4,012 matches
-
la Hanul cercetașului... ― A cărui cercetaș spuneai? ― A cercetașului Petrică Staniște, dragul meu camarad și frate. Odată cu aceste cuvinte, s-au depărtat unul de altul atât cât să se poată privi cu aducere aminte... ― Dacă n-aș lua sama la mustățile aiestea cât niști hulughi și la pletele albi, aș zice - după glas - că tu ești omu’ lângă care mi s-o zbătut de multe ori inima gata să iasă din chept... ― Și bine ai zice, frate. Că și eu văd
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
până acum, dar am vrea să aflăm și prin ce a trecut tatăl lui Nicu În timpul războiului, până s-a văzut În libertate. E vorba de un curaj nemăsurat! Să auzim... Tatăl lui Nicu cu un zâmbet abia ghicit sub mustața albă, a răspuns: 235 234 ― Ceea ce am făcut eu nu seamănă cu nimic din cele ce ați făcut voi ca cercetași sau Nicu ca medic. Voi ați făcut totul În slujba oamenilor care așteptau acel bine, pe când eu... Eu mi-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
loc. Stelian însă îi făcu semn să mai zăbovească puțin. Vreau să te-ntreb ceva, îi ceru el, că dumneata trebuie să știi... Pentru cine trag clopotele de la biserică? Nu cumva... Poștașul se arătă surprins de întrebare și zâmbi pe sub mustață, înveselit că tocmai el, domnul Stelică, cel atât de bine informat, nu știa de ce băteau clopotele la biserică în acea zi. Cu mâna dreaptă schiță un gest larg prin aer, apoi duse mâna la gât. Păi n-ați aflat?!... exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
marxist... Hai, Ghiță, că te-așteaptă Drăghici, ca să-ți raporteze ceva în problema cu social-democrații din pușcării, și profesorul Mironică... A venit și Ceaușescu, în uniforma aia a lui de general făcută de comandă... parcă e frățiorul lui Stalin!... Doar mustață-i mai trebuie... Ne-a ținut un discurs despre colectivizare, de ne-a zăpăcit!... Mamă, mamă!... S-a rățoit vreo jumătate de ceas, a trântit cu pumnul în masă și și-a luat în fața noastră angajamentul c-o să-i împuște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
solemn, că așa nu se mai poate!... Că, dacă nu găsesc înțelegere nici la dumneavoastră, care reprezentați tot ce are mai bun și mai înaintat partidul nostru, atunci... Faci cult, Niculae, faci cult!... îi reteză Gheorghiu-Dej vorbele măgulitoare, zâmbind pe sub mustață și uitându-se spre Maurer, care tăcea. Acesta-i adevărul! întări apăsat Ceaușescu. Eu n-am avut condiții de a învăța carte pe vremea regimului banditesc burghezo-moșieresc, știți și dumneavoastră foarte bine... Eu am fost trup și suflet alături de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de transpirație, dar de cum păși pe poarta casei sale părintești se învioră pe loc și i-l arătă de departe pe bunicul său, vorbind zgomotos și cu însuflețire, așa cum făcea el de obicei: Uite-l pe tata-mare! Are pălărie și mustață!... Îl vezi? ...Tata-male!... Tata-male!... strigă peltic copilul, uitându-se lung la Stelian, dar când Virgil vru să i-l dea ca să-l țină puțin în brațe, se sperie și se porni să plângă în gura mare. Stelian își drese glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tată, te-ai descurcat, dar mie la ce o să-mi mai folosească meseria de frizer?... Că doar nu-ți închipui că după cursuri o să mă duc acasă, cu sculele în geantă, la domnul profesor Barbilian, ca să-i potrivesc freza și mustața!... replică Victor, cu zâmbetul pe buze. Ei, nu vorbi așa, băiete, nu vorbi așa, că nu se știe niciodată! îl preveni grav Ticu. Bine, tată, așa să fie cum spui dumneata, conveni fiul. Când o să ajung matematician, o să am grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
grup agitat și gălăgios de studenți și se opri, curios să vadă despre ce era vorba. Studenții de la filologie se strânseseră și se îmbulzeau în jurul unui tip cam de vârsta lor, înveșmântat ciudat într-un fel de rubașcă neagră, cu mustață haiducească, ochi vii și cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
era nimic de făcut. În fond, nu el refuzase mâna întinsă, ci ea. Arăți cam plouat de la o vreme, tinere domn, îi spuse într-o zi profesorul Barbilian, oprindu-l pe coridor, pe când ieșea de la un curs. Și zâmbind pe sub mustață, profesorul îi puse o întrebare dovedind că el, în ciuda aparentei sale indiferențe față de viața sentimentală a studenților săi, știuse să remarce cu ochi ager tot ce era de remarcat: Te-a părăsit cumva logodnica?... A,nu, deloc, domnule profesor... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
școli înalte, cu toate că maică-sa nu visa decât la asta. Și-apoi a venit războiul și mobilizarea tatălui. Abia trecuse de zece ani când o făcea pe poștașul pentru câțiva bănuți pe care i-i dădea domnul cu țăcălie și mustață răsucită, de la Poștă. Ducea pe la case scrisori și gazete și, curios din fire cum era, nici un jurnal nu scăpa neiscodit în grabă de ochii lui. Parcă vede în fața ochilor cuvintele scrise cu litere mari, înflăcărate, pe prima pagină a gazetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ordinului de refugiu, trebuia să vadă de băieți și să fugă la școala unde rămăsese ca dascăl doar ea și domnul cel bătrân, cum îi spuneau copiii tatălui domnului Ovidiu. Ziua aceea, ziua aceea cumplită, când domnul cu țăcălie și mustață răsucită de la Poștă despre care se spunea că este "reformat" îi pusese mâna pe creștet ca niciodată până atunci și îi spusese cu o voce domoală, pe care nu i-o cunoștea : "Du-te acasă, Atanasie, du-te acasă, băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
sticlele sparte. Atât și-a mai putut reaminti când și-a revenit în fire la postul de grăniceri de pe graniță, unde după multe vorbe și amenințări fusese adusă o "autoritate" română care nu era altul decât domnul cu țăcălie și mustață de la Poșta din Arbore care vorbea bine rusește și a reușit să-l elibereze. Gustul gurii năclăite de sânge... Dinții pe care îi scuipa cu durere și dezgust... Nu vrea să se gândească prea mult la suferințele care au urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu cărbunii și cu bobii ei, îți aduce huțănelul acasă chiar și de la celălalt capăt al Huțuliei, numai să fie în viață, că de-o fi mort, atunci adio, mamă!.. Și să-l vezi dumneata pe huțulică spășit, cu sfărcurile mustății pleoștite și cu coada între picioare, ca un câine hămesit și hăituit, dând târcoale gospodăriei abandonate și rugându-o pe huțulcă să-l ierte și să-l reprimească la cuibul fericirii lor. Dar pe unde mi-ai umblat, Trifănele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Și eu, deși eram supărat-foc, mă bucuram, în sinea mea, pentru că mortul pe care zicea ea că-l purtam cu mine va învia. Un cadavru care va prinde suflare este măcar un cadavru special. Mai târziu, când mi-a mijit mustața, o singură dată m-a mai tachinat Nineta, întrebându-mă dacă pișătorul a căpătat, în sfârșit, funcție dublă. Peste puțin timp, când a mirosit fals că m-aș fi dat la fiică-sa, posesoare de soț și copil, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o lovește din nou. Apoi zâmbește precum mușcata din balcon. Doamna Lili e femeie cu scârț. Știe să aprecieze o vorbă bună... Și de mult timp iubești mușcatele?... A, nu, după ce i-au căzut cu tronc lu' nea sportivu' cu mustață. Are gusturi omu'... Și mai știe cineva că tu și cu nea sportivu' apreciați mușcata?... Timpul însemna bani. Nu puteam lungi la nesfârșit conversația: "Momentan, nu..." Din ziua aceea am înțeles că există pe lume cuvinte care aduc bani. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de țânc și am scos pe gură clasicul îhî. În clipa aceea, cu mare dragoste, Lili mi-a strecurat în buzunar bani pentru bomboane. Puteam îndulci tot cartierul... Salut, salut, am înțeles că ești mort după mușcate... Era domnul sportiv. Mustață tunsă la șubler, pantofi văcsuiți, Sportul popular oleu, e citit omu'! la purtător, la vedere, zâmbet în dungă; ce mai tura-vura, parcă era desprins din telenovelele cu Isaura... Și de unde ai pasiunea asta pentru mușcate?... Joc la mica fandosea, dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se apropie cu pas târșâit, își împinge "cașcheta" mai în spate, pe ceafa bine bronzată (deși este începutul lui octombrie, vara indiană nu s-a sfârșit în Oltenia) și-mi cere, pe un ton de plictiseală insondabilă, actele. Văzându-mi mustața și barba, apărătorul legii realizează că poate avea în față un terorist sau, mai grav, un anarhist beat. Mă pune să suflu în fiolă, deși îl avertizez în prealabil că nu beau niciodată alcool, nici măcar la sindrofii. Fiola, desigur, are
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
te las aici și plec singur, a mai insistat Foliță. -Dacă te grăbești, du-te, te ajung din urmă, deocamdată să-l mai studiez pe năzdrăvanul acesta care a început să facă scandal i-a răspuns Ducu. -Măi da ce mustăți ai! De toată frumusețea, se mira Ducu privindu-l pe Scoruș, și a început să-l tragă de mustăți apoi să le smulgă una câte una. Scoruș a început să plângă tare și să se zbată în brațele lui Ducu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
deocamdată să-l mai studiez pe năzdrăvanul acesta care a început să facă scandal i-a răspuns Ducu. -Măi da ce mustăți ai! De toată frumusețea, se mira Ducu privindu-l pe Scoruș, și a început să-l tragă de mustăți apoi să le smulgă una câte una. Scoruș a început să plângă tare și să se zbată în brațele lui Ducu, pentru că îl durea îngrozitor după ce acesta i-a scos aproape toate mustățile. În timp ce Scoruș se zbătea și plângea, fără
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și a început să-l tragă de mustăți apoi să le smulgă una câte una. Scoruș a început să plângă tare și să se zbată în brațele lui Ducu, pentru că îl durea îngrozitor după ce acesta i-a scos aproape toate mustățile. În timp ce Scoruș se zbătea și plângea, fără să vrea l-a zgâriat pe Ducu pe mâini și pe față. Văzând aceasta Ducu s-a supărat și l-a lăsat pe Scoruș fără nici o mustață, după aceea l-a aruncat într-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
acesta i-a scos aproape toate mustățile. În timp ce Scoruș se zbătea și plângea, fără să vrea l-a zgâriat pe Ducu pe mâini și pe față. Văzând aceasta Ducu s-a supărat și l-a lăsat pe Scoruș fără nici o mustață, după aceea l-a aruncat într-o tufă mare de barba ursului, și a plecat vorbind de unul singur, supărat că rana de pe față, făcută de Scoruș îl ustura groaznic. Răutatea lui Ducu nu-i dădea voie să vadă că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
el știa încă de la naștere că este o plantă cu miros foarte frumos și lipește botul de plantă, în zadar nu miroase de loc, de aceea se întreba de ce. Într-un târziu își aduce aminte că el nu mai are mustăți. Copilul acela l-a nenorocit pe viață, și a început sărăcuțul să plângă de-i tremura tot corpul. Și se tot întreba ce va face el de acum, pentru că neavând mustăți nu mai are cu ce se orienta. Și a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
târziu își aduce aminte că el nu mai are mustăți. Copilul acela l-a nenorocit pe viață, și a început sărăcuțul să plângă de-i tremura tot corpul. Și se tot întreba ce va face el de acum, pentru că neavând mustăți nu mai are cu ce se orienta. Și a plâns sărăcuțul de el până într-un târziu când au venit ai lui și l-au găsit într-o stare gravă. Părinții l-au întrebat cum s-a întâmplat și atunci
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
răbdare, vin amuș! zise craiul, în timp ce trăgea înspre el poarta. Dar... ce dor te-a trimis aici? Aracan-di-mini șî di sărăcia me!, văicărindu-se întruna întrebă bătrânul, în timp ce își netezea câteva fire de păr alb, sub nas, în chip de mustață. -Până te-i gândi și-i grăi, poftim intră, își îndemna de zor bătrânul, musafira. Crăiasa cu chip de bătrână a intrat cu pași rari și se uita în toate părțile, deși nu prea avea ce să vadă. Bătrânul o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
parcă și acuma Îl văd pe Diego Alatriste, slab și nebărbierit, oprindu-se În prag, cu imensa poartă neagră și bătută În piroane Închizându-se În urma lui. Îmi amintesc perfect de clipitul lui des din cauza luminii orbitoare a zilei, de mustața aceea groasă a lui care Îi acoperea buza de sus, de silueta-i subțire Învăluită În capă și de pălăria-i cu boruri largi de sub care Își mijea ochii deschiși la culoare, orbiți, care părură să zâmbească văzându-mă așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]