4,723 matches
-
În atenție că prețul de echilibru dintre cererea și oferta de muncă, respectiv salariul, se formează de regulă prin reducerea ofertei acceptate, respectiv diminuarea cererii În scopul menținerii și uneori chiar a creșterii salariului. Regula amintită este influențată de foarte muți factori precum: evoluția tehnologică; creșterea șomajului; dificultățile economice; creșterea sau scăderea puterii de cumpărare; dispariția sau apariția unor domenii de activitate; natalitatea și mortalitatea; formarea profesională cu precădere Într-un anumit domeniu. În acest moment se simte nevoia unei intervenții
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
Primăvara își intrase de-a binelea în drepturi. Costăchel tocmai terminase treburile la primărie . „În seara asta am să mă opresc la nașul. Vine și agronomul de la liceu și am să aflu ceva noutăți. Că așa parcă-s surd și mut” - gândea în timp ce mergea cu povara oboselii bine urcată în cârcă... Sărut mâna, nașă! Ce mai faci, nașule? Să nu mă certați că nu am trecut de atâta vreme pe la dumneavoastră. Ce să fac? Nu mau lăsat treburile - a rostit Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care tremurau de încordare. Când a terminat de citit, mușchii obrazului lui Costăchel se profilau ca nodurile unei frânghii, iar ochii ca două văpăi păreau gata să străpungă peretele din față, la care privea... Moș Dumitru rămăsese într-o așteptare mută. Atitudinea și ochii lui arătau că poartă o întrebare: „Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui nimicuța? Grăiește, băiete! Îi adevărat că nemții o început iar război?” În încăpere se lăsase o tăcere
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Apoi pentru ăștia nu ești un erou, să știi! Pentru stârpiturile astea ești un dușman periculos! Pentru mine, însă... ” Căpitanul nu șia terminat vorba. A luat o foaie de hârtie... În timp ce scria, privea din când în când la Costăchel, rămas mut și dezorientat... „Vino cu mine!”s-a trezit luat de braț de căpitan. Au intrat în biroul majurului... Inima lui Costăchel bătea să-i spargă pieptul... Căpitanul s a înfipt în fața majurului și deodată a tunat... „De ce nu i-ai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de copac! Face niște cireșe!... Un timp Costache nu mai zise nimic, apoi își continuă gândul: Făcea, Maria! Făcea! Ca apoi să zică: mă duc la finul Petrache să-i cer beschia. Poate vine și el să mă ajute. Maria muți. Se așeză pe un scăunel în ceardac, cu capul prins între cele două mâini, și-și strânse gândurile toate să nu izbucnească afară la lumina care creștea o dată cu dimineața. Dacă i-aș spune lui Costache acum că fata asta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Tu ești copilul meu, nu mă recunoști? Eu sunt mămica ta! Mămica mea e acolo, arătă el în direcția spălătoriei o femeie care înșira câteva cearșafuri la uscat. Aceasta se opri pentru o clipă și privi scena cu o uimire mută. Profitând de o clipă de neatenție a Simonei, copilul se desprinse din brațele acesteia, șută cu sete în mingea care îl aștepta și porni în goană spre coechipierii săi. Simona rămase cu mâinile întinse către copilul care alerga strigâdu-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai domoli întrucâtva dezamăgirea livrescă, fu să pună mâna pe Noul Testament 1 și, deschizându-l furtunos la întâmplare, privirea îi căzu exact pe următorul citat: Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta2. Pentru o clipă, rămase complet mut, cu mintea goală. Mai citi o dată pasajul sfânt, apoi de încă două-trei ori. Dintr-odată, întorcându-se către sine însuși, se lămuri pe loc. O lumină îi limpezi în întregime conștiința și o revelație îl pătrunse până în străfundul ființei sale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
eu n-am noroc. Apoi, mi-am dat seama că ei n-au... Iar acesta-i modul în care gândesc eu, tot la fel ca modul în care gândeau și filosofii din Antichitate. Ah, câtă dreptate aveau cu toții! Victor stătea mut în năucire, la auzul acestor vorbe. Pesemne, își dădu seama că și el făcuse, în trecutul lui, parte din aceeași categorie de oameni, oameni pe care îi disprețuia Maria cu atâta forță, în care glăsuiește ignoranța și care o condamnaseră
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
loc de muncă, ar păli imediat și s-ar teme; s-ar teme de încătușarea în rutina seacă și infructuoasă, ce dă pe loc neputința pășirii în voie pe calea noului și a progresului. Este o rutină apăsător de grea, mută și care pare că n-are de gând să te cruțe vreun dram, cel puțin așa o percep eu. Ea este călăul tău, tu îi ești victima. De câte ori, oare, o astfel de victimă s-a găsit în puterea de a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
schimb nimic la mine și credeam mereu că am dreptate. Dar, gata acum, ajunge! N-am alte explicații de dat; chiar și așa, ți-am împărtășit deja mult prea multe, și toate intime! După aceste dure vorbe ale sale, Șerban muți. Tăcând, zâmbi cumva amar. În toată vremea cât el vorbise, Victoria, deși stătuse tăcută, ceea ce auzise, în loc s o înduioșeze oarecum, s-o determine să-și schimbe poziția și s-o facă să-și reconsidere părerile, se vede că mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
același. Se uită țintă la Șerban și parcă nu-i venea să-și creadă ochilor. I se citea lesne în priviri nedumerirea. - Unde sunt?, întrebă ea dintr-odată. Unde sunt și cum de am ajuns aici? Tânărul rămase ca trăsnit, mut și țeapăn, încremenind locului. Chipul i se făcuse numaidecât alb ca varul, iar un fluid de spaimă îi fâlfâi tare, pentru o clipă, în stomac. Victoria, în pat, era din ce în ce mai neliniștită. - Șerban, dar te-am întrebat ceva, unde mă aflu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Ai vrea să-i vezi? Să vorbești cu ei? Sunt atât de nerăbdători... Sigur! Să intre numaidecât! A intrat mai Întâi mama, apoi tata, Nicoleta cu soțul ei, Emil. Aveau fețele livide, trase, ciarcăne În jurul ochilor și o anumită durere mută În priviri. Se vedea de la o leghe depărtare că nu dormiseră toată noaptea și păreau frământați de o problemă extrem de dureroasă. Am Încercat un zâmbet stângaci. Mă bucur așa de mult că ați venit! Ați văzut băiatul? Cu cine seamănă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
italiană, dar ajunsă În fața ușii, de emoție... a uitat! A intrat În magazin, și apariția ei a făcut ca cele două bătrâne aflate Înăuntru să o privească curioase și cu insistență. Vânzătorul a avut o reacție neașteptată. Se uita consternat, mut de uimire și tulburat peste măsură. „Ea a murit, de unde?”... se auzeau șoaptele În italiană și, tot ce a mai putut Înțelege - era numele Ana... A căutat În buzunar hârtiuța pe care avea notat cuvântul magic, și cu glas tremurat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
asemenea sclavilor Înlănțuiți, până În clipa când suflu divin Își caută alt loc pentru sălășluire. ,,(...) „Original vorbind, există o voce a ființei care se adresează omului tocmai pentru ca, prin intremediul lui, ea să poată ieși din tăcerea care o caracterizează, ( „vocea mută a ființei”). Ființa are nevoie de Om pentru a se exprima, căci de fapt ea nu VORBEȘTE. De vorbit, nu poate vorbi decât ceva de ordinul ființării; ( oameni, zei). Între ființă și om nu există un dialog ( Schulz, 1967, 122
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și să-l strig din toată puterea, să-l întorc înapoi, dar n-am putut să o fac, pentru că eram departe și nu m-ar fi auzit. Și chiar de ar fi auzit, oricum, nu se oprea. Am rămas, deci, mută și înțepenită de frică, privind la intrarea în biserică, până în momentul când l-am zărit din nou pe tata, prin foc și fum, ieșind cu un braț de cărți, pe care le-a lăsat jos și a intrat din nou
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tânguială stinsă, spunându-mi șoptit și repetat “dragul mamei“ si vorbindu-mi despre tot felul de lucruri văzute, auzite ori simțite, În ideea că-mi voi reveni din acest gen de „comă”, cum o numiseră, În cele din urmă, mai muți medici. Apoi seara, după cină, se ruga fierbinte și se auzea plângând sugrumat până târziu, În măduva nopții. Aș fi vrut să o iau În brațe, să-i spun cât de mult o iubeam, să-i vorbesc, În sfârșit, despre
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ai mei, ca de altfel și nenumărați oameni de pe la tot felul de ziare și reviste ori televiziuni au trebuit să facă Întoarsă cale, furioși sau dezamăgiți de modul cum au fost Întâmpinați). Bunul meu prieten, după ce mă privi un timp mut, cu o figură tristă, plină de Îngrijorare, Îi povesti mamei (se hotărâse foarte greu să facă asta, căci promisese cu jurământ să păstreze taina) despre iubirea mea nebună pentru Otilia, dezvăluindu-i astfel motivul pentru care devenisem atât de izolat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
promptitudine la salutul meu, În așteptarea, probabil, a unui câștig cât de mic. Dintre ei (cinci la număr), Îl simpatizam pe Filozof, cum i se spunea. Pletos, cu barba Încâlcită și hainele din cale-afară de soioase și de jerpelite, Filozoful, mut din naștere, mă salută Întotdeauna cu degetele fluturate ca o batistă, Într-un fel foarte delicat. Ridică apoi mâna și, cu arătătorul Înțepenit, Îmi face un semn ciudat, desenând ceva În aer și scuturând greoi din capul păros. Și-mi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
câteva înghițituri, apoi, reculeasă, continuă: - Am reușit! Ai mei au fost de acord, îți dai seama, Olga, au fost de acord! Vom fi colege și la postliceală... Cât mă bucur! Cât mă bucur! Se îmbrățișară, se sărutară. Mama Olgăi privea mută scena și nu-și credea ochilor că cele două fete erau atât de legate una de alta. Dacă socotea bine, erau chiar mai mult ca două surori. Apoi se porniră amândouă pe plâns, deslușindu se în această stare declanșarea acelei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
tradus Metamorfoza după ce a scris Bufnița oarbă!). Prin eseu sau prin opera beletristică, Hedayat repune în circuitul receptării cultura veche iraniană, prin resurecția formelor ei potențiale, prin aducerea acestora în actualitate, demonstrând că nu sunt expresia moartă a unui trecut mut, închis în el însuși. Toți contemporanii acestui esprit maudit au mărturisit că era o nemaipomenită încântare să-l asculți vorbind natural, fără efort de memorie sau gândire, despre literatură, artă, psihologie, filozofie, medicină, psihanaliză, magie, sociologie, economie, teatru, politică, religie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
baiadera se desfăcea ca o petală de trandafir. Fremăta pe toata lungimea umerilor și brațelor, se înclina, se ridica din nou. Ce impresie puteau să-i facă tatălui meu toate mișcările sale, care comportau sensuri nepătrunse și vorbeau un limbaj mut? Mai ales dacă adăugăm caracterului voluptuos al spectacolului mirosul acru și piperat al transpirației acestei femei, amestecat cu parfum de iasomie și ulei de santal. Parfumuri care-l aminteau pe cel al rășinii arborilor exotici și trezeau senzații misterioase. Miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lucarne joase și întunecate, șubrede, părăsite, provizorii. Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată în ele. Ca o lamă de aur, soarele reteza umbra pereților, străzile se alungeau între vechile ziduri albe. Totul era liniștit și mut, ca și când elementele respectaseră legea sacră și alinătoare a liniștii pe care o impunea aerul fierbinte. Pretutindeni se simțea misterul la pândă. Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră, își revărsa razele asupra peisajului mut și neînsuflețit. Cu toate acestea, pământul și ierburile exalau un miros deosebit, atât de puternic, că, respirându-l, îmi reaminteam anumite minute din copilărie. Izvorau în mine gesturi și cuvinte din acel timp revolut. Percepeam chiar cum unul din acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trilul respectiv, care-a ieșit din colivie, Într-o altă colivie mai mică, cu care nota muzicală plutește spre cer ...Să evadezi dintr-o colivie, Într-o altă colivie! În finalul Scaunelor, Oratorul care trebuia să transmită mesajul bătrînilor, era mut. CÎntecul păsării Închise, deși teoretic evadase, rămînea Încarcerat. La fel, Într-un alt desen umoristic, vedem, În prima secvență un om vesel, care agită, pe mîna dreaptă, o păpușă. În secvența următoare Însă, omul devine cumplit de trist :de ce? Fiindcă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Moldoveanul parcă se scufundase într-o transă hipnotică privind contra mea. După vreo jumătate de minut a dat re-contra, încăpățânat, sfidându-mă. Dacă legile jocului ar fi permis, aș fi dat re-re-contra. Doru păru să mă privească cu o disperare mută. I-am trimis un zâmbet regal și liniștitor. Se resemnă și pasă din nou. Ce să mai vorbim! Partenerul meu mi-a atacat cât se poate de inspirat. Returul meu însă a fost ucigător. Ucigător pentru noi, fiindcă nenorociții au
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]