663 matches
-
un glas ascuțit și aspru. Apoi, timp de cîteva minute chinuitoare, omul rămase Într-un salon mic și urît și Încercă să stea de vorbă cu cele două femei care-l priveau uimite, cu o ostilitate reținută, cu o neîncredere morocănoasă și speriată. În cele din urmă, Îngăimînd vorbe stîngace de rămas-bun, mecanicul plecă. Păși pe potecă și apoi pe drumul spre oraș și-și dădu seama deodată că e bătrîn. Sufletul său, care privise cu curaj și Încredere imaginea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dădu ocol adunării, se năpusti în cavou, apoi ieși la lumină și se pierdu peste plopii cu ciori, în direcția soarelui cu colți. Fanfara cânta greoi, îngânată de plânsul înăbușit al femeilor. La pomană fură invitați doar cei din familie, morocănoși, dar siguri că au rămas în viață. După ospățul în reculegere sufletească, Bunica sparse gheața amintindu-și de perioada în care Bunicul fusese luat la canal. - El nu era legionar. Participa la adunările lor ca să obțină ajutor pentru construcția bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a mai crescut Între timp. Deși parcul e abia puțin Înverzit, culoarea lui e intensă și proaspătă. Se pare că a plouat peste noapte. Se aud pași pe culoar și ușa camerei pedagogului se deschide pentru a face loc salutului morocănos al lui Albu. Grințu nu se Întoarce cu fața spre el, dar răspunde plictisit la salutul colegului său care a venit să-l schimbe. Simte apoi că acesta a venit Însoțit și e curios să-l vadă pe Însoțitor. Faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
decât rafalele vântului. 4. Nimeni, probabil, nu mă cunoaște așa cum sunt, de fapt. Par sau, oricum, am părut un ardelean sobru, cu picioarele bine înfipte în pământ, serios și ursuz. Din toate aceste trăsături, e adevărată numai ultima. Sunt posac, morocănos, am moștenit-o pe mama. În rest, n-am nimic din calitățile unui ardelean. Ardelenii sunt, în genere, buni gospodari, realiști, pragmatici. Eu sunt tot ce poate fi mai străin acestor însușiri. Gospodar nul, romantic vulnerabil, introvertit înclinat să-și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
patruzeci de ani. Mortimer dă din cap obosit pe toată durata monologului ei și mai aruncă din când în când câte o privire spre celelalte fețe din jurul mesei: Dorothy își înfundă gura cu mâncare; logodnicul ei cu față de oaie stă morocănos lângă ea; ochii calculați, de șobolan ai lui Mark au aceeași privire vigilentă și neliniștită; blânda și nedumerita Mildred îi spune o anecdotă sfielnică lui Thomas, care ascultă cu indiferența glacială a unui bancher aflat pe punctul de a retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întocmite pesemne în vreun ceas norocos, sub ocrotirea unei stele prielnice. În altele, conform logicii, domnesc gâlceava, scandalul, ura, mânia și răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
reluînd Începutul discuției, peste vreo săptămînă sînteți pe plajă, la mare. - Da, răspunse veselă privind cubul de gheată din pahar care se topea foarte Încet În ciuda căldurii de afară. Dar dumneavoastră? - Abia În august cînd vă Întoarceți dumneavoastră. - Și unde? Morocănos cum sînteți, precis că la munte, spuse. - Nu m-am hotărît Încă (purtam gîndul secret de a sta cîteva zile la tară, la tatăl Anei, apoi oriunde, la munte, la mare sau Înapoi În oraș, ca de obicei). Deodată ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
subțiri venite de sus, ea se opri și mă-nlănțui din nou cu mîinile după gît. „Nu vreau să mai plec” rosti, și În clipa aceea, deasupra mormîntului ei, pîlpîi o jucăușă, disperată flacără albăstruie. 23. Începură ploile de toamnă, morocănoase, subțiri, lungi, se auzeau lovind În burlanul de lîngă fereastră, zilele treceau apăsătoare. În asemenea zile proprietarii mei Își treceau vremea la bucătărie, unde-și făceau focul la soba mare cu plită de tuci ce răspîndea o căldură dulce uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și figura severă, închise dosarul pe care-l citea și, ridicîndu-se plictisit din scaun, întrebă: - Ce s-a mai întîmplat și de data asta? Ce s-a mai întîmplat? - Domnul Orlando, șopti piccolo, zâmbind misterios. Sînteți așteptat. Orlando îl urmă morocănos. Grăbind pasul, Adrian se apropie de el. - Îmi dați voie, începu, n-am avut onoarea să vă fiu prezentat, dar cred că e la mijloc o eroare. Orlando își continuă mersul fără să întoarcă capul, ca și cum nu l-ar fi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plămînii. Știu că simplitatea asta a vieții de țară e doar închipuită, scoasă din basme. Cruzimea săracului, viclenia săracului, duritatea lui mi-au fost ascunse de-ai mei. Nu erau nici feți, nici frumoși țăranii din Dorobanț, parohia bunicului. Urîți, morocănoși, rupți de oboseală, puși pe înjurătură (în loc de dialog), așa erau. Traiul aspru, nemilos răzbătea din unghiile boante, din mîinile murdare de pămînt și numai a brazdă proaspăt răsturnată nu miroseau. Trăsneau a redeveu (rachiu de vin) de cu noaptea-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
teatru golit de spectatori. Să înverzească iarba printre dalele de la intrare. Iordan? Nu prea aveam certitudinea că vrea să mă asculte. Îmi ordona să vorbesc mai încet: "Nu-ți șade cînd te enervezi și ridici tonul. Unchiul tău, bătrîn și morocănos ca toți moșnegii, nu suportă voci sonore". Mai încet, tot mai încet. Făceam prea mult zgomot. Așa-i cînd trăiești peste posibilități. Ești încordat, te agiți, zgîrîi timpane. Mai și gemi de durere. Într-o noapte cu vînt, între pocnetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai obraznici mă analizau din cap până-n picioare - nu puteam evita așa ceva - și Încercau să mă evalueze, ca să decidă dacă sunt cineva pentru care merită să-și bată capul. Majoritatea observau mașina care mă aștepta afară și mă gratulau, cam morocănoși, cu un da sau un nu, iar unii voiau chiar o descriere detaliată a dulapului pe care Îl căutam. Dacă recunoșteau că au de vânzare ceva care să se potrivească descrierii mele eliptice, continuam imediat cu un prompt: „A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de mâinile mele, corpul ei are un miros senzual puternic, electrizant. Mă ridic fără un cuvânt, mă Îmbrac, plec la Bibliotecă, am de citit seminariile lui Lacan. (vineri) A venit Marin Preda la o Întâlnire cu studenții. E un ins morocănos, chiar urât, purtând niște ochelari cu lentile prea groase, că nu i se văd ochii. Nu poți să știi ce gândește: Îmi place să-l privesc În ochi pe cel care vorbește, ca să-l surprind dacă spune un lucru neadevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
totdeauna credincioși, îi sunt vrăjmași în inimile lor. Îi păru rău că i-a primit și mai ales că le-a îngăduit să se întindă la vorbă. Dar își da seama că nu mai poate drege greșeala cu răul. Murmură morocănos: ― Aide, lăsați gura, c-ați trăncănit destul! Nu mai aveți nici rușine, nici bună cuviință... Apoi îi măsură pe rând, încet și rece, și pe toate fețele citi limpede aceeași dorință mare. Privirile lor stăruitoare îl frigeau, în tăcerea neliniștită
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întors pe dos căsuța, strângând după dânsul o liotă întreagă de alți nebunatici. L-a ținut însă, tocmai ca să arate că ei au nevoie de ea, nu ea de ei. Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă, deși avea o inimă ca untul cel proaspăt. Mai bucuroasă boscorodea singură ori cu dobitoacele, care o înțelegeau și o ascultau mai bine ca oamenii. Se mulțumea să preântâmpine orice pornire pe sfadă cu un "fire-ar a dracului" modulat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-a fost destul de înțeles, încercă din nou să-i momească cu promisiuni. Nici n-apucă, însă, acuma să deschidă gura, că Ștefan Mogoș îi reteză vorba: ― Am fost batjocoriți destul și mai rău ca vitele! Și apoi Nicolae Dragoș morocănos: ― Pe frate-meu cum l-ați batjocorit, de l-ați închis fără nici o vină? Bătrânul Dragoș, mai potolit și respectuos, spuse de asemenea: ― Mare nedreptate, dom'le prefect! A rămas și satul fără învățător! În vreme ce alți oameni strigau și zvârleau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe poartă, îmbrăcat și înarmat, însoțit de doi jandarmi. Cineva îl deșteptase adineaori și el a sărit îndată. ― Ei, ce facem, dom'le primar? întrebă Boiangiu uluit. ― D-apoi trebuie să ne ducem la Ruginoasa, șefule, să vedem! răspunse primarul morocănos. Bine că au avut grijă să te scoale... Măi Nichifore, ia fugi tu până la curte, să iasă un argat cu căruța, ca să mergem mai repede... Cei rămași se holbau îngroziți la jăraticul uriaș, care părea a crește mereu, a se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coșul pieptului pe deasupra cămășii, parcă și-ar fi alungat o durere. Peste drum baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărând pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase, făcând dreptate cu glasul ei veșnic morocănos. ― Văzuși pălălaia, maică Ioană? strigă Vasile și către ea. Mi se pare c-o să avem nuntă... Ai, ce zici, maică Ioană? Baba întoarse numai o clipă fața spre dânsul, să-l cântărească, apoi își văzu de păsările ei, bombănind: ― Numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jandarmii dispăreau, pipăindu-și cucuiele și coastele, țăranii comentau bătălia cu râsete și glume, cu sudălmi și ocări. Trifon Guju bălăbănea o pușcă în aer, și chiuia, și striga cu o vioiciune ce nu se potrivea deloc cu fața lui morocănoasă: ― Acu-i acu, fraților!... Acu-i acu! Vestea izgonirii jandarmilor se răspândi repede dintr-un capăt la altul al satului, împrăștiind o bucurie, parcă tuturor li s-ar fi ridicat o piatră de pe inimă. Băiețelul cel mai mic al Smarandei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
totdeauna: ― Păsărelele mamei, păsărele, păsări... ― Maica Ioana tot cu găinile ei ș-acuma, nea Petrică, auzi? zise Ilie bucuros c-a auzit glas de om în tăcerea asta dureroasă. ― D-apoi că ea nici n-are alte griji, bâigui Petre morocănos. După alt răstimp, ciocănit de chemările babei, soldații începură a se vedea mai bine cu maiorul călare, la mijloc. Petre îi privea cu niște ochi neîncrezători și parcă numărîndu-le pașii. Deodată răsună iar trâmbița, prelung ca o prevestire. Și îndată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am întrebat cînd și-a descoperit această abilitate: mi-a răspuns că după ce-a făcut meningită și... n-a murit. Amicul Ananie murea de ciudă: vorbim de oligofreni, și nu-l pomenim și pe el? Și ne-a zis, morocănos, că și el are o abilitate conexă: memorează cincizeci de cuvinte dictate spontan și le reproduce, în ordinea în care i-au fost spuse. Eu simt miros de spectacol. Domnul Cazimir vrea să verifice. Și-acolo, pe culoar, i se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
precum că ar bea de dimineață până seara, că avea butoaiele pline și că, fără acele butoaie, n-ar fi fost în stare să pună un toc. Să se răzbune, dar ce motiv ar fi avut? Că avea o fire morocănoasă atunci când el făcea vreo năzbâtie? Sau că era prea conștiincios în privința celor din familia lui? Îl revedea, îi revedea ochii aceia sinceri și îngândurați, mâinile mari și surâsul de om bun și simțea o duioșie care, dacă nu s-ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lăsa învins ușor, totuși se întristă. Să te gândești mai întâi la Emilia și apoi la don Terentio însemna să se simtă dezarmat și dus departe de acel loc cu o forță mai tare decât el. Mai multă vreme rămase morocănos și închis în sine, apoi, ca de fiecare dată când cădea în depresie, începu un soi de joc: proiecta în afara sa un alt Tommaso cu care stătea de vorbă, se contrazicea, se certa. "Convorbiri cu mortul", le numea, iar mortul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mă tem că n-am stofă nici pentru tragedie, nici pentru comedie! Mona:...Poate că e chiar adevărat ce spui... numai că prea aduci totul la rampă, Octav... Îți plac aplauzele... Octav: Iar tu ești un spectator prea exigent... prea morocănos... (după o pauză) Cînd am ieșit în stradă... ca să scap de coșmar, de frică și de umilință, eram mort după aplauze, nu? Mona: Eu n-am spus asta... Octav: Cînd am urlat de dezamăgire și-am întrebat pe oameni și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fiabile. În niște alegeri care suscită un puternic interes în privința mizelor concrete și o mobilizare a cetățenilor la scară largă, e posibil ca sondajele să dea o percepție destul de interesantă la încheierea alegerilor. În cazul în care climatul politic este morocănos, sărac în idei noi și marcat de o opinie blazată, sondajul nu este decât un epifenomen, ceva la modă și fără legătură directă cu realitatea politică. Concluzie Efectul sondajelor rezidă în publicarea lor. Ele sunt cele care, difuzate în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]