986 matches
-
Giulia totul arăta altfel. S-a destins în sângele cald și s-a pus la curent cu sentimentele ei, uimit cât de departe se afla imaginea pe care și-o făcuse despre ea. Era intimidat și cumva jenat pentru că dăduse năvală. În lumea ascunsă a Giuliei erau luciditate și acceptare. Toate contactele ei erau simple utilități. Părinții erau sprijinitorii financiari, pe care trebuia să-i determine să se simtă mulțumiți că și-au făcut datoria, iar restul erau furnizorii plătiți. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și ape,cu ulițe prăfuite,cu doruri și împliniri. Este o oglindă magică pe care o aveam cu toții ascunsă într-un ungher de cameră. Nu e nevoie decât s-o privim și tot ce se află în spatele ei va da năvală peste sufletele noastre. Iovu Raluca, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr. 24 Timișoara profesor coordonator Pleș Lucia Visul lui Iris E o zi obișnuită. Strada, de caramel, pomii, de zahăr, iar lacul, de limonadă. Nimic ieșit din comun sau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care Christian o avusese În minte corespundea Întocmai realității. Numai că el nu avea cum să afle că În vesela rumoare care se Înstăpîni după plecarea În cursă, ușa cafenelei fu dată de perete de către o femeie despletită, care dădu năvală, gîfÎind, În bar. Cu un aer rătăcit, Îi privi pe bărbații care-și zbierau entuziasmul și cu un singur strigăt aspru le curmă brusc bucuria: - Ty Kern! La Ty Kern sîngele curge pe un alt menhir! Sub primele raze ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Kersaint, fiica omului pe care-l detesta. Apoi gîndurile puseră din nou stăpînire pe ea. Nu-și văzu fiul pălind după ce luase de pe jos ziarul, nu-l văzu lăsîndu-și scuterul vraiște și Îndreptîndu-se cu pași mari spre fabrica de faianță. Năvala lui În birou o luă pe nepregătite, descumpănirea din privirea lui Ronan o bulversă. Gwen se simți rușinată că nu izbutise să se controleze În port și că uitase de prudența cu care pînă atunci Își Înconjurase iubirea adulteră, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
voi să spargeți buba? AL DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai vorbe și vorbe. M-am săturat. Să vă ia dracu’! PRIMUL BĂRBAT: Chiar! AL DOILEA BĂRBAT: O să muriți înghițiți de buboiul ăsta, o să crească ș-o să dea năvală peste voi. O să vă-năbușe. N-aveți cum să scăpați de aici. Tot ce s-a-ntâmplat e minciună. Minciună! Ceva atât de urât n-am mai văzut. PRIMUL BĂRBAT: E chiar penibil. Zău, fraților, toată treaba asta e de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Focan, vicepreședintele Casei, în funcție încă înainte de triumful Revoluției de la Județeană. Președintele Casei, Timotei Pancovici, fost director al Direcției Financiare, suferise un infarct chiar în dimineața când se declanșase revoluția. Pancovici urmărise la televizor fuga Ceaușeștilor de pe acoperișul Comitetului Cental, năvala mulțimii revoluționare în clădire, ascultase uimit vacarmul revoluției și începuse să tremure, să transpire și să-l ruineze o diaree groaznică. Recunoscuse între cei care intraseră printre primii în sediu pe o veche cunoștință din vremea când fusese, pentru trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
bulbuci de salivă am crezut că visez. De la acel «pui» care-mi lovea creierul ca o săgeată a pornit un fior ce s-a diluat în jurul buricului și apoi am simțit cum vintrele mi se încălzesc, semn că sângele dă năvală și-mi cotropește sexul” Și mai departe: „Îi șopteam să pună mâna pe umflătura pantalonilor și să înregistreze cu atenție pulsațiile sângelui, să observe cum zvâcnirile venelor produc duritatea și forma ce-i aprindeau odinioară focuri în ochi. Ea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
din ea. — E cea mai bună cafea din Veneția, signora. Tot nu vrei să-mi spui secretul? Ea zâmbi, și Brunetti văzu că-și mai pierduse un dinte, din față din partea dreaptă. Mușcă dintr-un fursec, simți dulceața dându-i năvală În gură. Migdale măcinate, zahăr, cel mai bun aluat pentru fursecuri și Încă o porție de zahăr. Următorul avea fistic măcinat. Al treilea era cu ciocolată, iar al patrule explodă de cremă pentru fursecuri. Luă o mușcătură din al cincilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ochi când deschisese ușa frigiderului, scria „Dacă ieși, cumpără pâine”. Chiar sub el, altul - „Știu că nu vei ieși, așa că voi cumpăra eu”. - Dialogurile Luciei, murmură, numai ea poate să se converseze într-un astfel de mod. Posteritatea va da năvală pentru a analiza, în amănunt, fiecare cuvințel saturat de semnificații ascunse... He, he! Se îndreptă din nou către fereastră și trase draperia. Ploua în neștire. Ce mama dracului, chiar nu mai răsucește nimeni robinetul?, se întrebă retoric, apoi sorbi câteva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trebuie, Lucia asta trebuie să fie dată afară din gândurile tale, scriitorule... Scutură din cap. Începea să îl enerveze acea voce obositoare, iar imaginea iepurelui înfricoșat scos din joben și pus la loc, în întuneric, acolo unde toate spaimele dau năvală și te invită la dans, făcându-ți inima să o ia razna, nu-i dădea pace. Simți din nou și strângerea sigură a unei pânze de păianjen. Strigă: - Taci! Taci! Se așeză în fața laptopului... 6 „Omul cu Tatuaj stătea pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sau când priveam poza eschimosului, pe care o țineam ascunsă Într-un sertar ca pe un talisman și o scoteam uneori, iar atunci simțeam din nou ceva crescând, ceva ca o avalanșă care mi se ridica În piept și dădea năvală pe dinafară. Atunci Începeam să scriu cu Înfrigu- rare poezii, povestiri, neglijându-mi temele de școală pentru un strop neprețios din apa vie a libertății. Scriam pe un laptop din generația anterioară, dar Încă func- țional, pe care Jean-Claude mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sau când priveam poza eschimosului, pe care o țineam ascunsă într-un sertar ca pe un talisman și o scoteam uneori, iar atunci simțeam din nou ceva crescând, ceva ca o avalanșă care mi se ridica în piept și dădea năvală pe dinafară. Atunci începeam să scriu cu înfrigurare poezii, povestiri, neglijându-mi temele de școală pentru un strop neprețios din apa vie a libertății. Scriam pe un laptop din generația anterioară, dar încă funcțional, pe care Jean-Claude mi-l facuse
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
zadarnic să iubesc o fată, fiindcă peste atâția ani va fi bătrână și va muri. Eu iubesc pe cea de acum, singura care există pentru mine, irațional. - Sofism, sofism, ești un escroc al logicii! vociferă Weissmann gesticulând, gata să dea năvală cu alte argumente. Felix însă ajunsese aproape de casă și trebuiră să se despartă. Weissmann îl întoarse din drum, îi privi hainele, le pipăi stofa cu mâna și se arătă nemulțumit, deși costumul lui Felix era foarte bun, numai puțin cam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Sânt sigură că nici una nu spera să fie, propriu-zis, unsă. Dar se prefăceau că n-ar avea nici o îndoială asupra cavalerismului intențiilor lui Robin. Nici nu aveau anumite îndoieli. Cert e că 26 de capre au dat, în scurt timp, năvală în serele de portocali, acceptînd: Unu: să se plaseze exact în compartimentul a cărui cheie o primeau de la Robin. Doi: să nu producă cel mai firav zgomot. Trei: să-l aștepte pe Robin într-o ținută convenabilă ungerii, vîrîndu-și deja
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se spunea că o să se facă revoluție, și n-o să mai găsească nimeni nici apă de băut. Pe spinarea amanților, unii se pricopseau. Și pentru că se auzise că spre Cuțarida se vând loturi mai ieftine, dădeau care mai de care năvală. La buza gropii se adunaseră alți ceferiști, lucrători, zidari și gunoieri, ba și un meseriaș cu briciul, Tilică, om necăjit, ridicat din nimic. Era un ăla pipernicit și janghinos, numai sufletu-n el. Avea o traistă cu scule și hârtia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pot închipui. Lipsa ei de patos o obligă să tragă cu urechea la murmurul vieții și să-și desființeze autonomia în tălmăcirea acesteia. În paradox, rațiunea se anulează pe ea însăși; și-a deschis granițele și nu mai poate opri năvala erorilor palpitante, a erorilor care zvâcnesc. Teologii sânt paraziți ai paradoxului. Fără întrebuințarea lui inconștientă, ei trebuiau să depună de mult armele. Scepticismul religios nu e decât practica lui conștientă. Tot ce nu încape în rațiune este motiv de îndoială
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ești învechit în ea. Oboselii delicate a tristeții, veselia este un atletism istovitor. Până și tristețea este un meșteșug. Căci nu te deprinzi așa de ușor să fii singur și zi de zi trebuie să te căznești în nemîngîiere, supunând năvala amărăciunilor unei culturi intime. Nevoia de stil în nefericire și de simetrie în mâhniri pare a le fi lipsit poeților. Căci ce înseamnă a fi poet? A nu avea distanță de propriile mâhniri, a fi identic nefericirii proprii. Preocuparea de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-o zeitate. Toți profeții Vechiului Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Și în numele nimicului poți azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănțuire necruțătoare și incendiară, un absolut în ton direct, o năvală de distrugere, cu o certitudine mărturisită sau nu. Că în dosul exasperării se ascunde o credință sau titanismul eului, pentru furia blestemării ca atare puțin importă. Nivelul sufletului, înălțimea de pasiune a unei ființe, iată totul. Căci în sine, blestemul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
creatori să fi depășit omenescul. Existența și opera tuturor geniilor germanice au ceva inexplicabil, inaccesibil, vădit inuman. Ele se împletesc cu elemente catastrofice, cu viziuni apocaliptice, cu elanuri amețitoare, răsărite dintr-un neînțeles fond lăuntric. Nietzsche spunea că Beethoven reprezintă năvala barbariei în cultură. Aceasta este tot atât de adevărat pentru Nietzsche însuși. Barbaria germanică rezultă din incapacitatea germanilor de a menține un echilibru între viață și spirit. Dezechilibrul nu se exprimă atât prin oscilația între aceste două realități, prin prizonieratul succesiv în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
formelor de viață, care nu-și pot menține productivitatea peste rezervele insuficienței lor. Orice conținut de viață are o formă. Când el se uzează, forma constituie substitutul vieții. Astfel se nasc o sumă de scheme moarte, care trebuie răsturnate de năvala altor conținuturi. Dictatura sfârșește de obicei în tiranie, democrația în anarhie. Dictatura are o formă, tirania are numai formă; democrația are și ea o formă; anarhia nu mai are deloc. Spre fericirea noastră, viața nu tinde numai spre echilibru. De
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu pot spune că nu regretam În anumită măsură că mă Întorc În jurnalism. Dar primeam situația În măsura În care Îmi dădea urgent posibilitatea să spun tare tot ce am tăcut, scrâșnind din dinți, timp de cinci ani. În trei zile, după năvala lui xe "Graur"Graur 1 și a bandei lui, am Înțeles că intru Într-o redacție terorizată de conformism”2.Firește, intelectualul umanist care era xe "Sebastian"Sebastian a Înțeles rapid contradicția fundamentală dintre crezul umanist și structura mentală a
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
opt imagini pe secundă (cum ar fi unele în format DivX) le percepem ca fiind sacadate. Concluzie În anul 1956 a izbucnit o polemică în urma unui anunț în care se spunea că spectatorii din niște săli de cinema au dat năvală să cumpere Coca-Cola și pop-corn ca urmare a sloganurilor subliminale proiectate în timpul unui film. În realitate, era vorba despre escrocheria unui agent de marketing șomer, ce făcuse public un anunț fals, având complicitatea unui prezentator de radio; apoi și-a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
amintesc pentru că el angajează o retorică specifică, un mod de a defini liric o personalitate. Conceptul se bazează pe ideea de datorie, iar datoria este pusă sub semnul a două autorități: autoritatea divină și puterea pămîntească. Ostașii lui Ștefan dau năvală În tabăra leșească strigînd: „Din cer ne vede Domnul, și Ștefan ne privește.” Conceptul moral de eroism este Întrupat de Ștefan și pentru Înfățișarea lui poetul Îmbracă veșmintele festive ale retoricii. Apariția lui Ștefan În tabără este salutată ca o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rănesc și tămăduiesc În același timp. Ființa lui este făcută din contraste, În ea se Întîlnește binele și răul, plăcerea și amărăciunea. În Cine-i Amoriul, Conachi epuizează imaginile acestei Împerecheri de elemente antinomice: Amoriul poartă arme ca ostașii, dă năvală și fuge cu slăbiciune, ia cetăți dar nu le-nchină, se dă rob dar și robește, rănește și vindecă, aprinde focul groaznic și potolește focul... Armele lui sînt mila și iubirea: „Armele lui nu-s de heră, ci-s de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Îndrăznește să atingă sînul, elogiul poetului se concentrează, de regulă, asupra ochilor și (s-a putut constata din citatele de pînă acum) asupra chipului dalb. Conachi manifestă oarecare Îndrăzneală vorbind, În cîteva locuri, de petrecerea „În brață” și de o „năvală” pe care intenționează s-o facă soției. Poemul ce sugerează această dulce violență se cheamă Mergînd către preaiubită și merită a fi citat ca document de curaj erotic Într-o epocă În care curajul este să păstrezi tăcere asupra lucrurilor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]