1,621 matches
-
dea putere Freameatul acesta fă să fie viu, Cât mai este cale, cât nu-i prea târziu... Și trimite ploaie, pământul o cere Îl aud în noapte plânge cu durere, Crapă pe la colțuri și se chinuiește, Pălămida rea, iar îl năpădește! Raze să păstrezi pentru mai târziu Arzi de la o vreme și e cam pustiu, De te-am supărat îți cerem iertare Te rugăm ai milă și chiar îndurare! Dă-ne Vară leacuri ce le știi de veacuri, Mușețel și tei
VARĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373427_a_374756]
-
Acasă > Poeme > Meditație > BUCLĂ TEMPORALĂ Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017 Toate Articolele Autorului Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meu nu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăcerii mâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumi ceva mă mă absoarbe înapoi ceva mă aruncă în spațiu o buclă temporală mă împarte in doua jumătate rămân - jumătate plec la mijloc durerea Referință Bibliografica: Buclă temporală / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
BUCLĂ TEMPORALĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373508_a_374837]
-
dumnezeiriiContopiți, ascunși în însuși Dumnezeul nemuririi.... VII. BUCLĂ TEMPORALĂ, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2279 din 28 martie 2017. Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meu nu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăcerii mâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumi ceva mă mă absoarbe înapoi ceva mă aruncă în spațiu o buclă temporală mă împarte în două jumătate rămân - jumătate plec la mijloc durerea ... Citește mai mult Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meunu aud
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
înapoi ceva mă aruncă în spațiu o buclă temporală mă împarte în două jumătate rămân - jumătate plec la mijloc durerea ... Citește mai mult Până nu bate lacrima în pleoapele sufletului meunu aud cum scobesc pașii vremii în creștetul tăceriimâini rugătoare năpădesc prin granitul dintre lumiceva mă mă absoarbe înapoiceva mă aruncă în spațiuo buclă temporală mă împarte în douăjumătate rămân - jumătate plecla mijloc durerea... VIII. NU-MI AMINTESC..., de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. cu
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
semn.O palmă de omăt pe fața lumii, O palmă de omăt peste pământși pare totul alb ca părul mumiiCe-ascunde-n el tăceri ca de mormânt...... XXIX. RĂUL, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017. răul năpădise cu tentacule mari trompele-i ascuțite căutau să bea sângele jertfei de seară...se urcase pe chivotul legământului măcina aripile de argint ale heruvimilor vroia să fure toiagul lui Aaron să otrăvească mana cerească (furase deja tablele celor zece porunci
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
să fure toiagul lui Aaron să otrăvească mana cerească (furase deja tablele celor zece porunci) stârpirea dăunătorilor nu se face cu tact, cu blândețe nu legați molima cu lanțuri va rupe toate cingătorile minții va mânca oțelul dreptății și va năpădi pe toate staminele crinilor rădăcinile smulse, răul aruncat în focul veșnic spre-a nu mai avea șansa de a fura bucuria altfel, pământul însuși se va deschide sub picioarele lui și-l va înghiți ca pe fii lui Core ... Citește
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
crinilor rădăcinile smulse, răul aruncat în focul veșnic spre-a nu mai avea șansa de a fura bucuria altfel, pământul însuși se va deschide sub picioarele lui și-l va înghiți ca pe fii lui Core ... Citește mai mult răul năpădise cu tentacule maritrompele-i ascuțite căutau să bea sângelejertfei de seară...se urcase pe chivotul legământului măcina aripile de argint ale heruvimilorvroia să fure toiagul lui Aaronsă otrăvească mana cerească(furase deja tablele celor zece porunci)stârpirea dăunătorilornu se face cu
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
măcina aripile de argint ale heruvimilorvroia să fure toiagul lui Aaronsă otrăvească mana cerească(furase deja tablele celor zece porunci)stârpirea dăunătorilornu se face cu tact, cu blândețenu legați molima cu lanțuriva rupe toate cingătorile mințiiva mânca oțelul dreptățiiși va năpădi pe toate staminele crinilor rădăcinile smulse, răul aruncat în focul veșnicspre-a nu mai avea șansa de a fura bucuriaaltfel, pământul însuși se va deschide subpicioarele lui și-l va înghiți ca pe fii lui Core... XXX. ELIBERAȚI SAU CONDAMNAȚI, de
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Azi m-am izbit de vocea ta cea rece Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece Și-un uragan se zbate-n amândoi. Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci. Escaladez pierdutele domenii Ale iubirii-ascunse printre stânci. Înfășurată-n pletele de ploaie, Te urmăresc, ca un spion fidel, Și pescuind cuvinte-ntre șiroaie, Mă strânge noaptea-n chinga-i de oțel
IUBIRE MURIBUNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371394_a_372723]
-
înlănțuit cu fiul se simte și tatăl cu ce-a pățit în viață?! Încep să înțeleg ce spune spoveditul ăsta! rostește încet F., secondat de laitmotivul rostit de celălalt: Sunt Nimeni și Nimic. N-am început și nici sfârșit... * Întunericul năpădește brusc în cameră. Cei doi dispar în beznă. Nimic privirea-mi nu mai poate prinde. Unde s-au dus? O pasăre țipă a moarte în golul dimprejur. Apoi un scrâșnet urechea-mi invadează. Sunt ai mei! Chiar dinții mei?! Iar
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
am lovit părinții, dar pe ea parcă o lovesc și mai rău". După două nopți în care s-a zvârcolit căutând soluții, a realizat că nu poate vorbi cu Anca față-n față. Vinovăția sub toate aspectele, rușinea ce-l năpădea ca niciodată, dragostea ce a descoperit că i-a purtat-o cândva și el terfelit-o, i-au retezat primele porniri. "Sunt un laș, asta sunt! Am să-i scriu... Este mai simplu pentru mine, dar și pentru ea. Va
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
până când termina programul, Aurelia era - din punctual ei de vedere - liberă să facă tot ce dorea, având însă grijă de a respecta măcar condiția de a nu părăsi curtea casei. Era atât de cald, încât până și frunzele bălăriilor ce năpădiseră curtea se pleoștiseră, părând că ar încearca cu disperare să se lipească măcar pentru o clipă de pământ, în căutarea unui posibil strop de răcoare. Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului rămuros ce
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
scârbite capul. O parte dintre cei veniți apucaseră spre castel pe jos, altă parte preferase să urce cu mașinile, între aceștia și Angela, care își conducea superba decapotabilă albă. Cei ce sosiseră mai devreme se risipiseră prin parcul impunătoarei construcții, năpădit de vegetația crescută la întâmplare, unde dăduseră peste niște rugi de mure, câțiva însă se adunaseră în curtea interioară și ascultau spusele Angelei, ce le dădea explicații cu mâna ridicată în direcția cornișei clădirii. Din exterior, edificiul arăta jalnic, cu
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
secolului al XIX-lea o reședință pentru familia Banfy. Asta o aveți acum în față, în starea mizerabilă în care se află. Din construcția medievală se văd ruinele turnului pentagonal de acolo, probabil vechiul donjon al acesteia. Și mai departe, năpădite de ierburi și arbuști, puteți descoperi resturile din cărămidă ale unei biserici romanice de prin 1300. Ăia care s-au dus la mure ar putea să dea peste ele. Mai târziu tot complexul a intrat în posesia familiei Teleki... Angela
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
paloarea de astru revocat. Îmi iei cu teamă palma, ca pe o floare rară, Și-mi mângâi gingaș brațul - un obiect de preț. Resimt fiori de gheață, cum urcă și coboară, Pe pielea-mi de mătase, în timpul hrăpăreț. M-a năpădit trecutul, precum un râu de lavă, În clipa când inelul pe deget mi l-ai pus, Dar vocea ta blajină și cu tendință gravă A risipit toți norii, din est pân` la apus. Pe cerul minții mele, înveșmântat în gânduri
INELUL de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375605_a_376934]
-
nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se-apleacă-n rugăciune castani îmbrățișați, Doinesc pe bolta aștri cu ochii de mătase, Au coborât din rai luceferi împărați, Cercei de chihlimbar din frunze toamnă coase. Surâzi la mine-n suflet, mă năpădesc culori, Suav mă regasești în palmă unei stele, În fiecare noapte cern îngerii ninsori, De fluturi ce pe aripi duc carul vieții mele. Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze, Nici
MIRAJ PE TÂMPLA LUNII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371850_a_373179]
-
a șefului său și porniră în tăcere spre casă. ...Locuința lor, o casă naționalizată, nu mare, dar confortabilă, situată într-o curte largă cu grădină, o primi cu răceală, tocmai bine pentru că afară era foarte cald. Aleea de la intrare era năpădită de buruieni. Pe alocuri, florile plantate de ea pe margini se sufocaseră și se ofiliseră de atâta arșită și lipsă de apă. Holul interior al casei părea neaerisit și praful acoperea toate obiectele expuse. Bucătăria, frumos mobilată, dar în care
PARTEA A CINCIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372062_a_373391]
-
multă migală, cu răbdare, cu speranță și credință, dar mai ales cu dragoste! “Genunchii mei pe versurile tale/ Irump în aurore boreale./ Răchitele în mine se îndeasă/ Să-ți plângă poezia preafrumoasă./ Fântâna izvorâtă din cuvinte,/ Înrăurita dorului fierbinte,/ Îmi năpădește inima săpată,/ De fiecare strofă mângâiată./ Pe fruntea ta cerneala se răcește/ Și-n brazdele luceferilor crește./ Așază-se pe foile iubirii,/ Din toată plinătatea zămislirii./ Și mă zidește tainic printre rânduri,/ Sfințindu-mi mănăstirile din gânduri.” (Mănăstirile din gânduri
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]
-
atunci ca ea să fie fericită. Ultima amintire care îi ajunse prin fața ochilor, fu aceea în care copilul lor apăruse pe lume, și cât de fericit fuseseră amândoi în acel moment. Nu-și dădea seama din care motiv, amintirile îl năpădeau în felul acesta. Memoria sa îi arăta toate acestea, de parcă ar fi vizionat filmul vieții sale. Își întoarse privirea spre fereastră și se duse în fața ei. Stând acolo, începu să se mire. Se gândea că ea mai venea târziu, pentru că
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]
-
cresc fragile, în marginea însorită a codrului, iar când ascultam păsărelele cum cântă; Doamne, cum le răspundea în galsul lor, că micuțele înaripate îi făceau un cor de toată frumusețea, spre amuzamentul meu; vă dați seama că amintirile m-au năpădit ca niște dulci adieri ale unei brize primăvăratice și, cu degetele tremurându-mi de emoție... am scos scrisoarea și am început să citesc, în timp ce lacrimi fierbinți îmi udau obrajii. „Scumpa mea COPILĂRIE, mi s-a făcut un așa dor de
SCRISOARE NEEXPEDIATĂ DE LA BUNICUL MARIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372534_a_373863]
-
omul și locul lui de așezare, este un așa desăvârșit al vorbelor înțelepte. În casele localnicilor din Goruni, cercetezi o îmbinare a zonelor atât în viața, cât și în logica lor de a exista. Au venit din Ardeal, sărăciți și năpădiți de marea amărăciune a alungării forțate din gospodăriile și casele lor strămoșești, de către cei care s-au dorit stăpâni: ungurii și dorința lor de expansiune. L-am lăsat, la un moment dat, pe bătrânul Joldeș și am început o discuție
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
înconjurată de sfințenia ... XX. IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA, de Ion C. Hiru, publicat în Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011. Sărut mâna, domnule prof. dr. Pesamosca! Simt nevoia să-mi descarc sufletul, cu ochii plini de lacrimi, cu mintea năpădită de amintiri. Mă întorc cu vreo paisprezece ani în urmă. Vara anului 1996. O după-amiază de august splendidă. Totul părea frumos, liniștit. Copiii umpleau cu larma lor parcul din apropierea spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
luat acasă, l-am urcat în mașină și am plecat repede spre Curtea de Argeș, pentru consult și radiografie. Nu ... Citește mai mult Sărut mâna, domnule prof. dr. Pesamosca!Simt nevoia să-mi descarc sufletul, cu ochii plini de lacrimi, cu mintea năpădită de amintiri. Mă întorc cu vreo paisprezece ani în urmă. Vara anului 1996. O după-amiază de august splendidă. Totul părea frumos, liniștit. Copiii umpleau cu larma lor parcul din apropierea spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
mai găsit-o. Se târâse la o distanță de două-trei sute de metri de o lizieră de salcâmi. Era ghemuită. Numai gâtul era întins și țeapăn; capul era într-o parte cu vârful limbii stâns între dinți, iar ochii, deși năpădiți de muște verzi-albăstrii și furnici, sclipeau în soare. Primise moartea fără să vrea, săr- mana! M-am așezat la umbră și mă gândeam unde pot fi iezii... le-or fi foame...și deodată îmi fulge- ră prin minte ideea: Aici
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
ce revendică protestanții. „Nici eu nu am habar”, a răspuns Regina, „dar nu contează. Important este să protestezi!” Un alt moment evocat de Principe relevă un aspect întrucâtva opus față de aparența „de cinism și mândria de a nu fi niciodată năpădită de emoții”, a Reginei. În primul an de căsnicie, la Villa Serena din Versoix, Alteța Sa Regală Principele lua micul dejun împreună cu Principesa și Majestățile Lor și în fiecare dimineață dăruia Principesei o floare ruptă din grădina vilei. Regina nu a
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]