1,379 matches
-
-i reconfirmă clasa și rasa. Adăugate aparițiilor anterioare, ultimele, spre a utiliza o expresie sau element de identificare a scrierilor celui mai mare istoric român, rotunjesc o zestre științifică impresionantă prin rigoare, orizont tematic, substanță și limbaj, operă pe care nădăjduiesc și cred că posteritatea o va prețui mai mult decât au făcut-o contemporanii autorului. Dealtfel, evidențiind vocația istoricului, academicianul Alexandru Zub, el însuși un reper moral și profesional pentru toți cei ademeniți sau inspirați de muza Clio, consemna cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Constantin Brâncoveanu. La aceasta se mai adaugă un considerent, care a operat în favoarea acelui punct de vedere, și anume, modificarea dispoziției forțelor politice în zonă. Cum bine a spus P. P. Panaitescu, până la Dimitrie Cantemir, principalul ajutor în care puteau nădăjdui românii era Polonia (Austria, sporadic și de departe); Polonia însă decade, se află sub patronajul Rusiei, care, nefiind vecina nemijlocită a Principatelor, folosește în chip liber teritoriul Recsz Pospolitei; așadar, locul Poloniei în politica răsăriteană îl iau Austria și Rusia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-se, în ce chip ar face ca într-o vreme cumplită ca aceea, întreagă să păstreze țeara și fără primejdie dă cătră amândouă părțile, adecă și de către turci, și dă către moscali, dumnezeiasca pronie carea necontenit iaste păzitoare celui ce nădăjduiește întru ea, bine au voit ca și acel lucru să se chivernisească de buna otprăvuire a înțeleptului domn”; Gheorghe Castriotul a fost trimis la țar, „însă la iveală, pentru pricina ce mai sus pomenim, adecă pentru înnoirea păcii, iar într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trupele țariste. Dealtfel, N. Bălcescu, I. Ghica, Alex. G. Golescu-Albu ș.a. preferau în 1849 o confederație româno-maghiară-sârbă, în vreme ce Ioan Maiorescu, A. T. Laurian și Al. G. Golescu-Arăpilă porniseră pe un drum închis al unei confederații sub egidă germană, prin care nădăjduiau să ajungă la unirea tuturor principatelor românești. Multitudinea acestor proiecte, varietatea lor sunt, evident, un semn al strădaniilor menite să ducă la o alianță a popoarelor împotriva reacțiunii europene, dar, pe de altă parte, ele vădesc și neputința de a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
altă parte, la intervenția lui Adam Czartoryski, fusese numit consul al Franței la București, în februarie 1849, Eugène Poujade, în care se puneau speranțe serioase de sprijin, în vreme ce operațiunile armatei lui Bem îndreptățeau un oarecare optimism. Cu deosebire N. Bălcescu nădăjduia în ridicarea țărănimii, care ar fi înlesnit mult extinderea operațiunilor armatei lui Bem în Țara Românească și Moldova, în special în prima, direcție pe care o preferau Bălcescu și Cezar Bolliac. În martie 1849, N. Bălcescu credea că dacă Bem
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
esențiale ale calculelor, pe care se întemeiau proiectele de expediție militară în Moldova și Țara Românească, l-a constituit atitudinea turcilor. Se știe că emigrația polonă era o înfocată adeptă a conservării celor mai strânse și leale relații cu Poarta, nădăjduind în atragerea acesteia într-o angajare antițaristă. Primul pas către acest scop era impunerea unei atitudini neutre armatelor otomane în cazul ciocnirii dintre forțelor revoluționare și trupelor țariste în Moldova și Țara Românească. După cum am văzut, Bem încercase să cumpere
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o sprijine în abolirea clauzelor restrictive ale tratatului amintit. Austria și Anglia nu se puteau număra printre puterile binevoitoare; rămâneau Prusia și Franța. Cea dintâi, preocupată de unificarea Germaniei, nu era direct interesată în afacerile orientale; ea sprijinea Rusia verbal, nădăjduind la ajutorul ei în lupta contra Austriei. „Piesa” de greutate era Franța, care, trăgând concluzii din concurența ruso-austriacă în Orient, spera în sprijinul Rusiei în conflictul franco-austriac în Italia. În schimb, Rusia punea bune temeiuri în cooperarea Franței în chestiunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vă recomandăm să aveți la îndemână creion și hârtie pentru a vă verifica singuri cunoștințele acumulate, răspunzând la întrebările de la finalul fiecărei cauze. Vă vom înfățișa spețe exemplare venite chiar din caracteristicile generale ale comportamentului uman, pentru că doar astfel putem nădăjdui să putem prezenta cu oarece folos extraordinarul caz Rom J. Rominger, socotit de însuși onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician D.r Dr. h. C. Julius Zimberlan drept "speța spețelor". a) Obligația spiritului gregar Iacob A. Laxin a compărut în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
de așteptat, un suicid) respiră un pesimism menit să zgîndărească, să incite la un examen de conștiință. Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei, virtuțile scenice, ale textelor dramatice ale lui Constantin Popa, e de nădăjduit că o dată cu înmănuncherea lor într-un volum ele vor primi și acolada consacrării literare la care, înfrigurat, aspiră. Florin Faifer Păreri și păreri... Dezamăgirea post-revoluționară, sentimentul de frustrare, deruta, inerția, opacitatea, incultura politică, mentalități sclerotice, spiritul de mafie al vechilor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
către imperiul valorilor absolute. Domeniul deschis vederii e asemănător cu locuința-Închisoare, lumina focului din ea cu puterea soarelui. Iar dacă ai socoti urcușul și contemplarea lumii de sus ca reprezentând suișul sufletului către locul inteligibilului, ai Înțelege bine ceea ce nădăjduiam să spun... Opiniile mele Însă acestea sunt, și anume că, În domeniul inteligibilului, mai presus de toate este ideea Binelui, că ea este anevoie de văzut, dar că, odată văzută, ea trebuie concepută ca fiind pricina pentru tot ce-i
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
oamenii, tindem să reedităm (la scară proprie) această exemplaritate a iubirii. Dragostea e cuminte, discretă, tăcută, smerită. Dragostea Îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. (Corinteni, 13, 4-7) CITAT RETRAS!!! Dragostea nu se arată, nu se declară. E o stare care de multe ori se ascunde, se tăinuiește, se retrage paradoxal dincolo de evidențe sau de semnele prezenței acesteia. Și cu siguranță În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
atât dimensiuni reale, cât și imaginare. E clar că sunt aici, dar aș vrea să mai fiu și dincolo. Ea presupune un joc permanent dintre interioritate și exterioritate, dintre imanență și transcendență. Mă mișc Într-un perimetru de obiecte, dar nădăjduiesc și la altele. Mă folosesc de ceea ce am, dar sper și la alte achiziții. Mă Împac cu ceea ce sunt, dar nutresc și spre zări mai Înalte. Fără a fi un teritoriu al fericirii absolute, casa e considerată de Constantin Noica
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și mai mulți colegi am fost invitați la aniversarea unui distins și venerabil profesor. Tocmai Își amenajase locuința de la țară, prin transformarea unei case obișnuite Într-un sălaș primitor și cu gust. Pe atunci nu realizam că voi avea (cu toate că nădăjduiam) și eu așa ceva, chiar În Bârnova, lângă colegul invocat. Anii au trecut, vremurile s-au schimbat (În bine), leafa s-a mărit, pretențiile au crescut și a apărut oportunitatea să achiziționez - la sugestia inspirată a sus-amintitului coleg - o casă chiar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
după evacuarea lui Aurelian. El încheie astfel: "Desigur, au rămas mulți care n-aveau nimic de salvat și nimic de pierdut, dar cea mai bună parte, purtătorii civilizației romane, fugise acum, înainte de tratatul lui Aurelian dincolo de Dunăre. Partea rămasă, care nădăjduia să se înțeleagă cu stăpânirea barbară, trebuie să fi fost însă prea mică, de vreme ce nu găsim nici o urmă din viața ei romană". Istoricul J. Burkhardt, în "Vremea lui Constantin cel Mare", nota: "Aurelian trebuise să lase ca pradă goților Dacia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Jiu (nordul Olteniei) împotriva suzeranului său, regele Ungariei, are loc în momentul consolidării puterii mongole în zonă. Coincidența între revolta lui Litovoi și creșterea puterii lui Nogai, în condițiile în care tătarii traversau frecvent Muntenia, indică faptul că voievodul român nădăjduia în sprijinul hanului. Nogai căuta să-și extindă cât mai mult influența în această regiune. Voievozii români de la sud de Carpați, ca și cei din est, au rămas vasali ai lui Nogai. Cronica rusă menționează că regele Ungariei, Ladislau IV
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
noastre, dl. A. Vlahuță și G. Coșbuc, simțind nevoia unei grupări puternice în haosul atâtor agitații bolnave, străine aspirațiilor neamului românesc, au luat nobila hotărâre de a înființa, sub conducerea și prin activitatea lor, o nouă revistă săptămânală, în jurul căreia nădăjduim că se vor aduna de la sine toate elementele rodnice, doritoare de muncă, ale generației tinere. Noi cei de la «Curierul literar» - în fața acestui eveniment, vestitor al unei faze de reculegere și de însuflețire în mișcarea noastră culturală - ne simțim datori să
CURIERUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286597_a_287926]
-
e „ca tuciul”, cuvântul - gol ori prihănit, o prăpastie desparte ce e palpabil de înțelegerea spirituală), nesiguranța - urmare a ascunderii, a lipsei de determinări pentru Unu („fără vârstă, fără țărm, fără vamă”), nesiguranța față cu sine însuși a celui care nădăjduiește la „o ivire din cristal” („nici omul meu nu-i, poate, omenesc”; desfacerea de lume a sfântului e o stare nenaturală și o tortură) transformă poemele - ce ar fi trebuit să fie ofrandă și laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
toți cari nu putuseră a intra în biserica Sft. Ianuarie căzură deodată în genunchi, întocmai precum altădată cruciații când zăriră mormântul lui Isus Cristos la Ierusalim... Pentru că, pentru un adevărat napolitan nu mai era nici bucurie nici fericire a mai nădăjdui dacă minunea nu s-ar fi împlinit. Anul ar fi fost sterp, spicul nu s-ar fi aurit la căldura soarelui, măslinii ar fi înghețat din tulpină, și mângâierile unui copil ar fi fost un semn de moarte. Profitând de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aceasta ar fi să-i mărturisesc ceea ce abia poci să mi-o încredințez mie însumi. Of, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! pentru ce nu m-am născut într-aceeași colibă cu Pergoleze, aș fi fost asemenea lui și aș fi putut nădăjdui a îi consfinți viața mea. Însă, fiindcă nu trebuie să-l iubesc, îmi va fi cel puțin iertat a-i arăta mila mea, ce nu poate cineva să o refuze fără păcat, unui nenorocit. Da, voi merge la Sorrenta, însă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care zi glasul tău divin va izbi în urechea mea? Scăpatu-ți-am eu oare viața ca să te pierz pentru totdauna? O, Dumnezeul meu! răspunde-mi în locul ei, spune-mi că aceasta nu e cu putință, spune-mi că poci a mai nădăjdui. Focul ce îmi mistuie pieptul, răul care îmi usucă inima este deznădejdea, e amorul... Amorul și toate covârșirile lui, un amor nebun ce mă va omorî... Pe urmă el tăcu și începu a păși înainte mai linistit, cel puțin așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a intra în mâna maestrului Pergoleze biletul ce voi scrie? - Bucuros, doamna mea. - Foarte bine. Miss Henrietta luă foarfecele și tăie o șuviță din părul său cel necru, îl înfășură într-o hârtie albastră, fața ce îi era dragă și nădăjduia mult într-însa, scoase un inel ce i-l dedesă mumă-sa și scrise biletul următor: Adio, astă seară pornesc la Londra; fericirea că ne-am văzut ne despărțește pentru totdeauna!... Gîndește-te câteodată la mine, trăiește pentru maica dumitale și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul nădăjduit de ei, ca să împlinească faptele virtuții<footnote Sf. Isaac Sirul, op.cit., cuv. 60, în Filocalia, vol. X, p. 311,312 footnote>. Aceștia nu iau păcatul în serios, sau îl iau din ce în ce mai puțin în serios. Amânând pocăința sau înfăptuirea unei virtuți
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
ducă ca pe un câine blând în cetate, iară norodul cu mirare privind la aceea, și văzând pre bălaur ducându-se de fecioară, au început a fugi de frică. Iară Sf. Gheorghe a zis către dânșii : Nu vă temeți, ci nădăjduiți spre Domnul Iisus Hristos și creadeți întru dânsul, că El m-a trimis pre mine la voi ca să vă izbăvesc de la bălaur. Și a ucis Sf. Gheorghe pre bălaurul acela cu sabia în mijlocul cetății și trăgând afară oamenii trupul lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
agitator, de unde ne fericește cu cele mai curioase teorii asupra istoriei române sau a dreptului român vechi, pe cari le cunoaște atât de bine ca și pe-ale Chinei. 288 {EminescuOpXIII 289} La Ateneu, înconjurat de sute de lefegii cari nădăjduiesc întru d-sa, nu s-a sfiit a calomnia pe adversarii săi politici. Despre Lahovărești a zis de ex. că n-au tradiții în țară, că nu cunosc țara nefiind de la descălecare. Ca și când Brătienii ar fi din zilele lui Radu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acelea misterioase prin care Dumnezeul lui conduce lumea. N'Gai Loon preferă să lase fără răspuns remarca quintului său. " Într-un fel sau în altul cu toții căutăm nemurirea. Înțeleptul speră să trăiască prin învățăturile pe care le lasă moștenire, evlaviosul nădăjduiește la viața de apoi ca răsplată pentru credința și cucernicia sa, viteazul speră să dăinuie prin cântecele care îi vor preamări bravura, iar politicienii sunt convinși că vor cumpăra accesul în cărțile de istorie. Numai sensurile pe care le-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]