 16 sau 17 demnitari bisericești. Această scrisoare sinodală trebuia să stea la baza discuțiilor teologice, propuse de mitropolitul Movilă. Acesta, fiind de neam moldav și prietenul domnitorului Vasile Lupu, l-a rugat pe domnitor să ofere ospitalitate în capitala sa delegaților ruteni din Kiev și celor ai patriarhului Parthenios. Vasile Lupu, de care depindea întreținerea tuturor patriarhilor Bisericii grecești - după cum se exprima ginerele său
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
demolat în 1831, nou-înființata școală publică a reușit să atragă, în 1833, doar cinci elevi! În același timp în care cele două școli grecești din oraș educau peste o sută, dintre care mai mult de jumătate erau români. Nici autoritățile moldave nu erau scutite de competiția școlilor private, care reușeau să încorporeze un număr însemnat mai mare de elevi decât o putea face învățământul public. Regulamentele școlare pentru cele două principate nu conțineau nicio prevedere despre învățământul elementar rural, astfel că
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În Moldova, situația școlilor, a elevilor și a învățământului în general nu a avut o evoluție similară celei din Țara Românească. Școlile rurale, organizate pe cont propriu de săteni, se zbăteau cu dificultăți materiale, precum și cu un absenteism major. Autoritățile moldave încearcă redresarea situației prin promulgarea în 1841 a Regulamentului școlar care stipula înființarea de școli sătești pe cheltuiala țăranilor. Or această prevedere nu era deloc încurajatoare, iar efectele legii au fost sever limitate de neimplicarea financiară a statului în mediul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
altă notă distinctivă a istoriografiei romantice promovate de Kogălniceanu este subiectivizarea istoriei. Această urmare este, în fapt, corolarul care derivă cu necesitate din injectarea naționalismului ca vector al istoriei românilor. Comparând importanța istoriei universale cu cea a istoriei naționale, istoricul moldav optează fără ezitare pentru cea de-a doua. Inima mi se bate când aud rostind numele lui Alexandru cel Bun, lui Ștefan cel Mare, lui Mihai Viteazul; dar, domnilor mei, și nu mă rușinez a vă zice că acești bărbați
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
relatate ca impresionante pe planul curajului și bărbăției, nu sunt încă injectate cu semnificații naționale. Același tipar este reperabil și în cazul Manualului de istoria principatului Moldavei, publicat câțiva ani mai târziu de către Ioan Albineț (1845). Lucrarea tratează exclusiv trecutul moldav, folosind ca modalitate de partiționare a trecutului aceeași schemă periodică în trei reprize: vechi-mediu-nou, pe care o regăsim și la Aaron: a) istoria veche, care debutează de la cele mai vechi întâmplări ale Daciei, încheindu-se cu momentul întemeierii statului Moldovei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe care o regăsim și la Aaron: a) istoria veche, care debutează de la cele mai vechi întâmplări ale Daciei, încheindu-se cu momentul întemeierii statului Moldovei prin venirea lui Bogdan Dragoș; b) istoria de mijloc, fixată temporal între fundarea statului moldav odată cu Bogdan Dragoș și domnia lui Ștefan VI; c) istoria nouă, întinzându-se de la Bogdan IV până la Ieremia Movilă, cu domnia căruia se închide narațiunea istorică. Funcția simbolică a conducătorului pe care o joacă Mihai Viteazul pentru "prințipatul România" în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acesta nefăurind o unitate de mult visată, ci acționă în numele și sub pavilion german: "Michaiu Eroulu se facu acumu sî domnulu Ardealului cuprinsu in numele imperatului Rudolfu" (Moldovan, 1866, p. 59). Cât îl privește pe Ștefan cel Mare, nucleul panteonului moldav, acesta nu este nici măcar menționat în manualul de istorie a Ardealului, la fel cum nici Iancu de Hunedoara nu prezintă nici cel mai mic interes pentru Albineț în manualul de istoria a Moldovei, ori pentru Aaron în cel al istoriei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
manieră întregul cortegiu de figuri eroice au suferit un proces de metamorfozare identitară. Din domn al Moldovei, Ștefan cel Mare a devenit mai întâi domn al Moldo-României (Albineț, 1845), pentru ca în perioada postpașoptistă tranziția să fie finalizată, acesta pierzând identificarea moldavă. c. Unitatea politică. Primul sudaj teritorial-instituțional presupus de idealul unificării politice a românității într-un singur stat național unitar s-a realizat în 1859 prin unirea principatelor danubiene. În ciuda acestui succes repurtat de naționalismul autohton, exista larga conștiință a "îmbucățirii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Laurian (1862) [1859] îi atribuia lui Ștefan cel Mare mobiluri unioniste: "În annulŭ Chr. 1470 Stefanŭ [cel Mare] formâ planulŭ de a scóte pre Radu din România, și de a uni amîndóue principatele suptŭ domnia sa" (Laurian, 1862, p. 60). Identitatea moldavă a lui Ștefan cel Mare devine subordonată identității românești, aceasta din urmă dobândind întâietate, după cum reiese din concepția exprimată de istoricul V.A. Urechia în manualul Istoria Românilor din 1862: O nouă eră se deschide nu numai Moldovenilor, dară tuturor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe frațiĭ noștri de acolo și să unéscă acea țéră cu Moldavia" (Melidon, 1876, p. 62). Istoria noii entități politice rezultată după 1859 este injectată cu o serie de domnitori unioniști, cărora le sunt atribuite mobiluri și aspirații naționale. Identitatea moldavă a lui Vasile Lupu este la rândul ei reciclată într-una de factură cert națională (i.e., română) de același V.A. Urechia (1873, p. 119, cf. Murgescu, 1999, p. 153): "Vasile Lupu umbla și el să realizeze marele plan al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]