1,312 matches
-
în încercarea de a transforma Răul în Bine, foarte des vrem, putem, trebuie să MUSTRĂM. Mustrarea și sfatul Ca părinte, instructor ori conducător de grup, suntem frecvent puși în situația de a optimiza activități, comportamente, atitudini, mai prozaic spus, să mustrăm, să sfătuim....nici cel mai bun dascăl, nu va putea evita purtările rele...este vorba aici de a face să se nască niște sentimente, care să-i determine pe copii, să renunțe la acel lucru. Mustrarea adevărată are puterea de
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
are puterea de a transforma Răul în Bine, este totdeauna acceptată, pentru că se adresează spiritului. Orice drum către ceilalți este un drum spre noi înșine. Dacă vreau să îndrept pe cel de alături să încep cu mine. Am dreptul să mustru? Da, cât timp nu am nici un interes personal, nu manipulez și singurul meu scop este, să fiu celuilalt de folos. Pot să dojenesc, când nu sunt în situațiile menționate în Biblie. Nu-ți judeca aproapele: Să arunce primul piatra, cel
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
interes personal, nu manipulez și singurul meu scop este, să fiu celuilalt de folos. Pot să dojenesc, când nu sunt în situațiile menționate în Biblie. Nu-ți judeca aproapele: Să arunce primul piatra, cel fără de păcat: Ce se întâmplă când mustrăm pe cineva? Dacă certăm într-un moment nepotrivit și într-o formă inadecvată, cel mustrat este agresat profund. Sufletul și spiritul i se închid și poate rămâne cu o rană în suflet. Noi toți, simțim așa pentru că : mustrarea nu se
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
materiale). Țipăm, jignim, ne agităm. Tensiunea interioară transpare în ton și cuvintele alese. Tonul ridicat și jignirile transformă sfatul ori dojana, în dispută și pe cel mustrat, în dușman. Mustrarea și sfătuirea cer o voce blândă, liniștită. Imediat se poate mustra sau sfătui numai printr-o poveste. Amintiți-vă, ce simțiți, când sunteți certați: jenă, durere, ori rușine? Indignare? Actualizați tumultul interior sau indignarea trezită de felul, cum sunteți certați. Imaginați-vă, că sunteți mustrați astfel: Era în primăvară. Mugurii se
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
mirarea, când, deșertându-mi sacul, am găsit un bob de aur printre bietele grăunțe... Atunci am plâns amar și m-am întrebat trist și deznădăjduit: De ce n-am avut oare puterea să-ți dăruiesc totul? (după R. Tagore) 6. Când mustrăm? Să certăm numai când îl cunoaștem realmente pe cel dojenit: viața, problemele, temperamentul, personalitatea, zodia. Dificultatea cunoașterii omului și lumii, reiese și din povestea: Soarele și luna. Odată, demult tare, Soarele vorbind cu surata Lună a spus: - Frunzele pomilor sunt
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
mișcare, iar frunzele sunt verzi. Noaptea, când strălucește luna, totul se schimbă, oamenii dorm, domnește liniștea, iar frunzele devin argintii. Când norii acoperă luna, frunzele par negre. Nici tu, Soare și nici tu, Lună, nu cunoașteți întregul adevăr. 7. Cum mustrăm ? Ca mustrarea, ori sfatul să ajungă la sufletul omului, să dăm atenție: a) stării interioare, din momentul mustrării; b) alegerii formei optime. a) Starea interioară propice cuprinde: Liniștea iubitoare Liniștea exterioară, fizică, ușor de dobândit, presupune reducerea vorbirii ca durată
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
Convorbirea este comunicare și comuniune, adevărata relație dintre Eu-ri. Vorbirea autentică duce la enunțarea exclusivă a informațiilor, pentru care ne asumăm răspunderea veridicității. Tăceți, când nu puteți formula. b) Alegerea formei optime Povestea cu tâlc este modalitatea optimă, de a mustra sau de a sfătui. Ea ne duce în sfera spiritualului și se adresează ființei omenești întregi: trup, suflet, spirit, adică: voință, simțire, gândire. Când vorbim, nu totdeauna facem actul creator al înțelegerii iluminatoare, ce leagă de spiritual. Desacralizându-se, cuvântul devine
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
pe cineva, să facă ceva, ce calcă liberul lui arbitru, ceva, în care tu ai interesul major, câștigul cel mai mare. Povestea cu tâlc mă duce, pe mine, care vorbesc, te duce, pe tine, care asculți, în pragul propriei cunoașteri. Mustrând și sfătuind prin imagine și poveste, înlăturăm barierele necunoașterii, subiectivismului, propriilor limitări, îl apropiem pe omul respectiv de esențe, el rămânând liber să aleagă. Limita dintre manipulare și sfat ori mustrare este delicată și rămâne o problemă de conștiință și
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
și chiar să transpire. Din cauza greutății și a efortului nu mai simțea frigul. La câțiva pași de adăpost s-a împiedicat de ceva. Era tovarășul de drum, care înghețase. Frigul îl ucisese? Povestea cu tâlc este modalitatea optimă de a mustra spiritual.
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
de o foarte personală expresie, ba uneori de o netezime, de o lipsă de accent dezamăgitoare, alteori însă de o prospețime și o candoare cât se poate de autentice. Oglinda e o „apă fără milă, apă fără fund, / turburul mă mustră, zâmbetul mă cheamă; / apă care sapi infinit rotund / și de mine însumi faci să-mi fie teamă”, toamna „lumini târzii se zdrențuie pe crânguri; / cresc adieri din lanuri cu tăciune, / și frunze slabe degetele strâng,/ să închircească-n scrum o
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
un preot care binecuvintează, și zise prelung: Lăsați pe copii să vie la mine! Biiine, tată, biiine... dar știi... o, bată-i focul de copii!... Femeia intră în casă. Să-i bată norocul și sănătatea, șopti moșul ca și cum ar fi mustrat pe cineva, și sărută în creștetul capului și pe unul, și pe altul. Și iar începu râsul, și jocul, și cântecul. Se osteni bunicul. Stătu din joc. Copiii începură să-l mângâie. Din vorbă în vorbă, copiii se făcură stăpâni
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec bătrânesc. În culegerea lui V. Alecsandri, domnul, mustrat de Miu, se căsătorește cu sora haiducului, codrul preamărindu-l ca pe un erou. La G. Dem. Teodorescu, acțiunea evoluând mai firesc și mai aproape de gustul popular, domnul primește pedeapsa supremă: este omorât, iar trupul, sfârtecat în bucăți, este trimis
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
cuvânt „vrednic de credință și vrednic de toată primirea” (I Timotei 4, 9), lămurit mai întâi „în văpaie de foc” (I Tesaloniceni 1, 8). Nesemețite, ele câștigă dragostea; simple, ele „surpă iscodirile minții” (II Corinteni 10, 4). Vorba sa părintească mustră fără să te înstrăineze, îndeamnă fără să disprețuiască, poruncește fără să subjuge. Părintele a adus „multă bucurie și mângâiere” credincioșilor ortodocși din lume, iar prin povețele sale „inimile sfinților s-au odihnit” (Filimon 1, 7). Acum, când oamenii „nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
chiar fără să vrea, cu știința sau neștiința preoților, foarte mulți candidați la botezul „din apă și din Duh”. Folosirea talanților laicilor Bisericii - mai cu seamă în programele catehetice ale comunității - mi se pare stringentă. Nu întâmplător, apostolul Pavel îi mustră pe cei care sunt deja mădulare ale Bisericii: „Voi, cei ce de multă vreme ar fi trebuit să fiți învățători, încă mai aveți nevoie ca cineva să vă învețe întâile gânguriri ale cuvintelor lui Dumnezeu; și ați ajuns să aveți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de fildeș îi plesnise pe jumătate. Iar cînd, reîntors pe puntea corabiei sale, își înfipsese din nou piciorul în gaura de pivot și se răsucise cu fața spre timonier pentru a-i da un ordin urgent îca de obicei, îl mustra că nu ține destul de ferm cîrma) piciorul de fildeș, deja crăpat, se șubrezise și mai mult din pricina acelei răsuciri bruște, încît, deși era încă întreg și solid în aparență, Ahab încetase de-atunci încoace să se mai bizuie pe el
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
eroii clasei muncitoare se Întâlnesc În lupta lor, peste locuri și timpuri, astfel și noi poeții, scriitorii, Însuflețiți de această luptă, ne Întâlnim și ne chemăm În gânduri, ca glasurile păsărilor În codru. Eu nu știam de poemul dumitale și mustram poeții de azi, Îndemnându-i să se apropie de lupta constructivă a poporului pătruns de avânt revoluționar și să cânte ei, simplu și măreț, ceea ce altădată a fost lăsat să cânte singur poporul, anume lupta sa, - altădată de cruntă Încleștare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o fac” sau „Aș vrea ca toată partea corpului dintre buric și genunchi să nu existe, pentru că ea nu servește decât la lucruri murdare” (1974). Isabelle nu-și mai dădea jos chiloțelul pentru că-i era silă să-l atingă, își mustra aspru surioara dacă uita să și-l pună pe al său și-i spunea că săvârșește păcatul necurățeniei (1972). Putem evidenția, în acest caz, o formațiune reacțională intensă împotriva pulsiunilor erotice. Or, Isabelle și-a surprins în repetate rânduri părinții
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prin pădure, unchiul său s-a dedat de fapt unor practici de masturbare și că fata i-a cerut să le repete. Pacienta povestește apoi că urmărea fetițele: „Luam poziția și mă culcam peste ele. De altfel, preotul m-a mustrat”. Exemplul arată că identificarea cu agresorul caută să combată efectul destructurant al traumatismului care, mult după incident, continuă să-și producă efectul distructiv asupra psihicului infantil. Acest comportament reflectă recurgerea subiectului la compulsia de repetiție pentru a încerca să provoace
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai degrabă cele mai mari pângăriri aduse lui Christos, decât să tolereze cea mai ușoară aluzie la papă sau la împărat, îndeosebi atunci când interesul lor bănesc e în joc. Oare, rogu-vă, acel care, fără să atace pe nimeni personal, mustră întreg neamul omenesc, pare că ia în zeflemea sau mai degrabă povățuiește (pe alții) și-i previne? Sub câte nume nu m-aș fi ironizat atunci pe mine însumi! Apoi, acela care nu cruță nici o categorie de oameni, acela arată
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Întâlnire, sunt puse față-n față două conștiinței: Conștiința mea, a persoanei umane, și conștiința divină, a Persoanei lui Dumnezeu, arhetipul suprem, modelul perfecțiunii morale. Conștiința mea este conștiința persoanei umane, cea care mă judecă și mă apără, sau mă mustră În fața mea sau a celorlalți. Ea acționează pe tot parcursul vieții mele și mă Învață să deosebesc binele de rău, ceea ce este permis, de ceea ce este interzis. Conștiința supremă, sau divină, este conștiința lui Dumnezeii, arhetipul suprem care-mi judecă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
câte zece ore, două zile la rând, bocise deasupra sicriului gol al lui Jimmy Zizmo, recitând mirologhia. În cel mai pur stil histrionic rural, Sourmelina se dezlănțuise În bocete Însuflețite, În care se lamenta pentru moartea soțului ei și Îl mustra pentru faptul că murise. Când termină cu Zizmo, rosti invective la adresa lui Dumnezeu pentru că-l luase atât de devreme și deplânse soarta fiicei sale nou-născute. ― Tu ești de vină! E numai din vina ta! strigă ea. De ce a trebuit să mori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fiu atentă. Încercam să fiu stăpână pe situație. Dar Clementine mi-o luase cu mult Înainte. Își dădea capul pe spate și Înapoi, așa cum făceau actrițele În filme. Am Început să fac și eu la fel, dar ea m-a mustrat din colțul gurii: ― Tu ești bărbatul. Așa că m-am oprit. Am rămas nemișcată, cu mâinile atârnând. În cele din urmă Clementine a Întrerupt sărutul. Preț de o clipă s-a uitat la mine cu indiferență, apoi a reacționat: ― Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îi făcea semn să o lase acolo. Ouăle se răceau. Cafeaua prindea crustă. Singurul lucru care Îi trezea interesul era șirul zilnic de telenovele. Îi urmărea pe bărbații infideli și pe femeile uneltitoare, fidelă ca Întotdeauna, dar nu le mai mustra, de parcă renunțase la intenția de a corecta greșelile lumii. Sprijinită de tăblia patului, cu plasa de păr prinsă pe frunte ca o diademă, Desdemona părea la fel de bătrână și de Îndârjită ca regina Victoria. Trona peste insula ei regală, care consta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mă uitam buimac la el. Care independență? Un petic de pământ, cât ocupa școala, nu poate fi declarat independent. Mai bine spus, întăriri, nu daruri. Și cu ce ocazie, totuși, Vladimir? Îmi adresă o privire prin care vroia să mă mustre că nu mă duce prea mult capul. Fiul lui, Davirum. Fiul lui. Aha, făcui eu luminându-mă la față. Vărul meu. În sfârșit... Nu ne era de ajuns ce adusese Soliteraj? Fii serios! Dar... Ce ne-a adus Soliteraj, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în mâinile mele și m-am mirat de mica sa greutate. Părea mătase, numai că puțin mai aspră. Fir de Alerin. Mă lămurise complet. Era evident că era fir de Alerin. Ce altceva putea fi? Nu fi ironic, Corvium, mă mustră. Uitasem că trebuia să-mi blindez mintea și să fiu mai discret în legătură cu obiectele la care-mi zburau gândurile. O îmbrăcasem. Nu pot descrie ce bine m-am simțit. Mă simțeam ca într-un așternut cald, primitor, într-o iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]