738 matches
-
o minunată bătaie cu zăpadă...". Într-adevăr, așa a fost: "o minunată bătaie cu zăpadă" într-o zi de iarnă, decupată din basmele lui Hans Andersen. Nuntașii, în drum spre restaurant, pășeau veseli și atenți la stratul de gheață de sub nămeții adânci. Acoperișurile caselor, gardurile, brazii și în special ramurile de tuia acoperite cu alb, parcă se rostogoleau peste noi; gemeau și se aplecau sub povara grea a zăpezii, în timp ce de sus fulgii mari și deși cădeau întruna fără a se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
opri. Nu puteai privi în direcția lor, deoarece aceștia împrăștiați de o boare slabă de vânt, după ce intrau în urechi, acopereau obrajii și se propteau pe sprincene, nimereau direct în ochi. Mirele cu mireasa la braț, în fruntea alaiului, despicau nămeții proaspăt așezați. Într-o clipă de neatenție, pantofii cu tălpile din piele de bovină, fără ținte, au alunecat trăgând și trupul fericit al mirelui peste cel al miresei. Acest mic incident a declanșat un spectacol de vis. Căzut peste mireasa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nici de încălțat și până să-și dea seama, toți în frunte cu Ileana, am zbughit-o pe ușă afară, direcția școală - era aproape de casăașa cum eram în cămeșile noastre de ,,americă“, cu capetele descoperite și cu picioarele desculțe prin nămeți. Vasluiului, era atrăgătore nu numai datorită poveștilor despre așezarea străveche , pe care le spunea cu har cuceritor, susținut de puzderia relicvelor din jur, dar și bucuriei cu care întâmpina musafirii. Atunci când avea, îi plăcea să-i trateze cu bucate bătrânești
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
idee ce avea să fie materializată în anii noștri de aparatele digitale printere cu cap mobil și poansoane . în iarna cumplită dintre anii 1946 - 1947 și în „Primăvara Morții”, când foametea din cauza secetei făcea ravagii , curmând vieți, cutreiera satul prin nămeți sau prin glod până la genunchi , bătea în ușile încleștate de frig, îndemna pe locatari să iasă din letargie și să lase copiii în taberele CARS (Comitetului Mătușa Aglaia ne făcuse semn să plecăm, ea știa ce scria pe biletul tatei
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
bucătăreasă, a plecat într-un sat vecin unde trebuia să gătească pentru o nuntă. Dimineța, după ce a terminat cu bucătăria, fiind obosită a plecat spre casă. După ora prânzului nuntașii în sănii se întorceau la casele lor. înaintau greu din cauza nămeților ce se depuseseră de cu seară. La un moment dat unul dintre nuntași a văzut ieșind dintr un troian o gheată cu tureatcă. Toți nuntașii au sărit din sănii și dând la o parte zăpada au scos-o din troian
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
un text de admirabilă virtuozitate expresivă se bazează pe elemente combinatorii imprevizibile: "Trece-un om, prin mazăre, / logodit cu-o pasăre. // Zbor fără de trup. Zbor mut. / Dragoste fără cunună. / Cer amestecat cu lut / Soare-amestecat cu lună (...) // Iar în cerul de nămete / dorul lor urnea planete. Și de dragoste nebună / și cuminte, la un loc, încolțea sâmburu-n prună, / roua multă lua foc. // ... iar departe, iar aproape / luna sfârâia pe ape..." Ce este Elegia tristeții din prea multă iubire decât o meditație (cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
moarte, iar mama înnebunește. „Prin zăpada albă vorbesc în neștire...” Nebunia ei e legată, ca și în cazul întoarcerii fantomei, de chinuitoarea despărțire prin moarte, prelungire a la fel de chinuitoarei despărțiri din timpul vieții. Intensitatea amintirilor o împinge să caute printre nămeți trupul copilului. Obsedată de imaginea „încețoșată de lacrimi” a bietului micuț, care „o atrage cu o forță irezistibilă”, mama scormonește prin zăpadă, rostind în clipa cumplitei descoperiri: „Oare cu ce-ar putea fi asemuită despărțirea?”. Refuzul mamei de a accepta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Când bat în ușă, nimeni nu-mi răspunde... Doar la fereastră flori de gheață râd... Unde sunt toți? S-au dus pe rând... Dar unde E întrebarea ce mă ia de gât. în loc să mor și eu cu fiecare, Trec prin nămeții timpului și trec Cu visul ca un semn de întrebare, Cu inima scăpată de înec. Dar până când, la casa asta goală, Să tot aștept, să împietresc în prag?! Parc-o aud, târziu, pe mama: "Scoală, Că vine Moș Crăciun..." Și-
Poezii by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/8723_a_10048]
-
făcea asta cu știrea domnului. Hoții luau aurul de bir dat turcilor și-l înturnau la domnie. Îl plătea văduva să-l apere pe vodă Șerban de talienii lui boier Constantin stolnicul. De-aia trebuie să plecăm acum când cresc nămeții. O pungă este bine? Nu, mai bine doi galbeni și doi cai. Să-mi dai doar hârtie cu pecete. Caii mi-i iau eu singură. Vin mâine după hârtie. Nu spui la nimeni că plec. Câți ani ai, Zamfiro? — La
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pomenire. Se închinară amândoi tăcuți și se despărțiră de calea Câmpulungului, luând-o la stânga pe un drum mai îngust care-i scoase chiar la râul Dâmboviței. Trecură apa prin vad, nu era încă mare că nu porniseră a se topi nămeții la munte. Din drum de care, calea de la o vreme să făcu un fel de potecă mai lată și o apuca pieptiș la deal prin pădure. Credeam că o luăm spre Câmpulung, strigă din urmă Ștefan. — Am pornit-o pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aveau magnet, nu alta, până când la un moment dat nici nu mai puteam ridica picioarele de la pământ, de grei ce erau. Ce căutam eu în mijlocul Bărăganului, fără nici un bagaj în mână, plin de noroi până la genunchi, luptîndu-mă acum cu niște nămeți imenși de zăpadă, pentru că zăpada erau petele alea lungi, rămase de la iarna ce nu trecuse încă, troienită de crivățul ce mătura câmpia de fiecare dată când ningea și netopită, slavă Domnului, ca să-mi salveze mie viața. Pentru că, dacă nu ar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
trebuie să știi că ne-au avertizat băieții din stație să nu plecăm după-amiaza chiar dacă vremea era frumoasă, sfat pe care nu l-am ascultat, pentru că aveam de făcut doar un traseu de două-trei ore și uită-ne înotînd prin nămeți cu rucsacurile în spate de nevoie, nu ca acum, de bunăvoie, pentru că nu m-a pus nimeni nici să mă dau jos din tren, nici să-i păzesc flocii Monicăi pe la Poiana Brașov, până am ajuns să nu mai îmi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să mă dau jos din tren, nici să-i păzesc flocii Monicăi pe la Poiana Brașov, până am ajuns să nu mai îmi respect planul inițial, de vizită familială și am întuneric în dreapta, beznă presărată cu luminițe în stânga, zăpadă adunată în nămeți de la opritoarele de protecție din fața șoselei și netopită nici acum, frig și multă umezeală ascunsă deja printre hainele mele, cam ăsta era decorul unde actor principal eram eu, cel mai prost român plecat, sau francez întors, înfundat până la brâu în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ce-ți povestesc toate chestiile astea, dar dacă ai puțintică răbdare o să vezi unde bat, pentru că în seara asta mi-am adus aminte de lucruri și întîmplări pe care le credeam șterse din memoria mea. Când mă chinuiam să traversez nămeții ăia, ți-am povestit de Valeria, de care a trebuit să mă despart o dată ce am acceptat să plec cu băieții pe munte. Mi se rupea inima să o abandonez, în căminul ăla de fete, fără să o fi tăvălit odată
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
biserica, școala, grădinița, magazinul și nelipsitul bufet. Mai marii vremii de la județ ajungeau rareori în control pe aceste meleaguri pentru că nu existau mijloace de transport, iar drumurile erau pline de praf vara, de noroi primăvara și toamna, și înfundate de nămeți iarna. Locuitorii așezării își duceau resemnați viața adaptându-se anevoie la condițiile grele în care trăiau, crescându-și copiii după experiența preluată de la generațiile precedente și manifestând respect față de biserică și școală. Într-una din zile a sosit în control
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
viscolul nu înceta... Un crivăț năpraznic mugește de trei zile zi și noapte... Când se oprește puțin, începe din nou cu o mai mare furie. Gerul Bobotezei și vremea grea păreau să nu se mai sfârșească. Pădurea zăcea îngropată în nămeți. Era o seară de iarnă cu zăpada răscolită de vânt, cu lupi stârniți din bârlog de foame. Pe hogeagul casei pădurarului ieșea un fum gros. În sobă vreascurile trosneau, spulberând scântei. Bătrânul Toma se uita cum limbile de foc jucau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nici de data asta nu mă va aștepta nimeni în sat, la autobus, numai că acum va fi încă ziuă afară când voi ajunge și până la mănăstire nu fac mai mult de două ore, astă-iarnă drumul mi l-au încetinit nămeții de zăpadă proaspăt căzută, mai era și noapte, e și sărbătoare mâine, sărbătoarea Maicii Domnului, vor fi pelerini la mănăstire, mi-am pus ceasul să sune la șase și mi-am pregătit totul din seara asta, am nevoie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu mai ajungem la școală, Hai! 17 noiembrie, data o iau din calendarul ortodox prins în pioneze pe perete, de două zile împreună cu Daniel am rămas în sat la părintele Dumitru, ar fi fost prea greu să facem zilnic prin nămeți drumul la mănăstire, Daniel afară cu cei doi băieți gemeni ai părintelui, camera cea bună pe care ne-a dat-o preoteasa mă umple de un sentiment ridicol nelămurit, mă face să mă simt și mai străin în propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca de ardezie. — Alo, sergent McRae? Inspectorul Insch zice că sunt pe drum. Iar agenții de la Bucksburn ar trebui să ajungă În două minute. Auzea deja urletul slab al sirenelor, amortizat de zăpada care cădea. Logan forță mai departe printre nămeți, cu apa Înghețată scurgându-i-se În pantaloni, Îngreunându-i picioarele. Șuiera ca un tren, iar respirația Îi ieșea sub forma unor nori groși de abur, care stagnau În jurul capului său În noaptea liniștită, ca un banc personal de ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
violență, că ne-am strivit buzele; apoi, precum Adrian Leverkuhn, am așteptat primele semne ale bolii. (miercuri) Am clară imaginea unei Întâmplări din copilărie; o iarnă teribilă, gheață, zăpadă de doi metri. Suntem În curtea școlii din Clocociov, Înotăm În nămeți peste gardurile care nu se mai văd, nimic nu ne poate opri din această stare euforică dată de invazia de alb; deodată, scap Într-un gol (interval) și nu mă mai văd, nimeni nu-și dă seama pentru un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În care se trezește În timp ce maică-sa și taică-su Împodobesc pomul de iarnă pe furiș. Din clipa aceea, Moș Crăciun, basmul frumos, dispare pentru totdeauna. Uneori mai visează noaptea o sanie trasă de cerbi și Moșul mergând greoi prin nămeți. În iarna următoare, degeaba așteaptă, cu pleoapele lipite, prefăcându-se că doarme; se face din ce În ce mai multă liniște În casă și se aud sforăituri Într-un târziu. Dimineață se scoală și vede că nu are brad și plânge. Tatăl său Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Dimineață se scoală și vede că nu are brad și plânge. Tatăl său Îi spune că va cumpăra un brad de Anul Nou, dar până atunci uită să-l mai cumpere. Ninge fantastic, fără contenire, săptămâni și ani În șir, nămeții cresc cât casa și oamenii sapă tunele prin zăpadă, iar el este prichindel și nămeții sunt cât munții. Trec tancuri. Și el vede pentru prima dată un tanc. Vine iarna când ies la plimbare În Piața Palatului. Lângă restaurantul „CINA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că va cumpăra un brad de Anul Nou, dar până atunci uită să-l mai cumpere. Ninge fantastic, fără contenire, săptămâni și ani În șir, nămeții cresc cât casa și oamenii sapă tunele prin zăpadă, iar el este prichindel și nămeții sunt cât munții. Trec tancuri. Și el vede pentru prima dată un tanc. Vine iarna când ies la plimbare În Piața Palatului. Lângă restaurantul „CINA” stă un brad Înalt până la cer În mijlocul Orășelului Copiilor. Câte nu și-ar dori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
poante de Mircea Crișan. Afară ninge În continuare. Zăpada s-a așternut peste străzile orașului. Totul este alb și lipsit de impurități. Doar În cameră mai stăruie un vag miros de țigări extrafine. Lux fără filtru. Cinci la leu. Prin nămeți, Înaintează spre casă, tatăl tău. E bucuros de montarea telefonului și cu această ocazie se pare că a băut o halbă În plus stând de vorbă cu prietenii la bufetul Orzari. Beau bărbații bere și iarna. Cu rom și coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să trecem la constituirea gărzilor patriotice Înarmate, alcătuite din muncitori, țărani și intelectuali, apărătoare ale independenței patriei noastre socialiste. Aplauze. Urale puternice, prelungite... Și vine iarna anului 1968, și cu cei douăzeci și unu de ani ai tăi Încerci să-i birui nămeții, cu Ceaușescul lor cu tot. E o dimineață de duminică. Se transmite concertul de duminică dimineață. Sonata În La major pentru vioară și pian de César Franck. Nu ești Încă student. Ai lucrat În schimbul de noapte, acum ești delegat neutru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]