1,270 matches
-
Itaca este o revenire la ordinea firească a lucrurilor. Față de Ariadna, Tezeu se comportă ca un escroc. Morala lui este să se consoleze repede și să fugă de complicațiile sentimentale. Drama Casandrei este fără lumină și fără speranță, căci, explică moralistul, „există dureri în miezul cărora, nemaiavând nimic, putem câștiga totul; dar suferința Casandrei e goală de orice speranță; un zeu sau o fiară ucide timpul înainte de a sosi în inima ei; și nu compasiunea ne poate apăra; compasiunea are nevoie
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
de a imagina ideile, de a le pune într-o narațiune și de a le face, astfel, mai ușor accesibile. Inflexibil când e vorba de conceptele etice, vorbește acum despre „utopia cordialității”, confirmând, pe Julien Benda, care zicea că orice moralist este, în fond, un utopist. Este, adevărat, un utopist dacă vrea să îndrepte o lume moralmente strâmbă. Și încă nu s-a văzut un moralist care că reușească. Cel puțin în timpul său. Ceea ce nu diminuează valoarea actului în sine. Rămâne
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
conceptele etice, vorbește acum despre „utopia cordialității”, confirmând, pe Julien Benda, care zicea că orice moralist este, în fond, un utopist. Este, adevărat, un utopist dacă vrea să îndrepte o lume moralmente strâmbă. Și încă nu s-a văzut un moralist care că reușească. Cel puțin în timpul său. Ceea ce nu diminuează valoarea actului în sine. Rămâne totdeauna ceva (ceva foarte important): calitatea scriiturii. În Polemici cordiale autorul mai amestecă o dată cultura cu existența și reia discuția despre relația dintre morală și
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
de fildeș iese zdrobită cu astfel de fraze: „refuzând să aleagă, el a și ales”; „tăcerea a ajutat ocupația și a devenit complice cu ea”. P. este foarte priceput în a pune gândul său tăios, ireconciliabil, în asemenea formule memorabile. Moraliștii sunt de regulă corupți de ambiguitățile limbajului. Răsfățul în paradox îi face inofensivi. Orice moralist este, în ultimă instanță, un manierist. P. apără și el ambiguitatea și se socotește chiar un spirit manierist, dar gândește manierismul ca un exercițiu necesar
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
tăcerea a ajutat ocupația și a devenit complice cu ea”. P. este foarte priceput în a pune gândul său tăios, ireconciliabil, în asemenea formule memorabile. Moraliștii sunt de regulă corupți de ambiguitățile limbajului. Răsfățul în paradox îi face inofensivi. Orice moralist este, în ultimă instanță, un manierist. P. apără și el ambiguitatea și se socotește chiar un spirit manierist, dar gândește manierismul ca un exercițiu necesar de igienă artistică, iar ambiguitatea ca o posibilitate a spiritului de a îmbogăți obiectul analizei
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
posibilitate a spiritului de a îmbogăți obiectul analizei. Cărțile proprii îl dezmint, totuși. Ele arată un spirit angajat, hotărât să moară pentru ideea morală, orgolios la culme și irepresibil. Este, din acest punct de vedere, o oarecare contradicție între inflexibilitatea moralistului și ideile de toleranță și democrație pe care le propagă. Polemicile nu mai sunt deloc cordiale în cărțile apărute după 1989. Revoluția l-a găsit pe P., cum singur spune, „interzis ca scriitor, șomer ca salariat și suspect ca individ
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
N. Iorga, cu note acide. „Bizantinii” lui sunt politicienii corupți de toate culorile politice, îmbogățiții din perioada de tranziție, oamenii vechiului regim care au intrat în afaceri sau în viața parlamentară. Articolele din ultima vreme arată o mizantropie din ce în ce mai neagră. Moralistul crede că gena națională este compromisă și că răul general nu mai poate fi oprit. Opiniile lui au, de regulă, audiență. Scrierile eseistice merg în sensul cunoscut: confesiune, meditații morale și politice, fapte curente de viață, analizate cu o cruzime
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
care nu exclude un scepticism fundamental. Omul vigilent al Cetății este un Don Quijote într-o lume (lumea Estului) în care utopiile și nostalgiile sunt impure. Sămânța iubirii cade pe un sol îmbibat de ură și, în genere, de mizerie morală. Moralistul nu mai crede în soluții, se mulțumește să pună doar întrebări. Autorul este din ce în ce mai solitar și din ce în ce mai puțin solidar cu timpul său, un Don Quijote care nu mai crede în iluzii, dar continuă să se bată cu morile de vânt. Reabilitează
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
poate, pe Liviu Rebreanu. Cu Negru pe alb - Scrisori la un prieten, N. inaugurează un gen nou în literatura română, genul epistolar. Un mozaic de aspecte se configurează aici, de la cele lingvistice (Critică) până la cele de natură istorico-socială (Ochire retrospectivă). Moralist de esență clasică, prozatorul se exersează în crearea de „fiziologii”. Fiziologia provințialului, Un poet necunoscut, Lumânărică sunt încercări de caracterologie, în timp ce Istoria unei plăcinte tinde spre pictura de moravuri. Deplângând risipirea acelor urme ce atestă originea străveche a neamului (Vandalism
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
1935) reunește impresii de călătorie (în Franța, Danemarca), un reportaj (asupra Expoziției coloniale de la Paris) și patru profiluri (Jules Verne, Pierre Loti, „omul cu masca de fier” și uitatul Sebastian Locatelli), aproape totul furnizând pretexte pentru rememorare și reflecție de moralist. Rostite la microfon pentru un public larg, textele din Scriitori în lumina documentelor relevă calități (stil oral îngrijit, caracterizări sintetice, uneori închegate în formule memorabile), dar și îngrădiri intrinseci textului radiofonic (neaprofundarea unor chestiuni și o informație nu întotdeauna adusă
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
a tuturoractivităților. Dacă mediul dinamic accentuează cerința adaptării flexibile și creative, mediul stabil accentuează cerința unei funcționări, în cadrele deja definite, cât mai eficiente cu putință. Cazurile în care condițiile de mediu determină cerințele funcționale ale sistemelor sunt extrem de frecvente. Moraliștii au notat mereu cu tristețe că oamenii sunt caracterizați de o serie de orientări pe care le considerau ca indezirabile: dorința de putere și de dominare, invidie și concurență, nepăsare față de ceilalți. Științele sociale și umane actuale aduc argumente atât
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
iubirii autentice. Tinerețea, care la P. nu e o vârstă, ci un mod de existență, determină, de asemenea, atât caracterul erudiției sale elegante, lipsită complet de pedanterie, cât și natura foarte disponibilă a înzestrării, nefixată la o zonă anume. Eseist, moralist, filosof, critic literar, critic de artă, de film și nu în ultimul rând scriitor, el se poate manifesta cu strălucire în toate aceste ipostaze. Cât despre memorii, se poate spune că sunt inaugurate, printre rânduri, în Alchimia existenței, unde amintirile
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
Archir cu nepotul său Anadam (1850). Mai înzestrat decât I. Barac sau V. Aaron, P. trece de la culegeri, versificări și prelucrări la înstrunări originale, unde virtuozul jocului cu vorbele, cu înțelesurile și bogăția lor multicoloră se află în slujba unui moralist volubil, înclinat spre ironie. Încă în zona prelucrării, cartea Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853) pleacă în primul rând de la circulația orală a istorioarelor despre pățaniile acestui personaj al culturii populare balcanice și orientale. Aici Nastratin reînvie proaspăt, dintr-o neistovită
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
morală. Hristoitie au Școala moralului (o prelucrare) este o carte delicioasă. Alții vor să scrie o gramatică, o retorică, inventează un limbaj pentru poezie, Pann, versificator iscusit, vrea să dea un cod al bunei purtări. Asta convine talentului său de moralist și gustului său de a cârti. Autorul Povestei vorbei este, în fond, un ironist, un poet integral ironist, primul la noi de asemenea proporții. EUGEN SIMION SCRIERI: Versuri muzicești ce să cântă la Nașterea Mântuitorului nostru Is. Hs. și în
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
de viață. Într-un credo - De ce scriu, apărut în „Facla” (1935) - K. afirma că a fost „mânat în luptă” de necesitatea de a denunța inechitățile sociale, ura de rasă, „deșucherile politicii instinctive”, „nedreptățile de tot felul”, „calomnia ticăloasă”, „legalitatea concediată”, „moraliștii fără morală”, „tâlharii servind lecții de onestitate”, „prostituații care blamează prostituția”, „vidul din mirajul superstițiilor” și alte multe tare morale. Ateu, și-a făcut din scris „o mistică și unică religie”. Figură marcantă a presei românești interbelice, K. se afla
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
Voltaire, din care traduce o scurtă cugetare. În epocă nu apare ca o figură veche, anacronică, câteodată el arătându-se receptiv la înnoiri, curios de prefacerile aduse de civilizația apuseană. Pe plan literar e sensibil la turnura de gândire a moraliștilor francezi, mai apropiată structurii și formației sale. Nota originală a scrierilor lui se vădește în genul satiric. Înaintea lui Barbu Paris Mumuleanu, M. concepe, în forma populară a cimiliturii, o serie de schițe caracterologice, sumare portrete caricaturale, în care surprinde
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
cu excese naturaliste. Sentimental, vag disimulat, și într-o atare ipostază M. își învăluie „tabletele” într-o pânză de melancolie, străpunsă ici-colo de fine persiflări. E păcat că nu a apucat să-și valorifice într-o creație consistentă agerimile de moralist ce se manifestă în instantaneele lui câteodată surâzătoare, cu miză, ce-i drept, mărunțică. Îi rețin atenția „chipurile” din provincie, ipochimeni întristător-ilari, mișunând într-un perimetru lipsit de orizont. De semnalat apetența pentru jocul onomastic și caricatura de limbaj. Întâlnirea
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
altul, scrierile lui M. pot fi considerate ca o „piesă de teatru” de mari dimensiuni, în care tema căutării neobosite a adevărului iese victorioasă din jocul istoriei. Autorul mizează pe firescul observației „caracterelor”, fără a-și aroga totuși „vanitatea” de moralist, pe consemnarea cu naturalețe a substanțialului „material didactic” reprezentat de faptele de viață cotidiană, ce se definesc de la sine prin ridicolul lor organic. Depășește determinările strict temporale din succesiunea situațiilor (fatalmente supuse tiparului ideologic), fiind interesat în principal de surprinderea
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
și maghiară, nelăsând să îi scape nici un domeniu din care ar putea extrage o experiență, deopotrivă umană și artistică. Un scriitor ciudat, prețuit enorm de unii și contestat total de alții, este Teodor Mazilu (1930-1980). Admiratorii văd în el un moralist de rasă și un strălucit comediograf, adversarii îl trec în rândul foiletoniștilor umaniști, negându-i profunzimea invenției comice. În jurul romanului Bariera (1959) s-a dat o veritabilă bătălie, piesa Proștii sub clar de lună (1962), pusă în scenă de Lucian
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
1972, 32; Angela Lazăr, „Teatru”, CL, 1972, 8; Dan Medeleanu, „Pălăria de pe noptieră”, CNT, 1972, 35; Alexandru George, Cel ce refuză iluziile minții, LCF, 1972, 41; Laurențiu Ulici, Teodor Mazilu. Prozator, eseist, poet, CNT, 1972, 42; Ovidiu Ghidirmic, Reflecțiile unui moralist, RL, 1972, 46; Alexandru Paleologu, Fantezie și imaginație, LCF, 1972, 46; George Pruteanu, „Ipocrizia disperării”, CL, 1972, 21; Nicolae Prelipceanu, „Cântece de alchimist”, TR, 1972, 47; Georgeta Horodincă, Obsesia vieții, CNT, 1972, 51; Petru Poantă, „Cântece de alchimist”, ST, 1972
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
Iorgulescu, Firescul, 194-197; Florin Faifer, Ultima piesă sau Lirismul alegoric al sarcasmului, CRC, 1981, 4; Victor Bibicioiu, Vitalitatea comicului, R, 1981, 1; Mircea Bențea, Exaltarea umanului, ECH, 1981, 1-3; Constantin Săplăcan, Convenție și implicare, ECH, 1981, 1-3; Ioan Buduca, Un moralist pentru viitor, AFT, 1981, 7; Dumitru Dinulescu, Lumea lui Mazilu, RL, 1981, 41; Ion Vartic, Acei nebuni fățarnici și „filosofia” lor, F, 1981, 12; Diaconescu, Dramaturgi, 45-61; Faifer, Dramaturgia, 80-87; Ghițulescu, O panoramă, 133-151; D.R. Popescu, Galaxia Grama, București, 1984
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
de „sat al contrastelor”. Noul și vechiul stau față în față într-o simbioză cu accente suprarealiste. Termopane și noroi, televiziune prin cablu și WC-uri fără apă curentă. Oameni cu așteptări mari și realizări puține. Hoți de benzină și moraliști. Mulți moraliști, mai puțini morali... Prin părțile sale „bune” și în contextul ruralului românesc, Tomșaniul poate fi considerat totuși un sat cu un caracter mai european decât altele. Infrastructura relativ mai dezvoltată, oameni având modele și așteptări destul de concrete despre
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
al contrastelor”. Noul și vechiul stau față în față într-o simbioză cu accente suprarealiste. Termopane și noroi, televiziune prin cablu și WC-uri fără apă curentă. Oameni cu așteptări mari și realizări puține. Hoți de benzină și moraliști. Mulți moraliști, mai puțini morali... Prin părțile sale „bune” și în contextul ruralului românesc, Tomșaniul poate fi considerat totuși un sat cu un caracter mai european decât altele. Infrastructura relativ mai dezvoltată, oameni având modele și așteptări destul de concrete despre cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de reproșat. Nu neapărat studenților înșiși, pe care-i învăluie cu o generozitate pedagogică uneori de-a dreptul tandră (malițioșii au explicat asta prin atracția fizică pe care o simțea profesorul pentru efebii Lumii Noi). Bloom deplânge în stilul unui moralist clasic descompunerea familiei tradiționale, a cărei bogăție spirituală provenea cândva din combinarea virtuților private și publice cu o solidă bază etică și culturală comună, articulată în jurul Bibliei. Autorul crede că universitățile americane au irosit și deturnat entuziasmul tinerimii postbelice, o
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
contact cât mai numeroase și solide cu rațiunea morală comună va fi în măsură să-i confere trăinicie și putere de atracție. Kant s-a distanțat în mod clar de punctul de vedere al acelor întemeietori și propovăduitori de religie, moraliști sau filosofi care susțineau că ei sunt aceia care dezvăluie pentru prima dată oamenilor „adevărul moral”, că acesta ar trebui să fie statornicit în conștiința oamenilor printr-o revizuire radicală a modului lor spontan de a gândi. Era opinia fermă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]