749 matches
-
personale de dativ și acuzativ din expresiile impersonale a-l durea (capul), a-i plăcea etc. auxiliare de persoană. 32. Prepoziția-morfem pe este concomitent marcă de acuzativ și indice al „genului personal” al substantivului. 33. Funcția distinctivă aparține prin excelență morfemului pe. 34. Uneori, este precedat de prepoziție (de) și complementul simplu, sau analitic, realizat prin infinitiv: „Ei bine, s-o știi de la mine că nimeni nu caută aicea de-a fi aceea de ce trece.” (M.Eminescu) 35. Complementul comparativ este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aceea că, simultan cu analiza și reproducerea sonoră a sunetelor pronunțate corect, precum și cu recunoașterea literelor corespunzătoare, are loc și însușirea scrierii, relativ cursive, a fiecărei litere. Urmează apoi fază analitico-sintetică, în care copilul reușește să unifice componentele grafice ale morfemelor și grupurile de silabe în cuvinte. În final, elevul din clasa I va ajunge în faza sintetică, în care scrierea devine un obiect de redare grafică, de exprimare a ideilor, a cunoștințelor. 8 Însușirea scris-cititului nu se efectuează în același
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
familiaritatea materialului verbal. Școlarul mic își însușește sensul cuvintelor în funcție de experiențele și activitățile sale cognitiv perceptive. Pe masura dezvoltării sale, copilul îmbogățește, organizează și reorganizează sensurile diferitelor cuvinte. Diferențele evidente între cele două grupe apar, însă, în însușirea și utilixarea morfemelor gramaticale. Elevii care prezintă deficință mintală ușoară asimilează și operează cu aceste categorii gramaticale, dar cu un decalaj semnificativ în ceea ce privește vârstă mintală la care au loc achizițiile. Tulburările de limbaj ale acestor elevi sunt mai accentuate și mai rezistente la
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
lingvistice codate, acesta adaugă: "Cu fraza, depășim o limită, intrăm într-un domeniu nou" (2000: 121) [...] "Ea se distinge net de celelalte unități lingvistice" (2000: 123) Considerînd propoziția ca pe o unitate de ultim rang integrator (trăsături distinctive > foneme > silabe > morfeme > lexeme > propoziție), Benveniste fixează o limită lingvisticii sistemului ("semiotic"). El consideră fraza ca pe o unitate de alt ordin: Fraza aparține, fără îndoială, discursului. Chiar așa putem s-o și definim: fraza este unitatea discursului. [...] Fraza este o unitate, în măsura în care
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
între două unități semantice pentru a crea o structură p CONEX q (Nølke 2002: 186). Ceea ce-i diferențiază este faptul că ei adaugă sau nu la această funcție de conectare indicația de asumare enunțiativă (PdV) și/sau orientare argumentativă (ORarg). Aceste morfeme care contribuie la liniarizarea discursului controlează o porțiune mai lungă sau mai scurtă de text. Este ceea ce numim incidență: incidență la stînga (<) și/sau incidență la dreapta (>). Astfel se întîmplă în acest fragment dintr-un poem de Guillaume Apollinaire (Poeme
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
q la q', și organizatorul temporal PE URMĂ, a cărui funcție este mai mult aditivă decît argumentativă. Utilizările și frecvența conectorilor variază în funcție de genurile discursului. Textele juridice, de exemplu, integrează foarte puțini conectori, comparativ cu genurile argumentației (Sabatini 1990). Funcționarea morfemelor de conectare variază și în funcție de tipurile de punere în text: Într-un text narativ, în care succesiunea cronologică este relativ simplă, succesiunea enunțurilor este adesea suficientă pentru a figura desfășurarea cronologică, fără să fie necesară utilizarea masivă a conectorilor temporali
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
textuale [...]. (Harald Weinrich 1973: 13) Harald Weinrich a fost unul dintre primii care au examinat rolul textual al timpurilor verbale (1964). În perspectiva a ceea ce el numea deja "lingvistica textuală", reflecția sa teoretică nu se mulțumea cu cadrul realizărilor lexicale (morfem temporal asociat cu un lexem) și frastice ale formelor verbo-temporale. Subliniind,1 împreună cu Carl Vetters, că "o descriere satisfăcătoare a întrebuințării timpurilor verbale nu se poate limita la un singur nivel de analiză, fie el frastic sau textual", ci trebuie
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
acest subiect terminologia nu este definitivată; unii preferă să opună "fraza actualizată" (ocurența) și fraza (tip), alții, cum ar fi O. Ducrot, aduc în discuție "enunțul" (ocurență) și "fraza" (tip). 51 Avem aici o situație specifică limbii franceze, în care morfemul "voi" este atât pronume personal de persoana a doua, numărul plural, cât și pronume de politețe, corespondentul lui dumneavoastră din limba română (n. t.). 52 Limba româna nu dispune de acest pronume, el fiind tradus prin "se", "noi" sau "tu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
gestului, surprindem faptul că sensul acestuia poate să fie dat de propria structură (microgestul) și/sau sensul acestuia poate fi determinat de context (macrogestul). În primul caz, gestul în sine, luat separat, are sens sau se constituie ca un cuvânt morfem în anumite situații. Laurențiu Șoitu remarcă faptul că numai ,,categoriile modale" pot reprezenta microcoduri gestuale autonome, deoarece acestea funcționează fără ajutorul vorbirii sau al enunțărilor gestuale de ordin mimetic (așa de exemplu microcodurile negație vs afirmație sau al agenților de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de cerc a degetului mare cu cel arătător); • după natura relației cu interlocutorul: apropiere/distanțare (gesturi de uniune: salut, sărut, rugăciune/gesturi agresive și de batjocură). De cele mai multe ori însă, sintagma gestuală (gestul în sine) nu apare ca un cuvânt morfem, ci ca o silabă fără sens sau ca un fonem inert. În acest caz, sensul gestului este dat de contextul în care se manifestă și cuprinde: macrocontextul (condițiile sociale, economice, politice, culturale, educative, instituționale) și microcontextul (condițiile spațio-temporale care influențează
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Antropologul Ray Birdwhistell (1952), aplicând metodologia lingvisticii structurale la studiul gesturilor, a găsit o corespondență între unitățile gestuale (mișcările corpului) și cele verbale. Unitățile gestuale elementare lipsite de semnificație sunt denumite kineme, prin asimilarea cu fonemele, iar gesturile semnificative, analoage morfemelor din comunicarea lingvistică, poartă numele de kinemorfeme. Luând drept exemplu clipitul, Birdwhistell consideră închiderea accidentală a unui ochi un kinem, care devine un kinemorfem atunci când ,,facem cu ochiul" (mișcare cu viteze, intensități și poziții diferite). Gestualitatea, asemănătoare limbajului verbal, cuprinde
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
1. Unități fonetice/ fonologice segmentale Sunetul este cea mai mică unitate sonoră a comunicării verbale, orale; este realizarea concretă în vorbire a unui anumit fonem. Fonemul, pe de altă parte, reprezintă unitatea sonoră minimală 4 funcțională cu rol în diferențierea morfemelor (unități minimale lexicale și/ sau morfologice). Sunetul este o realitate concretă, fiind produs de aparatul fonator: aerul iese liber sau întâmpină anumite ostacole în traseul său; vibrațiile aerului se propagă de la emițător către receptor, sunt selectate de acesta din urmă
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
p. 44. Vezi și Gramatica I, 2005, p. 37 "clase (lexico)-gramaticale". 80 Vezi, pentru diferitele tipuri de flective care se constituie în mărci ale categoriilor gramaticale în limba română, Dimitriu, 1999, pp. 14-35; Gramatica I, 2005, pp. 10-17 (pentru "morfemele gramaticale"); Iordan & Robu, 1978, p. 350 ș.u. (pentru "clasele de morfeme") etc. 81 Iordan, 1956, p. 521. 82 Vezi Dimitriu, 1999, p. 13. 83 Prezentare realizată după Dimitriu, 1999, pp. 12-28 (pagini în care apar ilustrări, pentru fiecare categorie
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
80 Vezi, pentru diferitele tipuri de flective care se constituie în mărci ale categoriilor gramaticale în limba română, Dimitriu, 1999, pp. 14-35; Gramatica I, 2005, pp. 10-17 (pentru "morfemele gramaticale"); Iordan & Robu, 1978, p. 350 ș.u. (pentru "clasele de morfeme") etc. 81 Iordan, 1956, p. 521. 82 Vezi Dimitriu, 1999, p. 13. 83 Prezentare realizată după Dimitriu, 1999, pp. 12-28 (pagini în care apar ilustrări, pentru fiecare categorie gramaticală, ale "conținutului categorial" și ale "formei categoriale"). 84 Cf. Gramatica I
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
dintre definițiile de mai sus); f) suprimarea unui sunet sau a unei secvențe de sunete dintr-un cuvânt sau de la contactul a două cuvinte; g) în general, orice fel de omisiune, de omitere, de suprimare a unei unități lingvistice (fonem, morfem, cuvânt, îmbinare de cuvinte, propoziție); h) semnul de punctuație puncte de suspensie (care poate indica, grafic, oricare dintre fenomenele de mai sus). Este astfel ușor de constatat că așa-numita elipsă, care se referă, de fapt, la fenomene lingvistice diverse
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în fond, elipse atât lexicale, deoarece duc la eliminarea unor cuvinte, cât și gramaticale, de vreme ce au loc pe plan sintactic. Elipsa lexicală ar putea fi opusă, așadar, numai "elipsei" fonetice, atunci când dispar doar sunete, sau "elipsei" morfologice, când sunt suprimate morfeme lipsite de autonomie lexico-semantică (afixe, desinențe, prepoziții, articole etc.). Mai mult, și termenul complex elipsă lexicală este folosit cu sensuri diferite în literatura de specialitate: "elipsă negramaticală"; "elipsă contextuală"; "elipsă necontextuală" (deci "condensare lexico-semantică"). O clasificare cuprinzătoare a elipselor, considerate
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Osnabrück (Germania), B. Schwischay enumeră trunchierea (la troncation) printre procedeele de "morfologie lexicală sau de formare a cuvintelor", arătând că acest procedeu "constă în scurtarea unui cuvânt prin suprimarea unei sau mai multor silabe", iar "cuvântul trunchiat poate corespunde unui morfem, adică unui element semnificativ (cum sunt auto, radio, hyper, télé [< télévision]), dar, cel mai adesea, elementul care constituie cuvântul trunchiat este o secvență lipsită inițial de semnificație (cum sunt fac, catho, cinéma, ciné)"31. Chiar dacă remarcă această deosebire esențială, autorul
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
incorporant 86, descoperit în urmă analizei unor limbi "exotice". Schlegel a nuanțat apoi noțiunea de limbă flexionara, pentru că a observat că unele limbi indo-europene moderne, precum franceză sau engleză, și-au redus flexiunea propriu-zisă, în locul ei utilizînd o serie de morfeme libere precum auxiliarele, articolele, prepozițiile etc. Prin urmare, el împarte limbile flexionare în sintetice (limbi cu flexiune bogată, ca sanscrita, greacă veche, latină etc.) și analitice (limbi care utilizează și morfemele libere, ca franceză, engleză, germană etc.). În sfîrșit, a
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
redus flexiunea propriu-zisă, în locul ei utilizînd o serie de morfeme libere precum auxiliarele, articolele, prepozițiile etc. Prin urmare, el împarte limbile flexionare în sintetice (limbi cu flexiune bogată, ca sanscrita, greacă veche, latină etc.) și analitice (limbi care utilizează și morfemele libere, ca franceză, engleză, germană etc.). În sfîrșit, a fost introdus și un al patrulea tip, numit incorporant, specific limbilor amerindiene și care constă în adăugarea la un lexem a unui mare număr de afixe (prefixe și sufixe morfologice și
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
termenul fuzional și introduce o perspectivă conceptual-semantică, împărțind limbile în funcție de modul în care exprimă diverse tipuri de concepte. În plus, el observa că în clasificarea morfologica clasică nu acționează, de fapt, un singur parametru, ci doi parametri interdependenți: numărul de morfeme pe cuvînt și gradul de fuziune a morfemelor. În decursul evoluției lor limbile își schimbă tipul, pe traiectoria tip izolant → tip aglutinant → tip flexionar, acestea din urmă (că, de pildă, limbile indo-europene vechi) fiind considerate, în mod greșit, superioare altora
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbile în funcție de modul în care exprimă diverse tipuri de concepte. În plus, el observa că în clasificarea morfologica clasică nu acționează, de fapt, un singur parametru, ci doi parametri interdependenți: numărul de morfeme pe cuvînt și gradul de fuziune a morfemelor. În decursul evoluției lor limbile își schimbă tipul, pe traiectoria tip izolant → tip aglutinant → tip flexionar, acestea din urmă (că, de pildă, limbile indo-europene vechi) fiind considerate, în mod greșit, superioare altora. Această clasificare, avînd la bază tipul morfologic, a
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
număr foarte mare de afixe gramaticale, cumulînd conținutul unei întregi propoziții). Sapir introduce și parametrul tehnicii de sinteză, în funcție de care distinge limbi izolante (limbi lipsite de morfologie, numite și monosilabice sau amorfe, în care fiecare cuvînt este echivalentul unui singur morfem), limbi aglutinante (limbi care utilizează afixe gramaticale cu poziție fixă în cuvînt și cu sens unic, analizabil separat), limbi fuzionante (limbi flexionare care utilizează și ele afixe gramaticale, dar un același afix are mai multe valori, fapt ce face dificilă
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
o limbă nu aparține unui singur tip, ci unei tranziții între tipuri. Greenberg va recurge și la unele metode statistice pentru a cuantifica rezultatele referitoare la o serie de indici, printre care indicele de sinteză (raportul dintre numărul total de morfeme și numărul total de cuvinte dintr-un text unitar), indicele de derivare, indicele de compunere, indicele de aglutinare etc. Pe urmele lui Sapir și ale lui Greenberg, se consideră astăzi că e preferabil, în caracterizarea unei limbi, să vorbim de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
correspondre à des types linguistiques tout à fait différents"146. Prin natura să, ordinea cuvintelor nu este, observă Coșeriu, un semn sau un procedeu de limbă creat în mod intenționat și destinat unei anumite funcții, așa cum este, de pildă, un morfem de număr, de persoana sau de timp. Ordinea cuvintelor e de fapt o consecință automată a linearității limbajului în vorbire și prin urmare și în timp; ordinea cuvintelor nu se poate opune lui zero, asemenea morfemelor dotate cu expresie proprie
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
este, de pildă, un morfem de număr, de persoana sau de timp. Ordinea cuvintelor e de fapt o consecință automată a linearității limbajului în vorbire și prin urmare și în timp; ordinea cuvintelor nu se poate opune lui zero, asemenea morfemelor dotate cu expresie proprie. Ordinea cuvintelor nu este în mod necesar funcțională în limba și, de aceea, ea este adesea facultativa din punctul de vedere al sistemului funcțional și nu este guvernată de principii universale ale vorbirii în general sau
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]