749 matches
-
o manifestare restrînsă la metalimbajele artificiale și la tendințele din limbajele de specialitate, care urmăresc instituirea unor terminologii alcătuite din elemente monosemantice. V. cîmp semantic, polisemie, reglare a sensului, terminologie. GREIMAS - COURTES 1993; CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN MORFEM. Semnificația generală a cuvîntului morfem este de "unitate lingvistică minimă dotată cu sens", reprezentînd astfel cea mai mică unitate semnificativă obținută prin segmentarea unui enunț. În lingvistica americană, analiza în constituenți imediați atribuie morfemelor statutul de unități gramaticale minime (care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
artificiale și la tendințele din limbajele de specialitate, care urmăresc instituirea unor terminologii alcătuite din elemente monosemantice. V. cîmp semantic, polisemie, reglare a sensului, terminologie. GREIMAS - COURTES 1993; CONSTANTINESCU-DOBRIDOR 1998; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN MORFEM. Semnificația generală a cuvîntului morfem este de "unitate lingvistică minimă dotată cu sens", reprezentînd astfel cea mai mică unitate semnificativă obținută prin segmentarea unui enunț. În lingvistica americană, analiza în constituenți imediați atribuie morfemelor statutul de unități gramaticale minime (care compun cuvintele), iar A. Martinet
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1998; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN MORFEM. Semnificația generală a cuvîntului morfem este de "unitate lingvistică minimă dotată cu sens", reprezentînd astfel cea mai mică unitate semnificativă obținută prin segmentarea unui enunț. În lingvistica americană, analiza în constituenți imediați atribuie morfemelor statutul de unități gramaticale minime (care compun cuvintele), iar A. Martinet face distincția între morfemele lexicale (numite și lexeme) și morfemele gramaticale (denumite uneori grameme). În analiza obișnuită, în care morfemului îi este atribuit un statut generalizat în enunț, într-
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistică minimă dotată cu sens", reprezentînd astfel cea mai mică unitate semnificativă obținută prin segmentarea unui enunț. În lingvistica americană, analiza în constituenți imediați atribuie morfemelor statutul de unități gramaticale minime (care compun cuvintele), iar A. Martinet face distincția între morfemele lexicale (numite și lexeme) și morfemele gramaticale (denumite uneori grameme). În analiza obișnuită, în care morfemului îi este atribuit un statut generalizat în enunț, într-o propoziție precum Au început zilele frumoase ale primăverii, se disting următoarele morfeme au+încep
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
astfel cea mai mică unitate semnificativă obținută prin segmentarea unui enunț. În lingvistica americană, analiza în constituenți imediați atribuie morfemelor statutul de unități gramaticale minime (care compun cuvintele), iar A. Martinet face distincția între morfemele lexicale (numite și lexeme) și morfemele gramaticale (denumite uneori grameme). În analiza obișnuită, în care morfemului îi este atribuit un statut generalizat în enunț, într-o propoziție precum Au început zilele frumoase ale primăverii, se disting următoarele morfeme au+încep+-ut+zi+-le+-le+frumos+-e
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunț. În lingvistica americană, analiza în constituenți imediați atribuie morfemelor statutul de unități gramaticale minime (care compun cuvintele), iar A. Martinet face distincția între morfemele lexicale (numite și lexeme) și morfemele gramaticale (denumite uneori grameme). În analiza obișnuită, în care morfemului îi este atribuit un statut generalizat în enunț, într-o propoziție precum Au început zilele frumoase ale primăverii, se disting următoarele morfeme au+încep+-ut+zi+-le+-le+frumos+-e+al+-e+primăvar+-i+-i, de unde se poate constata că
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
distincția între morfemele lexicale (numite și lexeme) și morfemele gramaticale (denumite uneori grameme). În analiza obișnuită, în care morfemului îi este atribuit un statut generalizat în enunț, într-o propoziție precum Au început zilele frumoase ale primăverii, se disting următoarele morfeme au+încep+-ut+zi+-le+-le+frumos+-e+al+-e+primăvar+-i+-i, de unde se poate constata că morfemele au un statut diferit în enunț și se pot repartiza unor clase morfologice și lexicale diferite (cuvinte, radicali, afixe, desinențe etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
îi este atribuit un statut generalizat în enunț, într-o propoziție precum Au început zilele frumoase ale primăverii, se disting următoarele morfeme au+încep+-ut+zi+-le+-le+frumos+-e+al+-e+primăvar+-i+-i, de unde se poate constata că morfemele au un statut diferit în enunț și se pot repartiza unor clase morfologice și lexicale diferite (cuvinte, radicali, afixe, desinențe etc.). Există în unele limbi morfeme care nu au o structură segmentală proprie, precum du (de+le) din franceză sau
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
-le+-le+frumos+-e+al+-e+primăvar+-i+-i, de unde se poate constata că morfemele au un statut diferit în enunț și se pot repartiza unor clase morfologice și lexicale diferite (cuvinte, radicali, afixe, desinențe etc.). Există în unele limbi morfeme care nu au o structură segmentală proprie, precum du (de+le) din franceză sau zur (zu+der) din germană, cînd un segment cuprinde deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
morfologice și lexicale diferite (cuvinte, radicali, afixe, desinențe etc.). Există în unele limbi morfeme care nu au o structură segmentală proprie, precum du (de+le) din franceză sau zur (zu+der) din germană, cînd un segment cuprinde deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un constituent imediat izolabil ca segment al enunțului, astfel încît, același morfem se poate realiza prin mai multe morfe, fiecare constituind unul dintre alomorfele morfemului respectiv; prefixul cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
afixe, desinențe etc.). Există în unele limbi morfeme care nu au o structură segmentală proprie, precum du (de+le) din franceză sau zur (zu+der) din germană, cînd un segment cuprinde deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un constituent imediat izolabil ca segment al enunțului, astfel încît, același morfem se poate realiza prin mai multe morfe, fiecare constituind unul dintre alomorfele morfemului respectiv; prefixul cu valoare de morfem în-, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
le) din franceză sau zur (zu+der) din germană, cînd un segment cuprinde deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un constituent imediat izolabil ca segment al enunțului, astfel încît, același morfem se poate realiza prin mai multe morfe, fiecare constituind unul dintre alomorfele morfemului respectiv; prefixul cu valoare de morfem în-, de exemplu, se poate realiza prin alomorfele în- și îm- (întrece, îmbina). V. cuvînt, lexem, praxem. DUBOIS 1973; IVĂNESCU 1980
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un constituent imediat izolabil ca segment al enunțului, astfel încît, același morfem se poate realiza prin mai multe morfe, fiecare constituind unul dintre alomorfele morfemului respectiv; prefixul cu valoare de morfem în-, de exemplu, se poate realiza prin alomorfele în- și îm- (întrece, îmbina). V. cuvînt, lexem, praxem. DUBOIS 1973; IVĂNESCU 1980; GREIMAS - COURTES 1993; CONSTANTINESCU- DOBRIDOR 1998; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un constituent imediat izolabil ca segment al enunțului, astfel încît, același morfem se poate realiza prin mai multe morfe, fiecare constituind unul dintre alomorfele morfemului respectiv; prefixul cu valoare de morfem în-, de exemplu, se poate realiza prin alomorfele în- și îm- (întrece, îmbina). V. cuvînt, lexem, praxem. DUBOIS 1973; IVĂNESCU 1980; GREIMAS - COURTES 1993; CONSTANTINESCU- DOBRIDOR 1998; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN MOTIVARE
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1) el corespunde unei negații a atitudinii care este parafrazabilă în întregime: Nu este adevărat că această decizie este corectă, 2) el corespunde negării conținutului propozițional: Este adevărat că această decizie nu este corectă. Oricare limbă are cel puțin un morfem negativ, echivalent cu nu din limba română, în legătură cu care se pune problema dacă el exprimă într-adevăr o modalitate, o atitudine de refuz, aplicabilă la conținutul enunțului, sau dacă trebuie admis că enunțul negativ este asertiv și că negația face
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestor elemente este direct proporțională cu numărul sensurilor pe care le întrunesc. De altfel, analiza producerii sensului conduce la aceeași idee, dar și la regîndirea polisemiei în legătură cu variația sensului în discurs. Fenomenul nu privește numai cuvintele pline, ci privește orice morfem lexical autonom, cum se poate observa din modalitățile actualizării. Deoarece polisemia apare ca o consecință normală, observabilă la marea majoritate a unităților lexicale, ea reprezintă regula de existență a acestor unități, în vreme ce monosemia are o manifestare redusă, limitată la unele
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și tonurile), fiindcă se referă la unități mai extinse decît fonemele. Unitățile minimale se înlănțuie, se succedă și se ordonează pe axa temporală constituind o latură caracteristică și fundamentală a vorbirii, nivelul segmental, dar ele se organizează pentru a forma morfeme și se integrează într-un nivel superior, suprasegmental. O lungă perioadă de timp, intonația a fost singurul fenomen de prozodie studiat, deși a fost diferit definită, datorită constatării că pot exista enunțuri bine alcătuite ce pot fi neînțelese sau înțelese
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
text), iar celălalt dintr-o discordanță dintre reprezentare și anticiparea unei evalurări divergente din partea interlocutorului. La nivel interlocutiv, ratarea poate constitui un mod de reglare, iar manifestările ei țin locul unei vocale terminale, permițînd înlăturarea unei lipse vocalice în reduplicarea morfemelor gramaticale. Ratarea nu poate fi însă decît o trăsătură a exprimării orale, pentru limba scrisă nefiind specifică. Cu toate acestea, unele opere literare, care urmăresc caracterizarea personajelor prin particularitățile vorbirii lor, înregistrează unele forme de ratare a vorbirii, ceea ce contribuie
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și prin ea se poate stabili corect, pe planul conținutului, problema sinonimiei. În lingvistica structurală, substituția este operația de a înlocui partea detașabilă a unui enunț printr-un element care conservă valoarea gramaticală din enunț, ceea ce permite determinarea claselor de morfeme. Astfel, într-un enunț precum Apreciez gestul tău, cuvîntul tău se poate substitui cu său, lui, ei, vostru etc., fără ca enunțul să devină incorect. V. comutare. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Systemic Functional Grammar: A Next Step into the Theory - Axial Relations, Higher Education Press, Beijing, 2013. André MARTINET (1908-1999), lingvist francez, exponent al structuralismului, fondator al direcției funcționaliste în sintaxă. Teoria limbii îi datorează lui Martinet concepte ca "dublă articulare", "morfem", "lexem". Lucrări de referință: La gémination consonantique d'origine expressive dans les langues germaniques, Munksgaard, Copenhague, 1937; La phonologie du mot en danois, Klincksieck, Paris, 1937; La prononciation du français contemporain, Droz, Paris, 1945; Économie des changements phonétiques, Francke, Berne
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de astfel de cuvinte ca să se poată verifica justețea excluderii lor din inventar. 2 Am inclus și siglele, deoarece acestea nu au flexiune internă (nu flexionează cuvintele din care sunt formate), ci se comportă ca niște substantive simple cu privire la atașarea morfemelor de plural. 3 Prin această sintagmă denumesc acele adjective care pot funcționa și ca substantive și la care există o singură intrare în DOOM2: alemanic adj. m., s. m., pl. alemanici; adj. f., s. f. alemanică, pl. alemanice; ambliop adj.
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
ironiei, a maliției, a grotescului și posedând o imaginație asociativă fenomenală, o inventivitate verbală inepuizabilă, el întrebuințează cuvinte din toate sferele limbii, de la neologisme rare la neaoșisme și arhaisme stridente, de la noțiuni abstracte la termeni de argou și vulgari, manipulează morfeme și combină părți de vorbire, ca Arghezi (dar într-un fel al său), în cele mai insolite moduri, pune lucrurile și cuvintele în relații imprevizibile, amuzante și deconcertante, sucește fraza în fel și chip, uneori o rupe, o schilodește, frecvent
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
sutra"). În total, gramatica aceasta numără 3996 de reguli, foarte concentrate, exprimate simbolic in genul unor formule algebrice. Ele expun, într-o ordine riguroasă, componența fonetică și morfologică a limbii sanscrite, indică tipurile de sunete și diferitele lor combinări în morfeme, construcția cuvântului din morfeme și a propoziției din lexeme. Asemeni orientărilor moderne, gramatica lui Panini prezintă cuvântul, sintagma și propoziția ca succesiune liniară de morfeme, a căror îmbinare e guvernată de reguli de alternanța fonetică și de modificări fonetice la
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
aceasta numără 3996 de reguli, foarte concentrate, exprimate simbolic in genul unor formule algebrice. Ele expun, într-o ordine riguroasă, componența fonetică și morfologică a limbii sanscrite, indică tipurile de sunete și diferitele lor combinări în morfeme, construcția cuvântului din morfeme și a propoziției din lexeme. Asemeni orientărilor moderne, gramatica lui Panini prezintă cuvântul, sintagma și propoziția ca succesiune liniară de morfeme, a căror îmbinare e guvernată de reguli de alternanța fonetică și de modificări fonetice la limita lor. Procedeul descrierii
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
fonetică și morfologică a limbii sanscrite, indică tipurile de sunete și diferitele lor combinări în morfeme, construcția cuvântului din morfeme și a propoziției din lexeme. Asemeni orientărilor moderne, gramatica lui Panini prezintă cuvântul, sintagma și propoziția ca succesiune liniară de morfeme, a căror îmbinare e guvernată de reguli de alternanța fonetică și de modificări fonetice la limita lor. Procedeul descrierii limbii la Panini a fost comparat cu acela din gramaticile generativ transformaționale deoarece regulile se succed într-o ordine strictă, de la
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]