4,086 matches
-
conservate cuvintele robului său? Și, în sfârșit: dacă ai avea de ales, să mori sau să-ți cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, șterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra, trăind veșnic, ce-ai face? Musca pe tavantc "Musca pe tavan" Mulți vor fi rămas cu gura căscată auzind ultima probă de gândire politică a premierului Năstase: „Alegerile anticipate sunt un subiect artificial”. Subsemnatul n-a rămas. Am înțeles de destulă vreme încoace că alegerile anticipate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
său? Și, în sfârșit: dacă ai avea de ales, să mori sau să-ți cobori cuvintele în pământ, în locul tău, să fie mâncate de viermi, șterse, uitate, iar tu să rămâi deasupra, trăind veșnic, ce-ai face? Musca pe tavantc "Musca pe tavan" Mulți vor fi rămas cu gura căscată auzind ultima probă de gândire politică a premierului Năstase: „Alegerile anticipate sunt un subiect artificial”. Subsemnatul n-a rămas. Am înțeles de destulă vreme încoace că alegerile anticipate continuă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
guvernamentală, să zgudui țara cu perspectiva unei crize de guvern și pe urmă să vii dimineața să abandonezi toate astea ca pe campania împotriva hainelor second-hand, declarând că nu se mai face nici măcar remaniere, înseamnă să te miști ca o muscă pe tavan... Că premierul Năstase nu e economist și că poate să o țină gaia-mațu cu reducerea dobânzilor bancare, deși i-au explicat și BNR, și FMI să lase piața financiară liberă, că poate să facă declarații de „specialist” în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ai face și pe El să te urască? Ura poate însemna și Cunoaștere: eliberat de povara Creației prin ura față de tine, de un om, de orice om, Dumnezeu ți s-ar arăta cu chipul Lui adevărat. Cuprins Fiul Ploii 5 Musca pe tavan 7 The dizzy little giant 12 Principiul disperării 16 Râsul morții 20 Din Jurassic Park în Dracula Park 25 Imunitate pentru crimă? 29 Singurătatea Americii 34 Baronii NATO 38 Pâinea lui Dumnezeu 43 Marea Ciordeală 45 Menstruație la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
apartamentul nostru (nr. 40) și să descopăr două ființe pitice, cu voci identice cu a lui. Ca să fiu sincer până la capăt, miracolul prezenței lui Știm și Ștam a trecut pentru mine neobservat, cum intră și iese pe fereastră câte-o muscă în timp ce dormi. E rușinos să se petreacă un miracol chiar sub nasul tău și tu să nu bagi de seamă, e jalnic, ce mai, dar asta s-a întâmplat. Spiridușii ne-au fentat pe mine și pe mama, deși frati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și a vânturat-o de câteva ori, încât să iasă bărzăunele la aer și să mă conving și eu, văzând culoarea, că Pătrașcu Luigi știa el ce știa când vorbea de sutienul mov al tovarășei. Mai târziu, ca și cum razele soarelui, muștele și sutienul n-ar fi fost de-ajuns într-o singură dimineață, peste noi toți, a II-a D, s-a abătut o emoție mare, mare de tot, un fel de vânticel nesuferit care, în loc să răcorească, dădea fierbințeli. Tovarășa învățătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cum se intră la filmele de la „Favorit“ fără bilet, când sare Dudu la cap și când scoate Manix revolverul, de ce e fonfăit Dan Spătaru. În ceea ce mă privește, am devenit pionier în seria a doua, la noi în clasă, când muștele bâzâiau ca de obicei și se izbeau de geamuri. A fost frumos. Cred c-ar fi fost și mai frumos dacă tovarășa învățătoare Ulărescu ar fi dat și ea puțin, pe steag, cu fierul de călcat. După ce-am scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nici acum, musafirii au încetat ca prin farmec să îmi mai dăruiască păpuși, iar lui Rahan i-a fost sortit să se războiască doar cu muștele. Nevinovată îndeletnicire! Și nu e vorba de confuzia, regretabilă ca orice confuzie, că între muște și pterodactili nu ar exista nici măcar o diferență care să merite a fi luată în seamă (jurasicul și comunismul se pot confunda oricând în mintea unui Rahan de șase ani), cât despre conștiința adânc înrădăcinată că orice făptură e sortită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
merite a fi luată în seamă (jurasicul și comunismul se pot confunda oricând în mintea unui Rahan de șase ani), cât despre conștiința adânc înrădăcinată că orice făptură e sortită, mai devreme sau mai târziu, pieirii (vezi dinozaurii) și că muștele, prin simplul lor bâzâit anacronic, desprins, nu știu de ce, din negurile preistoriei, nu pot face excepție. În privința lor, totul era hotărât: sfârșitul sosise. După cum vă puteți imagina (orice încăpere cu ferestrele deschise poate sta drept mărturie pe timp de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în care lucrurile s-au mai lămurit cât de cât în măsura în care Rahan a redevenit Matei, iar pterodactilii au rămas, firesc, doar muște. Vă mai pot spune ca fapt divers că astăzi războiul a luat sfârșit cu victoria prin abandon a muștelor și că nimeni și nimic din lume nu mă va convinge să le provoc la o revanșă. Singura plăcere pe care nu mi-o pot refuza este aceea ca din când în când să mai exersez formidabila lovitură de bobârnac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
asta, tot felul de ghiocei desenați și lipiți cu pelicanol pe cartoane), să numere un, doi, trei, patru, cinci, șase, atenție stăm, să se pârască unul pe altul - spuse..., spuse lu’ tovarășa... - atunci când tovarășa lipsește, să nu se audă nici musca, să facă curat lună, să construiască viitorul, să aplaude cincinalul, să știe pe dinafară planșele ilustrative cu frumusețile patriei (muntele, lacul, marea, blocul, macaraua, Dâmbovița, sfinxul), să spună pe unde au fost și ce au văzut (macarele, munți, lacuri, mări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a descoperit pe raftul de sus al șifonierului, înfășurat într-un furou, un borcan cu șerbet. L-a golit în liniște, tolănit pe patul uriaș, ca un velier, al mătușii septuagenare, iar la sfârșit, cuprins de plictis, a prins câteva muște care se tot izbeau de fereastră și le-a închis în borcan. Tanti Frosa a năvălit în salon după-amiaza, exclamând: „Fulvioaro, blestematele au mâncat tot! P-ormă au murit...“. Fulvia (nepoata ei și mama lui Mircea Chiril) a râs cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
laș mizerabil, față palidă (palidă?, el era cu mult mai palid decât mine sau, mă rog, nu chiar atunci, ci, așa, în general), băutor de apă de foc, insectă vrednică de milă, șoarece cu față umană, invidios corcit cu o muscă, cherchelit în stare pură, cobră cu ochelari, babirusă, facocer, gibon, magot, crotal, haterie, imbecil sadea, iubitor de păpuși ce ești. Aici m-am oprit. L-am văzut venind și, fără să stau prea mult pe gânduri, l-am lovit. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi putut să se întâmple, decât să provoace fapte memorabile. Dodan Sorin, poreclit Șobolanu’, alintat Șobi, gâfâia ca o locomotivă cu aburi, se tot rotea în jurul plăvanului din fața lui, arunca o sumedenie de lovituri în gol, parcă ar fi prins muște, îndura țăcăneala aia de pumni primiți în cap și, câteodată, prindea un upercut la ficat, care-l îndoia pe Gigi, îi cobora fața la o înălțime rezonabilă față de pământ, cât să-l facă accesibil unei directe clare, din rărunchi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care-i făcea semn să intre În casă. „Mamă, mi-am omorît soția, și sînt căutat de poliție!“ repetă el. Dar maică-sa zîmbi și-i spuse, scuturînd din cap: „Băiețelul meu n-ar fi În stare să omoare nici o muscă“. N-avea timp de pierdut: dinspre celălalt capăt al pajiștii aceleia lungi și atît de pașnice, de dincolo de cercurile jocului de crochet, pe sub umbra falnicului pin somnoros, se apropia soția vicarului, cu un coș plin cu mere. Înainte ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ascunzătoare nu poți sta la infinit; de acolo, o auzi iar pe dădacă: „N-am să te spun maică-tii, dar să nu te prind că mai faci așa ceva! Maică-ta crede că nu ești În stare să omori nici o muscă! Nu știu, zău, ce-i cu tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nici unul dintre ei n-a mai vrut să-l cunoască. Numai bietul Henry Wilcox, prostănacul, i-a rămas prieten, repetînd oribila formulă, prea des folosită În legătură cu el: „Știu că ești nevinovat, tu n-ai fi În stare să omori nici o muscă“. Își aducea aminte ce mutră făcuse Wilcox, Într-o zi cînd Îi răspunsese „Nu sînt deloc nevinovat. Eu am omorît-o!“ După aceea dispăruse și Wilcox, cu despotica lui nevastă pasionată de hochei (pe consola căminului se Înșirau trofeele de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a văzut făcînd săpături acolo. — I-a spus asta lîngă doctorului? — Da. N-ați putea să-l scoateți de-acolo? Întrebă Rowe, rugător. L-au vîrÎt Într-o cămașă de forță, deși Stone nu s-ar atinge nici de-o muscă. — Trebuie să chibzuim bine, zise domnul Prentice mîngîindu-și mustața, ca și cum ar fi muls-o. Trebuie să cercetăm problema pe toate fețele. — Dar Între timp Stone o să Înnebunească de-a binelea! Sărmanul! rosti domnul Prentice, fără convingere, cu o compasiune rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
morți cerebrale. Traficul înaintă încet spre nodul rutier de pe Western Avenue. Am pierdut-o pe Catherine din vedere când zidurile de sticlă ale blocurilor înalte se interpuseră între noi. În jurul meu, traficul de dimineață stătea blocat în soarele năpădit de muște. Ciudat, nu simțeam aproape nici un pic de anxietate. Acea profundă senzație rău prevestitoare, care planase deasupra mea ca semafoarele suspendate deasupra precedentelor mele excursii pe autostrăzi, se ștersese. Prezența lui Vaughan, undeva în preajma mea de-a lungul șoselelor aglomerate, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
celor morți în accidente rutiere, morțile și rănile celor pe care-i văzuserăm murind pe marginea drumului, rănile și pozițiile imaginare ale milioanelor care mai trebuiau încă să moară. Capitolul 22 Peste parbrizul mânjit de ulei, trepidând pe sticlă, fojgăiau muște. Lanțul corpurilor lor forma un văl albastru între mine și traficul ce se mișca de-a lungul autostrăzii. Am pornit ștergătoarele, însă lamele trecură printre muște fără să le deranjeze. Vaughan stătea pe spate în scaunul de lângă mine, cu pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încă să moară. Capitolul 22 Peste parbrizul mânjit de ulei, trepidând pe sticlă, fojgăiau muște. Lanțul corpurilor lor forma un văl albastru între mine și traficul ce se mișca de-a lungul autostrăzii. Am pornit ștergătoarele, însă lamele trecură printre muște fără să le deranjeze. Vaughan stătea pe spate în scaunul de lângă mine, cu pantalonii desfăcuți în jurul genunchilor. Muștele i se târau în ciorchini groși peste pieptul mânjit de sânge, îi supurau pe stomacul palid. Formau un șorț de păr pubian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
forma un văl albastru între mine și traficul ce se mișca de-a lungul autostrăzii. Am pornit ștergătoarele, însă lamele trecură printre muște fără să le deranjeze. Vaughan stătea pe spate în scaunul de lângă mine, cu pantalonii desfăcuți în jurul genunchilor. Muștele i se târau în ciorchini groși peste pieptul mânjit de sânge, îi supurau pe stomacul palid. Formau un șorț de păr pubian care se întindea de la testiculele flasce și până la cicatricele de pe diafragmă. Altele îi acopereau fața, zburând în jurul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zburând în jurul gurii și nărilor, ca și când ar fi așteptat licorile râncede, distilate ale unui cadavru. Însă ochii lui Vaughan erau deschiși și vii, privindu-mă calmi așa cum își ținea el capul, lăsat pe spătarul scaunului. Am încercat să-i alung muștele de pe față, crezând că probabil îl deranjau, și-am văzut că și brațele și mâinile mele, la fel ca întregul habitaclu al mașinii, erau acoperite de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lovea de zidurile de ciment ale pasajului superior forma un cub de lumină intensă, aproape ca și când suprafața pietroasă ar fi devenit incandescentă. Eram sigur că rampa albă era o porțiune din corpul lui Vaughan, și că eu eram una dintre muștele care se târau pe el. Temându-mă că la o singură mișcare m-aș putea arde de suprafața aceea luminoasă, mi-am pus mâinile în creștetul capului pentru a ține la locul lui țesutul moale al creierului. Cât ai clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o nimfă electrică, o creatură devotată care-mi păzea gesturile de surescitare cu prezența ei calmă. În momentele mai puțin fericite, delirul vâscos și perspectivele dezgustătoare ale cenușiului pasaj superior se întorceau, hipogeul reavăn la intrarea căruia văzusem miile de muște infestând tabloul de bord al mașinii și fesele lui Vaughan - lăsat pe spate în scaun și uitându-se țintă la mine cu pantalonii coborâți în jurul genunchilor. Îngrozit de aceste scurte repuneri în scenă, o țineam pe Catherine de mâini în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]