902 matches
-
și după ce ne Întâlnim la o bere În Antiquary, o luăm spre Sheraton pentru Cina Sportivului Stronach. Sunt un picuț Îngrijorat căci n-am vorbit cu Stronach de când cu ciondăneala noastră ca-ntre vecini din cauza decibelilor de Crăciun. O să fiu muci, dar plec cu mașina. O s-o iau mai târziu de acolo dacă sunt prea beat. Pornesc radioul de la mașină. E puicuța aia Celine Dion care cântă cântecul ăla oribil, ăla pe care au obligat-o să-l cânte. Lennox bolborosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o sută cincizeci de lire pentru fondul Înființat În onoarea lui Tom. A fost cumpărat de Alan Beach, comerciantul de instalații sanitare, care face parte din comitetul organizator. La sfârșitul serii Lennox pleacă, iar eu mă decid că sunt prea muci să conduc Volvo-ul, așa că Împart cu Stronach un taxi până acasă. — Rodney Dolacre ăla e un haios, ei, zâmbesc eu. A fost nemaipomenit să auzim poveștile lui despre fotbal. — Un puțoi englez arogant, scuipă Stronach. Intru În casă și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la noapte reflectorul și ar fi bine să-i pregătim o primire triumfală, zise sublocotenentul. Se așezară la masă, întinseră hărțile, se sfătuiră, văzură unde a apărut reflectorul ultima dată și chibzuiră unde trebuie să apară la noapte, aprinseră un muc de lumânare, făcură socoteli și planuri de tragere... Preocupat de reflectorul dușman, Apostol Bologa nici nu se mai gândi la Klapka. De altfel toată noaptea stătu de veghe, alergând de la postul de comandă la tunuri, de la tunuri la cele câteva
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
baterie. Bologa, aducîndu-și aminte de îngrijorarea de deunăzi a căpitanului, se miră văzîndu-l foarte senin și zâmbitor, cu o mulțumire în ochi aproape provocatoare. După ce inspectară împreună tunurile și oamenii, coborâră în postul de comandă, unde ardea pe masă un muc de lumânare. ― Na-m avut noroc, domnule căpitan, zise Apostol cu o ușoară ezitare. Dacă n-a vrut să vie... ― Cine? întrebă Klapka. A, da... Ia mai dă-i dracului de reflector, Bologa! adăugă apoi nepăsător. Locotenentul tăcu zăpăcit, uitîndu-se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
auzit zgomote. Am plecat fugind. Replicile curgeau ca la teatru, după câte spune primarul. Muncitorul stă drept și vorbește clar. Judecătorul bea smântână. Ai crede că scena a fost repetată și gândită în detaliu. Micul breton plânge și îi curg mucii, își zgâlțâie umerii întorcând capul în toate părțile, fără încetare. Matziev se înfășoară în fumul trabucului său. Judecătorul îi spune primarului: — Sunteți martor la mărturisire. Primarul nu e martor, e uluit de ce se întâmplă. Își dă seama că muncitorului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fată, ea are aproximativ vârsta lui Noga, el este mai micuț, aproape un bebeluș, iar eu îi privesc geloasă, de ce nu am luat-o pe Noga cu noi și de ce nu avem și noi un copil mic, grăsuț și cu mucii curgând, asemenea ursulețului acestuia, iar Udi spune, nu începe acum, înghit în tăcere oasele subțiri, de când o scăpase pe Noga, refuzase și să discute despre conceperea unui alt copil, în ciuda încercărilor mele de a deschide acest subiect, dar mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mea bolnavă, și nenorocirea noastră apăsătoare, mergem înainte cocoșate, ca niște animale, tristețea aceasta ne-a șters toate însemnele umanului, altădată îmi păsa de felul în care arăt, în care mă percep ceilalți, acum respir greu, din pricina hohotelor de plâns, mucii îmi alunecă pe față, nimic nu mă mai interesează, doar să ajung odată la mașină, să depun trupul acesta bolnav pe bancheta din spate, dar nu voi reuși, labele picioarelor mele cedează sub greutatea noastră, în curând voi îngenunchea în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
trepte deasupra pământului; Sebastian le-a sărit ușor, costumul lui strălucind în lumina lunii. L-am urmat și m-am împiedicat de ceva. Era o cutie de bere. Privind mai de aproape, am văzut mai multe împrăștiate printre grămezile de mucuri de țigări. Nu suntem primii care au venit aici în seara asta, i-am spus. —Ticăloși mici. Sebastian dădu cu piciorul într-o altă cutie, îndepărtând-o supărat. —Băieții de la St. Paul. Mulți dintre ei locuiesc în Kensington și folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sunt de zece ori mai mulți decât noi - dar omu-i om - unic... - S-o credem noi!, dă tata din mână, cu lehamite. Ei altceva cred - după Învățătura tătărască: un om - nimic! Îl strivești uite-așa, cu călcâiul, ca pe-un muc de țigară - altul la rând! Alții! Davai, Davai! Vperiod, uraaa! - Sșșșt, că ne-aud oamenii, face mama. - Ce, Grabenko-i om? O fi fost, când l-a făcut mă-sa... - Și tu, acuma... Vorbește mai cu perdea... - Ziceam că, de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din care Îi priveam capul Înclinat, i se vedeau nările - nasul ei avea o oarecare doză de impertinență. — Dacă e vorba de o bandă, mai e cum mai e, dar dacă nu găsim pe nimeni? Ce-ți poate spune un muc de țigară aruncat pe stradă? Asta-i soarta! Am să-ți relatez o poveste adevărată. Un director al unei bănci, care trecea drept foarte serios printre colegii și subalternii lui, și ei foarte serioși, a ajuns la vîrsta pensionării. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
văzute de proprii mei ochi. Se găseau din loc În loc scrumiere din aluminiu destul de mari ca să te incomodeze, iar Între mese, În nici un caz la vedere, coșuri de gunoi acoperite. Cu toate acestea, țigările se stingeau direct pe mese și mucurile erau lăsate acolo, iar paharele din hîrtie, farfuriuțele din plastic și bețișoarele, Împrăștiate pe jos, pe lîngă coșuri. CÎnd venea lume multă, nu le prea observai. Te simțeai bine Într-un asemenea local, poate tocmai pentru că puteai călca În voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
simțeam ca prins În capcană Într-un peisaj În care pictorul uita să pună și oameni. Și deoarece nu existau oameni, nu se vedeau nici mașini. Mai Încolo Însă se zăreau urmele treceri pe aici a unor ființe umane: un muc de țigară la marginea trotuarului, de exemplu. După lungimea scrumului, putea deduce că a fost aruncat acolo doar cu cîteva secunde urmă Mai Întîi am luat-o la fugă spre dreapta. Am zărit o gură de metrou, de unde am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unei motociclete conduse pe nisip de băieți cu burtă și „colan“ cât ghinda de stejar. Iar apa... ah, apa! Codruț, aici infuzia caracterului ticăloșit și „balcanic“ al acestui popor își găsește cel mai fidel mediul de exprimare. Țigări, sute de mucuri de țigări, hârtii, pungi de plastic, sticle goale și, iartă-mă, o cantitate apreciabilă de tampoane igienice. Aproape că m-am obișnuit cu prezența acestor meduze textile și roșiatice, ce reprezintă eșecuri ale civilizației și respectului față de celălalt, care caracterizează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
întregi de programe, proiecte, fișe de evaluare, duminică seara mi s-a rupt filmul și creierii mi s-au lichefiat. Dacă n-aș vrea să trec drept o doamnă, aș zice corect că mi i-am simțit pur și simplu muci. Brusc, habar n-am avut în ce zi sunt și dacă „Orizontul“ trebuie deja dus în tipografie, nici că Filip Florian chiar vine la Timișoara cu Attila Bartis. M-am și văzut internată la căminul de zi pentru demenții senili
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
albaștri, se îngustau într-un zâmbet indulgent, poetul le reproșă fixitatea opiniilor și neputința lor de a privi lumea așa cum este de fapt. Spuneți-mi, concret, ce-i puteți reproșa acestui om? Multe, răspunse vag profesorul și trase adânc din mucul țigării fără filtru. Hă, hă, hă! se auzea și vocea femeii punctând tăcerea. Anume? Voi să rămână la obiect poetul. Altă dată, când vei fi mai puțin aprins... Poetul plecase nemulțumit, după rostirea unor formule sărace de rămas bun, luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie de cărți, acele cărți răvășite, niște obiecte în fond ce aparțineau acum unui executat și a căror prezență apăsa. Le culese cu pioșenie de parcă erau lucruri sfinte, le alinie cotor lângă cotor și le depozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe sfârșite. Pe la prânz, o oră, două, soarele tot mai reușea să dogorească, să te facă să-ți lepezi hainele. Într-o zi șeful de fermă i-a spus: Cam asta e domnișoară, treaba. Și a continuat să tragă din mucul țigării. Se zvonea că are neînțelegeri cu nevastă-sa, cineva lansase ideea că era pe cale să divorțeze, că îi și văzuse citația de divorț pe care o purta în buzunarul interior al hainei, împăturită corect. Nu credeam că ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ideea că era pe cale să divorțeze, că îi și văzuse citația de divorț pe care o purta în buzunarul interior al hainei, împăturită corect. Nu credeam că ai să stai cu noi la cules până la urmă, îi mai zise. Scuipă mucul țigării, îl strivi conștiincios rotind vârful pantofului până-l afundă în țărână. Cum ți s-a părut campania? Se urcă pe o balercă răsturnată și o invită pe Carmina să se urce lângă el. Părea nedormit, pungile de sub ochi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mi distrugeți iluziile, la fel s-a întâmplat și altora, pe care i-am întâlnit aici în casa voastră, cu toții am încercat același lucru, să descoperim, numele, creatorul total, fără nici un rezultat. Alexe se foi pe scaun enervat. Îți scutură mucul țigării apoi buzele sale se destinseră într-un zâmbet superior, mai mult un rictus. Doar n-ai vrea să accept inepțiile voastre numai de dragul de a face o concesie, mă, așa s-a întâmplat să fie, voi să veniți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu respira, măsura doar sec timpul și paginile erau ca nisipul ce trece prin strâmtoarea clepsidrei, îl privi pe Alexe, stătea impasibil, cu mâinile încrucișate pe piept, cu privirea lui albăstruie fixând o scrumieră în interiorul căreia zăceau de-a valma mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, bețe de chibrit, cine știe de când. Ei, da, se coalizau împotriva ei, devenise o fată ca oricare, acum când venea să-i întrebe de un om ca oricare, despre care spusese odată pentru totdeauna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
actrițe. Pe rafturi se aflau manuale, dicționare și romane. Pentru că locuiau doar băieți în cămin, camerele erau înspăimântător de murdare. Cojile mucegăite de mandarine se prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea sau bere, emanând un miros acru, insuportabil. Bolurile și farfuriile erau pline de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
se afla o plăcuță pe care scria, ca și pe cea dinainte: „Căminul Ami. Intrarea interzisă persoanelor străine.“ Ceva mă făcea să cred că, până cu câteva clipe înainte, portarul fusese la datorie. Uitându-mă mai bine, am văzut trei mucuri în scrumieră, ceaiul neterminat, un radio pe raft și ceasul care bătea, sec. L-am așteptat puțin pe paznic, dar când am văzut că nu dă nici un semn de viață, am apăsat de două sau de trei ori pe ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
perfect nouăzeci și nouă la sută, dar a mai rămas acel unu la sută... Pac! Tot ce construisem cu atâta grijă, s-a prăbușit într-o fracțiune de secundă... și de vină a fost fata aceea. Reiko a strâns toate mucurile de țigări de pe jos și le-a băgat în cutia de conserve. — A fost îngrozitor, continuă ea. Am clădit totul cu grijă, pas cu pas, și când s-a prăbușit, s-a dus totul de râpă cât ai zice pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gramofon sub desenul kitschos cu femeia misterioasă În rochie roșie, executat de un maestru englez la care Dora ținuse cândva foarte mult. Scaunele erau aranjate la fel cum Îmi aminteam, obiectele decorative de pe rafturile cu cărți păreau neatinse și, cu excepția mucurilor de țigară din scrumieră și a banilor de pe masă, n-am găsit nimic care să fi indicat faptul că primise un musafir - și că vizitatorul acela aș fi fost eu: bancnotele constituiau chiria pe o lună și țigările fuseseră fumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de fapt? doi? douăzeci? o sută șapte?) nu s-ar fi aplecat peste mine să-mi caute banii, ceasul sau alte obiecte de valoare, n-a fi lipsit mult să dau ortu’ popii. I-am auzit discutând despre pradă, cu mucii curgându-mi și cu lacrimi În ochi, dar corpul meu urla atât de tare, Încât nu distingeam nici un cuvânt. Amețit de durere, mi-am tras genunchii la piept, m-am rostogolit pe partea cealaltă și, de Îndată ce am simțit un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]