2,369 matches
-
Burebista, de unirea celor trei țări române sub Mihai Viteazul și făurirea României Mari de către Ferdinand I. Anatomia sistemului ne relevă că, în interiorul lui, reprezentând centrul domeniului carpatic, este dispus Podișul Transilvaniei. Acesta adăpostește o largă depresiune, străjuită de lanțurile muntoase ale Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali. Desfășurându-se atât în interiorul, cât mai ales în exteriorul inelului montan, sistemul se continuă cu dealurile subcarpatice (o asociere de culmi deluroase secționate de văi și depresiuni). Subcarpații formează o treaptă intermediară care asigură
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
născută din metamorfozele din adâncurile Terrei: Eurasia. Supercontinentul se lățește în emisfera nordică pe care o domină prin enormitatea lui. Are țărmurile scăldate de toate oceanele lumii și e străbătut de la un capăt la altul de cel mai lung lanț muntos din lume. E străpuns de fluvii însoțite de câmpii mănoase, unde au înflorit civilizații mărețe. Imensitatea și diversitatea reliefului au transformat Eurasia în principala scenă pe care s-a jucat istoria umanității. Cadrul natural și-a pus amprenta, inevitabil, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și este mai ușoară deplasarea pe cursul Mariței sau a Vardarului spre bazinul Moravei. În niciun caz nu era preferabilă (și nici nu este încă) trecerea Munților Balcani deoarece urma traversarea Dunării, de unde se zărea în depărtare un alt lanț muntos Carpații. Trebuie subliniat și că, în vechime, climatul fiind mai umed, Dunărea avea un debit mai mare. Cursul său inferior (balcanic) era plin de meandre, bălți și zăvoaie. Cursul său inferior (balcanic) era plin de meandre, bălți și zăvoaie. În
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fost aduse de eleni și în ținuturile noastre, fiind gustate de geto daci. d. În universul greco roman În Antichitate, cu tălpile pe fundul mării și cu creștetul mângâiat de soare, trupul Balcanilor se înălța din Mediterana, strângând în brațele muntoase teritorii dens populate și civilizate. Realitatea se oglindea în întreg sudul Europei, unde pe lanțul de peninsule (balcanică, italică și iberică) s-au așezat civilizații făuritoare de lumi. Sub scurgerea vremurilor, din aceste pământuri a răsărit splendida civilizație greco romană
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
romană. Devierea curentului migrator în nord a fost, în special, lucrarea Carpaților. Arcuindu-se, sub povara înfruntării coloșilor tectonici din adâncuri, Carpații au dirijat la suprafață rute complicate în această parte a Europei. Depozitarul celei mai însemnate părți a lanțului muntos, cu unghiul curburii așezat în centru, spațiul românesc avea să fie străbătut de drumuri ocolitoare. Astfel, Carpații au deviat direcția principalelor axe continentale pe la miazănoapte în raport cu teritoriile noastre. Implicit, torentul migrator a fost canalizat de munți spre zone de câmpie
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
consecințe firești, produse odată cu scurgerea vremurilor, ale acestui eșec. Deși funcționarea ei a avut un caracter excepțional, fiind utilizată ca o cale de refugiu pentru a supraviețui în fața pericolelor ivite în stepă, evoluția rutei a fost influențată de două lanțuri muntoase. Ne referim la Caucaz și Carpați care, totuși, date fiind particularitățile lor, și-au interpretat diferit rolurile de barieră și refugiu. Cea mai importantă distincție constă în faptul că Munții Caucaz formează un lanț continuu, masiv între două întinderi de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
adăpost (de pildă, iașii). Numeroasele pasuri care traversează Carpații au favorizat o anumită omogenitate etnică. Poate fi întâlnit, de regulă, același fond ancestral pre indo european tracizat și apoi romanizat, slavizat sau maghiarizat, după caz. Poziționarea și forma acestor lanțuri muntoase și-au pus amprenta pe traseul care se dirija din Asia Centrală spre Balcani. Au funcționat ca niște obstacole naturale, chiar dacă au făcut-o într-o manieră diferită. Pe de o parte, înfățișându-se ca o barieră impenetrabilă, în spatele căreia s-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se simțeau oarecum efectele acestei schimbări. Armamentul și tacticile militare i-au făcut mai permisivi. Caracterul lor limitativ a încetat complet să mai existe în fața tehnologiilor militare avansate folosite în ultima conflagrație mondială. În mod paradoxal, în pofida acestui progres, lanțul muntos a continuat să fie pentru români un obstacol natural, deși fusese cuprins între hotarele statului național unitar. Dacă în epoca modernă, reprezentau granița până unde s-au extins sau își manifestau influența diverse imperii în spațiul nostru (austro ungar, rus
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
direcția est vest a traficului în țara vecină ne-a generat, indirect, dificultăți. Ruta bulgară se opune unei axe preponderent nord vest / sud est în România, astfel încât nu poate fi valorificată oportunitatea conectării la spațiul greco turc. În plus, obstacolul muntos balcanic este dublat de unul dunărean (relativ, recent deschis prin breșa de la Vidin Calafat). Fluviul își reduce rolul de barieră de abia în aval de Ruse Giurgiu, mai precis în sectorul Cernavodă Hârșova, izolând spre apus complet România de Bulgaria
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
putere au fost posibile întrucât Carpații sunt fragmentați de numeroase trecători care se constituie în adevărate culoare. Fără a avea, neapărat, legătură cu vreun râu anume, ci, mai degrabă, convergând spre ele, pasurile sunt zone mai joase din diverse arii muntoase care înlesnesc traversarea. Să acordăm mai multă importanță acestor căi de comunicație pentru a ne feri de spectrul izolării și să le valorificăm avantajele. Să privim spre câteva din trecătorile ce au jucat un rol esențial în istoria noastră și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în Orientul Apropiat și pe continentul nostru. Grupurile umane deplasate spre vest, cu urmașii lor poposind și pe meleagurile noastre, au căutat condiții naturale mai apropiate de lanțul himalayan. Au scotocit după vânat și plante aflate și în alte zone muntoase situate spre apus (Elbrus, Zagros, Caucaz, Taurus, Balcani, Carpați, Alpi). Au umblat să se așeze și în stepe subtropicale bogate în ierburi înalte așa cum erau cele din Punjab, identice cu cele din Mesopotamia antică sau Câmpia Europei Orientale. Două au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
zona Dunării de Jos, putea merge, urmând firul litoralului, până în nordul Caucazului, alt loc de refugiu din fața zăpezilor 97. Deși în Alpii Dinarici sunt înregistrate valorile cele mai ridicate ale genotipului (ramura Hg I2, prezentă și la noi), această zonă muntoasă nu poate fi considerată locul lui de baștină. În acele timpuri, clima nu era prielnică supraviețuirii, Alpii Dinarici fiind dominați de ghețuri care stăpâneau inclusiv împrejurimile. În vecinătate, se aflau Munții Alpi acoperiți de calota glaciară care se întindea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de la Marea Adriatica până în bazinul Niprului. Și în prezent, în acest spațiu, grosul populației a păstrat fondul genetic paleolitic, Hg I2 continuând să fie majoritar sau dominant în pofida tuturor vicisitudinilor pe care le-a îndurat. Îl găsim repliat masiv în lanțul muntos carpato balcanic, unde s-a readaptat condițiilor naturale. Așa a reușit să supraviețuiască acest genotip în vremurile de restriște. Invadatorii s-au mulțumit să-l fugărească, fără a-l urmări prin depresiunile împresurate de codrii întunecoși unde s-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Asiei Centrale. Rezistența lor s-a datorat dezvoltării, în pofida condițiilor vitrege, a unui sistem social cultural și, mai ales, economic, funcțional. Întregul lor univers gravita în jurul păstoritului care exploata eficient particularitățile geografice ale stepelor, înconjurate de zone deșertice și lanțuri muntoase. Turco mongolii au avut capacitatea de a se adapta la mediile din stepă, semiaride, dar relativ înierbate care permiteau păstoritul nomad, precum și la cele montane, afectate de secetă, unde se adăposteau pășuni bogate de altitudine, propice transhumanței 108. Așadar, forțați
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
română. În limba română nu există dialecte, ci doar graiuri, vorbite în provinciile moștenite de la strămoșii noștri. Graiurile sunt aproape identice, fiind diferențiate de puținele regionalisme specifice. Apariția graiurilor se află în strânsă legătură cu limitele naturale impuse de lanțurile muntoase din peninsula noastră. Inițial, Carpații și Balcanii au separat graiurile romanității vorbite în sud estul Europei încă din vremea Antichității. În cuprinsul spațiilor create de aceste ziduri de piatră s-au infiltrat, de-a lungul istoriei, diverse influențe lingvistice. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Sofia spre est s-a întrerupt șirul comunităților romanice sud dunărene ar putea consta în faptul că, în zonă, ocupația turcească a fost mult mai puternică. Slavii, stabiliți în zonele de câmpie, au fost obligați să se retragă spre regiunile muntoase unde au șters complet urmele romanității orientale. Deși au fost asimilate ori nevoite să se replieze la nord de Dunăre, amintirea acestor comunități s-a păstrat în multe toponime existente și în prezent 130. Un refugiu al romanității sud dunărene
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Câmpia Germano Polonă și Scandinavia. Spre deosebire de populațiile Hg R1a, triburile Hg R1b au căutat să ocupe zone pielnice agriculturii și cu păduri de foioase. 117 Teza are la bază însăși realitatea geografică, respectiv strângerea regiunii, de jur împrejur, între brațele muntoase ale Carpaților. 118 Pe parcursul istoriei, au mai existat astfel de vehicule lingvistice: franceza, pentru trecutul mai recent, și engleza, pentru prezent. 119 Mai târziu, și otomanii au menținut aceeași politică lingvistică, neînlăturând influența elenei, pentru a administra teritoriile creștine ocupate
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o va urma pe Femeia cu șobolani în adâncurile mării. La rândul său, Allmers este de-a dreptul impresionat de ceea ce spune bătrâna despre jocul atracției: această forță irezistibilă, invizibilă a atracției a simțit-o el însuși în singurătatea piscurilor muntoase și a înaltelor podișuri. Într-adevăr, în universul lui Ibsen, muntele și pădurile figurează, ca și marea, ambivalența alterității sălbatice, care îngrozește și atrage totodată. Cel ce, asemenea lui Allmers la începutul Micului Eyolf, se întoarce de pe munte, cel ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
crud; culoare; culori; culturi; curat; diversitate; dragoste; fericire; floră; flori multe; foame; ghiocei; golire; grajd; gustare; harnic; imensă; împlinire; împlinit; înverzită; leagăn; de legume; legumiferă; livada; lot; lumină; lună; măr; a mea; mere; meri; minune; mireasmă; mișcare; mîndrie; morcov; multitudine; muntoasă; ogor; ojă; parfumat; pasăre; pădure; pepene; pitici; plan; plăpîndă; poame; primăvară; priveliște; Prîslea; proaspăt; producte; proprietate; publică; puișori; reculegere; roditoare; Saint-Tropez; secător; sens; spurcată; strat; struguri; șezlong; teren; trandafir; tufe; țărînă; vară; vechi; veselie; vie; zarzavat; zid (1); 795/166
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
deasupra; departe; dorință; drum; durere; etalon; excelență; fîn; final; foarte înalt; frate; fruntaș; frunte; glorie; grămadă; grea; greu; grif; groapă; important; imposibilitate; inteligent; intensitate; împlinire; încercare; jos; lumină; mare; mic; moldovean; montan; mult; muncă; de munte, omul; muntelui; unui munte; muntos; murdărie; neliniște; nisip; obositor; omul; pace; pahar; parc; pin; pisc alb; pisic; de pix; podium; primordial; pumn; putere; ridicat; rotund; satisfacție; singurătate; soare; stea; stele; stop; subțire; superioritate; suprem; supremație; cel mai sus; tăiat; în top; triumfător; tulpină; țap; țel
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
situează pe litoralul nord-estic (la Golful Oman), cu densități de 150-180 loc./kmp., unde locuiește cca. 50% din populație, grupată în capitala Masqat și în orașele din câmpia Batinah: Matrah, Khaburah, Shinhas, Suhar, Qurayat, Ibra. În Yemen aria-nucleu corespunde regiunii muntoase din vestul țării (guvernoratul Ibb), câmpiei Tihama și zonei Aden, unde densitatea populației depășește 300 loc./kmp., concentrându-se în câteva orașe mari: Sanaa, Hodeida, Ta’iz, Ibb. În Iordania se evidențiază aria din nord vestul țării, localizată în regiunea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
pietriș ce apare la suprafața actualului sol. După ce străbate satele Glogova și Negoiești, drumul roman ocolea pe la Apa Neagră spre cursul Tismanei pînă la castrul de la Pinoasa, comuna CÎlnic, județul Gorj. Misiunea castrului de la Cătunele era de a supraveghea regiunea muntoasă și păduroasă de pe valea Motrului, locuită de o numeroasă populație geto- dacică. Pe baza descoperirii ceramicii se poate preciza că acest castru de pămînt s-a ridicat În prima jumătate a secolului II e.n. peste o așezare dacică mult mai
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
fost redactate șapte documente privitoare la satele de pe teritoriul Căiuți. Et.: proveniența din maghiarul Roucz « pietros » nu se susține. De fapt, Căiuț și Căiuți au la bază (cu un singular refăcut) substantivul comun cal (diminutiv) d. lat.cabalus. CIUC, masiv muntos, fostă plasă în județele Bacău și Harghita. Atestat ca sedes csik încă de la 1324, se divide la 1634 în Ciucul de Jos și Ciucul de Sus. Munții (cu depresiunile corespunzătoare) mai importanți sunt: Ciuc, Giurjeu, Gheorghieni și Cașin. Localitățile cu
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
mania ) + suf. adjectival - oasă (feminin, articulat). MUNTELE MIC, munte (1269 m. înălțime), aparținând de masivul Nemira, învecinat cu vârful Caraslău. Et.: ap. munte d. lat. mons, -ntis + ap. mic d. lat. miccus (care provine din grecescul mikkos ). OBCINA ROTUNDĂ, culme muntoasă din Munții Ciucului (1251 m.), situată între văile Sulței, Ciugheșului și Trotușului. Et.: ap. obcină « munte mic, culme » d. sl. občina + ap. rotundă (feminin) d. lat. rotundus. OUȘORU, culme muntoasă (753 m. înălțime) care face parte din Subcarpații Vrancei. De
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
lat. miccus (care provine din grecescul mikkos ). OBCINA ROTUNDĂ, culme muntoasă din Munții Ciucului (1251 m.), situată între văile Sulței, Ciugheșului și Trotușului. Et.: ap. obcină « munte mic, culme » d. sl. občina + ap. rotundă (feminin) d. lat. rotundus. OUȘORU, culme muntoasă (753 m. înălțime) care face parte din Subcarpații Vrancei. De aici izvorăsc pâraiele Zăbrăuți, Pepeni, Căiuți și Bogdana. Et.: ap. ou d. lat. ovum + suf. diminutival -șor. Și acest nume de loc era la origine o metaforă, fiindcă era determinat
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]