1,744 matches
-
pe care numai discursul clinic al psihopatologiei îl poate obiectiva și supune analizei unui model de gândire fenomenologică. Acum se poate desprinde clar, din cele mai sus prezentate, faptul că „limbajul” și „discursul” referitor la denumirea și descrierea fenomenelor psihice morbide, propriu psihopatologiei, constituie una dintre laturile esențiale ale acestei discipline. Plecând de la „observarea” și „ascultarea” bolnavilor psihici, psihiatrul reconstituie „istoria psiho-biografică interioară” a acestora sub forma unui „context lingvistic” în care cuvintele înlocuiesc imaginile concret-obiective ale suferinței somatice din medicina
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
purtătoarele trăirilor subiective ale bolnavilor psihici. În felul acesta psihopatologia se constituie ca un domeniu epistemologic, în care subiectul cunoașterii este „obiectivat” numai prin discurs, iar de natura discursului va depinde delimitarea și înțelegerea domeniului de cunoaștere al fenomenelor psihice morbide. 8. Metode și tehnici în psihologia medicală și psihopatologie Atitudinea metodologică Pentru K. Jaspers, în psihopatologie „obiectul”, studiat nu se experimentează, ci se gândește. În felul acesta, încă de la început, modalitatea de reflectare asupra obiectului implică o anumită atitudine metodologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi orientată esențialmente clinic. Această orientare metodologică este din ce în ce mai „biologizantă”, ajungându-se chiar la considerarea psihiatriei de către unii autori, ca „știință biologică”; deschizându-se prin aceasta poarta „experimentului” în domeniul psihiatriei clinice. Psihopatologia are ca obiect de studiu „fenomenul psihic morbid”. Din acest motiv, spre deosebire de psihiatria clinică, psihopatologia își „gândește” obiectul, ea adoptând prin aceasta o atitudine metodologică împrumutată din sfera științelor umane. Atitudinea reflexivă nu numai că lărgește, dar și schimbă în mod considerabil atât metoda, cât și sfera psihopatologiei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a) Modelul de analiză filozofică empirico-pozitivistă, bazat în primul rând pe observația și experiența clinică a faptelor, în conformitate cu modelul științelor naturii, specific psihiatriei ca specialitate medicală. b) Modelul filozofic conceptual-fenomenologic, care caută să înțeleagă și să explice semnificația „fenomenului psihic morbid” în raport cu natura umană. Conceptualismul fenomenologic se opune empirismului clinico-psihiatric, întrucât el caută să descopere sensul primar al „fenomenelor clinice” sau „obiectivează” structurile mintale ale bolnavului psihic. În felul acesta se consideră că ceea ce se „obiectivează” în câmpul observației clinice, este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de mai sus, se poate afirma că „psihiatria clinică” urmărește analiza manifestărilor exterioare ale nebuniei, considerate ca „semne clinice” ale bolii mintale, pe când „psihopatologia” urmărește cunoașterea, înțelegerea și explicarea structurilor interne, modificate, ale vieții psihice, considerate ca „stări de conștiință morbidă” ale individului. Din cele expuse, este evident că în sfera psihiatriei se pot distinge două direcții metodologice: a) direcția biologică, pur medicală, care experimentează clinic obiectul psihiatriei, respectiv, bolnavul psihic și boala acestuia; b) direcția umanistă, pur filozofică, aceea care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de la vizibil la invizibil sau, mai exact spus, cum se face „intrarea în celălalt”? Aceasta este problema fundamentală a oricărei metodologii în psihopatologie. Ceea ce trebuie să surprindem, pentru a putea înțelege este întâi „tulburarea psihică” iar apoi „semnificația fenomenului psihic morbid”. În sensul acesta L. Binswanger spune următoarele: „Ceea ce noi trebuie să căutăm a pătrunde, nu este de fapt structura delirului, este cea a omului delirant, este structura noii sale ființe în lume”. La aceasta G.E. Morselli va adăuga faptul că
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
semnificație numai în cazul în care celălalt, respectiv bolnavul psihic, se înfățișează ca „prezență prin persoană”. Numai această „prezență” poate stabili o „legătură fundamentală” între observator și bolnav, sau altfel spus de „a-fi-în-cuplu-cu-celălalt” (J.P. Sartre). În esență cunoașterea fenomenului psihic morbid, în sfera psihopatologiei, corespunde, după teoria lui J.P. Sartre, cu „cunoașterea celuilalt”. În cazul „dialogului medic-bolnav”, persoana bolnavului este percepută de către medic ca pe un „celălalt”, diferit de el. Între medic (M) și bolnav (B), se interpune un spațiu comun
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o reacție emoțional-afectivă, cu caracter moral, exprimată prin suferința sau „faptul de a suferi”. Din acest motiv, în cazul oricărei boli avem de-a face cu două situații precis delimitate din punct de vedere ontologic: a) boala propriu-zisă, ca proces morbid, de natură pur medicală; b) suferința, resimțită de omul bolnav, ca o trăire penibilă a răului, a transformării sale morale (tristețe, neliniște, angoasă, deznădejde, grijă față de perspectivele bolii ca amenințare a vieții). Suferința are un caracter axiologic negativ moral, în raport cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezență, al individului, ca o primă impresie pe care acesta o face examinatorului. Sunt avute în vedere următoarele aspecte: a) tipul constituțional, biotipul (longilin-astenic, picnic, atletic sau displastic) din care se poate deduce „predispoziția” persoanei respective către o anumită stare morbidă corespunzătoare psiho-tipului acestuia (introvert-schizotim, extraver-ciclotim, mix-epileptoid); b) fizionomia se referă, în primul rând, la aspectul „morfopsihologic” al feței (retractat-introvert sau dilatat-extrovert), apoi la expresia „mimicii” bolnavului respectiv (indiferentă, tristă, veselă, tensionată, irascibilă, bizară, grimase, ticuri, cicatrici etc.); c) semne sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sugestiv, conduite discordante în raport cu realitatea, conduite agresive, antisociale, de violență etc.; - inactivitate, pasivitate sau acțiuni bizare, periculoase, automate, stereotipe, negativism etc. Toate acestea pot avea o motivație psihopatologică, ele fiind reacții, conduite sau acțiuni dictate de stările delirante, halucinații, impulsiuni morbide etc. În majoritatea cazurilor, ele pot avea un caracter de periculozitate pe care examinatorul trebuie să-l surprindă, orientat fie împotriva persoanei bolnavului (autoagresivitate, acte suicidare), fie împotriva celorlalți (violență, omucideri, distrugeri de bunuri, clastromanie, piromanie etc.). III) Examenele clinice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinic, respectiv „cunoașterea clinico-medicală” a cazului respectiv. Diagnosticul va denumi suferința ca boală. Fig. p. ms. 109 Simptome BOLNAV BOALA DIAGNOSTICUL (reducție fenomenologică) Criterii MEDIC 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 Interpretarea hermeneutică a fenomenelor psihice morbide Diagnosticul clinic este un model de raționament medical de factură fenomenologică ce convertește suferințele bolnavului în boală. El este baza modelului de gândire medicală, dar reprezintă de fapt un aspect de factură „exterioară”, fără a intra în interiorul semnificației suferinței bolnavului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
intimă a trăirilor concepute în interior, precum și înțelegerea „momentelor centrale” ale ființei umane (H. Tellenbach). În felul acesta imaginea și concepția despre om a lui W. Dilthay deschide pentru psihopatologie un câmp larg de interpretare și înțelegere a fenomenului psihic morbid. K. Jaspers și M. Scheler se vor referi la „conținutul tematic” al tulburărilor psihice, inaugurând o nouă direcție metodologică în psihopatologie, spre deosebire de psihiatria clinică ce are în vedere, așa cum am mai spus, „aspectul formal-extern” al tulburărilor clinice (simptom, sindrom, boală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
factură socio-medicală. După H. Pequignot, medicina este „întâlnirea unei tehnici științifice cu un caz”. Relația care se stabilește în această situație desemnează două câmpuri de cunoaștere și de semnificație: 1) Câmpul bolnavului, caracterizat prin suferință și conștiința propriei sale experiențe morbide, în care se disting componentele iraționale ale angoasei și speranței. Acestea au un dublu aspect. Privite „din interior” ele se organizează sub formă de afecte și sentimente trăite de bolnav. Privite „din exterior” ele se organizează sub semnificația modificărilor cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și de a atinge „zone interzise” ale trupului și de „a acționa” asupra acestora. Secțiunea a II-a PSIHOPATOLOGIE CLINICĂ Psihopatologia clinică are ca obiectiv studiul organizării și al dezorganizării sistemului personalității, considerat ca spațiu de dezvoltare al „fenomenelor psihice morbide”. Ea studiază modalitățile patologice ale proceselor psihice, considerate individual, după o ordine sistematică, sindroamele psihopatologice, precum și nosologia psihiatrică. Este analizată dinamica proceselor psihopatologice, formele lor de manifestare individuală sau „complexe de simptome”, semnificația acestora în raport cu persoana și psihobiografia bolnavului. 10
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specifice, datorate atât naturii „obiectului” acestor discipline, cât și „metodologiilor” utilizate în activitatea de cunoaștere. Psihiatria, ca oricare altă ramură a disciplinelor medicale, are ca obiectiv delimitarea, descrierea, definirea și clasificarea tulburărilor psihice, pentru a le putea grupa în specii morbide sau boli raportate la cauze cunoscute sau ipotetice specifice sau nespecifice care le produc, în vederea aplicării tratamentelor de specialitate cu scopul restabilirii stării de sănătate mintala a bolnavului respectiv. În vederea realizării acestor obiective, cunoașterea științifică în domeniul psihiatriei se bazează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cele relatate de bolnav (acuzele clinice sau „narațiunea clinică”), precum și manifestările bolnavului (expresii, reacții, conduite, comportamente, acțiuni, etc.). Cercetarea cazului clinic, considerat ca un accident, se bazează pe datele furnizate de anamneza clinică și pe reconstituirea evoluției clinice a procesului morbid sau istoricul bolii, de la data debutului acesteia pană în momentul examenului clinic, al întâlnirii medic - bolnav. Examenul clinico-psihiatric urmărește să pună în evidență cu rigurozitate faptele sau manifestările clinice anormale, din care să reconstituie tabloul clinic al bolii. Aici cercetarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este rezultatul raționamentului medical care desemnează anormalitatea psihică. Prin urmare boala ca atare este de fapt un concept operațional, un construct al intelectului cunoscător, care desemnează în limbajul științific medical, transformarea psihopatologică a persoanei bolnavului sau „grupajul de fenomene psihice morbide” observate de medicul-cercetător la subiectul/bolnavul său. Ea este expresia științifică a stării de dezechilibru sau de tulburare patologică a personalității individului respectiv. Gândirea medico-psihiatrică, se înscrie în cadrul raționamentului clinic general care nu face practic, nici un fel de distincție epistemologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deși există și în cazul lor diferențe în ceea ce privește atitudinile metodologice. Psihologia ca și psihopatologia au același obiect de cercetare: persoana umană. Psihologia se interesează de aspectele normale ale vieții psihice, pe când psihopatologia își fixează ca obiect de studiu fenomenele psihice morbide. În acest de al doilea caz, psihopatologia „preia” obiectul din Clinica Psihiatrică, reprezentat de persoana bolnavului psihic pe care-l studiază cu ajutorul metodelor psihologiei, încercând să explice natura alteralității acestuia, a fenomenelor psihice morbide. Dacă în psihiatrie cunoașterea este și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca obiect de studiu fenomenele psihice morbide. În acest de al doilea caz, psihopatologia „preia” obiectul din Clinica Psihiatrică, reprezentat de persoana bolnavului psihic pe care-l studiază cu ajutorul metodelor psihologiei, încercând să explice natura alteralității acestuia, a fenomenelor psihice morbide. Dacă în psihiatrie cunoașterea este și rămâne exterioară obiectului, fixându-și atenția asupra manifestărilor persoanei bolnavului, psihopatologia caută ca să treacă dincolo de cadrul empiric al faptelor clinice și să înțeleagă natura ființei umane bolnave psihic. Obiectivul psihopatologiei este de a fixa
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în această lucrare, că obiectul psihopatologiei, nu se experimentează, el fiind supus reflecției și analizei fenomenologice, unei interpretări hermeneutice. Vom încerca să dovedim că ceea ce înțelegem prin „experiment” în psihopatologie se referă de fapt la „reproducerea” unor manifestări psihice anormale, morbide, cu caracter tranzitoriu, în scopul analizei și cunoașterii „fenomenelor psihice morbide”, așa cum sunt ele întâlnite, în mod curent, în clinica psihiatrică. Reproducerea artificială a unor manifestări psihice anormale, de regulă de factură psihotică, reprezintă o formă de „acces controlat” pentru
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
supus reflecției și analizei fenomenologice, unei interpretări hermeneutice. Vom încerca să dovedim că ceea ce înțelegem prin „experiment” în psihopatologie se referă de fapt la „reproducerea” unor manifestări psihice anormale, morbide, cu caracter tranzitoriu, în scopul analizei și cunoașterii „fenomenelor psihice morbide”, așa cum sunt ele întâlnite, în mod curent, în clinica psihiatrică. Reproducerea artificială a unor manifestări psihice anormale, de regulă de factură psihotică, reprezintă o formă de „acces controlat” pentru înțelegerea mecanismelor psihopatologice ale fenomenelor psihice morbide. Distingem, în sensul acesta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și cunoașterii „fenomenelor psihice morbide”, așa cum sunt ele întâlnite, în mod curent, în clinica psihiatrică. Reproducerea artificială a unor manifestări psihice anormale, de regulă de factură psihotică, reprezintă o formă de „acces controlat” pentru înțelegerea mecanismelor psihopatologice ale fenomenelor psihice morbide. Distingem, în sensul acesta, două aspecte: utilizarea în scopul unor ritualuri mistico-magice a unor substanțe psihotrope de natură psihodisleptică, capabile de a produce stări de extaz, trăiri onirice, derealizări și depersonalizări etc., ce au semnificația de comportamente culturale, fără o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o anumită măsură. Psihopatologia este și rămâne o disciplină reflexivă, al cărui obiect, spiritul uman în primul rând, „este gândit” și „înțeles”. 12. ORGANIZAREA SISTEMULUI PERSONALITĂȚII ȘI DINAMICA PROCESELOR PSIHOPATOLOGICE Teorii despre personalitate În psihopatologie, orice analiză a fenomenelor psihice morbide, trebuie să înceapă cu studiul personalității, considerată ca ansamblu de referință al vieții psihice, întrucât personalitatea este „spațiul” în interiorul căreia se dezvoltă și se manifestă fenomenele psihice morbide. Concept operațional, personalitatea desemnează o multitudine de aspecte, reunite sintetic în cadrul unui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
PROCESELOR PSIHOPATOLOGICE Teorii despre personalitate În psihopatologie, orice analiză a fenomenelor psihice morbide, trebuie să înceapă cu studiul personalității, considerată ca ansamblu de referință al vieții psihice, întrucât personalitatea este „spațiul” în interiorul căreia se dezvoltă și se manifestă fenomenele psihice morbide. Concept operațional, personalitatea desemnează o multitudine de aspecte, reunite sintetic în cadrul unui sistem structural unic, reprezentate prin aspectele biologico-genetice, psihologice, morale, culturale și sociale. Ea constituie, din aceste motive, un obiect de studiu multidisciplinar, pe care însă și-l dispută
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cunoștință, ca acțiune prin care individul își reprezintă mintal toate activitățile sale; d) raporturile cu mediul ambiant, prin care Eul personal „se opune” sau „se pune de acord” cu mediul social sau cu lumea fizică. Tipurile constituționale și dispozițiile psihice morbide Oamenii sunt inegali constituiți. Fiecare individ este o persoană unică, având o identitate proprie. Diferențele dintre indivizi se raportează la sex, aspectul somatic și profilul personalității, la care se mai adaugă factorii de diferențiere de ordin, valoric (cultură, educație, mediul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]