707 matches
-
de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind printre crengi, pânzele de păianjen umflate de vânt între trunchiuri și mai ales mirosurile, de sevă și coajă, de rășină și țărână, ar fi fost un halucinogen tare, injectat intravenos... Aceeași exaltare năucă am simțit-o și azi, pe traseul meu printre molizi, în susul culmii Cumpătului. Când m-am întors, ud de zăpadă și încălzit, uitasem de tot plictisul, de mediocritatea fără ieșire a vieții mele bucureștene. De lumea literară, de contractele cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe-atât de trist cum ar trebui să fie un fiu la moartea tatălui său, căci părintele Ioan mi-a fost, îmi este încă, Vino, te cheamă! Vocea lui Theo în spatele meu, îmi întorc spre el ochii neplânși și zâmbesc năuc, De ce? îl întreb, dar el înțelege altfel sensul întrebării mele, îmi mângâie părul și mă ajută să mă ridic, întrebarea îmi era adresată mie, n-avea câtuși de puțin o destinație impersonală, De ce nu sunt zdrobit de durere? Intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o vei putea face tu?! cum a fost la Londra? 3 aprilie, aseară a bătut încet, scurt la ușa mea, aștepta să-i deschid cu umărul sprijinindu-se de catul ușii, aproape timidă, implorându-mă, am privit-o câteva clipe năuc, apoi am primit-o în brațele mele flămând, 5 aprilie, Aux puces de Saint-Ouen, Marius mă roagă să-l însoțesc au marché, vrea să-și cumpere o pereche de blugi, nu-mi stau prea bine blugii, îmi explică el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ridicându-și poalele către soarele coborât al după-amiezii, o urmăresc cu atenția încordată din spatele unui fag bătrân, și râde, acum doi ani când se întâmpla asta nu știusem că Theo însuși, dar acum, amintindu-mi, știu, și Daniel se uita năuc la femeia rostogolită în iarbă așteptând minunea, n-aș fi vrut să mă vadă și totuși aș fi vrut să mă cheme, jocul ei în iarbă a durat câteva clipe, până când soarele a trecut peste coroanele copacilor spre înserare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fac parte dintre cei care, dacă mi s-ar cere să te zidesc în zid pentru arta mea, aș face-o, Ana, aș face-o cu inimă grea, dar aș face-o, apoi o cuprindea în îmbrățișări sub ochii mei năuci, în biserica neterminată, și ea șoptea cum n-am mai auzit niciodată în glas de femeie, Știu, Theo, știu! apoi se-ntorcea spre mine, Dăm cu tencuială! Du-te acum, Ana! Lasă-mă să te privesc pictând, rugătoare și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mulțumesc! Mă ridic de la masă, să-ți fie de bine! Sunt gata, părinte, putem pleca! Urcăm în mașină eu și părintele, mașina scrâșnește de pe podul din fața casei parohiale, pe drumul pietruit spre mănăstire și Theo nu știe că astăzi, privesc năuc pe geamul sclipind în soarele amiezii și parcă mă simt luat pe sus de ceva, Theo nu-i aici și nu sunt în stare să fac nimic pentru el, părintele vorbește despre Comisie, îl știu numai pe secretarul de la episcopie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu „distrugătorul de cioroi“. Pușcașii marini îl înconjuraseră și încercau să-l lovească cu ciomegele, dar nu-l nimereau, pentru că Blanchard se eschiva printr-un joc de picioare formidabil când în lateral, când înainte și-napoi. Pachuco, cu o mutră năucă, își frământa între degete însemnele religioase de la gât. — Bleichert, alarmă de gradul trei! Am intervenit în forță, lovind cu bastonul în dreapta și-n stânga și nimerind bumbi strălucitori de alamă și trese de pușcași. Am încasat câteva lovituri stângace în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nas o contră cu dreapta. Lovitura l-a zdruncinat. Am continuat cu un croșeu de stânga la corp. Mâinile domnului Foc căzură neputincioase pe lângă corp. I-am expediat un upercut scurt. Gongul bătu exact în momentul în care se rezemă, năuc, în corzi. În timp ce mă deplasam spre colțul meu, publicul scanda „Buck-kee! Buck-kee! Buck-kee!“ Mi-am scuipat proteza și am tras adânc aer în piept. M-am uitat spre suporteri și mi-am dat seama că toate pariurile din lume nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui Emmy, apoi o îmbrățișă. — Mâine o să fiu mai veselă, îți promit. Îi dădură lui Emmy două prosoape și dispărură în câteva secunde după ce îi spuseră noapte bună, lucru care pe Emmy nu o deranjă deloc. Era încă puțin cam năucă după somn, dar când își aminti că Izzie e însărcinată, simți că i se face gol în stomac. Își luă celularul și ultimul număr din revista Elle, coborâ cu liftul până la parter și ieși prin celălalt capăt al holului spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
contrazică sau, cel puțin, să o îmbrățișeze din nou și să-i arate puțină înțelegere — specialitatea lui Russell — Leigh se simți îngrozită, apoi se supără de-a binelea când el începu să râdă. Se smulse de lângă el și îl privi năucă. — Ți se pare amuzant? Ți se pare distractiv că tocmai mi-am distrus viața? El o strânse și mai mult în brațe, iar Leigh, în loc să simtă că se sufocă așa cum simțea de obicei, se lăsă să se relaxeze. Jesse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Lupte grele În tranșeele scormonite de soldați, scormonite de obuze. Prin ușa decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe față Îți explodează un obuz, pe burtă ți se zvârcolesc soldații. În fața ecranului aristocrați năuci, absenți, tăioși, indiferenți, tembeli, privesc năprasnicele scene ce Încă Îți mai mânjesc pâlpâind fața cu umbrele lor apocaliptice. Te simți și tu aristocrat chiar dacă, decăzut și scăpătat, ești cel care face rafinate servicii. Lângă aparatul de proiecție stă lipit aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Întâmplat dacă ai fi fost Erou al Revoluției? Dar dacă te căsăpeau minerii? Acum erai mort. Mort de glonț și fără de medicamente. Așa, bine că trăiești. Mai scrii și tu, te mai plimbi... Cică plmbările fac bine la organism. Stai năuc, disperat, năpădit de gânduri. Televizorul, ca o damigeană albastră, se uită la tine cântând. Bună seara, iubito Un fel de Deșteaptă-te, române, acum În crucea nopții? Departe, cîinii Uranusului, la a nu știu câta generație, latră, păzind orașul. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
rămăsese o pată albăstrie, din rochia ei bleumarin ieșise culoarea. Am traversat coridorul și am început să lovesc cu piciorul în ușa de sticlă pe care era o tăbliță cu inscripția: privat. Femeia ieși însoțită de un băiat cu privirea năucă. — Spitalul! am strigat. Unde este spitalul? Între timp, scuturam capul Italiei pentru a le arăta motivul îngrijorării, al nebuniei mele. Strigam și aveam ochii încărcați de un plâns furios, de un refuz atât de mare, încât cei doi, poate mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sub plapumă, Îmbrățișând cămașa ei de noapte. Țipase exasperată: Repede, Teddy, vino să vezi asta. De parcă i s-ar fi strecurat În pat vreun gândac, vreun fel de Gregor Samsa. Probabil că În clipa aceea, când de-abia se trezise, năuc de somn, Întinzându-se și așezându-se pe pat, Încercând În zadar să le explice ce se Întâmplase, Fima le părea amândurora complet idiot, dacă nu chiar nebun de legat. De parcă spera că după explicații avea să le fie milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Lisa cu un aer jignit. Nu cred că voiam să aflu. —O, îmi pare rău, Lisa. E nebunie mare aici. Deci i-ai spus lui Kieran despre copil? — Da, și a fost încântat. —Zău? —Ei, nu chiar încântat. Cred că „năuc“ este un cuvânt mai potrivit. Dar așa am fost și eu la început, iar acum sunt încântată, așa că probabil asta va fi și la el următoarea fază. Mi-am notat în minte să-l informez pe Kieran data viitoare când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
antecamere ale demenței, săli de așteptare ale sinuciderii: În noaptea aceea, Ricardo nu a stat la taifas cu cel care l-ar fi putut Îmbărbăta, un camarad, un filolog, ci s-a adâncit În mlaștina unor conciliabule fără sfârșit cu năucul de Croce, care-i chiar mai searbăd și mai uscat decât aritmetica propriei lui contabilități. Trei zile a irosit Ricardo al nostru cu vrăjeala aceea nesănătoasă. Vineri a avut o sclipire: și-a făcut motu proprio apariția În dormitorul-birou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe V. Îl privesc cu mîndrie cum descoperă că unii oameni au tot timpul conștiința finitudinii și microscopicității lor iar unii din aceștia, senini, chiar nu disperă. Resimt și acum imensa scîrbă ce-l cuprinde față de marea masă a celorlalți: năuci înecați în prostie sau în inconștiență. Seninătatea cu care aceștia nu sînt înspăimîntați îmi pare și acum un cataclism. O omenire debusolată ca Steaua Polară văduvită de Nord. Locul geometric unde valorile se întrepătrund și se schimbă. Lovesc dorind să sărute
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
să acoperi cu ea Universul.” Dar moartea e un cuvînt într-o limbă străină. „-De ce nu vă vedeți cu toții de treabă?”-strig eu, Don Juan. Poate că într-adevăr el se bucură de adevărata libertate, aceea de a fi năuc. Dar nu știi. Căci, dacă alegi, nu trebuie să fii liber. Ar fi o aberație. Ai putea alege prost. Și alegerea ta, odată făcută, oricum ar anula libertatea. Ai fi scavul ei. Tînărul Doctor a intuit cîndva, spunîndu-i într-o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
scufundării sale. Îmi pare rău că nu mă înțelege. Sinceritatea doare. Doctorul tînăr mă privește cu îngăduință așa cum privește probabil la toți nebunii periculoși. „-Știi ce faci tu?”-îmi spune. „-Te întorci cu spatele la cer și strigi punînd o unică întrebare năucilor asemeni ție: Cui să mă închin?” 13 Rațiunea e cea ce ne acoperă ochii să nu vedem îngerii. Pînă și un cîine vede sufletul ce urcă la cer și urlă înfricoșat. Iar curățenia îngerilor n-o are decît huma neînsuflețită
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
astfel încît imaginea pe care o văd să se corecteze. Durerea amară revine ciclic în memorie. „-Viața?”-întreb. „-Nu știu. Nu rîd de tine. Nu rîd de nimeni. Toți caută mîngîierea în poeme, arțagul în pace și liniștea în mijlocul războiului. Năuc și neliniștit, așa-s și eu. Un șoarece beat căutînd nădejde.” Nu-mi mai urmez vorbele căci ele au ieșit nu din mine ci dintr-o instanță superioară. Poate că e însuși Judecătorul cel care mi le-a șoptit. Tresar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se îndrepte de spate. S-a rezemat de zid, după care s-a cocoșat din nou de râs. Eu am rămas pe loc și am privit-o cu răceală în timp ce Kate urla ca scoasă din minți. Adam părea un pic năuc. Dacă era ceva de râs, atunci eu chiar nu vedeam ce. Am luat-o pe Kate în brațe înainte să-i plesnească un vas de sânge și i-am făcut semn cu capul lui Adam. —Vorbește cu Helen, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită cu multă Însuflețire de la ferestrele gării de-un impiegat voinic și mai multe funcționare recent coafate. După ce atacatorii au plecat la treburile lor, tinerii Îmbătrîniți s-au Îndreptat năuci și plini de sînge spre sediul miliției, situat la cîțiva pași de locul bătăliei. La miliție au fost plimbați cu viteză din birou În birou și frînați Într-unul ce-avea secretară. Secretara era roșcată. A participat și ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sus! Cămin modern Soața, încheind ocara, Cică i-ar fi zis loială: „Vezi ce faci cu secretara, Că de la un timp te-nșeală!” Unui basarabean căsătorit cu o rusoaică N-am deloc pe dânsul pizmă, Greu a dus-o de năuc: Rusul l-a ținut sub cizmă, Iar nevasta sub papuc! Cadou De ziua lui, a șefului cel nou, Soția i-a promis, sfârșind ocara, Că o să-i ia, desigur, un cadou... Pe-acel ce i-l va face secretara! Însurat
IOAN FREN?ESCU by IOAN FREN?ESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83933_a_85258]
-
a iertat pe toate. Gelozie la vârsta a treia - Crezi că nu te-am mirosit De mai june-ți arde-adica? - Recunosc, a zis smerit Am fost iarăși la... Purcica! Mascul feroce Cum îl știam ce mare e, Rămas-am interzis, năuc, C-odată ca prin farmece, Și dispăruse sub papuc! Eleva la tablă Cum lecția nu și-a-nvățat-o, I-a spus: „Tu n-ai rușine fato?” Iar ea, privind cu ochi șireți: „Ba da și v-o arăt de vreți!”
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
închis repede. Ah! Dumnezeule! Până peste poate de groaznic! Încă eram în camera mea de la Ritz. Sau poate că eram în rai. Poate raiul e un apartament de la Ritz. Am zărit silueta unui bărbat. —Excusez-moi, monsieur, am murit? am șoptit năucă. Nu, mi se răspunse. Très supărător. De ce nu murisem? Ce n-a funcționat cum trebuie? Te-am găsit. — Cine naiba ești? am strigat furioasă. Sunt eu, fată zurlie. Am deschis ochii. L-am zărit pe Charlie Dunlain uitându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]