4,695 matches
-
gînduri. Fă doar un pas pe frîntele-mi vechi scînduri Ale-ncăperii și-o să am iar labă Puternică de urs ce papă faguri Si isi prăjește blana-n rug de mure. Aibi tu răbdare. Pe urîte zgure Izvoarele ovale-or să murmure Clar în topite, mătăsoase cheaguri De curcubeie gîlgîite-n nuferi Ce-n miezuri mari vor, lați, grav să te bucuri.
Sonetul descifrat cu greu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16450_a_17775]
-
să nu mă sfarme, să nu-mi înfigă cuțitul în rană vreo cătană Mitralierele amuțiră. Părea că Orfeu cânta, liber, la inefabila liră. Tăcuți, soldații începură să se adune în jurul cărții holbaniene precum la Templu Unii îngenunchiară. Alții începură a murmura rugăciuni O petardă aruncată de pe un bloc turn amuți mulțimea prezentă în Piața Publică. Eram la Sankt Petersburg? La Petrograd? La Leningrad? Panică. Tulburare. Frică De nu se știe unde își făcu apariția blândul Homer (ca o hlamidă albă desprinsă
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
luă cearceaful de-abia întins și-l aruncă afară; un nor de scântei vorbitor se lasă peste ogradă. NUMAI CU SÂNGELE Pe tavan a apărut o cruce a singurătății; numai cu sângele o pot vedea. în genunchi de stau și murmur o rugăciune, funiile văzduhului devin ca o batistă albă din copilărie ce îmi acoperea ochii, jucându-mă șotron. Așternutul parcă-i o arie încinsă a cărei puzderie mi-a înroșit tot albul ochilor. Ea îmi ia brațele, îmi ia inima
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
fi fost cândva pentru domnul Ludwig întâmplări vii și reale) veți in-tra (silabisea el) în Lien-den-feld. Spre seară, Herr Ludwig a udat pe rând florile de mușcate și hiacinte; a constatat că ceva nu le priește - probabil vreun vierme - își murmura el în barbă; eu sunt cunoscător în materie - mai zicea - și ziua se încheia pașnic cu o nouă poveste despre iepurii care-au săpat sub gard și au ieșit în grădină și s-au ospătat pe cinste vecinii cu ei
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
acadea// Și de la țărmul mut și rece/ Porni o flotă de mărgean/ Prin valurile sfinți și grece/ Prin ape reci de prin ochean(...)// Asimetrii și asfodele/ Prin margini dure de palat/ Prin turnurile de mărgele/ Infante dulci de alintat// În murmuri se răsfață grele/ Cu fața în parfum și fard/ Lingoarea verde de pe stele/ Se varsă palidă-n brocard// Când miezul rătăcește-n floare/ Și înflorește-n sindrofii/ Căci aurorele călare/ Se pierd în volburi aurii" (Din zări hitite). E greu
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
iarăși la televizor șaua imbecilității spre înțelepciunea domnului Mircea Geoană care, auzi-l, numa', ce spune: ,Universul nu se învârte în jurul PSD, dar PSD poate să influențeze Universul"... Mare filozof! Gata-gata să mi se blocheze televizorul! - Asta ne mai lipsea!, murmură speriată nevastă-mea, Coryntina. Tatăl nostru, carele ești în ceruri, sfințească-se. - Știi ce?, îi zic. Ia mai lasă-l în pace pe Domnul!, că mă inervezi! Mă exasperează, tocmai când domnul Dan Ioan Popescu spune, răspunzând la întrebarea unui reporter
Rămâne cum am stabilit! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11127_a_12452]
-
că imaginația ta contribuie enorm la istoria vieții tale. O face probabil mai pasionantă, mai pregnantă. În orice caz, mai expresivă... Viața nu trebuie să fie un roman ce ne-a fost dat, spunea Novalis. Ai auzit de Novalis? - Vag... murmură Hannah. - ...ci un roman pe care l-am făcut noi înșine." (p. 181). Autorul speculează din plin aceste trape deschise de imaginația liberă a femeii, compensându-și lipsa de suflu printr-o continuă alternare a planurilor. Prozator mai curând de
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
devenirile ei, irecognoscibile... De pildă. Să zicem de Popescu; de domnul să zicem Cicerone Popescu... Care - o parte din dumnealui - se făcu un gândac de bucătărie, un Leptinotarsa decemlineata, și care în acest moment umblă meditativ prin bezna unui dulap, murmurând obstinat... dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum!
Nemurire în plin travaliu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11236_a_12561]
-
și n-am putut avea simțământul sărbătoririi depline când apele, înfiorându-ne cu necruțătoarea lor putere, dărâmau case, acopereau sate și năvăleau peste cimitire tulburând însăși liniștea morților... Ne refugiaserăm fiecare în sine și în tăcere, doar soacra lui Haralampy murmura din când în când făcându-și cruci dese și privind cu speranță spre tavanul scorojit al sufrageriei: - Doamne-Străluminate, izact așă scrie în Apocaliptică... Îi gata cu lumea, că suntem niște nevrednici și ne bate Atotputernicul... - Apocalipsă se zice, mami dragă
Din apocaliptica soacrei lui Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10692_a_12017]
-
a acoperit de omenești, de înțeles, justificări oneste. Însă puține crime vor fi avut parte de crescendo-ul de căință, de-o pînză de păianjen a întîmplărilor mai presus de voința vinovatului care te prinde, pe tine, judecător, făcîndu-te să murmuri ei, fie iertat!, ca pactul de circumstanță al lui Filip cu Steaua. E o copilărie, de bună seamă, însă, în deceniul compromisurilor, are exact puterea de-a da Băiuțului o a doua față: fără să critice, doar sugerînd, lumea de-
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
ruga de seară către Dumnezeu, în acest colț de rai, uitat parcă de lume, unde timpul pare că s-a oprit demult în loc. Aici, în fața credincioșilor, ruga de seară începe efectiv ritualic cu Tatăl Nostru care se înalță spre ceruri murmurată într-o pioșenie și mai adâncă și mai profundă și mai curată, la care desigur, contribuie și absoluta curățenie, aproape sfântă a locului. îmi dau lacrimile gândindu-mă acasă, la cei care nu mai sunt printre noi, de aici sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
comunist, ci opera criticii estetice șaizeciste (Nicolae Manolescu, Eugen Simion etc.). După 1980 sau după 1989 se întemeiază, pur și simplu, alături, alt canon, dacă nu cumva postmodernismul acționează dizolvant față de mentalitatea canonului literar unic. O elegie pentru canon putem murmura și noi, pe urmele melancoliei lui Harold Bloom. În postmodernismul pluralist și relativist nu există un canon unic, nici ierarhii severe, unanim acceptate, pentru că nu există doar un public de elită (al cărui rol decisiv se pierde în democrația dizolvantă
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
al dumneaei. Altfel nu știam cine este și nici unde stă. - Da aveți dreptate, conchise bătrânul gârbovindu-se brusc. - Din nefericire nu vă putem chema la identificare. N-a mai rămas mare lucru. Numai dacă sunteți destul de curajos. - Desigur, desigur, murmură el ridicându-se În picioare. Desigur, desigur mai repetă Îndreptându-se spre baie. Cei doi Îl priviră neliniștiți. Auziră zgomotul apei curgând și se calmară. Într-adevăr, profesorul intrase În baie pentru a-și răcori capul. Se temea de un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
preciză el În vreme ce dezlega gura sacului. Apoi, Îi răsturnă conținutul pe masa acoperită cu tablă zincată. Fragmente din ceea ce fusese odată un trup, se Împrăștiară Înghețate, scoțând un zgomot sec, pe tabla curată. Profesorul scoase un geamăt, și se prăbuși murmurând. - Pantoful, paaantoooful!- Apoi nu mai zise nimic. Rămase rigid, cu ochii ieșiți din orbite, În vreme ce plutonierul se uita la pantoful căzut laolaltă cu ce mai era În sac, pe masa zincată. Nu Înțelegea mare lucru. Îl luă și-l așeză
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
o să faceți cu libertatea?/ croncăne corbi sceptici prin parcuri/ statui dezumflate susură trist prin suburbii/ ce-o să faceți ce-o să faceți, latră agonic/ bătrîni pensionari agitînd stegulețe, țipă ascuțit/ femei indignate agitînd copii și sacoșe// Ce-o să faceți cu libertatea/ murmură sceptic Ecleziastul călare pe Sfinx, oare/ ce, îl întreabă doct Socrate pe Platon, oare ce,/ șoptește mîhnit Dostoievski din căruciorul lui cu rotile/ oare ce, grohăie politicienii și prezidenții// Da, chiar, ce-o să facem? Ce-o să facem?/ Ce-o să ne
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
de ploaie măruntă pe frunziș. Se auzea geamătul înăbușit al martirului, discret ca o foșnire. Obrazul victimei era îndreptat spre tavan și-mi puteam imagina ochii, privirea extatică. Am rămas cu ochiul lipit de gaura din perete. Să mă crezi, murmură povestitorul cu un murmur care te putea face să te gândești la rușine (de fapt nu-i era rușine); înainte de orice am simțit o uriașă plăcere de-a mă găsi acolo, de-a vedea ce vedeam. Tremuram; nu de teamă
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
un ,imoralist" în timp ce el trebuia să se simtă legat... continuă vag Vasiliu. - Da, spuse, înviorat deodată, pentru prima dată l-am văzut pe prinț, nu știu, enervat, jignit. ... - Dumneata nu poți înțelege mi-a spus; nu știi. - Ce nu știam? murmură doctorul. Am coborât, am mers tăcuți pe-ntunecata stradă Popov, împiedicându-ne la tot pasul, zdrelindu-ne picioarele până-n ușa bisericii. - Din acel moment a încetat, a decedat prietenia mea cu Balduin de Sm, spuse Vladimir, privind abajurul cu murdărie
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
privind pe cer că steaua cea divină să ne prânzeasacă-n Cana-Galilee. deșertăciune. DA!... deșertăciune! ne duce-n hau corabia lui Noe. pe Terra asta de delațiune de pui de oameni nu mai e nevoie. mai punem tricoloare prin balcoane și murmuram lozinci patriotarde mergând spre purgator - batalioane de oameni - stârvuri vii - și totul arde! când am chemat poeții să salveze numele Țării - erau beți prin crame. prostia noastră, mințile obeze au vrut destinul gliei să-l destrame. o grea molima dăinuie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
aveam ciuda pe un seminarist mai bine făcut și spre care ni se părea că se îndreptau privirile fetelor, cănd ajungeam unul în dreptul altuia, spuneam tare, să audă fetele și să-l compromitem: - Sărut mâna, Părinte! La care împricinatul ne murmura printre dinți, ca să nu audă fetele: - Da cur, n-am? Războiul nervilor oprindu-se aici în ce priveste tachinările de pe stradă, dar continuând pe stadion la meciurile de fotbal, cănd seminariștii aveau ocazia, daca nu să marcheze goluri, căci de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
adresează unei iubite prietene) Păcat că nu se dă și la femei bene-merenti. Poate că se va face pocinogul cu autoarea (?) de care ne ocupăm; și atunci ați vedea răsărind la poeți ca ciupercile după ploaie. „Mai departe râul trece Murmurând încetișor, Și pe unda lui cea rece Îmi depun vechiul meu dor.” Aferim! A depune (!) dorul pe undă! Ba încă un dor vechi! Horresco referens 4. Ați umblat după efect. Ați mai auzit poate că Eminescu e îndrăzneț în comparație
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
pe strada mea. Foarte dimineață. În aburii zorilor, casele dispar. Sub ochii mei căprui. Mă urc în căruță cu Marcello Mastroianni. Mă privește... ar vrea să am ochii negri. Și fluieră, clătinîndu-și ușor corpul după mersul hurducăit al căruței. Țiganii murmură un cîntec de leagăn. Nimeni nu doarme, nimeni nu e treaz. Cheful s-a terminat. Sau abia începe. Osteneală, dulce lene... în aburii albăstrui ai dimineții, cineva ne învăluie în ceață. Împrăștie vălătuci de nori alburii dintr-o tingire chiar
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
iar în lumina lunii de pe cerul senin se vedea în curte o construcție mică acoperită cu lut, probabil un coteț. Ferestrele clădirii principale erau întunecate, dând impresia că nu locuia nimeni acolo. Dar nu era așa. - Mulțumesc că ați venit... murmură femeia, încercând să fie politicoasă. Accabadora dădu doar din cap și se înfășură în șal, deloc dispusă să se lase reținută mai mult decât era necesar. Intrară în casă lăsând câinii afară, de pază lângă motocicletă. În încăpere o așteptau
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
încă pe trup ca pentru a o apăra de frigul inexistent al lunii mai, cu o temperatură plăcută chiar și noaptea. În tăcerea aceea, Bonaria Urrai descoperi povestea unor lucruri nespuse și o privi la rândul ei. Scoțându-și șalul murmură: - Spune-mi ce s-a întâmplat. În noaptea aceea nu dormi nimeni, nici femeile din familia Listru care aveau de sărbătorit, nici familia Vargiu căreia îi scăpase motivul de a o face, nici cele două femei din casa lui Taniei
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
chihlimbar. - Ești foarte palid, spuse ea. Îți trebuie soare și dragoste. - Îmi trebuie mai mult de atît, răspunse el, întrebîndu-se dacă făcuse bine să o viziteze. - Trebuie să vorbesc cu tine, dar nu despre moartea mea, ci despre viață. - Bineînțeles, murmură ea, te rog să poftești înăuntru. Sufrageria era așa cum și-o amintea. Toate lucrurile erau la locul lor; nimic nu fusese aruncat și nu apăruse vreun lucru nou. Au stat așa în tăcere timp de câteva minute. Apoi i-a
Yosef Hayim Yerushalmi G I L G U L – fragment – by Adriana Gurău () [Corola-journal/Journalistic/3971_a_5296]
-
care își tot căuta feciorul, unicul ei fecior, află că, în mulțimea degringolată, fiul ei fusese decorat cu un glonț în frunte de un lunetist. Izbucni în lacrimi, izbucni în lacrimi și un zâmbet nefiresc îi răsări pe buze. Desfigurată, murmură: Am zămislit un nemuritor... IV în asfaltul nemărginit, ploaia desenează portrete, figuri uitate de demult, oameni ai peșterilor parcă. Un idiot cântă la trompetă, tresar vitrinele, iar o târfă nedomolită îi spune că i se va dărui în această noapte
Radu Cange by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/10326_a_11651]