693 matches
-
doarme nimeni... Nu. Cum se lasă noaptea ne închidem fiecare în odaia lui și cam după un ceas îi dăm drumul... Ne luăm felinarele și fiecare pleacă de unul singur... pe câmp... după cadavre de călători prin ploaie... și după muribunzi... N-avem liniște, căutăm așa toată noaptea și numai spre dimineață... ne furișăm înapoi... în odăile noastre... și ne facem că nu ne-am văzut unul pe altul... E îngrozitor ce se întâmplă cu noi... Toți ascund câte ceva, câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
spunem. Toți vor să plece, crede-mă, și Ioana vrea să plece și Bruno și Kapunta... Sunt sigur că în adâncul lor... ar fi plecat de mult... dacă n-ar fi avut de dus la bun sfârșit... treaba asta cu muribunzii și cu adunatul... trupurilor... Nu se poate să nu vrea să plece... HAMALUL: Poate c-or să vrea... Dacă ziceți că sunteți ultimul... De unde știți că sunteți ultimul? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Știu, știu... Simt că sunt ultimul... Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de câteva ori, mecanic și absent. A fluturat din nou degetele, iar de astă dată am fost sigur că Înțeleg corect semnificația mișcării: refuza. Secundele se scurgeau cu Încetineala agonică a ultimelor picături de sânge ce părăsesc trupurile Îndurerate ale muribunzilor. Mă rugam În gând să-și revină, să iasă mai repede din starea aceea de rigiditate minerală, să nu mă mai țină Încordat atâta. Asta era, chipurile, problema cea mai presantă pentru mine, celeritatea reintrării În normal - stratagemă naivă, menită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
este și mai răspândit, și se mai păstrează în unele țări din Europa: după ce este îmbăiat și înfășat, copilul este pus pe pământul gol, apoi ridicat în brațe de către tată (de terra tollere), în semn de recunoștință. În vechea Chină, "muribundul, ca și nou-născutul, sânt puși pe pământ... Pentru naștere sau pentru moarte, pentru intrarea în familia vie ori în familia ancestrală (și pentru ieșirea din una și din cealaltă), există un prag comun, Pământul natal... Când un nou-născut ori un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ca și nou-născutul, sânt puși pe pământ... Pentru naștere sau pentru moarte, pentru intrarea în familia vie ori în familia ancestrală (și pentru ieșirea din una și din cealaltă), există un prag comun, Pământul natal... Când un nou-născut ori un muribund este pus pe Pământ, acesta trebuie să hotărască dacă nașterea ori moartea este împlinită, dacă trebuie luate ca fapte recunoscute și firești... Ritul punerii pe Pământ implică ideea unei identități substanțiale între Rasă și Țărână. Această idee dă naștere sentimentului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nimeni. I-a dat dânsa niște apă, și-o arătă pe femeia cu basma albă, dar n-avea cum s-o bea, a curs pe de lături, în pat. Doctorul învârti rotița și mări flacăra lămpii cu gaz, îi prinse muribundului încheietura mâinii stângi, scoase ceasornicul din buzunarul vestei și începu să numere. — Bate anapoda. Cred că-l pierdem. Spune-i din partea mea domnului Costache Boerescu să vină cât mai curând, îi zise vizitiului-polițai, în general bolnavii în agonie au un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
durată, înaintea... Și cred că ar fi bine, cum spunea și dumnealui, dacă apuc, să-i fac atunci o injecție cu cofeină intramusculară, care ajută la înviorare, ca să mai aibă putere să vorbească deslușit. Îi preveni însă că la unii muribunzi clipa de luciditate e în tăcere deplină, numai ochii vorbesc, la alții e cu vorbe greu de înțeles, înșelător logice, la unii cu țipete sfâșietoare, la alții cu extaz. Și le povesti câteva cazuri, între care cel mai încurajator fusese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dan Crețu tot a trebuit să spună ceva și-am aflat astfel cu toții un lucru nou și palpitant. Petre, vizitiul lui Inger, care l-a găsit pe domnul Crețu și pe tânărul boier din Giurgiu, ar fi luat din buzunarul muribundului un portmoneu. Domnul Crețu a spus-o en passant, nu cred că socotea că-i important, dar Costache a fost tulburat, mai că s-a sculat de pe scaun, îi venea să plece și numai bunul-simț cred că l-a împiedicat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Noi zbieram întrebându-ne ce să facem cu Nandor. Bărbații se chinuiau zadarnic să răstoarne creanga de brad de pe trupul lui turtit și muribund, iară noi ne văicăream. Doi bărbați, cu tot gerul, își rupseră cămeșile ca să-l penseze pe muribund. Nu mai aveau însă, pe cine pansa. Hilde leșinase urlând. Cu un ultim tremurat din tot trupul, Alexandru, cu gura plină de sânge negru, vrând să mai spună ceva, își dădu duhul. Ce era de făcut? Bărbații cerură voie să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știa că Îl putea face s-o vadă când se va Întoarce. Va simți că-i de datoria lui să-i ofere cel puțin un prânz. „Nu banii lui mă interesează“, șopti ea cu voce tare În bezna magaziei, lângă muribund. Sentimentul ei de dezolare, conștiința faptului că, dintr-un motiv sau altul, doar Dumnezeu știa de ce, Îl iubea o făcu pentru un moment să se revolte. De ce nu? De ce nu i-aș scrie? S-ar putea ca lui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și se simțea atât de demoralizat, încât nu mai era în stare nici să dea ordine. Se răspândea indisciplina; toată compania, care fusese martoră a măcelului, era cuprinsă de aceeași senzație de lehamite. Chipurile ciopârțite ale morților, duhoarea cadavrelor, tânguiala muribunzilor îi asaltau noaptea. Încetară să se mai simtă soldați. Într-o dimineață, într-un cătun pierdut, s-au întâlnit cu compania „Charlie“ și au fost gata-gata să se înfrunte cu focuri de armă. A doua zi, i s-a acordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
friptură, foi de salată mînjite de maioneză, pahare, unele Încă neîncepute În care lumina filtrată a lampadarului face să pulseze o inimă roșie, aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de puști care pune la cale o șotie. Își Îndeasă În gură o jumătate de felie de tort, lăsată de cineva prea ghiftuit ori prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fac eu cum s-o ajut să mă duc acolo În garsoniera aceea unde am mai văzut un mort pe nea Dumitru lui măcar n-a trebuit să-i privesc zvîrcolirile zbaterea aceea de vită Înjunghiată disperarea hidoasă cu care muribundul Își cerșește ultimele secunde de viață nu pot nu mă duc mai bine mă ascund mă bag În pat și-mi trag plapuma peste cap nu vreau să aud dacă mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se crampona de mine cu ultimele puteri credea că dacă eram studentă știam eu un remediu să-l scap de moarte ce mă fac În odaia aceea aerul a devenit irespirabil se năpustesc grămadă acolo ca hienele chemate de mirosul muribundului ea mă așteaptă toți mă așteaptă orice s-ar Întîmpla mîine se vor uita la mine ca la o ființă abjectă care nici În fața morții nu-și părăsește trufia să li se alăture mi-e rușine mi-e scîrbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o moarte ușoară? Nu. Dacă iubiți pe cineva, de ce nu vreți să fiți partea care supraviețuiește și preferați să lăsați suferința În seama celuilalt? Nu-mi fac nici o remușcare În această privință, pentru că știu că totul se uită. Cum de muribunzii nu plîng niciodată? CÎnd pierzi viața, pierzi toate motivele pentru care ai putea plînge. Acest test l-am găsit În jurnalul lui Max Frisch și m-am jucat puțin. Stau și stau În fața hîrtiei și nu pot să scriu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru a o salva pe Anna... Trenul vibra puternic, În urma unei explozii. — Ei, pornim, În sfîrșit! zise bătrîna, și aplecîndu-se puțin, eliberă mîinile lui Hilfe. Ce bine se distrează aviatorii! exclamă Hilfe cu un soi de invidie. Era ca un muribund care-și ia rămas-bun de la viață și de la bucuriile contemporanilor săi: nu-i era frică, regreta numai. Nu izbutise să bată recordul În materie de distrugeri. Numai cinci morți - un fleac pe lîngă ce făceau aviatorii! Hilfe ședea aici sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
auzit. S-au revărsat peste pantofi, ca o cocă. N- ați mai putut scoate pantofii. — Ați găsit o dată, poate de două ori, șoareci, noaptea în pat. Un fel de pat. Un sicriu îngust, cât pentru un cadavru sau pentru un muribund bătut în cuie. Dădeau uneori drumul unei sirene, noaptea, pe coridor. Aduceau pisici pe care le loveau, tot noaptea, fugărindu-le prin dreptul celulelor. — Nu v-au violat, totuși. I-ar fi tentat, mai ales în timpul bătăilor, când erați aproape de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
umedă. Fata a tras-o de mâneca jachetei groase, de lână cafenie. Doamna Hariga n-o recunoștea parcă, se lăsa dusă oriunde ; privirea rămăsese în alt timp. Spasm, hipnoză, retrăiește, poate, pentru scurte răstimpuri, vârstele, iubirea, prietenii, fiul fantomă, pe muribundul Poet și pe pictorul florentin și casa care adăpostea atâtea întâmplări de cutezanță și bucurie, îl reîntâlnește uneori și pe bătrânul de 500 de ani, Piero di Lorenzo, ucenicul lui Cosimo, nopțile de trudă și tortură, pecetea pe zidurile umede
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
om așa de mic poate ascunde În el asemenea fîntîni de sînge aprins, și a murit acolo, pe trotuar, În cîteva minute, Înainte să vină ambulanța. Într-o clipă, o mare de oameni cu fețe negre se adunase țipînd În jurul muribundului, polițiștii apărură și ei imediat, În număr impresionant - și Începură să Îmbrîncească și să Împingă cu brutalitate mulțimea agitată, Înjurînd și lovind, amenințînd cu bastoanele și urlînd sălbatic: — Circulați, circulați! Dați-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
circulați! Dați-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată, apucînd un bărbat de haină, luîndu-l pe sus și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul mulțimii ca pe un gunoi. — Circulați! Circulați! Haide, haide, mișcați-vă, proștilor! Între timp, polițiștii aduseseră trupul muribundului pe trotuar, Îl Întinseseră pe jos și făcuseră cerc În jurul lui ca să-l apere de gloata care se Îngrămădea. Apoi sosi ambulanța cu sirenele șuierînd furios și Îngrozitor, dar omul era deja mort. Cadavrul a fost ridicat, polițiștii au alungat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care nu le aude nimeni, apoi, cînd el dispare, strigă „Auf Wiedersehn!“ și-și duce mîna la buze și-i trimite un sărut. Timp de cîteva clipe, tînărul care avea să fie pentru scurt timp tovarășul de drum al acestui muribund rămase să mai privească pe fereastra trenului spre acoperișul arcuit al gării, aparent urmărind grupul de prieteni ce plecau de pe peron fără a vedea Însă, de fapt, nimic altceva decît silueta Înaltă și frumoasă a femeii ce se depărta Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se opri uimită, ridică o mînă În semn de - protest, dădu să plece, iar În clipa următoare erau prinși Într-o Îmbrățișare pătimașă, contopindu-se unul cu altul În sărutări pline de pasiune. CÎnd călătorul se Întoarse la locul său, muribundul intrase deja În compartiment și se prăbușise pe pernele canapelei respirînd greu. Iar acum Își revenea treptat din starea de epuizare. O clipă tînărul privi atent chipul ce semăna cu un cioc, ochii Închiși și istoviți, Întrebîndu-se dacă omul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îi fuseseră totdeauna cunoscute, că se afla acasă. Și acest sentiment ciudat, necunoscut, sălbatic, Înălțător Îi cuprinse, Îi inundă sufletul, ca o muzică măreață și obsedantă auzită Într-un vis. Iar acum, după ce se stabilise Între ei o legătură amicală, muribundul Începu, cu acea curiozitate lacomă și posesivă a neamului său, să-și asalteze tovarășul cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că este stors În chip nemilos, dar glasul muribundului era atît de convingător, de prietenos și de blînd, atitudinea sa atît de curtenitoare, de amabilă, de insinuantă, zîmbetul său atît de luminos și de cuceritor, avînd totodată o ușoară nuanță de istovire deloc dezagreabilă, Încît răspunsurile parcă veneau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este american, nu-i așa?... Da. Și de cît timp e plecat În străinătate... de două luni? De trei luni? Nu? De aproape un an! Așa de mult! Înseamnă că-i place Europa, nu? Este prima călătorie? Nu? A patra? Muribundul ridică din sprîncene a mirare, dar În același timp, pe buzele sale subțiri și expresive, se zărea un zîmbet obosit, ușor cinic. PÎnă la urmă reuși să stoarcă totul de la el: muribundul aflase tot ce avea de aflat. Rămase apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]