1,082 matches
-
soțul sau fiica/ fiul. Nici nu se discută simțământul de străin sau dominator. Versurile te ung la suflet, dar te și trezesc. Metaforele ei sunt construite din real, sunt tratate serios și în asta constă secretul multitudinilor de mesaje care mustesc în poezia sa. Un copil o interpretează ca pe un basm, un matur ca pe un punct cotidian, un agricultor ca pe un moment din natură, un îndrăgostit ca pe o declarație reușită și, iată poezia care poate fi dezvelită
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
Levant” într-un „Mongolfier”, pentru a-l detrona pe Vodă printr-o lovitură de palat, Mendebil, filozoful căutării timpului pierdut a purces să prindă muștele din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații mustind de subiectivitate ca un burete de apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosfera autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
Levant” într-un „Mongolfier”, pentru a-l detrona pe Vodă printr-o lovitură de palat, Mendebil, filozoful căutării timpului pierdut a purces să prindă muștele din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații mustind de subiectivitate că un burete de apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosferă autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă
ION MĂLDĂRESCU [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
Levant” într-un „Mongolfier”, pentru a-l detrona pe Vodă printr-o lovitură de palat, Mendebil, filozoful căutării timpului pierdut a purces să prindă muștele din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații mustind de subiectivitate că un burete de apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosferă autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă
ION MĂLDĂRESCU [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
să scriu astăzi, fiindcă mi se pare că a atins cote înalte. Prezentă în toate mediile, cel politic, cel cultural, în spațiul străzii, mă rog, unde te învârți în această societate dai de oameni obraznici, plini de ură, sentiment care mustește în sufletul lor, gata oricând să răbufnească sub forma unei spume pentru a murdări suprafețele din jur. Ori ceea ce mustește în sufletele acestor oameni nu beneficiază de nici o calitate umană necesară. Ori fac „spume” la gură când vorbesc, dovedind o
POLITICA, CULTURA SI NEOBRAZAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344953_a_346282]
-
în spațiul străzii, mă rog, unde te învârți în această societate dai de oameni obraznici, plini de ură, sentiment care mustește în sufletul lor, gata oricând să răbufnească sub forma unei spume pentru a murdări suprafețele din jur. Ori ceea ce mustește în sufletele acestor oameni nu beneficiază de nici o calitate umană necesară. Ori fac „spume” la gură când vorbesc, dovedind o mare doză de neseriozitate, de multe ori de incultură, ori își revelează orgoliul în cel mai dibaci mod. Vreau să
POLITICA, CULTURA SI NEOBRAZAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344953_a_346282]
-
din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Sărutul meu de veghe printre maci Nu vreau să doară, când mi-așez aripi Într-un popas, pe buze și când taci Doar sevele să strige, tu să țipi Din mugurii ce mai mustesc ușor Pe creanga mea de vise... și lăstar Să-ți fiu și zâmbet cald de merișor Când primăvară-n brațe îți răsar... Eu te-oi topi în mine ca pe-un dor Și-n lacrima de seară te-oi gusta
EU, CER DE ALBE PLOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345852_a_347181]
-
la capătul interior al sprâncenei, se căsca o rană adâncă, verticală și izvorâtoare. Rama ochelarilor pătrunsese adânc și mă rănise. După o luptă acerbă cu sângele și cu emoția, părea că totul merge bine. Sângele nu mai țâșnea, ci doar mustea pe alocuri. Cu ceai de mușețel, cu vată, prosoape, tifon, reușisem. -Ei, ce facem acum? mă întrebă Tăunoaica, nerăbdătoare, fiindcă era evident că nu mai putem pleca. Mai mergem la Creangă și Eminescu? -Da, cum să nu? m-am grozăvit
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
2013 Toate Articolele Autorului între lumi Între două lumi pendulăm cu roua în suflet, de patimă plină, între negru și alb, între noapte și zi între ce a tot fost și ce-o să mai vină. Boaba de strugur în arome mustind suntem noi în tăcerea deplină: prea mult să trăim, prea puțin să murim dragostea-n noi este fir de lumină. Tu, cântec poți fi, soare plin și duios patima-n tine-i dorință divină; doar iubirea ne e dăruire-n
ÎNTRE LUMI de LEONID IACOB în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345950_a_347279]
-
cultură ale cotidianului “Făclia“, prin gentilețea ziaristei Michaela Bocu sunt apreciate de cititorii clujeni, și nu numai.Cu toate că unii critici ( Irina Petraș ) consideră a fi minoră această specie literară. Uitând că Șerban Cioculescu spunea:”Epigrama este jocul în care inteligența mustește ca șampania.“ În sprijinul combaterii celor care privesc cu superioritate epigramiștii vine și antologia “Epigrama- floarea parfumată a literaturii - o antologie a epigramei românești (1900-1938 ) “ alcătuită de Nicolae Nic Petrescu, care cuprinde epigrame scrise de cei mai mari scriitori români
EPIGRAMA CLUJANĂ LA CEAS ANIVERSAR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347803_a_349132]
-
intrat în cutia ta de chibrit. Te-ai călcat singură pe picioare și rufele lenjeriei corpului slab le-ai apretat ani în șir ca să nu se vadă dolofanul de suflet , îndărătul dungilor sale. Te văd, să știi, si acum cum mustești așteptând. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/04/24/povârniș/ Referință Bibliografica: Povârniș / Dalelina John : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1211, Anul IV, 25 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dalelina John : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POVÂRNIŞ de DALELINA JOHN în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347949_a_349278]
-
V de câteva ori, subliniind frumusețea ei și grija pe care o poartă primăria orașului pentru buna întreținere. Copacii sunt drepți, falnici, încă îmbrăcați în straiele toamnei, veșmântul ei are nuanțe de galben deschis și ruginiu. Totul este umed, pământul mustește de atâta apă. Iarba verde și « grasă » care se vede cresută de-a lungul marginii drumului aproape că nu visează că în curând va fi acoperită de zăpadă, se bucură de preaplinul binecuvântatei ape. Ieșim din oraș și nici nu
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
acelora ce îi aduceau ca ofrandă, propria lor inimă. Și la fel cum apele ce îl străbat și îi dizlocă pământul, modelându-l și amestecându-l cu vegetația, pentru a-l reașeza apoi în alt loc, sub o formă nouă, mustind de viață și de frumusețe, tot așa și ținutul acesta, într-un mod miraculos - al cărui secret doar de el știut stă închis cu strășnicie sub oglizile tăcute ale apelor - dăltuiește ca un adevărat sculptor în magma sufletele oamenilor, din
INTERVIU CU PICTORIŢA MARIA PELMUŞ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348860_a_350189]
-
cei aproape treizeci de ani pe care-i avea. Eram bună prietenă cu Liana, fata mijlocie, colege de clasă amândouă, ba chiar am stat în aceeași bancă până în clasa a VIII-a. O vedeam zilnic și știam că începuse să mustească în ea o ură ce se amplifica cu fiecare zi care trecea, devenise tăcută, plângând fără încetare, iar școala era un domeniu pe care abia dacă îl descifra. Școala noastră de cartier nu era dintre cele mai faimoase din oraș
LA PESCUIT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346212_a_347541]
-
din 19 martie 2013 Toate Articolele Autorului Sărutul meu de veghe printre maci Nu vreau să doară, când mi-așez aripi Într-un popas, pe buze și când taci Doar sevele să strige, tu să țipi Din mugurii ce mai mustesc ușor Pe creanga mea de vise... și lăstar Să-ți fiu și zâmbet cald de merișor Când primăvară-n brațe îți răsar... Eu te-oi topi în mine ca pe-un dor Și-n lacrima de seară te-oi gusta
EU, CER SE ALBE PLOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345331_a_346660]
-
umărul meu toamnă fruntea-și pleacă într-o doară sufletu-mi stingher vibrează- tristă struna de vioară. Plop privindu-și soarta-n față îi zâmbesc și-o rog să stea ea îmi scutură în suflet franțe tulburări de stea. Visele mustind iubire mi le-ascunde-n tainic gând rod fierbinte că o vină gură nopții sărutând. Iar neliniștea când pică fulg pe-o lama de cuțit mi-o-îmbracă-n fir de brumă dimineața-n răsărit. Cu privirea spre amurguri viscoleste-a depărtare, pe când eu m-
VISCOLIRI DE TOAMNĂ de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376968_a_378297]
-
să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfiala, Se oglindi în pielea-i cheala; Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inima plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem, Că-i greu mult soare să îndure Ciupercă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiara bătrână, Iar la făptura mai firava Pahar e gândul, cu otravă. - Că la nebunul riga Crypto
TESTAMENT (EDIŢIA A II-A) – MARI POEŢI ROMÂNI TRADUŞI ÎN LIMBA ENGLEZĂ (1) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377927_a_379256]
-
când se-adunau, din iarba grasă, turme. Se-mpiedicau în pașii mei, ca ploaia, mlădițe de ferigi de la zenituri, și-n părul blond, atâtea asfințituri din stupii grei, și-a lor prelinsă miere. Mi se lipeau de talpa goală sâmburi, mustind în carnea grea de corcodușe Si taine verzi, cu umbre jucăușe, cădeau, râzând, pe colțul meu de rai. Atâta liber zbor, cât se întâmplă doar aripii, pe umăr de poveste. A fost ca niciodată. Nu mai este. Zăpezile tot cad
COPILĂRIE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378103_a_379432]
-
te-ai strâns din colburi și mi-ai înțeles chemarea anilor de dinainte, anilor de dinapoi. Hai! ai zis, vara-i pe- aproape și cireșele-s în frunze, bântuindu-ți amintirea pașilor pierduți prin fân, melcii urcă pe mătasea florilor mustind de apă și pe putredele scânduri spijinite de un prun; Ochii tăi tot țes izvoare din potoape de lucernă, greierii pictează îngeri peste fuste de bătrâne adunându-te din crudul verde. Verde viscol, fără timp, cu nesaț de flori înalte
VERDELE DE RĂMAS-BUN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1610 din 29 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/378102_a_379431]
-
tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și asemeni unor gropari impasibili lărgesc mormântul din suflet, ca să încapă în el cât mai multe vise și speranțe ucise. Brațele cad inerte peste lutul negru mustind de lacrimi iar degetele adună grămezi de suspine, rostogolindu-le peste fluturii agonizanți ai iluziilor, zădărnicite de neputință și dezolare. Câtă tristețe!... Câtă descurajare!... Cât dor!... Răsuflarea se întretaie și apoi se oprește sporadic sub presiunea timpului inamic. Creierul geme
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
care pătrundea în odaie. Din copaci, frunzele galbene, după un zbor legănat, se așterneau una după alta, cu foșnete amplificate de adânca tăcere, peste iarba pălită. Pe peretele din stânga al camerei, în plină lumină, tabloul era o explozie în care mustea culoarea. Câteva albăstrele printre maci într-o mică vază albă, se aplecau cu grație, parcă spre a privi mai bine cei câțiva stropi rubinii ce se scurgeau în farfuria pe care trona o uriașă felie de pepene roșu. În roșul
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
Neviața lumii”(2003), „Rostirea lui Zalmoxis”(2005), „Heralzii tăcerii”(2007), toate acestea punctând prin dată apariției cazul unui debut întârziat, la aproape șaizeci de ani, situație explicabila și prin ( sau poate mai ales prin) conjunctură politică totalmente nefavorabilă. Tăcerea a mustit însă în cazul lui Râul Constantinescu, în poeme scrise de un condei viguros, care uneori forțează cuvintele, provocându-le, grăbindu-le, forțându-le să cânte. Tăcerea prelungită și, cu siguranta apăsătoare, a fost prin urmare productivă, lăsând spațiu și timp
„PERIPLUL UNUI POET” (RECENZIE) de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376029_a_377358]
-
Neviața lumii”(2003), „Rostirea lui Zalmoxis”(2005), „Heralzii tăcerii”(2007), toate acestea punctând prin dată apariției cazul unui debut întârziat, la aproape șaizeci de ani, situație explicabila și prin ( sau poate mai ales prin) conjunctură politică totalmente nefavorabilă. Tăcerea a mustit însă în cazul lui Râul Constantinescu, în poeme scrise de un condei viguros, care uneori ... Citește mai mult Monica GROSU „Periplul unui poet” în „DISCOBOLUL”, nr.199-200-201, iulie-august-septembrie, 2014, p. 65-67„Periplu prin neant”(București, Tracus Arte, 2014) ar putea
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
Neviața lumii”(2003), „Rostirea lui Zalmoxis”(2005), „Heralzii tăcerii”(2007), toate acestea punctând prin dată apariției cazul unui debut întârziat, la aproape șaizeci de ani, situație explicabila și prin ( sau poate mai ales prin) conjunctură politică totalmente nefavorabilă. Tăcerea a mustit însă în cazul lui Râul Constantinescu, în poeme scrise de un condei viguros, care uneori ... IX. PRINOS, de Răul Constantinescu , publicat în Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015. PRINOS În zale-nsângerate timpul doarme ... prinos zilei trec singur printre
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]