650 matches
-
presimțire urâtă: îi spunea lui ceva că lucrurile nu vor merge bine, că femeia asta e piatră tare, nu seamănă cu fiul ei pe care tocmai îl eliberase și care se dovedise atât de cooperant. -Tovarășa, a început tovarășul Cameniță morocănos, apoi și-a dat seama că greșise, cum să i se adreseze cu tovarășa unui element dușmănos. Nici doamnă nu putea zice, el nu folosea niciodată cuvintele domn, doamnă, nu le putea suferi. Așa că, după câteva clipe de ezitare, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
colonia de muncă forțată. S-a petrecut pe neașteptate. Într-o seară târziu, tovarășul Gicu Petre, comandantul, l-a convocat pe tata în biroul său. -Toarășe brigadier, ai fost transferat la Manacu, pe șantierul marii hidrocentrale, l-a anunțat el morocănos, fără nici o introducere. Tata l-a privit atent pe mai-marele coloniei, încercând să înțeleagă ce se ascunde în spatele acestui anunț laconic. Gicu Petre arăta ca și cum nici el n-ar fi știut prea multe despre acest transfer care se făcuse peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-l vedea pe înger, milițianul se comporta ca și cum acolo, pe treptele de marmură, n-ar fi fost decât tovarășul Cameniță, nu și vizitatorul de lumină. Și ca să se convingă, tovarășul Cameniță chiar l-a supus la probă, întrebându-l direct, morocănos: -Bă, pe cine vezi tu aicea? -Pe dumneavoastră, tovarășe prim-secretar, să trăiți! a răspuns omul disciplinat, fără să priceapă sensul întrebării. -Bine, pleacă la postul tău, i-a ordonat Cameniță dezamăgit. Era clar, doar el îl zărea pe înger
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Baba a luat banii, seara s-a lungit pe dormeza domnului Bouleanu, iar acesta s-a dus cu canapeaua babei la un restaurator de mobilă, care, după ce a examinat-o în tăcere pe toate părțile, i-a oferit pe ea morocănos trei sute de EURO. „Dacă matale o vrei pentru trei sute - s-a prins pe loc domnul Bouleanu -înseamnă că valorează o mie.“ Restauratorul avea însă replica pregătită. Era genul de discuție pe care n-o purta pentru prima oară. „O s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la baie. La bloc, apa caldă venea rar, caloriferele se încălzeau în același ritm, curentul electric se lua adesea (pe lângă faptul că era raționalizat, încât folosirea unui radiator era improbabilă. Mama procurase o pânză de finet (moale, e adevărat, însă morocănoasă, lipsită de culorile pe care le-am fi vrut) și făcuse, la o prietenă de-a ei, croitoreasă, câteva zeci de scutece. De altfel, majoritatea lucrurilor pentru mica făptură fuseseră nu cumpărată, ci - prin rețele complexe - procurate, cineva aflat la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cuvântului scris și vorbit din Bârlad, punându-l Într-o mare dilemă: „Fraza este confuză. Reese că din 1944 și pînă În 1964 am cunoscut două patrii. Ca urmare fraza a fost scoasă din reportajul prezentat pentru a fi difuzat”. Morocănosul Radu Costache, cel veșnic cu creionul chimic sfărâmat Între dinți, mai constatase o abatere de la „instrucțiunilor” proprii: „În acelaș (sic!, n.n.) material autorul Încheie astfel: <<Pentru aceasta, În fața partidului și a poporului, Î-mi dau cuvîntul de onoare că toată
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
din (...) se publica un articol intitulat <<Un om străbate drumurile>> (...). Articolul comenta o scrisoare primită de redacție În care se arătau repetatele demersuri făcute de un cetățean pentru electrificarea satului său”. Iată ce se scrisese și nu-i plăcuse defel morocănosului cenzor: „Nu ne este de ajuns, scrie Andrei Creangă din satul Emil Racoviță, Într-o altă scrisoare „Rulmenți” S.A. Bârlad adresată redacției, că de patru ani așteptăm transpunerea În viață a hotărîrilor partidului nostru? (subl. În orig.)”. Asta Însemna că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tristă care ne desparte,/ străjeri ai viselor pierdute,/ mai dăinuie și astăzi teii/ boltind aleile știute./ Și peste-al amintirilor covor,/ eu singură plîng În palmele-mi Întinse”. Cu toate că se cunoaște scriitura unei doamne (domnișoare) foarte sensibile, rigidul și veșnic morocănosul cenzor nu i-a permis apariția. La fel a pățit și poemul „Neliniști” care, ajuns În fața ideologului, a clacat fiind aruncat la coș: „Peste liniștea sufletului tresar zboruri/ către străluciri amăgitoare, Îndepărtate/ purtînd În ele sigiliul tristeții/ rupte din noi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
pentru Îndeplinirea acestui țel”. Cu toate reproșurile neculane, totuși s-a găsit cineva la gazetă ca să spargă solida gheață a adevărului În favoarea pojghiței nanometrice 40 a minciunii comuniste, scriind În numărul 1972/15 aprilie 1975 articolul pe gustul deplin al morocănosului cenzor marxist-leninist: „Educația ateist-științifică - componentă a muncii politico-educative”. Bucurie mare, veselie generală, aplauze vii și asurzitoare În biroul Împuternicitului corectării devierii cuvintelor și la lecturarea altor articole „la temă”: „Multe materiale prezintă omul nou, etica socialistă, militează pentru orientarea opiniei
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
în câte un pârâu rece, mai culegând plante pentru ceaiuri, mai râzând, mai bombănind... Duminică, 7 iulie Încă o zi ne-a umplut sufletele și iată-ne ajunși după un somn binefăcător în același microbuz dar cu alt șofer, mai morocănos și mai puțin cooperant în drum spre Olănești. După ce am înconjurat stațiunea privind-o pe geamurile mașinii, am început să urcăm spre mănăstirea de la Iazuri și apoi spre cea de la Pahomie printr-un peisaj sălbatic și pe un drum șerpuitor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
operă ca să te impui, și am descoperit că uneori prinde bine. Dar majoritatea coriștilor, În special bărbații, dintre care unii foști mineri, profesori de școală sau polițiști (convertiți În artiști din momentul În care au descoperit că au voce) deveneau morocănoși, supunându-se fără convingere indicațiilor mele autoritare. Atunci mi-am dat seama cât de specială este această entitate - corul de operă - și cât e de necesar să găsesc o relație justă și directă cu fiecare dintre coriști. Ca orice altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
producea o gâlgâială și un clipocit cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo mi-am compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată, Înălțarea spontană a unui straniu castel Într-o Spanie necunoscută. Când eram Însă foarte mic, mi se repartizase o improvizație mai modestă, situată neglijent Într-un ungher Îngust dintre un paravan de răchită și ușa
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care le adună cu plăcere copiii și tineretul, dar printre culegătorii de ciuperci se află adesea și babe și moșnegi dar și oameni în puterea vârstei. În primăverile ploioase, pădurea mai oferă, ca hrană și melci mari. Un musafir mai morocănos și chiar răutăcios , cu țepi mai ascuțiți decât ai trandafirului, este tufa de dracilă, cu fructe galbene, amărui, pe care bătrânii le culeg cu răbdare și le folosesc pentru tămăduirea unor „vătămături” mai ales a celor provocate de lăcomia, de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-i ia locul, având același dar, al psalmodierii, al polifoniei vocale. Martie A venit primăvara? Nici vorbă! E frig, ninge destul de des, dar inima parcă s-a trezit la o viață nouă. Vrea să iubească flori, frunze, fețe de oameni morocănoase și triste, dar cu licăriri ale divinului în ele. Vreau să fac fapte bune, măcar trei în fiecare zi. De aceea am cu mine mereu, în buzunarele paltonului, monezi galbene de zece coroane, pe care știu cui i le voi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
deodată că locul meu nu este acolo. Mă aflu într-o gară pustie așteptând un tren deviat, care sigur nu va sosi. Liniștea se sparge brusc. Telefonul sună răgușit. Tresar. Ridic receptorul și iau nota telefonică transmisă de o funcționară morocănoasă, cu vocea găunoasă. Aceasta îmi comunică sec: „Mâine la ora 10 trebuie să fiți prezenți la Comitetul Județean de Partid pentru transmitere de sarcini 18 privind siguranța principalelor obiective din comună în perioada ce va urma, împreună cu secretarul organizației de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
liniște atât de totală încât pare, cumva, materială, ca un element concret. Ascult cu surprindere mici zgomote care accentuează tăcerea de fond: hămăitul unui câine (un senior grav, care nu-și permite reacții isterice, mărginindu-se parcă la câteva comentarii morocănoase); Se aude răsuflatul mătăsos al vântului, care curge ușor, la vale, spre oraș, de pe Rarău; undeva, un motor se târâie, domol, grijuliu să nu tulbure solemnitatea repaosului. Deasupra mesei la care scriu, ronțăitul mărunt al unui ceas de perete, meticulos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
orele de geografie, urâtă și gălăgioasă și care-l aduse în clasa lui Labiș pe propriul ei nepot, un Comănescu din Comănești, pe care îl persecuta cumplit. E drept, nici băiatul nu se omora cu învățătura. Geografia o preda și morocănosul Haralambie Băeșu, bucovinean, care, după ce a ieșit la pensie, a și murit. L-a înlocuit tânărul Bânzaru care, pe un ton solemn ce îngheța inimile, anunța câte un „extemporal!” Igiena o controla în mai mare măsură decât o preda doctorul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ostilitate aparentă, rod nu al unui egoism ci al unei incapacități de a ține sub control băiețeii dezlănțuiți. Înfăți-șându-i noii copii săraci și abandonați, îi spune: «Masina, acest copil este orfan, l-au abandonat. Ce spui, îl luăm?». Și femeia morocănoasă, cu lacrimi mari în ochi, se topește în efuziuni de gingășie maternă, îmbrățișând și mângâind copilul. Și la scurt timp, la prima năzdrăvănie a băieților, răbufnește cu noi muștruluieli: «Pleacă! Nu vezi că sugi sângele lui don Giovanni? Pleacă!». «Băieții
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
oricare alta, nu pricepe concepțiile libere ale camaradului seducător. Anișoara Odeanu scrie și versuri, delicate, întemeiate pe un feeric caligrafic: În care drum din Nord trece omul blond Cu plete arzând în amurgul de scrum al nopții polare, Ce urși morocănoși, adormiți sub zăpadă, S-au ridicat la cântecul lui în două picioare? ALȚI SCRIITORI TINERI Romanele și nuvelele lui Dan Petrașincu, prețuite de unii, nu-și dezvăluie clar toate potențele literare. Sinistre, printr-un greșit dostoievskism, ele se inspiră din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
au preluat o parte din cultura religioasă a filistenilor pentru că ei erau băștinași și aveau un mod de viață mult superior acestor cete de hoțomani sălbatici. Dar s-au mai înfruptat vîrtos din marea cultură egipteană, adăpîndu-se ca niște pisoi morocănoși și din cultura persanilor zoroaștri pe unde i-a purtat necazul sau chemarea cîștigului. Ceea ce ne-a fost servit ca fiind ,,vedenii și proorociri ivrite”, au începuturile pe la mijlocul secolului V î.e.n. dar cea mai mare parte a ticluirilor sînt sigur
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
care le adună cu plăcere copiii și tineretul, dar printre culegătorii de ciuperci se află adesea și babe și moșnegi dar și oameni în puterea vârstei. În primăverile ploioase, pădurea mai oferă, ca hrană și melci mari. Un musafir mai morocănos și chiar răutăcios , cu țepi mai ascuțiți decât ai trandafirului, este tufa de dracilă, cu fructe galbene, amărui, pe care bătrânii le culeg cu răbdare și le folosesc pentru tămăduirea unor „vătămă turi” mai ales a celor provocate de lăcomia
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dădea vreo veste bună. înainte ca Alan să se întoarcă în California, studentul i-a mărturisit că adesea acele discuții constituiau pentru el cele mai plăcute momente ale zilei. Și era și de înțeles, pentru că rămăsese cu toți ceilalți la fel de morocănos și negativist ca și înainte. La un seminar pe* teme de conversație de la San Francisco, după ce Alan a povestit această întâmplare și a vorbit despre faptul că e mult mai eficient să răsplătești un comportament pe care-l admiri, decât
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
ei. I l-am dat exemplu pe „dom’ Popescu”, slujitor în Lungulețu-Dîmbovița, cunoștința de la mare a familiei mele, care după rugăciune devenea un om obișnuit, glumea, juca fotbal etc. Spunea despre celălalt preot din comună că-i „dugos”, adică aspru, morocănos. Nu voia să fie asemenea lui. „Trebuie să slujești unui singur stăpîn, lui Dumnezeu”, mi-a replicat el ferm. Cred că în privința abnegației, ca să nu zic habotniciei, nu-i prea trec prea mulți înainte. Mi-a mărturisit, îmbujorîndu-se, că în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
privind în barba lui ca și cum ar mai fi rămas în ea un rest de secreție vaginală. *„Vreme nesănătoasă” pentru luna ianuarie: mult mai cald decît în anii precedenți. „Nu de asta mă simt eu rău”, îmi zice cu un aer morocănos „Bunicul”. De-un timp încoace acuză un soi de disconfort. Fie că vrea să ne testeze reacția, fie că într-adevăr are de gînd, amenință că va vinde casa: „Am niște tineri pe care vreau să-i aduc lîngă mine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și nu una de bun-simț, a trecut vremea și ne trec zilele acestei lumi. Baia, Înecul gândacului, micul dejun, fotoliul Baroni, sanctuarul cărților, arșița, visele, străzile, amintirile, monologul cățelușei, bucătăria plutind În brize de scorțișoară și frunze de dafin, nimic morocănos În miraculoasa epopee a cotidianului alert, curentat de umor și inteligență. Farsa, parodia, dar și, mereu invocată, frica („un cap fioros acoperit cu solzi, dar o coadă veselă de șopârlă”) rotesc bâlciul deșertăciunilor. Întrebarea esențială nu lipsește, Însă. „Până unde
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]