3,149 matches
-
amploarea planurilor de transformare totală a societății și a instrumentelor oficiale - recensăminte, hărți cadastrale, cărți de identitate, birouri de statistică școli, mass-media, structuri de securitate internă - care le permiteau să ajungă mult mai departe decât ar fi putut visa orice monarh din secolul al XVII-lea. Așa se explică de ce atât de multe din tragediile politice ale secolului al XX-lea s-au petrecut sub stindardul progresului, emancipării și reformei. Am analizat foarte În amănunt eșecul acestor proiecte din punctul de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de la această regulă o constituie atenția deosebită acordată „vânatului nobil” (de exemplu, cerbii, mistreții sau vulpile) și protejării habitatului acestuia. Nu este vorba doar de un capriciu al epocii premoderne, dacă ne gândim la enorma importanță socială a vânătorii pentru „monarhi” recenți precum Erich Honeker, Nicolae Ceaușescu, Gheorghi Jukov, Władzsław Gomułka și mareșalul Tito. John Evelyn, Sylva, or a Discourse of Forest Trees, Londra, 1664, 1679, p. 118, citat În John Brinckerhoff Jackson, A Sense of Place, a Sense of Time
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
un monument de bronz reprezentându-i În prim plan pe Ludovic al XIV-lea, Napoleon I și Napoleon al III-lea dându-și mâinile și, În fundal, pe Colbert și Haussmann făcând același gest. Cu mâinile rămase libere, cei trei monarhi ar fi ținut o pancartă cu inscripția: „Munciți pe brânci, pentru numele lui Dumnezeu”. Ibid., p. 27. Ibid., p.187. Ibid., p.185. Ibid., p. 70. Influența fordismului și taylorismului este evidentă și În acest caz. Vezi David Harvey, The
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
alte prilejuri). Din alte spații culturale, a mai transpus în română fragmente din Omar Khayyam, Grazia Deledda și alți scriitori italieni, din literatura spaniolă, estonă, precum și câteva grupaje din literaturile chineză și indiană. SCRIERI: Roduri din câmpul Evangheliei, Cluj, 1937; Monarhul în istoria, în cultura, în renașterea poporului român, Craiova, 1940. Traduceri: G. Gașenko, Șarpele din junglă și alte povestiri, București, 1925; Leon Donici, Noul seminar, pref. Adrian Maniu, București, 1929, Floare amară, București, 1930. Repere bibliografice: Bucur Țincu, G.M. Ivanov
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
atitudine etnocentrică“ perenă, dar se îndoiește de faptul că națiunea politică medievală ar putea fi echivalată cu cea din timpurile moderne (D. Trestik, op. cit., p. 168). Factori de natură integratoare ce au asigurat coeziunea comunităților naționale au fost stabilitatea politică, monarhul, stema, cultul național și acela al coroanei, mai târziu instituțiile reprezentative (parlamentul, seimul)13. Prin efortul suitei principelui și al membrilor familiei domnitoare, începând cu secolul X, concomitent cu extinderea spațiului de stăpânire al Arpadienilor, Přemyslizilor și Piaștilor, în rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de ploaie“19. Precaritatea surselor n-a permis decât reconstituirea sumară a atitudinii maghiarilor față de străini. În povețele adresate fiului Emeric, redactate între altele de un cleric alogen, regele Ștefan I (997-1038) releva ce mare folos aduc țării și puterii monarhului oaspeții și noii veniți: „Dacă oaspeți vin din diferite regiuni și provincii, ei aduc cu sine numeroase limbi și obiceiuri, modele și arme și toate acestea înfrumusețează țara, ridică fastul curții și resping înfumurarea străinilor. Deoarece o țară cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ibidem, p. 50. Cu prilejul acestei vizite, Carol I primea și comanda celui de-al șaptelea regiment de infanterie maghiar cu garnizoana la Budapesta. După o discuție cu domnitorul român, Ion Bălăceanu notează în jurnalul său o afirmație pusă pe seama monarhului potrivit căreia apropierea de Austro-Ungaria se datora alianței acesteia cu Germania și că, „în ziua când aceasta va înceta, voi fi în fruntea avangardei rusești“, în Ion Bălăceanu, op. cit, p. 233. • Titu Maiorescu, Istoria politică a României sub Carol
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
opoziției, Carol simte nevoia ca în cadrul mesajului adresat Parlamentului pe 15 noiembrie, cu ocazia deschiderii unei noi sesiuni, să facă puține precizări și asupra recentelor călătorii în Apus. Fără a intra în detaliile discuțiilor purtate cu suveranii Germaniei și Austro-Ungariei, monarhul român atrăgea atenția că prin „recunoașterea locului ce-l merită în rândul statelor europene“26, România trebuia să demonstreze că „existența ei constituie un element de ordine și civilizație în Orientul Europei“27. Dincolo de fraze generale precum cele citate, discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care deplasarea lui Carol în Germania și Austro-Ungaria, din vara lui 1883, fusese pregătită prin discuțiile din iulie 1883 dintre Bismarck și I.C. Brătianu în întâlnirea de la Friedrichsrue și luase forma unei invitații la botezul noului născut al principelui Wilhelm. Monarhul român urma ca în timpul vizitei să poarte tratative cu împăratul Germaniei și Bismarck, iar la întoarcere să se oprească la Viena. Venită mai mult din direcția Germaniei, apropierea României de Puterile Centrale era dorită totuși și de guvernul austro-ungar. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
multă vreme în urmă: „În ce privește România, ea nu are decât să voiască pentru ca la un moment dat să fie a treia putere aliată“86. Precizarea făcută de baronul Salzberg, cel ce aflase primul despre deplasarea la Viena și Berlin a monarhului român, potrivit căruia exista un acord al lui I.C. Brătianu, era o dovadă a recunoașterii autorității primului ministru 87. Nu știm însă dacă în ceea ce îl privea pe Kalnoky era realmente bucuros de această vizită și cât era o urmare
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la Berlin, Carol avea să fie îndrumat de împărat spre Viena pentru a discuta acolo o alianță defensiv-ofensivă, deși autoritățile de la București doreau un asemenea act încheiat mai degrabă cu Germania. Dincolo de serbări, baluri și diferite petreceri la care, alături de monarh, participă și I.C. Brătianu, sugestia germană dată șefului statului român era o primă dovadă a puținelor obligații pe care erau dispuși să și le asume Bismarck și monarhul său. Cu toate acestea, ținând cont de influența pe care Germania o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
degrabă cu Germania. Dincolo de serbări, baluri și diferite petreceri la care, alături de monarh, participă și I.C. Brătianu, sugestia germană dată șefului statului român era o primă dovadă a puținelor obligații pe care erau dispuși să și le asume Bismarck și monarhul său. Cu toate acestea, ținând cont de influența pe care Germania o avea la Viena nu putem spune că întâlnirile de la Breslau și Postdam nu au avut un rol benefic. Și mai prolifice au fost însă discuțiile purtate de suveranul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la 6 noiembrie, când regele Carol și Frantz Joseph semnează documentul ce consemna noua orientare politică a României, după care avea să urmeze o altă ratificare, de data aceasta a tratatului de aderare a Germaniei la alianța dintre cei doi monarhi amintiți, fapt ce se va petrece la 19 noiembrie 1883106. Revenind pe plan intern, întâmplător sau nu, dar exact în ziua în care era semnat tratatul româno-austro-ungar precum și aderarea Germaniei, adică la 30 octombrie, deputatul Anastasie Stolojan interpela guvernul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
satelor a făcut ca partidul să se bucure în continuare de popularitate printre țărani. Dar radicalizarea programului l-au pus în opoziție nemijlocită cu alte forțe politice ale epocii și în primul rând cu regele Carol al II-lea34. Conflictul dintre monarh și șeful național-țărăniștilor fusese declanșat la scurtă vreme după revenirea lui Carol în țară. Data de 7 iunie 1930, în care Iuliu Maniu și-a dat demisia de la președinția guvernului, reprezintă de fapt începutul prăbușirii Partidului Naționalțărănesc 35. În anii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cei care încă se mai gândeau la o uniune personală româno-ungară125, venirea tânărului și dinamicului rege Carol al II-lea pe tronul de la București, în vara anului 1930, avea să retrezească interesul unor oameni politici maghiari față de chestiunea aducerii unui monarh „român“ la Budapesta 126. În decembrie 1931, a avut loc, la Timișoara, o întâlnire neoficială între regele României și fostul prim-ministru maghiar, István Bethlen. Nu se poate ști cu exactitate ce s-a discutat în cadrul acelei întrevederi, însă imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al II-lea a abdicat. Un an mai târziu, în vara și toamna lui 1941, unii dintre oamenii politici maghiari se aflau în continuare în căutarea unui rege care să le permită refacerea „Regatului Sf. Ștefan“: s-au gândit la monarhul croat Zvonimir 131 sau la un principe italian 132 din Casa de Savoia (ducele de Spoletto sau ducele de Aosta) și au lansat zvonuri privitoare la o uniune maghiaro-slovaco-croată133. În sfârșit, având și concursul lui Mussolini, în vara anului 1942
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ion 436. Zientara, B. 53, 54, 56. Žohov, M. A. 401. Zöllner, Erich 368, 369. Zoltan 68. Zotta, Iancu 361, 362. Zub, Alexandru 11-23, 45, 90, 108, 109, 127, 128, 401, 465. Zugravu, Nelu 465, 468, 472, 474, 476-479. Zvonimir, monarh croat 330.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
declarații politice, memorandumuri și așa mai departe. Baza acestuia constă mai degrabă într-o loialitate directă sau personală a serviciului de informații față de șeful guvernului decât într-o subordonare birocratică. În trecut, serviciile de informații lucrau de obicei pentru un monarh, un ministru-șef sau un comandant suprem, în afara structurilor guvernamentale obișnuite. De exemplu, Sir Francis Walsingham, redutabilul secretar de stat al Reginei Elisabeta I a Angliei, a finanțat un serviciu de informații foarte eficient, în mare parte, din propriile fonduri
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
pentru „dezvoltarea unui sistem de informații adecvat Statelor Unite”, fostul director CIA William Colby face o distincție între un astfel de sistem și sistemele de informații tradiționale, pe care le descrie astfel: Timp de secole, activitatea de informații a fost apanajul monarhilor și generalilor. Spionajul guvernamental și militar a scos la iveală secretele altor puteri, în scopul obținerii unor avantaje. Agenții secreți au uneltit pentru a-i discredita pe inamici ori pentru a-i sprijini pe adversarii lor șsicț din propria tabără
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
-i sprijini pe adversarii lor șsicț din propria tabără. Spionul era prototipul acestei „discipline informative tradiționale”4. Colby definește „conceptul tradițional de activitate de informații” drept „un serviciu secret care descoperă un plan secret al dușmanului și i-l dezvăluie monarhului, cu scopul ca acesta să poată câștiga bătălia”5. El susține că experiența acumulată de Statele Unite în perioada celui de-al Doilea Război Mondial a dus la conturarea unei noi viziuni asupra activității de informații, care se deosebea, în privința unor
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
multe detalii istorice sau fabuloase pe care cei mai vechi scriitori greci le cunoșteau sau le inventau atunci când scriau despre poporul nomad al geților care fusese plasat în câmpiile din Rusia. Totodată, aici, Teodoric era lăudat peste măsură, era figura monarhului ideal. Dincolo de această atitudine encomiastică a autorului, nu putem să nu subliniem însă un nou mod de prezentare a popoarelor barbare, puse de-acum, din toate punctele de vedere, pe același plan cu celelalte popoare din vechime; și Isidor din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și să le Înlocuiască cu o domnie suverană unică. La jumătatea secolului al XVII-lea, Europa nu mai era condusă de familii locale, pe picior de război Între ele, ci de state monarhice centralizate 21. Acumularea puterii economice În mâinile monarhului a fost primită adesea cu bucurie de către clasa țăranilor, obosiți să fie angrenați În războaie fără sfârșit Între nobilii feudali locali. Poporul, cel puțin pentru o perioadă, a fost dispus să suporte o domnie de mână forte dacă asta Însemna
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
un cerc de studii și meditații asupra științelor tradiționale. Își reia activitatea de scriitor în 1964, dar lucrările îi rămân în manuscris până la apariția volumului Al patrulea hagialâc (1981), urmat, după moartea sa, de Creangă și Creanga de aur (1989), Monarhul ascuns (1992), Incantația sângelui (1993), Mitul sfâșiat (1993) ș.a. A colaborat la „Viața literară”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Credința”, „Familia”, „Azi”, „Vremea”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Orizont” ș.a. Opera lui L. se structurează în cercuri concentrice, reprezentând o
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
și baladele populare românești în acord cu istoriile sacre de la începutul lumii. Istoria Mușatinilor, începând cu Ștefan cel Mare, precum și referirile la Ciubăr Vodă în operele lui Vasile Alecsandri și Mihai Eminescu sunt puse în legătură cu ceea ce știința tradițională desemnează drept „monarhul ascuns”, „regele lumii”, cel care dirijează universul din punct de vedere spiritual. De asemenea, toate basmele lui Ion Creangă, ca și povestea Crailor de Curtea-Veche a lui Mateiu I. Caragiale (trecută într-o „exegeză nocturnă”) sunt analizate din perspectiva adevărurilor
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
Crailor...) și deschid o cale de analiză ce duce spre subsolurile textului matein. EUGEN SIMION SCRIERI: Al patrulea hagialâc. Exegeză nocturnă a „Crailor de Curtea-Veche”, București, 1981; La Dacie hyperboreénne, Puisseaux (Franța), 1987; Creangă și Creanga de aur, București, 1989; Monarhul ascuns, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Ștefan S. Gorovei, Iași, 1992; Incantația sângelui. Câteva elemente ezoterice din iconografia și literatura cultă, îngr. Alexandrina Lovinescu și Petru Bejan, pref. Petru Bejan, Iași, 1993; Interpretarea ezoterică a unor basme și
LOVINESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]