830 matches
-
iluzionism al furtunii: „Am săltat / Pe vasul regelui, stârnind uimire / La prova, înăuntru, în cabine, / Pe punte; uneori mă dumicam / Și-ardeam și ici, și colo, pe catarg, / Pe vergi și pe bompres, apoi din flăcări / Mă-ntorlocam; mai iute și năprasnic / Ca fulgerul lui Zeus, vestitor / Al trăsnetului crunt; jurai că focul / Și trosnetul și fumul de pucioasă / L-înfruntă pe Neptun și, marea-nvolburând, / Îi scutură tridentul.“ Virtuozitatea execuției se răsfață în virtuozitate verbală. Curios, deși adesea improvizează cu o ingeniozitate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar nu uită, / A asmuțit asupra voastră apa, / Și țărmul, și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
opriri, dintre care în prima are loc o conspirație mârșavă împotriva lui Alonso, ticluită de cuplul Antonio- 185 Sebastian și dejucată de Ariel, și într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al insulei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
unei libertăți relative, nu putea duce decât la o asemenea alegere, singura compatibilă cu ordinea libertății ca ordine inefabilă. În afara cuvintelor, care reprezintă în ultimă analiză o metodă rațională de influențare, Ariel recurge cu predilecție la metode acustice. Cea mai năprasnică dintre toate este folosirea simulacrului de tunet. Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer. Apoi, cu o conotație mai mult ludică, atunci când vrea să-i dea lui Trinculo impresia că se apropie o furtună: „Dacă mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tuturor ce sunt, în clipa lor și în veșnicia lor. Soarele arde, pământul este rodnic și mănos, marea geme de pești, plantele sunt pline de sevă și animalele vânjoase, râurile curg reci și înspumate izbindu-se de stânci, focul este năprasnic, iar ce piere renaște și se primenește mereu. Până și în perindarea zilelor și a nopților, a luminilor și umbrelor se simte respirația puterii care stăpânește lumea, fiind lumea. Iar ce iese din mâinile oamenilor - case, corăbii, cetăți, arme, veșminte
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se oprește în câmpie. Iar războinicul întâmpină uneori o putere mai mare ca a lui și se oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste care nu poate trece și trebuie chiar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tocmai la timp ca să-i salveze pe ahei, dar nu în primul rând din pricina asta, actele lui de pe câmpul de bătălie întrec cu mult combativitatea inerentă unui războinic și se transformă într-o nebunească sete de sânge, într un delir năprasnic și nimicitor, ca acela al elementelor dezlănțuite. Așadar, înlăuntrul Iliadei, întreaga comportare a lui Ahile este controlată de reacția lui față de oameni: față de Agamemnon din tabăra ahee, după ofensa adusă de acesta, și față de Hector din cea troiană, după ce Hector
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sunt mai puțin de așteptat de la un om ca el sau, mai bine zis, de la un om care umple cele câteva zile ale Iliadei cu tumultul violenței și al nemăsurii și este ținut minte mai ales așa. Dar, în afara acestei năprasnice crize, Ahile este un principe care, oricât de autoritar, știe să se lege de oameni, de ai lui (Foinix, Automedon, Alchimos), de prietenii din tabăra ahee (Odiseu, Aias, Antiloh, câțiva alții), și a cărui inimă, când nu e stârnită de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
iluzionism al furtunii: „Am săltat / Pe vasul regelui, stârnind uimire / La prova, înăuntru, în cabine, / Pe punte; uneori mă dumicam / Și-ardeam și ici, și colo, pe catarg, / Pe vergi și pe bompres, apoi din flăcări / Mă-ntorlocam; mai iute și năprasnic / Ca fulgerul lui Zeus, vestitor / Al trăsnetului crunt; jurai că focul / Și trosnetul și fumul de pucioasă / L-înfruntă pe Neptun și, marea-nvolburând, / Îi scutură tridentul.“ Virtuozitatea execuției se răsfață în virtuozitate verbală. Curios, deși adesea improvizează cu o ingeniozitate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sa fiică pradă mării! / Și marea v-a plătit ticăloșia; / Căci soarta, care-amână, dar nu uită, / A asmuțit asupra voastră apa, / Și țărmul, și puterile. Acestea / Ți-au luat, Alonso, fiul, și-ți vestesc / Sfârșit încet, mai crud ca cel năprasnic, / Pândindu-te, în fiecare clipă, / În tot ce faci; urgia ce v-așteaptă / Pe insula aceasta oropsită / N-o poate-ndepărta decât căința / Și-o viață preacurată.“ Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
două opriri, dintre care în prima are loc o conspirație mârșavă împotriva lui Alonso, ticluită de cuplul Antonio- Sebastian și dejucată de Ariel, și într-a doua niște viziuni stranii sau cutremurătoare, înscenate, firește, tot de Ariel, și care zguduie năprasnic conștiințele culpabile. În sfârșit, drumul celor tot răi, însă de viță joasă, și cu josnice purtări și uneltiri (Stephano, Trinculo, asociați cu singurul băștinaș al insulei, cu Caliban), este și mai lung: se întâlnesc întâi într-un loc al insulei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
unei libertăți relative, nu putea duce decât la o asemenea alegere, singura compatibilă cu ordinea libertății ca ordine inefabilă. În afara cuvintelor, care reprezintă în ultimă analiză o metodă rațională de influențare, Ariel recurge cu predilecție la metode acustice. Cea mai năprasnică dintre toate este folosirea simulacrului de tunet. Întâi în scenariul furtunii, ca o componentă a dezlănțuirii întregului cer. Apoi, cu o conotație mai mult ludică, atunci când vrea să-i dea lui Trinculo impresia că se apropie o furtună: „Dacă mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
scris pînă în ultima clipă reiese că decepția micului corp expediționar (cinci persoane) a fost extrem de dureroasă. Cei cinci au înfipt steagul Marii Britanii și s-au fotografiat. Pe drumul de întoarcere spre ultima bază de la care porniseră, pe un ger năprasnic (40°-42° C) și viforniță cumplită, au ajuns pînă la 11 mile de bază unde ar fi putut fi salvați. Ultima însemnare scrisă de Scott în Jurnal (finele lui martie) conține doar un rînd: We shall stick it out to
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de casă... de pădure... de animale, de lupi... de ăuitul lor... de Anuca... de Anuca‟mi era dor, încheie cu glasul stins, abia auzit. Când, dintr-o dată, ca un șarpe de foc, fulgerul se zvârcoli printre nouri, și un tunet năprasnic zgudui întreg cuprinsul. Ploaia începu să cadă în stropi reci și mari... iar tunetul după o clipă, începu să răsune în lungul văii pe sub poala Plevnei, cu zguduiri tot mai puternice. Fulgerele din ce în ce mai dese, sfâșiau bolta... și, dintr-o dată perdeaua
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe rând, vestitorii și-au scos capul pentru a saluta primăvara. MICUȚUL GHIOCEL Toma Diana , S.A.M. Sirețel Eu sunt micuțul ghiocel, Ce-am luptat cu iarna Și-am ieșit învingător Eu și primăvara. Am învins zăpada rece, Gerul cel năprasnic Și zâmbesc ca și un rege Unul mândru, strașnic. Primăvara Pricop Petronela , S.A.M. Sirețel Primăvara a venit Peste dealuri și câmpii Încet se topește neaua Și steluțele argintii. Ghiocelul cel plăpând Și-a scos iarăși capul De sub a haina
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
-n acest moment frânt din timp orice ar fi posibil, chiar și nerăbdarea abia stăpânită a gurii tale și capul copilăros al sfântului Gheorghe se dădu iarăși în lături din fața soarelui luminând calea buzelor tale, a răsunat oare bubuitura aceea năprasnică dincolo de fereastra întunecată sau înaintea noastră pe perete sfântul Gheorghe a lovit un balaur nepictat, când buzele tale înfometate mă caută, și tu-mi șoptești plin de dorinți ascunse, Sunt tot murdar de vopsele! și-ți ștergi grăbit mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
seara aceea când tot așa coborâsem, dar, hotărât lucru, asta nu-i seamănă și mi-o repet în gând, seara de acum nu-i seara aceea! Nu te-am văzut de mult, întoarce spre mine capul și eu îi simt năprasnic fluidul electrizant al părului răscolindu-mi, simt asta numai în imaginație, pentru că, în realitate, în seara asta ea are părul prins, întotdeauna și-l prinde când cântă, pare ușor obosită, Așa este, nu ne-am mai văzut de mult! E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meșterului Luca spuse despre mine părintelui Ioan, cuvinte pe care nu le-aș fi auzit niciodată reproduse de părintele Ioan dacă nu s-ar fi întâmplat nenorocirea, ca să nu se ardă, te ispitesc cu geniu și mă cuprinde frica de năprasnica stihie care încă umblă liberă prin marginile ființei mele, stihie pe care toată lumea vrea s-o îmblânzească, ai mei, Ana, meșterul Luca, părintele Ioan, și toți vor s-o facă în numele iubirii, Doamne, ferește-mă de bunătatea Ta și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am întâmpinat frontal, cu o directă, chipurile, anemică, în clipa când mi-a intrat în raza de acțiune. Blanchard evită lovitura cu ușurință, după cum și era de așteptat. Și-a luat avânt, ca să mă termine cu un croșeu de dreapta năprasnic, și în timp ce-și pregătea lovitura, i-am bubuit în nas o contră cu dreapta. Lovitura l-a zdruncinat. Am continuat cu un croșeu de stânga la corp. Mâinile domnului Foc căzură neputincioase pe lângă corp. I-am expediat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gigantic al unei vaci cosmice, se deșertau puhoaie de apă, nu aveam frică, ne uitam cu mirare la căderea, surparea aceea de ape, admirând fenomenul natural ca pe ceva ce ni se releva numai nouă. S-a auzit un bubuit năprasnic: „să vedeți fulgerul“, zice cineva de lângă noi. Un boldur de foc străbate orizontul și se Înfige sfârâind În mare nu prea departe de locul unde ne aflam. Nu ne era frică, dar parcă Începeam să ne temem; ne-am strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
50 de ani și purtând barbă care înainta cu repeziciune agitând o bară de fier deasupra capului. - Nu! Ajutor! țipă tânărul încercând să se ferească. Doamne Dumnezeule! Bara de fier se abătu direct spre creștetul capului său într-o lovitură năprasnică. Dar Calvert avu timp să apuce cutia de machiaj și să devieze traiectoria barei de fier. Se ridică în picioare și începu să fugă. Atacatorul porni după el, dar alunecă pe dale și cazu în genunchi. - Ia toți banii! Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
împrăștie care încotro. Sachs fu nevoită la rândul ei să se ferească și ateriză în genunchi resimțind o durere surdă, dublată de artrita care își făcea simțită prezența. Automobilul se oprise la câțiva pași de ea cu spatele, după ce lovise năprasnic și un container de gunoi. Mayda execută o întoarcere la dreaptă și porni în trombă spre nord. Sachs se ridică iute în picioare, dar nu se mai obosi să ridice arma pentru a ținti; din nou, era prea periculos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dracu În dobă să se bage cu cota lor cu tot”, la nopțile În care mergeați la stână după lapte când a spânzurat unchiașul Nike câinele care fura ouă, la clopotele bisericii care bat când e vreme tare, la vânturile năprasnice care bat dinspre dealul Ploii și cum se ridică În trombe praful de pe uliță și cum ridică În ceruri paiele, vreascurile, frunzele, copacii, grădinile, casele, șurile, oamenii cu sat cu cimitir cu tot, cum ridică vântul totul În calea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
recente au arătat că plante ca mesteacănul și coacăzul negru ating adevărate recorduri În ceea ce privește rezistența la temperaturile joase. Acest lucru l-a dovedit savantul sovietic, academicianul Tumanov. La București sunt temperaturi joase. Mai ales la tine pe stradă unde sunt năprasnice. Pe strada ta nu crește nici un mesteacăn și nici un coacăz negru. Cresc cinci brazi, plopi, pomi fructiferi, un dud și o tufă de mure la Corina În curte. Corina este nemțoaică și studentă În anul unu la chimie. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
soldați, scormonite de obuze. Prin ușa decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe față Îți explodează un obuz, pe burtă ți se zvârcolesc soldații. În fața ecranului aristocrați năuci, absenți, tăioși, indiferenți, tembeli, privesc năprasnicele scene ce Încă Îți mai mânjesc pâlpâind fața cu umbrele lor apocaliptice. Te simți și tu aristocrat chiar dacă, decăzut și scăpătat, ești cel care face rafinate servicii. Lângă aparatul de proiecție stă lipit aparatul de filmat. În spatele lui, regizorul, autorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]