999 matches
-
Descripția își însușește tehnici epice și cinematografice, proiectând elementele într-o învălmășire fantastică, analoagă celei din Prigoana lui Tudor Arghezi: „Sosesc cirezile de nori în goană [...]. / Buhai cu zimbri, junci cu vaci cât malul. / Și-nchise în oborul cerurilor late, / Năvalnicele boaite / Bălțate, negre ori țintate, / Se îmbulzesc și suflă-nspăimântate / Ca la vederea unei haite... Se-mpung, se-ncalecă, se iau în coarne, / Zăplazurile zării stând să spargă”. Subsidiară în primele volume, tematica religioasă intră în prim-plan odată cu Poeme
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
70 analizau o singură temă importantă: știința, tehnologia și consecințele lor pentru societate și condiția umană în viitor. Tema îi împărțea, fatal, în tabere rivale: contestatarii și apologeții. Contestatarii evidențiau „incalculabilele nenorociri” pe care le va aduce omului și societății năvalnicul progres științifico-tehnic; apologeții, în schimb, profetizau „incalculabilele binefaceri” de care vor avea parte oamenii datorită descoperirilor științei și noilor tehnologii. Tema catastrofică era mai veche, fiind lansată de antimoderniștii deceniului anterior. Ea era însoțită de denunțarea științei și demonizarea tehnicii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ei, așa cum apar ele ochiului, minunându-se necontenit, fără să înțeleagă ceva. Această cunoaștere superficială este proprie tinereții și necesită aventură. Când era tânăr, „azvârlit fiind în lume” (Geworfenheit, cum ar spune Heidegger), Ulise s-a lăsat pradă văzului, trăind năvalnic, izbit de necazurile vieții, ispitit de plăceri, sfâșiat de pasiuni și lovit de nenoroc; astfel a putut contempla suprafața lumii, cu aparențele și învăluirile ei mincinoase; a acumulat experiență și istețimea politropică l-a ajutat să scape din toate capcanele
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
publicațiile românești din SUA. Primul volum de versuri al lui M., Repaose, apărut în 1969, conține, „în loc de prefață”, un fragment din articolul Poezie semnat de G. Călinescu în 1962, la rubrica „Cronica optimistului” din „Contemporanul”. Criticul îl remarcase pentru inspirația „năvalnică și uneori solemn exaltată”. Într-adevăr, acum ca și mai târziu, poetul își construiește versul imnic, ridicând în proiecții deseori grandilocvente banalul existenței. Se înșiruie cânturi, organizări ciclice, confesiuni, cuvinte febrile, asocieri livrești cu surse legendare, cristice, folcloristice, o imagistică
MURGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
e ocupat de transcrierea frumuseților naturii și a stărilor pe care acestea le induc. Anotimpurile, ploaia, negura, ninsoarea, vântul, căldura, frigul, momentele zilei, lumina, noaptea, surprinse în panouri ample sau în simple secvențe picturale, atestă o sensibilitate mereu trează, receptând năvalnic imagini, vibrații, fiori etc. Chiar și rarele stări de melancolie vorbesc de tălăngi tânguitoare, copaci aplecați de vânt și ploaie, de „neguri purtate de vânturi”. Când și când este semnalată opoziția dintre tumultul veșnic al firii și singurătatea, efemeritatea individului
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
brăzdează marea, lăsînd în urmă tone de caimac alb și făcînd ca firava ambarcațiune să se zbuciume pe valuri ca o luntre ușoară în preajma roților cu zbături ale unui vapor oceanic. Astfel, în prim plan totul e plin de mișcare năvalnică; dar în fund, printr-un contrast de un admirabil efect artistic, poți vedea pardoseala de cleștar a unei mări calme, pînzele pleoștite ale neputincioasei corăbii și trupul masiv și inert al unei balene moarte - o fortăreață cucerită, cu steagul victorios
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a dus-o. Iată-i asemenea unor râuri vijelioase de munte, Îndreptându-se, mii și mii de oameni, spre șantierele canalului. Rândurile lor se Îngroașă mereu, Îi vedem inundând trenurile, amestecându-și graiurile și obiceiurile Într-un singur șuvoi, gonind năvalnic spre țel. Nici nu putea găsi scriitorul un procedeu mai eficace pentru a ne zugrăvi imensa capacitate de mobilizare a partidului, pentru a ne dezvălui acea sursă vie a forței sale, care e Încrederea maselor. Dar această forță este vizibilă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
baza operelor noastre. Trebuie să facă treaba asta cineva, și dacă n-o facem, cine s-o facă? (...). Gândește-te pentru cine scriem noi. Scriem pentru poporul nostru și el așteaptă să ajungem din urmă, în creația noastră, înaintarea sa năvalnică spre socialism. Pentru orice întârziere, pentru orice cauză de întârziere a dezvoltării literaturii noastre suntem răspunzători față de poporul nostru noi toți. Și dumneata. Lucrul acesta l-au înțeles mulți scriitori, din ce în ce mai mulți, cărunți și tineri, prozatori și dramaturgi. Dumneata însă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Unde sunt gândurile care-i frământă mintea, sentimentele ce-i răscolesc inima? Urmărind înșiruirea obositoare a unor adevăruri de mult cunoscute, întrerupte ici-colo de exclamații stereotipe, admirative sau reprobative (...) încerci zadarnic să descoperi pulsațiile inimii poetului, să auzi râsul său năvalnic sau plânsul său amar (...). Poetul rămâne într-o tăcere supărătoare cu toate că în aparență versurile vorbesc despre multe. Iată de pildă, poezia Lângă furnale de Constanța Tudorache, publicată în Viața românească nr. 12/1952. Poezia e construită pe antiteză: Hunedoara de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Trebuie să subliniem că, exceptând unele poezii alcătuite pe vizibila antiteză, realizate prin recuzită poetică desuetă, volumul lui Al. Andrițoiu are în bună parte o compoziție organică ridicată pe momente de viață veridice ce se întrepătrund firesc, un suflu tineresc, năvalnic, câteodată traducător al înnoirilor vertiginoase care au avut loc în patria noastră. Poetul cultivă cu succes, pe urmele lui M. Beniuc, versul tumultuos, fără să se poticnească în exactitatea măsurilor de vers, ori în selectarea silită a rimelor. (...) Timbrul liric
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
genul abordat, ziaristul are un grad mai mare sau mai mic de libertate și, nu de puține ori, trudind la un articol (reportaj, tabletă etc.), se trezește făcând literatură fără să știe - evocă personaje imaginate, șarjează, minimalizează, descrie și portretizează năvalnic, ironizează și provoacă jocuri de cuvinte, apelează la narațiuni scurte și nervoase etc. Teama jurnalistului de a nu face literatură este, desigur, naivă și, în cele mai multe cazuri, contraproductivă. Lipsite de un principiu ferm de ordonare și supuse mereu unor revizuiri
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ale Vechiului Testament, Iași, 2000; Manual de anticristologie, îngr. trad., Iași, 2002. Repere bibliografice: Andreea Deciu, Sămânță de poet tânăr și fără complexe, RL, 1994, 27; Dan C. Mihăilescu, Din generația Humanitas, „22”, 1996, 51; Dan C. Mihăilescu, O ambiție năvalnică, „22”, 1997, 43; Marius Lazurca, Sfințenie sau moarte, O, 1998, 11; Alex. Ștefănescu, Poet român afirmat la sfârșitul secolului XX, RL, 1999, 33; Dan C. Mihăilescu, Ispita anarhiei, „22”, 2000, 17; Dan C. Mihăilescu, Tărie de boierie, „Ziarul de duminică
BADILIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
ajungând, în cel mai bun volum al său, Portret după natură (1989), la o poezie de „esențe puternice”, în care imaginația se eliberează, iar resursele robuste ale feminității colorează versurile. Vântul de primăvară, Ca un val roșu, În mijlocul flăcării, Anotimpuri năvalnice sunt numai câteva dintre titlurile ce dovedesc și exprimă descătușarea eului liric. Poemele sunt mai puțin cizelate, dar în tumultul interior și aglomerarea de imagini ce le caracterizează se vede mai limpede nota lor de originalitate. SCRIERI: Tapiserii cu lună
CARIANOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]
-
greoi. Repeziți de vârtej, pe sticla felinarului se scurgeau picuri de apă. Fețele jăruite ale oamenilor se răsuceau de spaimă. - Dacă rupe opustul îneacă toate casele, răcni cu groază același glas. Du-te și scoală oamenii ! Răzbubuind în adâncimi, apa năvalnică suna sub grinzi. Șuruitul ploii sosea cu tropote și plesnituri într-un zvon care se topea în urlet neîncetat. Rămas singur, omul aștepta. începuse să-i sclipească privirea. Apropiindu-se, negura se desluși mai bine : era un vârtej de răchiți
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de sus, morarul. Căzuse în genunchi, agățându-se de grinda pe care se zbătea felinarul. Sprinteni, oamenii legară șfacurile. înotând ca niște monștri scufundați, copacii porniră către mal. Șuvoiul se limpezi iar opustul venea cu scrâșnete la loc. Apele băteau năvalnic dar cu puteri slăbite. Prinși între plavii, prin spumă se apropiau din nou copaci. Bulboanele îi roteau în loc și-i slobozeau drept către opust. De sus, țăranii sprijineau crengile în cațe și în căngi, mânându- le încet din argea. în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pește, îl amețește și-l prinzi ușor. Uite orbanțul, iarba talharului. Iederă ori smârdar, limba vacii ; alior sau laptele câinelui, malai mânâțel ori mei ; burbunacă sau măcriș ; alăturea nalbă mică, cașul popii care-i bună pentru dinți ; neghina sau zâzania ; năvalnicul ori pana zburătorului ; dincoace părul ciutei sau salbă moale care-i mai zice și pațachină ; rărunchi, floare broștească ori piciorul cucoșului ; popivnicul, lingura popii sau chiperiul lupului care, de cum dă primăvara, iese din omăt în pădure cu frunza groasă și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
martirul Asiei Mici. ― Dacă turcii au distrus-o, Miltie o s-o construiască la loc. Dacă n-are nevoie decât de icoane, o să le picteze el. Sfântul Hristofor era un uriaș. Ținea În mână un sceptru și trecea printr-un râu năvalnic. În spinarea lui era Pruncul Iisus, cel mai greu bebeluș din toate timpurile, pentru că ținea lumea În mâini. Care sfânt ar fi fost mai potrivit să-i apere propriul fiu, aflat În primejdie pe mare? În spațiul umbrit, luminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
EU Începeam să dau din picioare, agitând apa așa de tare, Încât clienții nu vedeau mai nimic. ― Hermaphroditus s-a străduit să se elibereze din Îmbrățișarea tenace a nimfei apelor, doamnelor și domnilor. Dar Salmacis era prea puternică. Atât de năvalnice Îi erau poftele, Încât cei doi au devenit unul. Corpurile lor s-au contopit: bărbatul În femeie, femeia În bărbat. Iată-l pe zeul Hermaphroditus! Moment În care săream cu totul În bazin, expunându-mă complet. Toate hublourile se Închideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
față... Fulcinius protestează neconvingător. — Vă roade invidia că Libo se comportă altfel decât voi toți și nu e gata să-și vândă sufletul pentru averi și măriri! — Stăpâne...! îngaimă distrus nefericitul. — Să taci! îl repede Augustus. Vocea i se înalță năvalnică: — Vascularius și cine o mai fi în spatele lui... Aceeași întrebare îl macină și pe Trio. — ...frumoasă metodă, n-am ce zice, de a acuza prin interpuși! urlă principele. Bate din picior. — De ce n-a venit el personal? Își răspunde singur
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acestei intrigi murdare, ce riscă să-i împroaște pe toți cu noroi, este Livia, de asta nu se mai îndoiește. Livia, cu ura ei bolnăvicioasă față de toți cei pe care nu-i poate controla. Năduful din suflet se i revarsă năvalnic asupra lui Trio: — Pe vremea republicii, recompensele erau, măcar, politice... Tușește. — Oamenii uitau de conștiință și deveneau informatori ca să capete statut civic... Își înșurubează un deget în pieptul lui Fulcinius: — Dar voi? Scuipă disprețuitor pe jos. Voi sunteți rușinea Romei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încă în legătură cu fata aceasta. Altarul Vestei este un loc prea confuz și prea restrictiv pentru una ca ea. Au ascuns-o de ochii lumii aici. Ar fi trebuit să se opună. Să pro te steze măcar. Pieptul i se ridică năvalnic și coboară la loc. Tot în van ar fi fost. Sunt toate sub supravegherea aspră a Marelui Pontif. Nu au nici un cuvânt de spus în deciziile pe care le ia. Un spasm îi contractă răsuflarea când se gândește că tocmai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ci au rămas deoparte de data asta.” Astfel încerca samuraiul să se convingă în adâncul inimii sale mâhnite, dar cuvintele lui Matsuki i se cuibăriseră trist în suflet. Când coborî în cală, vuietul acela înspăimântător și ecoul furtunos de valuri năvalnice se stinseră dintr-o dată. Samuraiul nu voia să se întoarcă în cabina solilor. Mirosul de lac era nespus de pătrunzător în cală, unde grinzile erau dezgolite. Aruncă o privire în cabina cea mare în care dormeau negustorii. Știa că într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de o lovitură cruntă. Era să mă prăvălesc pe scară. Aceea a fost clipa când ne-a zguduit primul val uriaș. Un șuvoi de apă se năpusti în jos din capul scării. Am încercat să mă ridic, dar puhoiul acela năvalnic m-a strivit și m-a dat peste cap. Rămas fără rozariul pe care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mică torii roșie pe care era ridicat un steag purpuriu. Pe drum alergau copii. Nu mai încăpea nici o îndoială: aceasta era Japonia, era o priveliște japoneză. „Ne-am întors acasă...” În clipa aceea, samuraiul simți pentru prima dată o bucurie năvalnică. Fără să vrea, se uită la Nishi. Se uită la Yozō, la Ichisuke și la Daisuke. — Țărmul... Japoniei... zise Nishi oftând adânc și rămânând apoi fără grai. Cum pășiră pe țărmul presărat cu iarbă de mare neagră, un val limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scări și picioarele din față ale calului atârnând În aer, taurul negru Își Înfigea coarnele-n el de pe picioarele-i scurte, și apoi, arcuindu-și gâtul și ridicându-l, Împingându-l, Încercând să-l răstoarne, Îl răsturnă. Și apoi atacă năvalnic capa fluturată de Manuel. Manuel simțea că taurul era mai lent. Sângera rău. Întreaga parte stângă a trupului Îi lucea de la sânge. Manuel Îl tentă din nou cu capa. Și uite-l cum venea, cu ochii holbați, urâți, țintind capa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]