1,281 matches
-
și tolerant. Sportul pe gustul tău este tenisul de câmp. Un oraș pe gustul tău este Barcelona. O vacanță pe gustul tău este continuă. Amar îți este secolul. Ce te dezgusta? Prostia. Gusturile nu se discută, se execută. Photo credit: Năluca. Un material de Delia Panait, pentru Oameni & Gusturi - O poveste culturală spusă de Staropramen. Mai multe, pe oamenisigusturi.ro și pe pagina Deliei, aici.
Rockerii ăia supărați, dar supărați fain! Interviu () [Corola-blog/BlogPost/337828_a_339157]
-
pe șold de viori, printre lebede line și flori crinoline să-i schimb iubitei culoarea părului și-a ochilor, să-i modelez umerii și genunchii chemând pe Da Vinci cu penelul. (unde este, iubito, inelul?) n-a fost euridice sau nălucă când i-am sărutat genunchii mirosind a dor de ducă, era ea, făptura caldă, ruptă din pânză flamandă, peste ape de Bosfor, peste timpul călător și în muzici de oboi, fericiți o clipă-n doi, azur sidefat de corali, de
AZUR SIDEFAT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 631 din 22 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343836_a_345165]
-
Cuvinte > O ILUZIE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 623 din 14 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Peste oglinzile profunde, o umbră, furișata peste unghere sidefi, o pată de materie sau idee se coboară în lumea celor vi. Puternică năluca, corabie diafana, un sâmbure uitat, dar roditor, oglindă ne vorbește într-o urna uitată, adormita în decor. Sunt o năluca a tenebrelor ce urlă iar capul meu respira în atom, sunt un păianjen cățărat pe dunga sunt o iluzie, sunt
O ILUZIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343824_a_345153]
-
profunde, o umbră, furișata peste unghere sidefi, o pată de materie sau idee se coboară în lumea celor vi. Puternică năluca, corabie diafana, un sâmbure uitat, dar roditor, oglindă ne vorbește într-o urna uitată, adormita în decor. Sunt o năluca a tenebrelor ce urlă iar capul meu respira în atom, sunt un păianjen cățărat pe dunga sunt o iluzie, sunt simplu zvon. Cu îngeri tineri ce zâmbesc având opaiț în mână, prin umbrele trecutului din noi tu caldă dimineață peste
O ILUZIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343824_a_345153]
-
și jur să-mi aduc aminte c-am trăit un timp pe-această planetă un destin ce nu doar se ține minte, ci se repetă. Pană Oare chiar mai ești? Pari doar o părere. Chipul ți-e străin, trupul o nălucă. Sufletul ar vrea să îi dea putere și să-l seducă. Dar cum să îl crezi? N-are vreo dovadă că nu și-a dorit să-ți fie povară. Te-a tratat mereu ca pe-un fel de pradă mult
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342861_a_344190]
-
mult ca sigur, Bad fusese descoperit, în sală, viu, ori mort, asfixiat, în gura cuptorului, căzut din coș, acolo unde se cățărase să încerce o ieșire în lumea de dincolo” (p. 111). Oricum, în cele din urmă, privirea urmărește cum năluca (hiper) realității se dizolvă în ceva nedefinit și se pierde. Toți pilonii lumii sensibile și inteligibile (identitatea, alteritatea, spațiul, timpul) sunt șubreziți de hiper-penetrabilitatea ochiului analitic, de contemplația necruțătoare, de abolirea ignoranței, care sesizează caracterul lor iluzoriu, fantasmatic, ori chiar
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
pierdut zeul - lună albăstrie... deplin armat - când oare va să vie? iar urlă lupii, pe la stâni, în munte - iar ne plecăm, în umilință, frunte... e-atâta-amărăciune-aici, pe coastă că ghioceii nu-și mai sparg fereastră... - și a venit, din friguri, o nălucă și nu mai vrea, din inimi, să se ducă... ...bătrânii mei, întorși, mă întrebară: va mai fi-n țară, oare, primăvară? *** SĂ CREDEM... să credem, frate, că va fi lumină să credem neaua că va fi și rouă... poporul în
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > PSEUDOFABULĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1587 din 06 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cocoșii dimineții te-au trezit, fătucă, cucurigau de zor și tu, năucă, din fire, adormită și nălucă, ți-ai luat vaca de lanț și ai fugit în luncă, c-așa-ți spusese-a ta mămucă, dar nu știa, săraca, încă, ce-avea să se producă. Că tu, neroado, vei călca pe-o nucă, Care, nucă, picioru-ți mai
PSEUDOFABULĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344060_a_345389]
-
un pat, pe fugă, din frunzucă, condimentat, pentru miros, cu hasmaciucă. Ochii negri a mirare-ți se bulbucă, iar salcia, pletoasă, iubire vă aruncă. Tu uiți și de picior, dar și de nucă, Că, de! Oi fi, tu, adormită și nălucă, dar te trezești pe loc, la farmec de băducă. Îți arde foc nestins la inimucă, o mare pasiune te apucă și-l rogi pe-acesta să te ducă până la Soare și-napoi să te aducă, dar să o facă lin
PSEUDOFABULĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344060_a_345389]
-
pe cap o năfrămucă și să-l cadorisești cu-o plăcintucă. Iată-ți visul întrerupt, subit de-o păsărucă, ce speriată-și luă zborul de alături din tufucă. Se-anunță un taifun distrugător să se producă; apare, furibund, ca o nălucă, purtând în mână mlădioasă nuelucă. Chemarea de-mpliniri e gata să se ducă și ochii dintre sâni, înspăimântați, se-ncurcă, iar tânara fătucă se bâlbâie năucă. Îâââ! Tăătucăă! Nu. Tăătucăă! Venise, sărăcuțul, jos, în luncă, cu un urcior de apă
PSEUDOFABULĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344060_a_345389]
-
Îâââ! Tăătucăă! Nu. Tăătucăă! Venise, sărăcuțul, jos, în luncă, cu un urcior de apă rece, cu brânză și cepucă și nu uitase să-i aducă și pâinucă, coaptă de bătrâna sa băbucă. Ce găsi? Pe fata lui ce o credea nălucă, tot timpul adormită și năucă, aflat-acum în plin proces de muncă! M-ascund de umbra ta fătucă, ferindu-mă de nuielucă și de furia de tătucă. Se frânge cerul sub blesteme-n luncă, privesc cu-nfrigurare dup-al tău băducă
PSEUDOFABULĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344060_a_345389]
-
în ploscuță. Se-nchina mulțumind Ocrotitorului pentru demâncare și pază. Nicicând nu dăduse față cu vreo jivină, nu! De fel nu era fricos și nici nu se gândea că va-ntâlni vreuna. Drept era, coada ochiului îl bucurase uneori cu năluca iute și veselă a unei veverițe, iar la șipot, când sorbea din binecuvântată răcoreală, fusese așteptat în respect și îngăduială de păsări mai mici sau mai mari. De toată mirarea! își spusese în sine, simțindu-se luat de suflet de către
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
visez mereu E miezul mai fierbinte și inima ușoară, Când știu că le-aprindea chiar Bunul Dumnezeu! Doi cozonaci pufoși, pudrați cu multă nucă Plecau grăbiți în traista celor ce colindau “Ne dați, ori nu ne dati?”...cânta oare-o nălucă? La masă eram toți o soră, lângă frați... Cu flori de măr colindul ducea a primăvară, Frumoasa tinerețe saltă parcă în noi, Prin amintirea asta îi dau ușor binețe Și-o vreau măcar o clipă să vină înapoi! Ninsori de
ALEARGĂ CAII... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343144_a_344473]
-
la trecerea peste un râu îi ajunseră din urmă și îi măcelăriră fără milă. Se însera și fără să-și dea seama, se trezi singur pe drumeagul din pădure unde în umbrele sinistre din dosul arborilor tronează miasmele nopții cu năluci ispititoare. Era lună plină și prin luminișuri razele sale accentuau misterul nocturn...”. Și dialogurile realizate în Urmașul lui Dracula sunt interesante, participi la ele și-ți îmbogățești imaginea cu aspecte noi ale acelor timpuri, te transpui în ele. Le trăiești
«URMAȘUL LUI DRACULA DESPRE AUTOR ŞI LUCRAREA SA – DE PUIU RĂDUCAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343202_a_344531]
-
IUBIT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 635 din 26 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Cuprins de-nsingurare, prin ploaie tot mergând, Un fulger... apoi noaptea! Prin mine alergând, Asurzitoare, liniștea din stele, amestec sau doar clopot Venind ca o năluca în valuri sau în ropot. Acel departe, peste târziu în mine se încheagă Ca un albastru râu alunecând prin lavă Iar strigătul străpunge a mea închipuire Dorind printr-un refren să credă că-i iubire. Vibrând tot simt în gânduri
IUBIND, AM TOT IUBIT de PETRU JIPA în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343607_a_344936]
-
neagră pe cap, trecu în fugă pe lângă ei, lăsând în urma sa o adiere ca de vânt. Narcisa tresări cuprinsă de un fior rece. Prințul se întrebă cine era acel bărbat misterios pe aleile grădinii sale. Dar precum apăruse ca o nălucă, tot la fel dispăruse ca o umbră în noapte, iar în urma sa florile și frunzele pomilor se cutremuraseră ușor. Răcoarea nopții îi pătrunse Narcisei prin rochia subțire și un ușor tremur îi săgetă trupul. El o cuprinse ocrotitor cu brațul
XVI. CURTEZANII DIN MOSCOVA ŞI VIENA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377292_a_378621]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PLOI INEXISTENTE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului amfibiile, sunt niște oameni năluci care înghit apa dintr-un tub subțire și ca un lucru solid se scufundă în oceane și devin atât de fluizi încât se amestecă cu apă devenind în univers o lacrimă neplânsă a ploii, iar pescărușii exclamă ciugulind luna: unde
PLOI INEXISTENTE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377418_a_378747]
-
trecutîntr-un mod foarte plăcut .Cum să fie-altfel când creșticu joc, cântec și povești? Dar astăzi se sfârșesc toate... XV. MEREU PE DRUM..., de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016. În goană lor sunt clipele năluci și timpul ce se scurge un cântec e de cuci, e viața doar un drum în care la sfarsit nu vei găsi răspunsul aici de ce-ai venit? Ce lung e drumul și ce plin de hârtoape , te-afunzi și
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
2221 din 29 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Lacrima iubirii o petrece timpul, Iarna asta sură-mi este anotimpul Ard mocnit în mine doruri și tăceri, Dar vor crește muguri iar în primăveri! Prin nămeți și geruri trec ca o nălucă Mă apucă seara, dorul crunt de ducă, Cerul din ferestră, gândul îl mai știe Uneori mă scriu într-o poezie... Sarea din cuvinte parcă e amară A început curând timpul să mă doară, Gerul a săpat răni adânci în mine
LACRIMA IUBIRII de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377539_a_378868]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > VIS ALB Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016 Toate Articolele Autorului Grupul de călăreți se distingeau năluci întunecate, peste întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor peste întinderile cernite din Valea Întunecată, străbătută de râul ale cărui valuri de
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
acolo unde spațiul este infinit, s-ating iubirea cea curată c-un sentiment din sufletu-mi rănit. Sticla rece mă-nfioară, chipul tău aprinde dorul, vag întind o mână iară ca să mângâi monitorul. Într-o lume virtuală eu alerg spre o nălucă; e o lume ireală - dor de ea și dor de ducă. Mi-s gelos pe sticla care chipul tău îl ține-n palme, reținându-mă-n uitare, oferindu-mi clipe calme. Mă încearcă o dorință de iubire virtuală, dar aș vrea a
DRAGOSTE PE STICLĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378813_a_380142]
-
mine nu o să regreți De hotărât vei fi să-ți fiu aleasa. Voi rătăci atunci cu drag, iubite, Lăsând doar glasul să mi se audă, Să nu te sperii și să te alung Cu chipul meu de lut sau de nălucă. Aș vrea, iubite, să mai știi Căci te-am iubit 'nainte de-a m-alege, Nu m-ai iubit, eram un chip cioplit În mare grabă pentru-a nu te pierde. Mă așteptai tăcut la prima întâlnire, Doreai să vin
GLASUL CHIPULUI CIOPLIT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378814_a_380143]
-
de dincolo de timp. Cu zâmbetul cald mă privește adânc, devoalând lumina de chihlimbar din lumina oglindită. Uitând de mine, călătorim în teritorii vaste, spulberând materia și umbrele ei. Timpul suspendat își revine, alert o ia la fugă, în briza serii năluca se pierde, întind mâna s-o prind, în zadar încerc să rețin acest eu profund. În nicio oglindă n-o voi putea striga, în nicio oglindă n-o voi putea privi. Un regret intens străbate ultimele acorduri ale cântecului, ce
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului MAGIA CLIPEI de Nicolaie DINCĂ Eu păstrez în suflet, ca pe moaște, Umbrele săruturilor tale Și magia clipei de-ați cunoaște Alintarea buzelor-petale. Mi te-ai strecurat, ca o nălucă, Lângă inima adânc rănită Și când tremura plângând, năucă, O ai strâns la piept ca pe-o iubită. Cu lumina ta ai liniștit-o, Alungându-i temerea lumească, I-ai fost adăpost și ai iubit-o, Cum doar îngerii știu
MAGIA CLIPEI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379018_a_380347]
-
o vorbă Nimic de îmbrăcat în jur, doar roua pe fiecare fir de iarbă. Culeg cu delicatețe mărgele de apă și le așez pe ea până o acopăr cu totul. Nu mai este goală! E o fata din rouă, O nălucă? (Dracu să mă ia și să mă ducă!) Am construit din rouă o fecioară Dar unde-i? Nu știu. Acum era aici, Voiam s-o iau de mână și să dansăm împreună S-a topit în razele dimineții, o ființă
LIRICE (4) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379062_a_380391]