802 matches
-
să se clatine, punînd în chestiune soarta cabinetului așa încît Aehrenthal, la tribună, pus în discuție, șterse cu buretele afacerea de la Innsbruck și negă că ar fi promis Nunțiului sancțiuni împotriva profesorului incriminat. Votul a fost favorabil guvernului, dar Nunțiul, monseniorul Granito de Belmonte (mort recent ca decan al Sfîntului Colegiu), aflînd cu neplăcere declarațiile cancelarului ofițer, ca o reacție de fost ofițer, își exprimă surprinderea în fața colegilor diplomați: "Nu știu ce mă reține să-i dau două palme!" Ecoul acestei supărări, reflectare
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Belgia invadată. Odată Italia intrată în conflict, Vaticanul, populat de prelați și funcționari italieni, nu putea rămîne "deasupra vîrtejului" în același mod. Din păcate, nu erau numai italieni cei care ocupau anumite posturi și funcții; mai erau și austrieci, ca monseniorul Gerlach, căruia Benedict al XV-lea îi arăta o prietenie deosebită și care trăia pe lîngă papă, legat de el prin relații de serviciu constante. Guvernul italian, cu un spirit de toleranță generos, care a fost criticat public, asigurase Vaticanului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
loialitate corespunzătoare în ceea ce-l privește pe prelatul austriac Gerlach. Era deja o lipsă de simț al oportunității în a lăsa această față bisericească, inamic prin naționalitate, să circule prin Roma pentru a decora pe cardinalii francezi Dubois și Morin. Monseniorul Gerlach s-a ferit să-și recunoască greșeala. Urma să facă ceva și mai rău, abuzînd de prietenia Sfîntului Părinte: pe măsură ce războiul înainta, Italia fiind combatantă, autoritățile italiene constatau o recrudescență alarmantă a spionajului. Pe rînd, distrugătorul "Leonardo da Vinci
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la fereastră și ustensile de sudură, spărgea safe-ul Consulatului, al cărui conținut l-a transportat la Legația sa de la Berna. Prețioasa listă a agenților spioni din Italia se afla astfel în mîinile poliției. În fruntea ei se găsea numele monseniorului Gerlach... Încercînd pînă în ultimul moment să cruțe Sfîntul Scaun, guvernul îl preveni pe Papă că acesta trebuia să plece în următoarele douăzeci și patru de ore, altfel se va încerca arestarea lui pentru aducerea în fața instanței. (A fost condamnat la moarte
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
lui pentru aducerea în fața instanței. (A fost condamnat la moarte în contumacie). Benedict al XV-lea, cu tristețe, îl văzu pe prelat cum pleacă, convins fiind că era vorba de o gravă eroare... Mai tîrziu, ziarele publicau știrea uluitoare că monseniorul Gerlach, aruncînd sutana, se căsătorea cu o sud-americancă și cu ajutorul ei deschidea o școală de dans la St. Moritz (Engadine). Se non e vero... În afara dificultăților ce derivau astfel din coexistența cu un stat în stat, guvernul italian avea de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
relatarea celei de a doua șederi a mea la Roma, ca ministru, cît am fost secretar general, am cunoscut neliniștea Papei Pius al XI-lea cu privire la concordatul stabilit între Vatican și București, neliniște pe care mi-o mărturisea Nunțiul apostolic, monseniorul Dolci, ajuns mai tîrziu cardinal de Curie 204. Demnul prelat mi-a expus preocuparea Suveranului Pontif față de întîrzierea guvernului român de a prezenta concordatul spre ratificare parlamentului. Arătîndu-mă uimit de acest demers, m-am simțit obligat să-l întreb pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Dolci, ajuns mai tîrziu cardinal de Curie 204. Demnul prelat mi-a expus preocuparea Suveranului Pontif față de întîrzierea guvernului român de a prezenta concordatul spre ratificare parlamentului. Arătîndu-mă uimit de acest demers, m-am simțit obligat să-l întreb pe monseniorul Dolci dacă, în timpul șederii sale în România n-a avut curiozitatea să citească textul constituției române. Ar fi putut constata în acest caz că numai acordurile comerciale și de navigație erau supuse aprobării celor două camere; nu exista nici un motiv
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ale noii contese Ciano care, în rochie cu trenă albă, ieșind de la biserică, dirija mașinile și mustra șoferii... Acordul de la Laterano 225, reglînd problema romană, rămasă în litigiu de la 1870, a adus corpului diplomatic un nunțiu apostolic ca decan, iar monseniorul Borgoncini Duca, oferea, în această calitate, într-o vilă pierdută în fundul unui parc de pe Via Nomentana, recepții frumoase, de la care doamnele erau excluse în virtutea unui protocol local ce nu se aplica peste hotare. Nota pitorească a acestor ricevimenti era dată
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
descris atît de bine Claudel. Dintre vizitele mele nu vreau să o uit pe aceea făcută abatelui Zavoral, pa care l-am găsit îmbrăcat complet în alb, la mănăstirea călugărilor premoniți, al cărui stareț era. Vizită de recunoștință românească, deoarece monseniorul Zavoral, preot bun samaritean, în războiul dintre 1914 1918, emoționat să-i vadă, în spitale și taberele de prizonieri, pe sărmanii soldați români tăcuți și însingurați (nimeni nu le vorbea limba... ), învățase în grabă, cu dicționare și manuale de gramatică
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de gramatică, limba română pentru a veni la patul lor de răniți sau în barăci ca să vorbească despre patria lor îndepărtată și de căminul părintesc din satul lor. Plin de avînt, făcînd schimb de fotografii, am scris pe a mea: "Monseniorului Zavoral, providență a prizonierilor români, devenit la rîndul său prizonier în inimile tuturor românilor de azi". Cu Cehoslovacia, relațiile noastre erau de așa natură încît munca diplomatică se mărginea doar la a mai unge din cînd în cînd mecanismul. Skoda
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
violent și cu talent de polemist, procesul fascismului, spre marea mînie a lui Mussolini. La toate recepțiile, ambasadorul fascist se lovea de contele Sforza. Această stare de lucruri a dus la un demers din partea colegului nostru pe lîngă Nunțiul decan, monseniorul Micara, pentru a ne aduce la cunoștință că se va vedea nevoit să refuze orice invitație acolo unde va fi chemat și Sforza. Fiindcă tocmai îmi căsătoream fata cu contele P. de Briey, belgian, am fost obligat să răspund că
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mânuiește bine și dialogul și poate reconstitui o atmosferă, precum se vede în ampla scriere autobiografică intitulată Colțuri, rămasă neterminată în paginile revistei „Observatorul”. SCRIERI: Flori de flăcări, București, 1923; Un scriitor original: Mariu Theodorian Carada, București, 1940; Însemnări despre monseniorul Ghika, București, 1999. Traduceri: Edmondo De Amicis, Cuore, București, 1936; Ugo Ojetti, Sângele, București, f.a. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 523-524; O.D. [Ovid Densusianu], „Flori de flăcări”, VAN, 1924, 11-12; G. Murnu, „Flori de flăcări” de Mia Frollo, AAR
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
Nu am depistat la care anume prinț Ghica face referire dl Movilă. Printre fișele matricole penale există un fost moșier pe nume Vladimir Leon Ghica dar nu corespunde perioada de încarcerare cu cea a dlui Movilă, iar fișa matricolă a monseniorului Vladimir Ghica menționează perioada de încarcerare între 1952-1955 la penitenciarul Jilava, decedat la 17 mai 1954, așadar mai târziu decât perioada de detenție a dlui Movilă (1950-1952). 12 Din dosarul nr 19/951 Tribunalul Militar Galați, fila 109 recto: Sava
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la Iași. În același sens lucrarea evidențiază figurile ilustre de clerici și laici deopotrivă care s-au aflat la conducerea acestor publicații fanion și ale căror portrete le regăsim în paginile ei. Numele "apostolilor presei bune" românești, precum cele ale Monseniorului Anton Gabor (Iași), Carol Auner și Iosif Frollo (București), ocupă un loc aparte în istoria presei românești din prima jumătate a secolului al XX-lea, deoarece au reușit o performanță jurnalistică greu de egalat și au devenit modele pentru noile
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
exact perioada cât a apărut). În finalul cercetării Institutul Presa Bună prezentăm o inițiativă reușită de promovare a presei catolice din România, care a aparținut preoților diecezani din Iași; mai exact, a fost opera și inițiativa mai degrabă personală a monseniorului Anton Gabor, ce a încercat să înființeze instituții de presă care să aibă o reprezentativitate cât mai mare la nivel național. Deși au mai existat încercări de unificare și dezvoltare (după model occidental) a presei catolice românești în prima jumătate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
liberal; din acest motiv, uneori articolele puteau fi interpretate ca o negare a autorității constituite 217. La inițiativa organizației Opera dei Congressi, a luat naștere în 1880 instrumentul său oficial de informare Il Movimento cattolico, o publicație lunară condusă de monseniorul Jacopo Scotton, împreună cu doi frați de-ai săi218. În 1874 existau aproximativ 17 ziare catolice în Italia, deși probabil doar șapte aveau caracter radical 219; suflul polemic răzbătea și din paginile L'Unità Cattolica, care din 1870 până în 1898 a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ausiliarie, sub conducerea lui Giuseppe Toniolo. Revista a început să fie publicată din 1893, iar în 1927 a trecut sub tutela Universității Catolice din Milano. Polemicile erau frecvente; de exemplu, L'Osservatore cattolico al lui Albertario i-a atacat pe monseniorul Bonomelli, pe abatele Stoppani și publicația L'Eco di Bergamo, acuzându-i că cedau în fața liberalismului. A criticat și alte ziare catolice, considerându-le excesiv de moderate, precum Il cittadino (Brescia) sau L'Ordine (Como) publicat la început de trei ori
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
hotăra crearea unei Arhiepiscopii de București cu două dieceze sufragane: la Iași și Galați 262. La 27 aprilie 1883, prin Scrisoarea apostolică a Papei Leon al XIII-lea Praecipuum Munus 263, Vicariatul apostolic al Valahiei devenea Arhiepiscopia de București, iar monseniorul Paoli era numit arhiepiscop; reședința era stabilită la București. La 27 iunie 1884, prin Scrisoarea apostolică Quae in christiani nominis incrementum 264, se înființa Episcopia de Iași. Ambele au fost subordonate jurisdicțional direct Vaticanului (prin Congregația De Propaganda Fide) și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Înființarea a fost posibilă și datorită faptului că aceasta era subordonată direct Vaticanului și nu altor structuri din statele vecine, care ar fi putut folosi situația pentru a se amesteca în problemele social-politice ale catolicilor din România. În iunie 1884, monseniorul Paoli a comunicat Sfântului Scaun faptul că regele Carol I era de acord cu numirea monseniorului Niccolo Giuseppe Camilli ca episcop de Iași, fără a crea însă o a treia dieceză la Galați. Prin diploma Apostolatus officium, Papa Leon XIII
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
structuri din statele vecine, care ar fi putut folosi situația pentru a se amesteca în problemele social-politice ale catolicilor din România. În iunie 1884, monseniorul Paoli a comunicat Sfântului Scaun faptul că regele Carol I era de acord cu numirea monseniorului Niccolo Giuseppe Camilli ca episcop de Iași, fără a crea însă o a treia dieceză la Galați. Prin diploma Apostolatus officium, Papa Leon XIII îl numea pe primul episcop de Iași, Camilli, "un pionier al vieții catolice moderne" pentru această
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
destinată preoților și intelectualilor (apărea o dată pe lună312). Revistele Predicatorul săteanului român (1879-1890) și Preotul român (ambele redactate de canonicul Nicolae Fekete Negruțius) și Predicatorul poporului (1894) condusă de preotul Vasiliu Budesco din Ciulești, au apărut la Gherla. La Satu Mare, monseniorul Vasile Lucaciu a fondat Revista Catolică. Din 1883 până în 1891, această revistă a susținut ideea unirii bisericilor. Ulterior, publicația a fost transferată la Baia Mare. Gazeta Răvașul a fost fondată și condusă de protopopul Ilie Daianu (1903-1911). A înregistrat o activitate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
redactată de profesorii seminarului catolic din oraș; apărea de două ori pe lună. Gazeta Sionul Românesc (conținea informații din viața episcopiei și alte știri de interes general) a fost organ bilunar al diecezei unite de la Lugoj, fondat în 1914 de monseniorul V. Tr. Frontiu și reorganizat în 1920 de canonicul N. Brânzeu 314. Tipăritura Păstorul sufletesc a fost fondată în 1907, la Simleul Silvaniei de preoții uniți Alimpii Coste, Ioan Budisan și Avram Dragos și a încetat să apară în 1914
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
comitet de presă în cadrul AGRU-ului330 de la Cluj, cu sediul pe strada N. Iorga, nr. 6. Acest comitet l-a avut ca președinte pe Ioan Agârbiceanu, membru corespondent al Academiei Române, laureat al Premiului național de Proză literară, iar ca vicepreședinți pe Monseniorul Anton Gabor, Nicolae Brânzeu și Ioan Georgescu 331. Pregătirea profesională a celor care scriau în aceste publicații nu era instituționalizată și nici de specialitate. Nu existau instituții sau asociații de dezvoltare și mediatizare a presei catolice, ceea ce indica încă noviciatul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
episcopului Netzhammer în perioada 1905-1924, profesorii Ioan Vanca, Hildebrand Frollo și Iosif Frollo, precum și preotul Ioan Bălan, protopopul bisericii unite "Sf. Vasile" din București 341. La această întrunire, arhiepiscopul Netzhammer a prezentat programul special al revistei și lista colaboratorilor ei342. Monseniorul Vl. Ghika și publicistul M. Theodorian Carada au lipsit de la prima reuniune a colectivului de redacție, deși se numărau printre colaboratorii revistei. În "programul special" al publicației erau menționate rubricile principale și colaboratorii ei: "cel dintâi articol scris de părintele
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a unui grup de preoți din arhidieceza de București, pe motiv că erau "supuși străini" și "potențiali inamici" ordin ce a dus la suspendarea forțată a apariției revistei 385. Printre cei închiși s-au numărat și protopopul Ioan Bălan și Monseniorul Auner. O consecință imediată a acestei măsuri a fost faptul că numărul trei pe anul 1916 al revistei, care fusese pregătit pentru tipar, nu a mai apărut 386. În anul 1921, H. Frollo a sugerat faptul că: "la baza persecuției
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]