1,153 matches
-
sau din străinătate (Belgia, Marea Britanie). A montat spectacole cu piese de Shakespeare, Camus, Sartre, Eugen Ionescu, Gellu Naum , Radu Stanca ș.a. Este profesor la Departamentul de Teatru al Universității din Cluj. În prima carte a lui M., Un zeu aproape muritor (1982), tiparul ficțiunilor este format. Scrierile ulterioare vor multiplica, prin retușuri, paranteze și variante, modelul inițial, fără a-l modifica esențial. O posibilă referință ar fi literatura lui Dino Buzzati, cu diferența că în narațiunile sau micronarațiunile autorului român fantasticul
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
cu răsuflarea celor care le umflaseră). Autoportret cu himere (2001) e alcătuit din fotograme care stilizează liric o mișcare narativă vagă sau absentă, structurarea textelor realizându-se în parametrii unui model mai curând poetic decât epic. SCRIERI: Un zeu aproape muritor, pref. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1982; Redescoperirea actorului, București, 1985; Act și mimare, București, 1989; Cercul de aur, București, 1989; Exorcisme, Cluj-Napoca, 1996; Istorii pe care n-am să le scriu, București, 1998; Autoportret cu himere, București, 2001; Scene intime. Scene
MANIUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287985_a_289314]
-
Is Beautiful Marile episoade extrem-moderniste pe care le-am analizat sunt tragedii În cel puțin două privințe. În primul rând, intelectualii și planificatorii din spatele acestora se fac vinovați de a fi fost excesiv de ambițioși, de a fi uitat că sunt muritori și de a se fi comportat asemenea unor zei. În al doilea rând, acțiunile lor, departe de a fi cinice Încercări de obținere a puterii și averii, erau animate de o dorință profundă de a Îmbunătăți condiția umană. O dorință
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
La antipod se situează cei o sută de Psalmi publicați în 1997, dar scriși, probabil, de-a lungul întregii vieți, semne ale unei căutări cu momente de exaltare, de revoltă, de rar extaz, de continue întrebări legate de rostul ființei muritoare, în care Dumnezeu își oglindește chipul. Familia spirituală în care se situează poetul este hotărât cea patronată de Tudor Arghezi, unii psalmi părând chiar variațiuni pe tema argheziană a orgoliului creatorului: „Cum să Te-ntâmpin, Doamne, - cu ce rugă? / Ai
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
caracterizată prin alterabilitate și mortalitate este în mod necesar o stare de păcat care se transmite individului anterior oricărui act al său de voință prin simpla sa participare la natura umană. În schimb, pentru Sever, descendenții lui Adam se nasc muritori, dar nu și păcătoși; însă natura lor compozită le conferă în mod firesc un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere în mod inevitabil cristologii antitetice. Pentru Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupându-se, devine în mod firesc alterabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu și păcătoși; însă natura lor compozită le conferă în mod firesc un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere în mod inevitabil cristologii antitetice. Pentru Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupându-se, devine în mod firesc alterabil și muritor; pentru Iulian, această condiție fiind consecința păcatului și nu a naturii umane ca atare, Logosul a devenit într-adevăr om, însă, fiind născut în afara păcatului, este indestructibil. Fiind Logos incapabil de suferință, chiar și ca om, chiar și supus Patimilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ipostază sau natură a Cuvântului și ca atare și o singură acțiune (energeia). Pe de altă parte, tocmai distincția dintre proprietăți și dintre acțiuni îi permite lui Sever să afirme, în opoziție cu Iulian, că, înainte de înviere, trupul Logosului este muritor și degradabil. Sever a vrut să rămână tot timpul fidel învățăturii lui Chiril, însă a păstrat și aspectele radicale ale acesteia pe care Chiril însuși ajunsese să le treacă sub tăcere, cum e cazul anatematismelor. Lupta dusă de Sever pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că una este în Cristos ipostaza divină și umană, proprietățile fiind așadar comune, însă în sensul că aparțin unui singur individ, nu că ar putea fi atribuite unei unice naturi; dacă se poate spune că Isus e vizibil și invizibil, muritor și nemuritor și așa mai departe, cele două calități nu îi pot fi atribuite potrivit aceluiași aspect, iar în urma unirii își păstrează fiecare proprietatea sa naturală. Cele Treizeci de capitole contra lui Sever sunt o apărare sintetică a doctrinei celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de frică, Un urlet până la cer ș.a.), eul își caută izbăvirea: „Lepădați leșul, veniți în imaculata stratosferă / Acolo cuvintele levitează și sufletele alcătuiesc un munte trandafiriu / Purtat de păsări pe aripi. Urcați cât mai e timp, spălați-vă de carnea muritoare, / Veniți sub pleoapa lui Dumnezeu / În lacrima vitroasă care cântă, / Căci doar aici veți fi mângâiați / Și doar aici veți odihni fără durere / Așa cum doar în placenta primordială poate fi, / Așa cum doar în afara morții poți zdrobi moartea”. Trăirea intensă a
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
condiția de alterabilitate și mortalitate este în mod necesar o stare de păcat, care se transmite individului înaintea oricărui act de voință al său, prin simpla sa participare la natura umană. în schimb, pentru Sever, descendenții lui Adam se nasc muritori, dar nu și păcătoși; natura lor compozită îi face însă, în mod firesc, să aibă un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere, în mod inevitabil, cristologii antitetice. După Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupîndu-se, devine în mod firesc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și păcătoși; natura lor compozită îi face însă, în mod firesc, să aibă un caracter perisabil. Din aceste premise opuse iau naștere, în mod inevitabil, cristologii antitetice. După Sever, Logosul indestructibil și nepieritor, întrupîndu-se, devine în mod firesc alterabil și muritor; după Iulian, deoarece ultima condiție este consecința păcatului și nu a naturii umane ca atare, Logosul a devenit într-adevăr om, însă, fiind născut în afara păcatului, este indestructibil. Fiind Logos incapabil de suferință, chiar și ca om, chiar și supus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ipostas sau natură a Cuvîntului și, ca atare, și o singură acțiune (energeia). Pe de altă parte, tocmai distincția dintre proprietăți și dintre acțiuni îi permite lui Sever să afirme, în opoziție cu Iulian, că, înainte de înviere, trupul Logosului este muritor și degradabil. Sever a vrut să rămînă tot timpul fidel învățăturii lui Chiril, însă a păstrat și aspectele radicale ale acesteia, pe care Chiril însuși ajunsese să le treacă sub tăcere, cum e cazul anatematismelor. Lupta dusă de Sever pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că în Cristos ipostasul divin și uman este unul, proprietățile fiind așadar comune, însă în sensul că aparțin unui singur individ, nu că ar putea fi atribuite unei unice naturi; dacă se poate spune că Isus e vizibil și invizibil, muritor și nemuritor și așa mai departe, cele două calități nu îi pot fi atribuite potrivit aceluiași aspect, iar în urma unirii își păstrează fiecare proprietatea sa naturală. Cele Treizeci de capitole contra lui Sever sînt o apărare sintetică a doctrinei celor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tine ca între Tată și Fiu nu o să întreb nimic despre cei care se vând pentru câțiva bănuți și nici despre lucrurile care nu există dacă ți-aș cere să-mi spui de ce mor oamenii mi-ai răspunde că sunt muritori dacă te-aș întreba de ce nu-i înveți să moară ... Citește mai mult astăzi tot ce vreau Doamne esă stau de vorbă cu tineca între Tată și Fiunu o să întreb nimicdespre cei care se vând pentrucâțiva bănuți șinici despre lucrurile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
hominem propter se (7, 5). Sensul ultim al vieții noastre este slăvirea Creatorului. Dar, dacă Dumnezeu îl iubește atât de mult pe om, încât a creat întreaga lume pentru bucuria sa, cur mortalem fragilemque constituit („pentru ce l‑a creat muritor și plăpând?”). Din două motive, răspunde Lactanțiu: „În primul rând, pentru ca stăpânirea infinită a ființelor însuflețite să se perpetueze, să umple întreg pământul; apoi, pentru a propune omului virtutea, adică puterea de a îndura necazurile și încercările, virtute prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
încercările, virtute prin care poate câștiga nemurirea” (7, 5). „Nemurirea” nu este deci un dar înnăscut, ci unul „dobândit”. Ea se câștigă printr‑un efort susținut, care constă în exersarea permanentă a virtuților. De fapt, precizează Lactanțiu, omul este ființă muritoare, creată pentru nemurire. Numai trupul este muritor prin natură, sufletul nu încetează să existe odată cu „carapacea” sa perisabilă. Nu este greu de recunoscut în această concepție, dihotomia antropologică proprie platonismului, cunoscută desigur tuturor cititorilor lui Lactanțiu. Raționamentul se continuă astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
7, 5). „Nemurirea” nu este deci un dar înnăscut, ci unul „dobândit”. Ea se câștigă printr‑un efort susținut, care constă în exersarea permanentă a virtuților. De fapt, precizează Lactanțiu, omul este ființă muritoare, creată pentru nemurire. Numai trupul este muritor prin natură, sufletul nu încetează să existe odată cu „carapacea” sa perisabilă. Nu este greu de recunoscut în această concepție, dihotomia antropologică proprie platonismului, cunoscută desigur tuturor cititorilor lui Lactanțiu. Raționamentul se continuă astfel (7, 5): De vreme ce omul este alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tema noastră: mors non extinguit hominem, sed ad praemium uirtutis admittit (7, 10). Va veni însă momentul când și stăpânirea morții va înceta: Inpletis temporibus quae deus morti statuit terminabitur ipsa mors (7, 11). Potrivit raționamentului construit până aici, viața „muritoare”, viața trupului, va fi urmată de o „moarte muritoare”, în timp ce viața nemuritoare (a sufletului) se va prelungi printr‑o moarte nemuritoare. Concluzia: sufletul trebuie să învie la un moment dat, pentru a‑și primi destinul său postum. Iar această înviere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
uirtutis admittit (7, 10). Va veni însă momentul când și stăpânirea morții va înceta: Inpletis temporibus quae deus morti statuit terminabitur ipsa mors (7, 11). Potrivit raționamentului construit până aici, viața „muritoare”, viața trupului, va fi urmată de o „moarte muritoare”, în timp ce viața nemuritoare (a sufletului) se va prelungi printr‑o moarte nemuritoare. Concluzia: sufletul trebuie să învie la un moment dat, pentru a‑și primi destinul său postum. Iar această înviere se va solda cu o judecată. Capitolul 14 pune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în ziua a șaptea, adevăratul om, adică, poporul sfânt al lui Dumnezeu, este zidit de Cuvântul cel mare al lui Dumnezeu și plămădit prin învățătura și preceptele lui Dumnezeu după chipul dreptății; și, așa cum odinioară a fost făcut din pământ, muritor și nedesăvârșit, ca să trăiască o mie de ani pe pământ, tot astfel și acum omul desăvârșit este format din această lume pământească, pentru ca, înviat de Dumnezeu, să fie stăpân al lumii pentru o mie de ani. Sfârșitul lumii și Anticristul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acum omul desăvârșit este format din această lume pământească, pentru ca, înviat de Dumnezeu, să fie stăpân al lumii pentru o mie de ani. Sfârșitul lumii și Anticristul sirian Omul ceresc se formează deja pe pământ, grație învățăturii creștine. Întâiul Adam, muritor și nedesăvârșit, este prefigurarea ultimului Adam, adică a poporului creștin (populus christianus), nemuritor și desăvârșit. Analogiile nu se opresc aici. Lactanțiu identifică fragmente ale scenariului eshatologic în episodul exodului iudeilor. Astfel, sfârșitul lumii va fi un al doilea exod, la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
face excepție. De ce trebuie să murim? De ce suntem destinați morții? Putem oare depăși, odată cu moartea, perisabilul persoanei umane? La toate aceste Întrebări se impune o precizare. Trebuie făcută separația Între ideea morții care este o temă ontologică; sentimentul că suntem muritori sau sortiți morții, care este o temă psihologică cu o semnificație emoțional-afectivă particulară, de regulă negativă; În fine, actul morții, care reprezintă un eveniment biologic, prin Încetarea funcțiilor vitale. Distincția dintre aceste planuri sau nivele dovedește că nu putem avea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
vârstă venerabilă, Nici nu doresc să stea, nici nu se tem să plece; Căci ce e Moartea pentru Înțelept, dacă nu eliberare? Nu sunt spaime ale Morții care să-i facă să plece; Iar când părăsesc, cu totul, această scenă muritoare, Mulțumiți cu viața prudentă care a trecut, În speranță, liniștit, ei ultima suflare Își dau! Adaosurile autorului, despre abuzul de tutuntc "Adaosurile autorului, despre abuzul de tutun" I La Regulile de sănătate ale doctorului Triller mai adaug una: Gândește-te
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a divinității, potrivit canoanelor artistic-spirituale (A. Besançon, 1996, p. 36, precizează, cu exemplificări din panteonul grec: Corpul zeilor posedă, prin natura sa, o constantă de frumusețe și de glorie ... El poate să devină invizibil pentru oameni ... Ascunzându-se de ochii muritori, el îi protejează. Fiindcă pentru greci, ca și în Biblie, a-i vedea pe zei în față poate fi mortal); în al doilea rând, credem că este vorba de substituirea omului prin animalul de sacrificiu, dar și a doua valență
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
impuls către trăire: „Poate / se-ndură și vine mai repede sfârșitul înțelepciunii: / în înțelepciune nu te cunosc” (Prin oraș). Și aici descrierile sunt aparente, neliniștea, frământările se metamorfozează în enunț gnomic: „Purtăm câte-o taină care ne-mpiedică să fim / muritori” (Rugăciune). Versurile din E bine oriunde, Spleen readuc melancolia, în timp ce Întrebare sau Zeii bătrâni au accente expresioniste. Femeia, asemenea unei zeități, pare că se îndepărtează: „Doamna / pleacă din sufletul meu / călare, încercănată, / iar calul ei înalt se pierde în dimineața
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]