1,907 matches
-
stejar... Toma Nour. Ideile după cari îmblă Vulturul Romei ce-a smuls inima din Roma murindă 2257 Vultur ce-nota în giurul soarelui 2258 Vezi aripa-i dreaptă pe Roma, aripa-i stângă pe Romînia? Vulturul roman cu razele ochilor muiate-n Mediterana. {EminescuOpVIII 234} 2254 Vulturul își sângera pieptul de capul stîncelor cu părul de fier. Recea stîncelor ruină Încorporarea stîncei în Mihai Credința d-a fi o umbră a lui Mihai. Națiunea - stâncă. Generația - râu. Oamenii - valuri. [HILARIU] Ideea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în destin. [ 4] Miron rămâne singur. Atunci apare și Mira. Scena dintre Tasso și Leonora în act V - o îmbrățișează. Ea fuge. Ea îmblă rătăcită prin ruinele pămîntului: "Munții gîndirei se spintec dinaintea mea, d-o parte verzi și înfloriți, muiați de lumină, de alta goi, slabi, arși, și sufletul meu buhă trece, trece rece și plângător în stîncele disperărei. Trebuie oare, trebuie oare să plâng, să plâng totdeuna? " TOMA O viziune... Da, e o viziune... e reflectul unui înger &c
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Abia pătrunde galben lumina-n raze rare Precum se fur speranțe în inime amare. Când somnul, frate-al morții, pe lume falnic zace, Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece, Cu-aghiasima cea dulce a lumei frunte-atinge, Păcatele i-adoarme, invidia i-o stinge, Ce ochi veghează umed?... Ce sânge se frămîntă?... {EminescuOpVIII 259} Ce suflet țipă-n doliu?... Ce liră jalnic cîntă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se lasă negura roză) În marea Somniei ce-n unda-i combină Tristeță cu ris Cufundă, poete, gîndirea-ți senină Seninul tău vis! (pe când se lasă negura neagră) Adormi când lumina se stinge cu jale Prin vânturi răcori, Când visu-ți își moaie aripele sale În noaptea cu nori! Muzica urmează misterioso. Negura lăsată cu desăvârșire - O pauză - Când se ridică iară, scena e ca întîi; același trunchi, aceeași galbenă lumină de lună străbate prin stâncile sdrobite și lumină planul cel ruinat. Mureșanu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întuneric des; A lunei adormite pătrund razele rare, În temnița din pieptu-mi trezind simțiri amare Când somnul, frate-al morții, pe lume falnic zace, Sub genele-i lăsate a veciniciei pace, Și când gândirea oarbă prin țara morții trece Și moaie-n lac de vise aripa ei cea rece, Cu aghiazima-ndulcită a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, voința ei o stinge, Ce ochi veghează umed? Ce piept ce se frământă, Ce suflet lampă de-oliu se mișcă tremurîndă?... 2257 Privesc trecutul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sa, să ducă durerile amare Pe, când ginți dobitoace, tâmpiți, târzii la minte Să urmărească liber giganticele ținte. EI zic că este... unde-l blastamă a lumii neagră gură Acolo suferințe și rele nu îndură. Nu-l adorați! Nu-și moaie el ochii lui de piatră De când îl adorați voi, cari n-aveți nici vatră, Nici loc de îngropare... 2254 De-ar fi fost rău adesea și bine num-o dată Aș crede că-ntîmplarea oarbă, nevinovată, A grămădit în mersu-i, dar fără ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se zbate miazănoaptea... iar prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies - Și somnul, frate-al morții, cu ochii plini d-eres Prin regia gîndirei nenființate trece, Și moaie n lac de visuri aripa lui cea rece, Cu gând făr' de ființă a lumii frunte-atinge - Îi minte fericirea, mizeria i-o stinge. Când totul doarme-n zvonul izvorului de pace Un ochi e treaz în noapte, o inimă nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
națiunilor spiritualminte cumnate cu a ei, nu poate fi cugetată decât sub forma unui teatru național. Spiritele locale sunt esilate din teatrul național, cum și din espresiunea cultă a scrierei și a tonului (vorbei), spirite pe care nu le-a muiat spiritul general al națiunei și nu l[e]-a adus în cursul mișcărei sale de viața. lucru ce lipsește românilor Un actor, dotat fiind cu talent mare, e legat prin dialectul său de scena locală au renunțat la cel mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
daca el e în genere un spirit creator, trebuie să se supună necondiționat intențiunilor lui, în vreme ce actorul, și cel mai genial, are în individualitatea lui proprie dată deja și naturală un material aspru și crud, pe care nu-l poate muia absolut și nu-l poate întrebuința așa cum vrea întru esecuțiunea intențiunilor lui. De sub mâna pictorului personalitatea se naște liberă și ușoară ca o creațiune a fantaziei lui, creațiune care nici nu lasă a se naște închipuirea unui mijloc de realizare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la Iași în 1785, cuprinzând „doftoriile cele cu lesnire și fără de cheltuială ce se găsesc pe la casele celor săraci, ca să le folosească la vremea boalelor lor”, se recomandă : „[Pentru ca] să doarmă omul : să iei flori roșii de mac și să moi în apă sau vin ; și să bea” (152, p. 226). Pentru folosirea macului ca somnifer în farmacopeea populară, nu voi cita un informator popular, ci un scriitor, Mircea Mihăieș, care vorbește despre „consumul excesiv de mac” în zona rurală a Aradului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
înșală cu un alt bărbat (277, p. 82). De altfel, încă din Antichitate - ne sigură poetul Ovidiu -, fetele se spălau pe față cu zeamă de flori de mac pentru a-și spori atractivitatea erotică : Pe o femeie-am văzut cum muia-n apă rece maci proaspeți, Cum după-aceea-i zdrobea și se freca pe obraz (Medicamina faciei femineae) (274, p. 294). Se știe că, în octombrie 1848, Maria Rosetti a urmărit pe mal, în susul Dunării, între Giurgiu și Orșova, ghimia în care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să ne imaginăm cum ar fi ca unul din quinți să fie controlat de altcineva. Trebuie să mai avem răbdare, poate înălțimea sa Kasser... - Hai să fim serioși! dădu Bella din mână a lehamite. Boșorogul meu de tată s-a muiat de tot. Gîndește-te că e de șaptesprezece ani în compania Abatelui... Ce te poți aștepta de la un om care conviețuiește pașnic cu acela care a distrus tot ceea ce omenirea construise în câteva mii de ani? Ce ajutor să aștept de la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Blaj); „Cel-Puternic” (BVA); „cel puternic” (G-R); Cel „puternic”; „Cel Atot Puternic” (C); „qui potens est” (Vg); „le Tout-Puissant” (BJ); „he who is mighty” (RSV). Este folosit cu valoare substantivala în imnul din Lc 1,46-55, la v. 49: hóti epoíQsén moi megála ho dynatós...: „căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic...” (t.n.). 3.2.1.1.6. hQ megalosýnQ: „mărire” (SC); „scaonul măririi” (Blaj); „slavă” (BVA, BS); „mărire” (G-R); „maiestas” (Vg); „la Majesté” (BJ); „the Majesty” (RSV). Este tot
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.1.1.10. tò ónoma: „Numele” (toate trad. românești); „nomen” (Vg); „Nom” (BJ); „Name” (RSV). În paralelismul poetic al imnului din Lc 1,49, tò ónoma este echivalat cu alt nume ce înlocuiește Numele inefabil, ho dynatós249: hóti epoíQsén moi megála ho dynatós / kaì hágion tò ónoma auto¤: „căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic/și sfânt e Numele lui.” (t.n.) A doua parte a versetului este un ecou al Ps 111/110,9c: Q":Äš we nÄr
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
punct de vedere moral”. 3.2.2.8. Stăpân 3.2.2.8.1. basileús: „Împărat” (toate traducerile românești citate); „Rex” (Vg); „Roi” (BJ); „King” (RSV). Descrierea Celui Credincios și Adevărat, călare pe un cal alb și care poartă veșmânt muiat în sânge, din Ap 19,11-16, se încheie cu cuvintele: s„pe mantia Lui și pe coapsă Lui are nume scris”ț: Basileús basiléÄn kaì kýrios kyríÄn „Împăratul-împăraților-și-Domnul-domnilor” (BVA). O expresie asemănătoare folosește și apostolul Pavel în 1Tim 6,15
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ei recomandă în acest scop înlăturarea adversității din orice relație omenească. Asta nu înseamnă numai a renunța la apărarea binelui (după ideea pe oare și-o fac unii și alții despre acest „bine”), dar și a îmbrobodi privirea lucidă, a muia judecata și a emascula spiritul. Adversitatea trebuie să fie umană și nu bestială; ea trebuie să respecte un cod, să se supună unor norme. Există o morală și o estetică a adversității pe care sentimentul agonal le cultivă și le
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
apărea un inel galben(așa zisul galben de crom),iar în a treia se va produce hidrogencu „incandescență),va fi experiența cea mai frumoasă. 4.CERNEALĂ INCOLORĂ Pe o foaie de hărtie albă,scrieți un text cu o peniță nouă,muiată într-o soluție de clorură de cobalt. Când se va usca, textul va deveni invizibil. Va apare acest text colorat în albastru atunci când hârtiaeste încălzită.Pentru a-l face să disparădin nou,este suficient să suflați de câteva ori de
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
a scris amintiri în care portretul trasat cu linii sigure stă alături de anecdota revelatoare. Prin 1927 sau 1928 l-a acompaniat, ca pianist, pe Enescu într-un șir de concerte prin țară. O amplă încercare de filosofie a eului, Le Moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorphique, apărută în 1933 la Paris, inițial în „Revue de métaphisique et de morale”, apoi separat, a fost reluată, în 1938, la Paris și la București; o ediție în limba română, Eul și
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
comentator care se lasă adesea sedus de farmecul notației impresioniste, iar ochiul său trece nu rareori cu înțelegere, cu o bonomie deprinsă de la Anatole France, unul dintre scriitorii săi preferați, mereu citit, peste discrepanțele și limitele textelor discutate. SCRIERI: Le Moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorphique, I-II, Paris, 1938; ed. București, 1938; ed. (Eul și lumea), tr. Mariana Noica, îngr. Gh. Vlăduțescu, București, 1984; Amintiri, București, 1968; Nevinovățiile viclene (în colaborare cu Luca Ion Caragiale), București, 1968
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
care nu mai spun nimic. Așadar, o teorie care este mult mai serioasă, repet, decât pare, pentru că așa cum probabil Îl cunoașteți, dacă-l cunoașteți Într-adevăr corect, Cornel Vâlcu este un tip chinuit și torturat de lucruri majore. Nu ar muia niciodată pana În cerneală, nici pentru două fraze, dacă nu ar fi o chestiune extrem de importantă pentru spiritualitate, pentru ființa umană, cel puțin pentru ego-ul său. Deci criti-ficțiune, metaforă filosofică, arhi-, inter-, metadiscurs, cum ar fi să-i spunem, toate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a conacului cu pridvor al lui Amza Jianu; boierul poartă ișlic și haine orientale, e diplomat și sedentar, încercând să salveze liniștea propriului cămin prin compromisuri, cum e acela de a invita la masă pe Cârc Serdarul Pervanoglu, fanariotul tipic, muiat în aur, cu un chip hâd și vorbind românește stricat. Lacom, libidinos, prost și laș, Pervanoglu e îmbrâncit afară de Iancu Jianu; toți actorii narațiunii se întâlnesc înlăuntrul acestui unic episod. Deși lipsite de adâncime, personajele rămân viabile prin detaliul semnificativ
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
definiția se întregește cu tușe suplimentare, vizând un climat în care „roiesc sute de cronice, spirituale, șerpuitoare, zâmbitoare și limpezi, trase în marginea unui fapt neînsemnat al vieții, cerând puțină fantezie, o cultură întinsă dacă nu și adâncă, un zâmbet muiat într-o lacrimă, un zbor grăbit deasupra lucrurilor mici pentru a se ridica apoi la idei generale”. Totuși, un impresionism integral și absolvit de orice intruziune a vreunei ideologii se dovedește impracticabil. În textele trimise de la Paris „Convorbirilor critice” - medalioane
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
În portretul în cărbune al lui Sadoveanu, ca și în cel al lui Pârvan, asperitățile, estompate discret, nu sar în ochi. Față de Camil Petrescu însă, „tânăr scriitor vioi, inteligent, cu siguranță mai mult dramaturg decât poet”, nici o reticență; dimpotrivă, penița muiată în acid tare îngroașă, divulgă și zdrobește orgoliul omului, văzut ca o infirmitate, dezarticulat, ironizat, persiflat prin reducere la absurd. Deasupra altor schițe de portret e prinsă câte o tăbliță explicativă, traducând simpatia sau prețuirea. Astfel, Dan Petrașincu, Ieronim Șerbu
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
spațiile./ Strânge apoi cutele înfățișării sale/ și retrăgându-se în el/ năvălesc alții șchiopătând,/ ținând în cumpănire suliți/ scurt ucigându-se/ ori prefăcându-se în scârnă./ O ceață aromitoare/ afumă căpățâna lor/ și nici un sunet auzindu-se/ nervii felin se moaie/ ca de muzici.” După Utopia ninsorii (1975), incluzând „«descântece» despre singurătatea trupului și a sufletului în marele univers”, „«mituri» personale, discrete” (Petru Poantă), Spiritul însetat de real acutizează orientarea poetului (semnalizată în câteva rânduri anterior) către poemul cu înscenare similară
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
o mină mai destinsă. Întâmplări mărunte din viața de cazarmă, cu ofițeri mărginiți și cruzi și soldați supuși unor greu de suportat pătimiri, scene de război, în care imagini apăsate tind să sugereze grozăvia carnagiului, dar și o secvență simbolică, muiată în sentimentalism (Mânzul), se înscriu în suita narațiunilor din Viscolul (1962), din care abia frânturi se salvează. Dacă politizarea abuzivă la adresa „iadului capitalist”, împărțirea lumii în stăpâni hrăpăreți și, în tiparul celui mai rigid schematism, masa celor umiliți ori obidiți
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]