1,466 matches
-
Societatea contemporană a creat, la un moment dat, industrii specializate ce deservesc, cu prioritate, călătoriile. Dar de ce călătorim? Care ar fi valențele deplasării În planul devenirii personale? Călătorim ca să explorăm și să descoperim lucruri noi, inedite, pentru a ieși din monotonia știutului și cunoscutului, pentru a crea rupturi existențiale ce pot influența pozitiv cursul vieții noastre. Călătoria vine În Întâmpinarea setei de mister, pentru a experimenta lucruri și stări neștiute. Ceea ce nu se cunoaște Încă ne atrage Într-o mare măsură
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mediu și, mai ales, să constatăm ce preț pun alții pe coexistența În astfel de locații. Să luăm un exemplu: suntem la Geneva, niște colegi universitari ne invită la o escapadă În „sânul naturii”, pentru a scăpa de artificialitatea și monotonia citadină. Atacăm zona, Însă, cu mijloace cât se poate de moderne: autoturism de ultimă oră, binocluri ultraperfecționate, telefoane mobile conectabile oriunde În lume, carduri electronice de plată. Pentru noi, aceste repere ne uimesc și ne Încântă. Gândim În mintea noastră
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
reinstaurări spirituale. Pentru alții, sumedenii de fapte bune sau accidente rele, survenite Într-un interval de timp (câștiguri materiale, avansuri profesionale, căderi personale, dispariții ale unor persoane dragi, devieri comportamentale), nu mai au nici o reverberație, făcând parte din „firescul” sau „monotonia” vieții lor. Concluzie: fiecare are dreptul să se bucure În felul lui, necontând atât de mult exterioritatea ce Îl afectează, ci ceea ce poartă - tainic și miraculos - interiorul diafan al fiecărui suflet. Să-l respectăm, căci e unic și fără preț
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
al chemărilor divinității. Prin reiterarea evenimentelor, se naște o nouă rânduială. Instituirea unei rânduieli imprimă sens, direcție și siguranță existenței comunitare. Rânduielile validate și repetate se tezaurizează cu timpul În tradiție, În tipare ce definesc fizionomia unei societăți. Omul Îndură monotonia vieții cu speranța unui timp auroral și demiurgic, fiind convins că, mai presus de un aici și un acum, există un dincolo și un aievea. Mai presus de interesul de a ne amenaja existența cu lucruri, resimțim nevoia unui sens
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Îmi aduc aminte, cu detalii extrem de vii, de prima zi de școală, de prima zi de studenție), decât anumite cunoștințe dobândite. Apoi, să nu uităm că ritualizarea este permisă și necesară În actul educațional. Fără ceremonial, educația ar aluneca În monotonie, plictiseală și oboseală. De bună seamă, vreme de decenii, aceste rituri au fost puternic ideologizate sau politizate (amintiți-vă de perioada comunistă). Serbările școlare, ca elemente ale unui rit necesar, au fost deturnate În ocazii de preamărire a unor țeluri
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de Rahmaninov, faptul că ai „prins” la băcănia din colț un pachet de unt, ivirea unei gripe care te-a salvat de la o instruire propagandistică de trei zile etc.). Bucuria venea nu din ivirea neobișnuitului, a acelui ceva ce rupe monotonia, ci din profesarea „ilicită” a normalului; nu din ceea ce făceam, ci din ceea ce nu făceam! Naturalețea existenței noastre venea din gesturile cotidiene banale, dar atipice pentru acele vremuri. Pârghiile autoconstruite de supraviețuire veneau din interior, nicidecum din acțiunile din afară
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
intenționează să ilustreze o anumită stare a tineretului din deceniul al patrulea, sesizabilă, de altfel, în scrierile vremii. Personajele sunt purtate de o nebuloasă aspirație spre afirmare socială, de o puternică dorință de a trăi intens. În fuga permanentă de monotonie și plictis, de involuție biologică și de conștiința morții, „sensul unic” al vieții este satisfacerea instinctului vital, fără interogații și angajări. Însă această cale nu neutralizează obsesia unui „altceva” nedefinit. Autorul folosește o formulă epică modernă, structurându-și cartea în
APOSTOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285406_a_286735]
-
de specific al lumii selecte. Formă de a trăi care, alături de spleen, nebunie și extravaganță, se adaugă acelui inconfundabil mod de a fi englezesc. „Dandysmul a făcut probabil efortul de a ajunge la un soi de echilibru Între excentricitate și monotonie, dozaj În care umorul, mojicia, trufia, rigoarea și self-control-ul intrau cu titlul de ingrediente.” 1 Eleganții, trecuți deja În linia a doua, Îi predau spre 1800 sceptrul lui Brummell, Încoronându-l rege absolut al saloanelor. Iar În 1818, prin fraza
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe Alcibiade) la fluieratul propriei piese, cot la cot cu publicul (acesta e Prosper Mérimée), sunt inimitabile. Nici un snob, crede Carassus, nu ar gusta „plăcerea aristocratică de a displăcea”. Unui dandy autentic nu Îi poate repugna ceva mai mult decât monotonia, uniformitatea, fadoarea dobândite prin amestecul indistinct cu cei mulți și „de serie”. Chiar dacă au cochetat cu mișcările de insurgență populară (Barbey, Baudelaire), chiar dacă s-au dedicat cu prețul vieții unor cauze obștești (Byron), elitarismul aristocratic al dandy-lor rămâne literă de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
negru, roșu sau tricolor, dedicați marilor cauze naționale sau internaționale, militând alături de mulțime pentru o idee, pentru un ideal. Atitudinile lor negatoare se manifestă aproape Întotdeauna pe teritoriul vieții jucate pe mica scenă publică, nu pe marile câmpuri de luptă. Monotonia, fadoarea, mediocritatea vieții burgheze sunt contestate prin eleganța, imaginația, grația, imprevizibilul stilului dandy, nu prin gesturi radicale: „Dandy-ul sfidează moravurile societății, nu sistemul politic, el contestă relațiile cuviincioase, câteva prejudecăți de bună conduită, nu relațiile care domină repartiția bogăției
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
une troisième fonction : la fonction décorative, directement liée, dans să vision, à la conception philosophique de Blaga sur l'espace mioritique, qui est un espace ondulatoire. En d'autres mots, le poète décide de rompre de temps en temps la monotonie du corps graphique par l'emploi de ce signe de ponctuation qui a, parfois, seulement une fonction ornementale.1395 Le discours poétique de Blaga est parsemé de tirets qui, en tânt qu'éléments décoratifs, ne font qui lui conférer la continuité
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1998) -, iar un alt articol anunță volumul Grădinile suspendate. Poezia lui Alexandru Macedonski (1988). Monografia din 1981 dedicată lui Bacovia abordează opera poetului din perspectiva teoriilor moderne ale lecturii, încercând, prin „distilarea” judecăților critice precedente și redefinirea categoriilor estetice ale „monotoniei”, „anonimatului” și „banalității”, să ajungă la resorturile psihologice profunde ale creației bacoviene. Închis în propria singurătate, lipsit de orice apetență pentru publicitate sau celebritate, Bacovia îi apare exegetului ca având o dublă identitate: scriitor și cititor al propriei sale opere
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
în lumină excepționala originalitate a poeziei bacoviene, a cărei valoare îl situează pe autorul român pe aceeași treaptă cu scriitori precum Musil sau Kafka, D. redefinește, cu mijloace critice sigure, un univers liric a cărui complexitate, ascunsă în spatele unei aparente monotonii, nu poate scăpa unei judecăți atente. Volumul Grădinile suspendate. Poezia lui Alexandru Macedonski își propune să „facă ordine” într-o operă cu un caracter „de două ori compozit”. În opinia criticului, poezia lui Macedonski ilustrează ieșirea din romantism a literaturii
DIMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
Letopiseț). Continuând aici pe Mateiu I. Caragiale, Mihai Codreanu și Al. O. Teodoreanu, autorul încearcă să exploateze expresivitatea unui lexic bogat în sonorități arhaice. Accentele discret pioase alternează cu atitudinile voit neutre și cu o undă de umor, evitând astfel monotonia. Aceleași însușiri sunt valorizate și în drama istorică în versuri Armașul lui Ștefan cel Mare, dar aici C. nu e în stare să creeze o intrigă convingător tensionată și nici să dea personajului principal un chip pe măsura tradiției. Cursive
CUZA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286633_a_287962]
-
și Colivia cu sticleți (1977) au o factură antologică. „Tărășeniile”, de un comic minor, se petrec într-un târgușor amorțit, înecat în plictis, unde doar câte o gâlceavă, vreun adulter sau nesfârșita trăncăneală de la berărie par să împrăștie, pentru moment, monotonia. Și totuși, bârfa, scandalul, ofensele care duc la pălmuiri sonore nu alungă „tirania unei vieți idioate”. Totul se precipită spre farsă. Sinuciderile, bineînțeles, nu izbutesc, duelurile pe chestiuni de onoare au rezolvări burlești, iar procesele, la tribunal, sunt lovite de
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
pentru a putea încropi o presupusă armonie. Solitudinea devine o stare provocată, supravegheată și tratată ca un ritual autoimpus („Și singurătatea-i o sărbătoare dacă știi s-o/ trăiești”). Coerența, claritatea, derularea aproape logică a discursului creează o impresie de monotonie, metafora apare în ipostaze catacretice, dezambiguizante, retorismul pare că dictează „sentimentelor”. Rămâne însă timiditatea când bătăioasă, când retractilă, mereu orgolioasă, prin care C. își apără sensibilitatea și „nevindecata rană” care este poezia. Documentele haosului (1993), Cîntece de amăgit întunericul (1996
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
de artă (în alți termeni, concepția estetică) și putere de organizare a emoțiilor. Mai ales la partea din urmă e sensibil spiritul critic al lui C. și el înregistrează cu o plăcere abia mascată „corupțiile fonice” ale versului, punctele vulnerabile, monotoniile sintactice. Tonul nu e precizat și, după mai multe pagini, nu se poate ghici ușor concluzia autorului. G. Călinescu vorbea de caracterul obsecvios al acestei critici, de perfidia cu care exegetul își învăluie victima. E, firește, și plăcerea de a
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
și Doina Uricariu. Ieșirea de sub zodia transparenței, alterarea diafanului prin umor acidulat și a reveriei prin concretețea aproape nevrotică a asimilării realului s-au produs lent, în timp. De la Arcașii orbi (1978) și Crângul hipnotic (1979), care marchează eliberarea de monotonia calofil-contemplativă, și până la Vânzătorul de indulgențe (1981), cel mai reprezentativ volum al poetei, dezabuzarea, retorica detașării și autopersiflării amare, relativismul, adică resorturile „distanțării ironice” postmoderne, definesc o experiență lirică rotundă: „Ninge frumos, ninge corect, după program/ ninge după toate canoanele
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
bacovian. E. Lovinescu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Perpessicius (acesta mai aproape de adevăr în judecata lui de valoare), Pompiliu Constantinescu, G. Călinescu recunosc originalitatea poetului, dar drămuiesc bine propozițiile când e vorba să dea o judecată de valoare globală. Impresia de monotonie, artificiu liric trece de la un comentariu la altul. Mai mult decât atât: luptând pentru impunerea poeziei lui Arghezi, critica estetică l-a uitat pe B. care, în jurul anului 1900, schimbase radical limbajul și temele poeziei românești. A trebuit să apară
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă, / Când cu buzele de sânge și cu ochii sclipitori / Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă / Lăsând gândul spre amorul înțeles de-atâtea ori...” S-a vorbit de monotonia poeziei lui B., de tematica ei redusă, în fine, de „manierismul insuportabil” (G. Călinescu). Faptul este de ordinul evidenței, deși trebuie recunoscut că tocmai această închidere a lirismului într-o problematică repetitivă dă o notă de originalitate și profunzime poemelor
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
fapt, poetul e un bacovian, care preia din lirica marelui „pontif al poeziei de atmosferă”, deturnându-le în poncif, nu doar tenta întunecată a unei viziuni sau o anume cadență a rostirii, ci și un calapod pentru sintagme. Impresia de monotonie rămâne oricum preponderentă, chiar dacă poetul încearcă să-și extindă claviatura de la romanță, sonet, rondel și psalm la pantum și triolet, ba chiar, surprinzător, la odă. B. pune mult zel în poezia ocazională. Apaticul se smulge, în asemenea momente, din marasmul
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
poetic. Îndeosebi culegerea din urmă poate fi considerată drept atestatul unei adevărate resurecții lirice. Volumele secvente antologiei de autor din 1970 - Corabia de fum (1971), Auster (1973), Grăunțele timpului (1976), Sandala lui Empedocle (1980; Premiul Academiei), Poligonul de tir (1984), Monotonia metronomului (1985) - sunt dezvoltarea poetică firească a obsesiilor majore enunțate în ciclurile inițiale și adaugă ipostaze noi sub aspectul tematic și al discursului liric. B. este un tradiționalist care a știut să asimileze sugestiile celor mai importante direcții poetice contemporane
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
Patriei, București, 1970; Cupa de aur, pref. Traian Stoica, București, 1970; Corabia de fum, București, 1971; Auster, București, 1973; Grăunțele timpului, București, 1976; Patria mea, plai al Mioriței, București, 1977; Sandala lui Empedocle, București, 1980; Poligonul de tir, București, 1984; Monotonia metronomului, București, 1985; Cântec despre țară, Cluj-Napoca, 1987; Între Capșa și Corso, București, 1998. Traduceri: G. Kubanski, Clara, București, 1949 (în colaborare cu V. Căciuleanu); N. I. Vapțarov, Poeme, București, 1952 (în colaborare cu Maria Banuș și Demostene Botez); Go Mo
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
12; Vlad Papu, „Neîmpăcata cântare” a poetului, VR, 1983, 7; Rodica Florea, Vlaicu Bârna - 70, RL, 1983, 49; Leon Baconsky, Vlaicu Bârna, ST, 1983, 12; Steinhardt, Critică, 94-97; Gabriel Stănescu, Sfârșit de spectacol, VR, 1986, 2; Leon Baconsky, Vlaicu Bârna, „Monotonia metronomului”, ST, 1986, 8; Irina Petraș, Cântec despre țară, ST, 1987, 12; Aurel Martin, „Cântec despre țară”, RL, 1988, 18; Emil Manu, Sub Ursa Mare, RL, 1988, 50; Stolnicu, Printre scriitori, 137-139; Dicț. scriit. rom., I, 249-251; Z. Ornea, Memorialistică
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
în volumul Moș Stan (1923), par concepute sub semnul lui Cuore, prin candoare și sentimentalism, prin nimbul de exemplaritate. Lumea nuvelelor și schițelor lui B. se mișcă într-o lentă, definitivă circularitate. Ambianța este aceea a orășelelor de provincie, unde monotonia se împânzește peste tot. O existență căzută în plictis, instalată - la fel ca în proza lui I. Al. Brătescu-Voinești - în stereotipii, care sunt semnul neîndoielnic al unei reducții sufletești. Pendulul acompaniază cu un ticăit leneș gesturile unor creaturi pălite de
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]