1,715 matches
-
dungile roșii de pe solzii maro. Se ridica precum un submarin, și Înotătoarea de pe spinare a ieșit la suprafață, despicînd apa. Apoi a ieșit chiar În spatele momelii, și acum i se vedea și harponul lung bălĂbănindu-se deasupra apei. — Lasă-i momeala-n gură, spusei. Johnson și-a luat mîna de pe mînerul mulinetei, care a Început să vîjÎie, și bătrînul pește-cu-spadă s-a Întors și s-a scufundat; l-am văzut strălucind ca argintul, cît era de lung, cînd s-a-ntors În poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Împotriva curentului care se deplasa ca printr-un jgheab, cel mai mare pește-cu-spadă pe care l-am văzut În viața mea a mușcat la Johnson. Puseserăm o moluscă cu care prinseserăm niște ton, și negrul Îl agățase pe unul ca momeală. Mergea destul de greu, dar stropea În jur. Johnson scosese mulineta din harnașament ca să-și poată pune undița peste genunchi, pentru că-i obosiseră brațele tot ținînd-o pe poziție. Și pentru că obosise să țină piedica la mulinetă, o desfăcuse cînd nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era nici un pericol. Dar nu așa se pescuiește ca lumea. Eram la timonă și trăgeam pe marginea curentului Înspre fabrica aia veche de ciment unde apa se adîncește atît de aproape de mal și face un fel de vîrtej, unde găsești momeală cu duiumul. Și-atunci s-a Înălțat o trîmbă de apă, ca și cum o bombă ar fi explodat În adînc, și am apucat să văd spada, ochiul, fălcile deschise și capul uriaș, negru-purpuriu, al unui pește-cu-spadă negru. Înotătoarea superioară Îi ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
totul din apă, Înaltă cît catargul unei bărci, și i-am putut vedea botul, cît era de lung, cînd s-a repezit la ton. Era mare cît o bîtĂ de baseball și un pic Înclinat, iar atunci cînd a apucat momeala a despărțit apele larg. Avea spinarea solidă, de un negru-purpuriu, și ochii mari cît un castron. Era uriaș. Pun pariu c-avea vreo patru sute cincizeci de kile. Am țipat la Johnson să-i lase fir, dar pînĂ s-apuc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care Îi prind. Da, tipii care Îi prind știu să pescuiască. Da’ să nu crezi că nu-i un chin și pentru ei. Am văzut odată o fotografie cu o fată care prinsese unul. — Sigur. Pescuind de pe loc. A Înghițit momeala, așa că au tras de el pînĂ i-au scos stomacu’ și l-au făcut să iasă la suprafață și să moară. Eu vorbeam de cum e să te lupți cu ei și să-i plimbi, cînd au cîrligul În gură. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu Ăștia? mă-ntreabă negrul arătÎndu-mi monedele. — Un bacșiș, i-am spus În spaniolă. Ești liber. De aia ți i-a dat. — Deci să nu mai vin mîine? — Nu. Așa că-și ia negru’ ghemul de sfoară cu care prinde momeala și ochelarii de soare, Își pune pălĂria de paie și pleacă fărĂ să zică la revedere sau ceva de genu’ Ăsta. Era un negru care nu prea dădea doi bani pe nici unu’ dintre noi. — Domnule Johnson, cînd vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
curățat, l-am uns cu ulei și după aia mi l-am prins de centură. — Ce se-ntîmplă? mă-ntreabă Eddy. — Nimic. Ce dracu-ți trebuie toate armele astea? — Le am mereu cu mine. Trag În păsĂrile care nu-mi lasă momeala-n pace și-n rechinii care umblă pe lîngă coastă. — Pe dracu’, zi-mi ce se-ntîmplă. Care-i problema? Nimic, i-am spus. Stăteam acolo, cu pistolul lovindu-mi-se din cînd În cînd de coapsă, și-l priveam. MĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și vioaie, așa că le băgĂ Într-o cutie mică de tinichea cu capacul găurit, o cutie În care fusese cîndva tutun Copenhagen. PresărĂ niște pămÎnt peste ele și apoi răsturnă bușteanul la loc. Era al treilea an În care găsea momeală În același loc și avea mereu grijă să Împingă bușteanul Înapoi, exact așa cum Îl găsise. „Nimeni nu știe cît de mare-i pîrÎu’ Ăsta“, se gîndi. „Ia multă apă din mlaștina aia.“ Se uită-n susul și-n josul rîului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
găsise. „Nimeni nu știe cît de mare-i pîrÎu’ Ăsta“, se gîndi. „Ia multă apă din mlaștina aia.“ Se uită-n susul și-n josul rîului și apoi pe deal, unde-și făcuseră tabăra. Apoi se-ntoarse la undiță, prinse momeala și scuipă pe ea ca să-i poarte noroc. Ținînd undița În mîna dreaptă, se apropie cu foarte mare grijă de malul pîrÎului adînc și Îngust. În locul pe care și-l alesese, malurile erau atît de apropiate, că dacă Întindea undița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu dinții. Zvîrli cîrligul În care erau agățate două rîme și-l lăsĂ să cadă ușor În apă, astfel Încît să se scufunde, Învîrtindu-se În curentul puternic, și apoi aplecă vîrful undiței pentru ca apa să ia firul și, odată cu el, momeala. Firul se-ntinse și Nick simți deodată greutatea de la capăt. Trase undița, care se-ndoi aproape pînĂ la jumătate În mîinile sale. Simțea cum trage smucindu-se, iar smuciturile nu se Îmblînzeau cînd trăgea și el. Și deodată se Înmuiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În sac. Legă sacul la gură cu niște gută, după care și-l aruncă pe umăr, se-ntoarse la apă, aruncă măruntaiele și clătină niște bucățele de plămÎn pe deasupra ca să vadă păstrăvii sărind prin apa repede. Ar fi bune de momeală, da’ acum n-avem nevoie. Toți păstrăvii din pîrÎul Ăsta sînt ai noștri și o să-i luăm doar cînd o s-avem nevoie. Dacă pîrÎu’ Ăsta ar fi mai aproape de casă ne-am Îmbogăți de pe urma lui. Dac-ar fi fost cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
el ștergându-și lentilele cu marginea cămășii. — Sunteți foarte apropiați. Se poartă nemaipomenit, susține el serios, și m-a ajutat enorm. — Nu am știut că obișnuiai să bei atât de mult, încerc eu să-i smulg niște dezvăluiri. Davey mușcă momeala. Nu a fost chiar așa. Problema era că mă foloseam de alcool ca să-mi rezolv dificultățile emoționale. —Corect. Vreau să spun că nu-mi pot imagina că dădeai gata o sticlă pe noapte, pentru că altfel ai fi fost distrus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de toate femeiuștile prostite de reclamele din Elle sau Vogue, care se și grăbesc să-i poarte. Nevoia de consum a devenit ceva normal în societatea noastră. Se creează colecții de modă ca să ne stârnească lăcomia, și noi mușcăm imediat momeala și găsim pretextul perfect să mergem la cumpărături și să aducem ofrande și osanale la altarul Selfridges sau Harvey Nichols. Pentru câteva secunde, simt o profundă simpatie pentru forța supremă, de dincolo de lume, care m-ar putea ajuta să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o ameninț. Da? zice Daisy cu falsă nevinovăție. Și ce anume a zis? — A, despre nevoia de a fi înțelegător. Trebuie să ai mereu în minte ideea că grupul e mai puternic decât fiecare membru în parte... Asta e o momeală pentru Davey și funcționează excelent. Acesta se lansează într-un discurs despre filozofia AA, ceea ce-i ține lui Daisy gura închisă pentru câteva minute. Din păcate, imediat după aceea, Davey trece direct la imnurile dedicate nenumăratelor talente ale lui Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zic eu, ridicând paharul. Da, dar..., încearcă Davey s-o dreagă. —Privește, spun eu, Barney a capitulat deja. Barney a încolțit-o pe Daisy lângă un perete și-i spune nu știu ce poveste care-o face să râdă în gura mare. —Momelile lui Daisy funcționează mereu, nu? Știu că Barney nu prea e genul lui Daisy, dar trebuie să recunosc că arată excelent împreună; sunt amândoi înalți, blonzi, cu ochi albaștri și amândoi încântători. Barney are un corp superb sub costumația oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
foarte important, dar e numai Începutul. Eu vreau să spun tuturor ceea ce știu, În așa fel Încât, dacă e cineva În măsură să completeze jocul ăsta făcut din bucățele, să citească și să iasă la vedere. Intenționez să arunc o momeală. Și În plus, trebuie s-o fac repede. Cel ce știa ceea ce știu eu, Înainte de mine, a fost probabil ucis, tocmai ca să nu divulge. Dacă ceea ce știu eu spun la două mii de cititori, nimeni nu va mai avea interesul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
privea cu ochii umezi, cu buzele și mustața umede, În timp ce cu mâinile Își mângâia mapa. „Bine”, zise Belbo, „aici se trasează scadențele unui plan. Dar care anume?” „Cereți prea mult. Dacă aș ști, n-aș avea nevoie să-mi arunc momeala. Dar știu un lucru. Că În acest arc de timp s-a petrecut un incident, iar planul nu s-a Îndeplinit, altfel, permiteți-mi, am fi știut-o. Și pot să Înțeleg și de ce. 1944 nu e un an ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o armă secretă care-i va permite să răstoarne situația. E nebun, s-a spus. Și dacă n-o fi fost nebun? Mă urmăriți? Avea fruntea acoperită de sudoare și mustățile aproape zburlite, ca o felină. „Oricum”, zise, „eu arunc momeala. Vom vedea dacă se ivește careva”. Din ceea ce știam eu și credeam atunci despre el, mă așteptam ca În ziua aceea Belbo să-l trmită la plimbare cu vreo frază de circumstanță. El, Însă, zise: „Uitați ce este, domnule colonel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
deja pe cale să adorm, când am auzit pe cineva zgâriind la o ușă, a mea. Nu se Înțelegea dacă era un animal (dar nu văzusem nici câini, nici pisici), și am avut impresia că e o invitație, o rugăminte, o momeală. Poate că Lorenza făcea asta pentru că știa că Belbo o pândea. Poate nu. Până atunci o considerasem pe Lorenza proprietatea lui Belbo - cel puțin În ceea ce mă privea - și apoi, de când eram cu Lia, devenisem insensibil la alte farmece. Privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
băgat! Madam Ciolpan ciulise urechile și își frângea mâinile. Asta m-a făcut să-mi schimb atitudinea dușmănoasă. Am salutat-o chiar cu căldură, de parcă mă despărțeam de o iubită mai în vârstă cu douăzeci de ani. A mușcat din momeală din prima: - Mergeți cumva la Cluj? Am auzit și eu de afacerea lui Stoica. Mare nebunie! Dacă aveți de gând să faceți un drum până acolo, mă luați și pe mine? - Cum să nu! Vă sunăm noi imediat ce suntem gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că o și spune, cu voce tare. Au fost, cândva, cârmuitori măreți ai omenirii muritoare. Întorși cu fața de la Dumnezeu, sunt blestemați să cutreiere veșnic pământul, osândiți, până la secerișul cel din urmă! Ei, marii eroi, au fost atrași încoace de momeala armelor unui alt erou, poate la fel de mare, cuvântează Arhanghelul. Loviturile pe care le-am resimțit mai devreme, sunt șuguieli. Simple avertismente! Noroc că jertfa nesăbuitului curajos, care i-a înfruntat, le va mai domoli râvna, fie și numai pentru câteva
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
văd și eu lucrurile, confirmă ea. Deci rezultatele tale sunt juste! El păru îndurerat.) Iartă-mă. Deci creatura este invulnerabilă. De asta nu m-ai ascultat când le-ai dat drumul înăuntru? Ca întotdeauna, ofițerul științific nu vru să muște momeala. Când răspunse, fața lui nu-i trăda nici un resentiment. ― M-am supus ordinului direct al căpitanului, îți amintești? Se căzni să nu ridice vocea, amintindu-și în ultimul moment că Ash nu asculta decât de rațiune, ― Când Dallas și Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
când era logodită cu Pantelimon, locuia alături de locuința lui Zevedei, iar doctorul Magheru a fost mutat la Fabrica de Cerneală din Slatina... - E adevărat, reluă Pantazi, dar s-ar putea ca această legătură, destul de suspectă, să fi fost utilizată drept momeală; și anume, ca să ne mobilizeze toate energiile în jurul unui complot intern, fictiv, camuflând sursa și caracterul internațional al operației. Dacă este așa, au reușit, căci am pierdut trei luni... Ghibercea păli ușor și-l privi încruntîndu-se. - Ce-am fi putut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
madam Ioaniu c-a dat peste ea un domn care, vezi, c-o știa. Un domn mai în etate, un domn bine, de pe vremuri. Se știa ei din văzute, și el, dac-a recunoscut o, mai cu șosele, mai cu momele, peste v-o câteva ceasuri, uite-așa, a adus-o. D-atunci sta Vulpea numa cu ochii pe mă-sa. Și ușa o ținea-ncuiată de două ori, și cheia o ținea pitită. Da pentru orice caz, tot îi pusese pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că l-a dat, rusu nimic ! Rusu știa una și bună, davai ceas ! Și cu pistolu !... Io dă i, că sucită, că învârtită, dă-i la rusnac să bea, învârte-te pe lângă el, dă-i cu șosele, dă-i cu momele, rusnacu o ținea pe-a lui ! Davai ceas ! Și ce să vezi ? Apare doi, și cu tartoru lor, și cu puști, cu mitraliere, ei știe cu ce, și ăsta, odată s-a-ngălbenit ca ceara ! Odat-a lăsat pistolu, și tartoru lor se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]