14,970 matches
-
popor ... și iată de ce s-au apucat...acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce și-au pus în gând...” Cuvintele Lui, în Biblia Lui, în Cartea Facerii, capitolul unsprezece. — Așa că Dumnezeul nostru, spune Reverendul Fără Dumnezeu, cu mușchii brațelor și coapselor dezgoliți, presărați cu punctele negre ale părului ras crescând în fiecare por, spune: Dumnezeul nostru atotputernic așa s-a speriat încât a împrăștiat omenirea pe toată fața pământului, și le-a fărâmat limba ca să-Și țină copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înconjurat de o membrană de protecție numită sclerotică. În partea frontală, această membrană formează corneea transparentă, cu o grosime de 2 mm. Globul ocular se împarte în două zone prin intermediul cristalinului, care seamănă cu o lentilă biconvexă (convergentă). În funcție de contracția mușchilor, cristalinul își poate schimba curbura, deci și indicele de convergență, dând astfel ochiului posibilitatea de a se acomoda cu (de a focaliza) subiectul aflat la o anumită depărtare. În fața cristalinului se găsește irisul, alcătuit dintr-un mușchi circular cu deschidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
convergentă). În funcție de contracția mușchilor, cristalinul își poate schimba curbura, deci și indicele de convergență, dând astfel ochiului posibilitatea de a se acomoda cu (de a focaliza) subiectul aflat la o anumită depărtare. În fața cristalinului se găsește irisul, alcătuit dintr-un mușchi circular cu deschidere variabilă, care permite luminii să treacă prin cristalin prin fante de dimensiuni variabile, în funcție de luminanța obiectelor privite (de exemplu, dacă privim o sursă de lumină puternică, irisul se va închide la maximum, iar dacă suntem într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
zi) și bastonașe (pentru vederea nocturnă). Imaginea se formează pe pata galbenă, cu un maximum de claritate în centru, numit centru foveal (figura 2.9). Fig. 2.9. Secțiune orizontală prin ochi 1 - sclerotică; 2 - cornee transparentă; 3 - cristalin; 4 - mușchii ciliari; 5 - irisul; 6 - coroida; 7 - retina; 8 - canalul nervului optic; 9 - centrul foveal; A - axa geometrică; B - axa vizării directe. 2.2.3. Unghiul de câmp al obiectivelortc "2.2.3. Unghiul de câmp al obiectivelor" Unghiul de câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
În stil occi dental, cu țigle roșii care imită acoperișurile toscane, abia vizibile pe deasupra zidurilor. Numai că aici totul Îmbătrânește foarte repede, Își spunea Margaret. Jakarta transformă orice Într-o masă noroioasă și face ca lucrurile noi să pară vechi. Mușchiul se Întinde pe cimentul neted, soarele și ploaia macină metalele și piatra și le dă un aspect murdar. În Jakarta nu izbutea nicidecum să scape de sentimentul că se află Într-o mahala. Când a intrat În piața străjuită de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luat armata. Din a tăcut o bună bucată de vreme, dar s-a uitat fix la Adam, ochii i se mișcau imperceptibil. De-o parte și de alta a gurii lui Din, Adam a putut să distingă fine tresăriri ale mușchilor, de parcă se pregătea să zâmbească. Dar n-a zâmbit. — Te-a lăsat singur. Ghicisem eu, a spus el calm, dar foarte hotărât — Nu, nici gând. Margaret Încearcă să intre În legătură cu el. O să se Întoarcă foarte curând. Adam a Încercat să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îi păruse străin, altfel decât orice Își imaginase vreodată, și totodată familiar, ca al lui. Pântecul Îi era plat, dar moale și catifelat, nu semăna deloc cu al lui, Însă avea pulpe zvelte, iar când a pus mâna, a simțit mușchiul lung care Îi traversa pulpa până la genunchi. În acele câteva clipe cât se strânseseră În brațe gră biți, ca niște Înotători care se agață de o plută, fusese perfect treaz. Când ea Îl Încălecase, și-a simțit fiecare părticică a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
strânseseră În brațe gră biți, ca niște Înotători care se agață de o plută, fusese perfect treaz. Când ea Îl Încălecase, și-a simțit fiecare părticică a corpului cu o limpezime pe care n-o mai cunoscuse niciodată, de parcă fiece mușchi era un cuvânt articulat ori un gând. Apoi, Întinși unul lângă altul În Întuneric, l a Întrebat despre fratele lui, iar el i-a spus cele câteva lucruri pe care le știa. Fratele lui era mai mare, mai puternic decât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de un om care știe că este filmat și faptul nu-i este la îndemînă. Poate tîrziu, în noapte, cînd jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atîrnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l instalase pe un colț al canapelei. Salut, spartane, îi spuse și Alexe de la biroul lui impozant. Porecla era cu siguranță malițioasă, ca și toate celelalte porecle găsite cu ușurință de soții Alexe. Oaspetele cu toracele inundat de grăsime, cu mușchii feței atârnând flasci, cu ochii roșii, pungiți, părea a fi întruchiparea vieții dezorganizate, exact opusul unei vieți spartane. Căzuse de câțiva ani în patima alcoolului și nu mai reușea să se redreseze. Se însurase și divorțase. Locuia tot împreună cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unde, unde, cum? Glasul lui imita sacadând caraghios tonalitatea de pasăre alarmată de furtună. Cine, cine, unde, unde, cum, când? Se opri obosit, se adânci în canapea, avu câteva mișcări dezordonate cu degetele. Îl furnicau brațele, puncte fierbinți îi sfredeleau mușchii, tegumentele i se contractară de parcă i s-ar fi făcut foarte frig. Privi furiș către Nina. Cu pleoapele plecate, femeia întorcea alene paginile colorate ale almanahului. O simțea caldă, catifelată, așa cum ședea ea acolo pitulată în colțul canapelei, cu cotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sus aveau instalația sanitară defectă, mereu le spunea, dar ei nu luau nici o măsură. Aveau dese inundații era imposibil ca umezeala să nu pătrundă în zidărie cu timpul, să nu se formeze igrasie. Eliberată, se sprijini de chiuvetă. Îi tremurau mușchii. Evită să se mai studieze. Se retrase din baie și închise tiptil lumina. Plecă la bucătărie să-și prepare un ceai de tei. Ai cam întrecut măsura, își zise, privind flacăra aragazului care abia pâlpâia. La etajul de sus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spatele plin de bobițe de transpirație. Peste tot mișunau grupuri de femei, îmbrăcate în rochii lungi, inspectau frigăruile, cronometrau periodicitatea rotației manivelei. Acolo unde constatau vreo neregulă, băteau sugestiv cu arătătorul mâinii drepte în cadranul ceasului și bărbatul își încorda mușchii și grăbea mișcarea manivelei, trăgea ca la galere, fără odihnă și, odată cu carnea, se rotea și câmpia, neobservat, amețitor. Să nu te îmbolnăvești, domnișoară, se arătă îngrijorată Maria, femeia de serviciu căreia îi povestise pe hol visul. Maria era mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
parcă într-un gest de apărare. Omul cu o mie de fețe își șopti. Bănuia că știa să fie rând pe rând mofluză, sictirită, animată, curioasă, expansivă, triumfătoare, tăioasă, amenințătoare și toate acele expresii să-i reușească de minune, avea mușchii feței ca din plastilină și mintea sa îi manevra cu multă ușurință și pricepere, după necesități. Își folosea toate armele și numai rareori, manevrele sale nu erau încununate de succes. Tu ce mai faci? o întrebă femeia, te mulțumești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de un om care știe că este filmat și faptul nu-i este la îndemână. Poate târziu, în noapte, când jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atârnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un pelerinaj prin casele prietenilor, ale rudelor, cu multe gesturi de surpriză și urări de bine. Ei mulțumeau și râdeau, era suficient să se manifeste astfel ca să-și demonstreze din plin fericirea. Dar seara, singură în casă, Carmina își simțea mușchii maxilarului obosiți și închidea repede, grăbită, lumina să adoarmă, să nu se mai lase din nou cuprinsă de gânduri. Au fost și la unchiul ei, Viorel Angelescu, cel care-i găsise slujba și o ajutase să-și găsească locuință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sub privirile lui, Carmina bănuia că Ovidiu arde de nerăbdare să plece, îl cunoștea atât de bine, acum abia își strunea nervii. În cameră se lăsase tăcerea, o liniște stânjenitoare, Carmina era atentă la gesturile soțului ei, o tresărire pe mușchiul omoplatului stâng, o clătinare nervoasă a capului, mișcarea oscilantă de pe un picior pe altul. Târziu observă lacrimile Sidoniei ce săreau anevoie peste ridurile ce-i cutau obrazul, mari, limpezi, ostentative, oferite cu generozitate. Se auzea ceasul ticăind. Ovidiu nu realiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
două ore! Pe urmă își reaminti că nu mai are nimic de făcut și se resemnă. În definitiv era foarte bine că venise Fana, abia mai trecea timpul. Se hotărî totuși să facă o cafea. Poate pe Fana o dureau mușchii faciali, limba, coardele vocale, nu-i ușor să vorbești două ceasuri fără întrerupere. Foarte bine, aprobă Fana, chiar aveam chef să fumez o țigară, ori eu nu fumez niciodată pe uscat, știi. Între timp mă duc puțin la baie, scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amoros, nici nu mai era firească, era căutată, provocată anume, era deja viciu. Carmina se lăsa de fiecare dată învinsă de-o voluptate halucinantă ce dispărea odată cu plecarea bărbatului, fiind înlocuită de-o stare de pace și relaxare totală, când mușchii și neuronii se destindeau, ca după o încordarea supremă, încununată cu succes. La început revenirea lui Ovidiu o consternase, o lăsase fără replică, mai apoi o copleșise vanitatea, crezuse că repurtase o victorie împotriva Larisei, apoi, treptat, când senzualitatea lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
verbal, nu era nevoie să-și adecveze figura, o făcea în suficiente ocazii și avea mult succes, auditoriului i se strângea sufletul, pur și simplu Acum își voia chipul lipsit de riduri, dar era cumplit de greu să se abțină, mușchii faciali se mișcau singuri fără nici o comandă, și n-avea o oglindă, un ciob de geam, ceva, să se poată controla. Vedeți totul prea în negru, doamnă, murmură Dimitrie când observă că femeia e gata să dea în lacrimi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vreodată cine fusese persoana care prinsese instantaneul, persoana era acolo, prezentă și ea în imagine, răsfrântă la ea pe retină, răsfrântă până în adâncul sufletului, dureros de adânc. Cum zburaseră anii, cum... Și cât de scurtă îi fusese fericirea. Acum știa. Mușchii din nou o luaseră razna, ridurile îi îngropaseră ochii, mai avea două luminițe minuscule, umede, Dumnezeu știe cum o fi arătând așa, sub borul pălărioarei grena pe care ar vrea acum s-o tragă până peste bărbie. Ratase, ratase încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
săpun bun, ci a transpirație, avusese așadar emoții reale. Ciudați mai sunt oamenii! Își îndreptă capul către fereastră, privea prin perdeaua crem forfota străzii, se credea apărată, depărtată de ea. Simțea că ochii i se îngustează, iar o luau razna mușchii, acum, acum ochii se vor îngropa sub riduri, nu reușea să-și stăpânească mișcarea mușchilor, intrase în rol și juca la perfecție. Rosti: El este o persoană despre care nu vreau să discutăm. Viețuiește în casă împreună cu noi precum lichenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capul către fereastră, privea prin perdeaua crem forfota străzii, se credea apărată, depărtată de ea. Simțea că ochii i se îngustează, iar o luau razna mușchii, acum, acum ochii se vor îngropa sub riduri, nu reușea să-și stăpânească mișcarea mușchilor, intrase în rol și juca la perfecție. Rosti: El este o persoană despre care nu vreau să discutăm. Viețuiește în casă împreună cu noi precum lichenul pe scoarța copacului, prin simbioză. Numai că totul se limitează la problema financiară. Este tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din nou întregi. Își sprijini spatele de speteaza scaunului ca să-și pună în evidență bustul frumos. La rochie avea o plătcuță în dungi cu margini din catifea roșie. Acum își va întoarce spre el fața, nu mai era nici un pericol, mușchii ei reveniseră la normal. Și-l imagină pe Dimitrie în cuprinsul tarlalei, o simplă arătură, neagră acum, întinsă hăt, hăt!Dar pentru el nu era un pământ oarecare, așa cum ar fi fost pentru ea dacă s-ar fi aflat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi crezut niciodată că se va întâmpla așa ceva. Își va strânge mâinile una în alta. Carmina va sta nemișcată lângă perdea, cu spatele la fereastră, va întreba absentă: Ce anume să se întâmple? Și Sidonia, descoperită, tresărind în timpul jocului prea complicat al mușchilor faciali, o va privi printre riduri, două luminițe mici, umede, negre, iscoditoare. Va rămâne pe gânduri. N-avea de gând Carmina să depună reclamație? Oh, slavă Domnului! Atât i-ar trebui lui Ovidiu, ca să-și pună tot sistemul în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]